Home » Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Depășind irelevanța dreptei românești: Două păcate capitale, o spovedanie pentru învinși și o ieșire din impas

Horia Ciurtin decembrie 10, 2018 Opinie, Politica & Doctrine
27 comentarii 3,019 Vizualizari

Cândva, dreapta românească putea fi considerată o autentică perspectivă alternativă în raport cu viziunea predominantă a epocii. Dreapta avea capacitatea de a fi cu adevărat „reacţionară”, mai precis de a putea răspunde eficient şi radical fiecărei provocări survenite din greşelile constitutive ale societăţii contemporane. În prezent, însă, dreapta apare ca o mare pierdere de sens, ca un corp politic inert aflat în derivă, un trup irelevant aruncat pe orbita unei societăţi care nu mai permite nici o contestaţie reală. Moartea şi atomizarea unei lumi se reflectă cu atât mai mult în domeniul politic cu cât acesta are menirea intrinsecă de a reflecta cu profunzime relaţiile din interiorul fiecărei comunităţi, modul acesteia de a percepe organizarea şi destinul ei final.

În acest context, frângerea esenţială a dreptei putea fi prevăzută cu exactitate, însă aproape nimeni nu bănuia ce valenţe avea să primească această de-cădere în desuet. Din alternativă la patologiile sociale ale modernității târzii, dreapta (românească) apare astăzi ca un veritabil simptom al acestor maladii politice. Vina pentru acest trist parcurs este de cele mai multe ori plasată în contextul nefavorabil, în domeniul stângii sau chiar al centrului depolitizant (după cum îl numea Carl Schmitt), pierzându-se mereu din vedere că cea mai mare contribuţie la această transformare întru absurd o poartă înseşi forţele de dreapta. Astfel, fenomenul cel mai uşor de observat în evoluţia dreptei româneşti postbelice, dar mai ales post-decembriste, este o autofagie, o autodevorare a structurilor şi ideilor directoare ale acesteia din interior.

Erorile apărute la marginea dreaptă a spectrului politic post-decembrist sunt multiple şi imposibil de analizat sub lupa politologiei „detaşate” care nu face nici cel mai mic efort în înţelegerea valorilor real asumate de către această facţiune şi chiar mai greu de observat cu precizie de către inamicii săi care pleacă ab initio de la o premisă contradictorie. Astfel, sarcina grea a reliefării greşelilor săvârşite de actuala dreaptă rămâne de datoria partizanilor săi, o datorie neasumată până acum dintr-o aversiune nejustificată pentru auto-critică şi onestitate intelectuală. Dreapta este datoare să îşi scrie propria sa „Spovedanie pentru învinşi”, o critică la fel de virulentă precum cea pe care Panait Istrati o făcea tovarăşilor săi marxişti, o critică menită să o exorcizeze de toţi demonii propriilor erori.

Astfel, foarte succint vom încerca să prezentăm o serie de erori esenţiale, însă fără a constitui o listă limitativă, ci mai degrabă una ilustrativ-exemplificativă pentru sfera confuză în care dreapta contemporană se învârte haotic. Iar la sfârșit, vom contura o posibilă schiță de ieșire din impas.

Blazarea dreptei intelectuale: Scindarea verticală

Un prim pas în pierderea sensului a fost constituit în abandonarea dreptei de către intelectualitatea ei. Confruntaţi cu multiplele eşecuri survenite pe scena politică de tip clasic, intelectualii au fost sufocaţi de blazarea ce i-a determinat să se retragă din orice mişcare de tip activ, din orice confruntare cu sistemul. Fără a fi învăţat lecţia pe care elita de stânga a oferit-o cu măiestrie – mai precis replierea în domeniul luptei metapolitice, continuarea războiului ideatic în domenii indirect politice – gânditorii dreptei au alunecat într-o izolare „de salon”, o continuă retorică inutilă inter pares, o retragere în turnul de fildeş al pasivităţii universitare comode.

Neimplicarea şi părăsirea mişcărilor active a avut consecinţe dezastruoase pentru ambele sfere ale dreptei, determinând o puternică sciziune între acestea, o duşmănie mocnită ce -  pe bun drept – a izbucnit cu virulenţă atunci când intelectualii s-au conformat sistemului şi au lăsat restul militanţilor fără nici o elită conducătoare. Astfel, dreapta s-a trezit împărţită în două tabere, martoră a unei diviziuni pe verticală ce a separat iremediabil elita conducătoare de marea masă a aderenţilor, lăsându-i pe aceştia din urmă fără nici un suport doctrinar şi constrângându-i să găsească noi moduri de organizare. Este de la sine înţeles că din această clipă, lupta dreptei a încetat aproape definitiv de a fi una ideatică, de a încerca să constituie o alternativă radicală de viziune, transformându-se într-o simplă hârjoneală de stradă, un şir neîntrerupt de marşuri şi scandări populiste a unor sloganuri fără nici o consistenţă.

Această primă eroare s-a dovedit, pe termen lung, şi cea mai distructivă în ceea ce priveşte coeziunea spectrului politic de dreapta. Reala „decapitare” la care ea a fost supusă a dezlănţuit ulterior un şir de consecinţe care s-au agravat treptat până la actuala sa dezintegrare ideatică şi structurală. Marele păcat al intelectualităţii, cel de a fi renunţat brusc la orice acţiune şi implicare directă, de a fi cedat din laşitate şi comoditate, a depăşit cu mult în intensitate orice lovitură pe care oponenţii ar fi încercat să o aplice. Dispreţul nejustificat al presupusei „elite” pentru politica activă a determinat prin ricoşeu ca membri mişcărilor de bază să piardă cu totul din vedere orice scop superior agitării de steaguri și sloganuri, i-a determinat să renunţe la însuşi ţelul final al dreptei: modificarea paradigmei dominante.

Feudalizarea dreptei: Atomizarea orizontală

În acest mod, după părăsirea dreptei de către realele sale elite, resturile neorganizate ale marilor mişcări au început să se fărâmiţeze cu atât mai tare în mici feude, grupuri şi grupuscule a căror conducere a fost acum uzurpată de diferiţi intelectuali de mâna a doua care au ales calea cea mai facilă pentru succesul în această „dreaptă a străzii”: retorică populistă, pseudo-argumente demne de semi-doctismul teoriei conspiraţioniste ori chiar un – suicidal – anti-occidentalism de duzină, izvorât din neînțelegerea profundă a inseparabilității dreptei de rădăcinile (și năzuințele) ei occidentale.

Mişcări în care odinioară existase cea mai strânsă unitate devin în acest context o multitudine eterogenă de grupuri de interese, fiecare cu micul său lider, pretinzând monopolul asupra „adevăratei” esenţe a dreptei, fapt ce dezlănţuie o reală luptă fratricidă în cadrul întregului spectru politic. Este de la sine înţeles că această criză a atomizării pe orizontală, între grupuscule conduse de eşalonul doi al intelectualităţii, a fost favorizată de inconştienţa ambelor tabere, atât prin aroganţa elitei blazate, cât şi prin incapacitatea mişcării de masă de a coordona eficient structurile sale ample.

Totuşi, fenomenul acestei sciziuni de partizanate mărunte nu este specific doar părţii „de jos” a verticalei, ci şi celei de sus. Este extrem de uşor de observat modul în care şi intelectualitatea de dreapta a ajuns să se fragmenteze şi apoi să se coaguleze în micuţe think-tank-uri mai mult sau mai puţin depărtate de centrul comod al gândirii mainstream. Astfel, dreapta se găseşte pusă în situaţia de a fi divizată atât vertical, cât şi orizontal, fiind incapabilă de orice compromis care i-ar putea aduce o unitate cât de vremelnică.

Fireşte că nu se pune problema „unificării” sau „armonizării” forţate a dreptei într-o structură monolitică, însă atomizarea ei radicală o blochează într-o stare de paralizie politică, răpindu-i capacitatea de repliere şi reacţie la orice provocare exterioară atâta timp cât forţele sale sunt măcinate în contextul luptei interne între nenumăraţi cai troieni şi facţiuni fictive. O nivelare şi conglomerare a dreptei într-un bloc unic ar fi la fel de dăunătoare, având în vedere că elementul său forte a constat mereu în diversitatea căilor propuse, însă marea eroare actuală constă nu în multitudinea acestora, ci în secesiunea lor violentă, în ignorarea finalităţii comune, în exacerbarea orgoliilor individuale.

Ce-i de făcut (cu dreapta): În căutarea unei noi identități

Trecând peste aceste neajunsuri prezente, peste stadiile unei reale „deveniri-întru-irelevanţă”, se impune să vedem ce a mai rămas, acum, de apărat printre ruine şi pentru ce merită a se relua o luptă, în viitor. Parafrazându-l tocmai pe cel care a dat tonul în lupta metapolitică în celălalt capăt al spectrului politic, Lenin, trebuie să vedem „ce-i de făcut” cu dreapta.

În primul rând, pentru a putea re-construi un autentic pol de dreapta, este necesar un amplu compromis pe toată întinderea spectrului. În special, dreapta trebuie să procedeze la debarasarea dublei sale dimensiuni marginale – senilă şi puerilă. Prima dintre ele, cea a foştilor activişti interbelici, se poate mândri de cele mai multe ori numai cu suferinţa (admirabilă, bineînţeles) sau prezenţa într-un context istoric mai mult sau mai puţin favorabil. Tocmai datorită acestei situaţii trebuie părăsită viziunea cum că autenticitatea dreptei ar lua fiinţă strict din autoritatea „incontestabilă” în toate domeniile a vechilor oameni de dreapta. Iar faptele din ultimii treizeci de ani sunt grăitoare în acest sens: dezbinare şi excomunicări născute din minţile unor militanţi care continuă să se cramponeze de situaţia politică interbelică, neglijând întru totul noile valenţe ale luptei, noii duşmani şi noile teritorii în care bătălia ideatică se va duce.

De asemenea, dimensiunea stradal-protestatară a dreptei contemporane a părut să aibă un real succes în rândul tinerilor, însă totul s-a dovedit a fi o construcţie din cărţi de joc. Nimeni nu şi-a pus problema dezvoltării ulterioare, a perioadei în care aceşti tineri se vor maturiza şi nu vor mai dori să facă parte din simple mișcări de protest. În sine, acest mod de organizare nu este deloc condamnabil, însă nedublat de o amplă structură matură şi intelectuală nu poate decât să se prăbuşească.

Din acest punct de vedere, o dreaptă autentică nu poate trăi de la un marş la altul, de la un eveniment anti-corupție la altul, nu poate trăi mulţumindu-se să fluture steaguri şi să împartă fluturaşi, după cum nu se poate limita nici la scrierea de cărţi de duzină, ori organizarea de conferinţe academice. Nu. O dreaptă autentică trebuie să menţină mereu sus standardul şi să nu uite că menirea ei profundă – şi singura importantă – este de a oferi o alternativă radicală la viziunea actuală a societăţii.

Un pol vitalizat de dreapta are nevoie, în primul rând, de o amplă paletă de reali intelectuali, însă intelectuali activi, implicaţi direct în confruntarea politică, nişte intelectuali dispuşi să fie prezenţi în primele rânduri, oriunde este necesară prezenţa lor, iar nu nişte indivizi comozi, retraşi în căldura posturilor universitare şi temători de a rosti adevăruri prea „puternice”. O dreaptă renăscută are nevoie şi de un număr considerabil de militanţi activi, mereu în mijlocul conflictelor ce macină comunitatea, însă nişte militanţi convinşi de legitimitatea scopului lor, nişte luptători în slujba unui ideal, iar nu nişte simpli protestari de weekend.

Dacă se doreşte ca dreapta să aibă un drept şi o şansă la existenţă în viitorul greu ce se întrevede, ea are nevoie de o reală „schimbare la faţă”, de o metamorfoză profundă, una care să descătuşeze elanul său pierdut în cavalcada istoriei. Dreapta trebuie să îşi amintească ce vrea cu adevărat, care este ţelul ei final, singurul pentru care merită luptat: modificarea paradigmei actuale, iar nu o fugă oarbă după obiective conjuncturale.

Pentru ca dreapta să renască, este necesar ca ea să îşi frângă zdrobitoarea sa irelevanţă, să fie o dreaptă care să reînnoade firul rupt cu originile, dar să depăşească orice concepţie uzată şi abuzată de inepţia generaţiilor succedate între timp. Dreapta trebuie să înceteze idolatria tabloidală pentru kitsch-uri politice, fetişuri marginale, indivizi carismatici de mâna a doua şi diletanţi de tot felul. Nu orice intenţie pozitivă îi serveşte cu adevărat cauza, după cum nici orice genialitate duplicitară nu îi conferă mai multe şanse de succes. Dacă întreaga paletă a militanţilor înţelege acum care este momentul prielnic, care au fost greşelile trecute şi este dispusă să îşi reasume valorile fundamentale ale conservatorismului, atunci există într-adevăr o cale pentru ca dreapta să iasă victorioasă din lupta cu sine însăşi, din singura luptă care contează cu adevărat …

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "27 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    Dacă ne spuneți și cum își câștigă traiul eventualii intelectuali de dreapta, ar putea exista o bază de discuție :)

    La momentul de față în România nu există dreapta pentru că nu e loc pentru dreapta. Societatea românească e înghesuită între stânga primitivă a foștilor comuniști și stânga modernă pro-LGBT plus alte asemenea inepții. Toată lumea vrea etatism, iar tendința asta nu se va inversa mai devreme de 7-8 ani. Cine era de dreapta, a plecat de mult din țară.

    • Dedalus spune:

      Asta e ceea ce se vede.

      Daca insa veti discuta cu oamenii veti vedea ca exista extrem de multi simpatizanti ai dreptei in Romania.

      Poate nu asa de cititi, poate ca multi nu au auzit de Friedman sau de mai orice ganditor marcant de dreapta in general. Dar acestia oameni exista.

      Problema majora este intepenirea partidelor politice (actuale si “emergente” ) intr-o disputa pe electoratul de stanga, adica poate pentru cel mult 30% din electorat nominal. Si-l impart si evident ca discursul pentru electoratul de stanga nu poate fi decat de stanga :-)

      Refuzul ideologiei este cea de-a doua mare problema a dreptei romanesti. Ideologia este aceea pe care o intelege oricine, nu aceea care necesita 6 luni de studii in politologie si economie.

      Ori, reguzul plasarii ideologice trimite automat spre stanga, pentru ca obiectivul este tot de a atrage voturi de la cei despre care stim ca voteaza.

      Cea de-a treia mare problema a dreptei romanesti este surzenia. Surzenia in forma ei cea mai primitiva. Ori, cand un cetatean cu simpatii de dreapta ascula aceleasi si aceleasi bazaconii academice, spuse doar de dragul de a se auzi vorbind al unor politicieni, intelegem ca nu are de ce sa vina la vot,

      Un exemplu: o tara intreaga vorbeste despre precaritatea educatiei si nu m-ar mira sa asistam la o revolta populara pe acest fond. Desigur, cu un declansator minuscul, fara nico o legatura cu educatia.

      Se ocupa dreapta de educatia romaneasca? Nu! Se pabuseste in nesfarsite povesti despre ce vrei si ce nu vrei, dar nu se ocupa de aceasta treaba, la modul serios, ci doar de forma. Un exemplu este fiasco inregistrat cu Romania Educata.

      Recapituland:
      a) exista peste 2 milioane de cetateni cu drept de vot simpatizanti ai dreptei
      b) exista 0 (zero) partide care sa se adreseze acestora
      c) exista (zero) intelectuali care sa propuna si sa discute o ideologie a dreptei romanesti

      Situatia este atat de sinistra, incat spatiul public a fost acaparat de ganditori sau simpatizanti de stnga (culmea: formeaza 90% din comentatorii si autorii Contributors!), iar orice incercare de punere pe tapet a unor idei de dreapta fie trece neobserrvata, fie naste reactii disporportionate de la cei care ar dori “sa se revizuiasca dar sa nu se schimbe nimica!”

      • Harald spune:

        @Dedalus – mi-e teamă că nu doar elitele (cu ghilimele sau fără) sunt vrăjite de etatism în România. Am mereu controverse pe forumuri pe tema privatizării transportului feroviar. Există exemplul din UK, unde numărul de pasageri s-a dublat în 20 de ani după privatizare, ajungând la cel mai înalt nivel din istoria țării. Asta în ciuda miilor de km de căi ferate desființate pe vremea când erau operate exclusiv de British Rail, operatorul de stat.

        Trenurile au ajuns să facă 4h20′ pe 600 km, fără oprire între Londra și Edinburgh. Exact la fel ar trebui să fie și pe București – Cluj, București – Suceava sau Cluj – Iași. Credeți că vrea cineva să audă de preluarea modelului din UK? Toată lumea vrea etatism în România, cel puțin cât trăiește el. Așa că soluția e simplă: așteptăm ca ăștia de azi să meargă toți la loc cu verdeață. Ș-apoi ‘om vedea :)

        • Dedalus spune:

          Cunosc batrani mai de dreapta decat unii studenti … :-)

          Exista si un extraordinar de mare deficit de cunostinte politice de baza. Cred ca nici 1 la mie din alegatori nu au cunostinte de baza despre doctrinele politice. Asa ca fac trimitere la ce e sigur: anume comunismul, ca pe asta il stiu mai toti. Iar cei tineri nu invata nimic despre doctrine politice – ca nu au de la cine. Asa ca urmeaza si ei acelasi model bolnav al parintilor si bunicilor.

          Este dfatoria dreptei romanesti sa adreseze acest deficit de cunoastere. Stanga nu are interes.

      • Kurt spune:

        Poate e mai simplu să folisim o denumire mai clară: conservatorism. Dreapta e prea încărcat „politic” și sugerează numai lupta „politica”.

        ..”.. să îşi reasume valorile fundamentale ale conservatorismului, … „…

        Antrepronorii, patronii din intreprinderile mici și mijlocii care s- ar putea orienta în viitor spre un liberalism politic ar avea o a doua alternativă la „conservatori” (Friedrich Merz a încercat la alegerile pentru CDU Vorsitz în Decembrie 2018 să obțină mandatul CDU cu un program „conservator. O propunere conservatorului F. Merz e crearea unui pilon de pensii prin participarea la „Produktivermögen mit Aktienkauf” de către tinerii de azi care vor avea pensii de la stat nesigure ca putere de cumpărare în viitor). Libertate, proprietate, stat de drept, sunt valori „conservative”.

        • Dedalus spune:

          Foarte alambicata terminologia “dreptei” in Ro:
          a) dreapta = pentru unii in inteles… neonazist ! (desi nazismul nu e chiar de dreapa, iar sorgintea sa fascista il impinge spre a treia cale)
          b) dreapta = pentru unii in inteles neoliberal (in sensul rau al cuvantului ;-))
          c) conservatorism = pentru unii in inteles de nationalism , intoarcere la valori aproape (!) comuniste
          d) liberal= pentru unii, un fel de socialism mai relaxat

          In plus terminologia americana e oarecum diferita de cea europeana, iar romanii au sporit si ei confuzia.

          Si de-asta e nevoie de discutie, de explicatii. :-). Inainte de a ajunge chiar la creionarea unei drepte romanesti autentice. Despre care spun ca trebuie sa fie pe inteles, nu sa arate ca un tratat sau ca un eseu de nota 5 pe tema libertatii (cam cum fac studentii cand nu stiu subiectul – bordeaza pe marginea cuvintelor, doar doar or nimeri ceva …:-))

  2. DextroNihilo spune:

    Tovarăși, trebuie să …! Să facem totul pentru (dreapta românească)!
    Oare unde-am mai auzit astea? Cred că la părinții celor care formează azi dreapta românească…
    Dacă transpuneți la individ unele dintre trăsăturile dreptei românești (ruda întru existență a lui Moș Crăciun), iese ceva deprimant: închipuiți-vă un individ conștient de “zdrobitoarea-i irelevanță”. Mai mare looser nu cred c-ar putea fi. Pasul următor e sinuciderea.
    Să ne tragem de păr pentru a deveni mai înalți, poate pică ceva fond în formele astea fragile etc.
    Într-un singur mod poate să se nască ceva dreaptă azi: pe calea naționalismului. Măcar s-ar conserva ceva: națiunea, comunitățile, viața și ceva speranță.
    Valorile fundamentale nu se importă, nu se adoptă, nu se ajustează, nu mor azi și renasc peste doi ani ca să crape iar. Unele lucruri sunt, emerg și cresc organic. Altele sunt făcute și se numesc făcături. Când vom avea un număr cât de cât de oameni self-made, poate vom avea ceva dreaptă.Până atunci, cât timp intelectualii adevărați se luptă să-și devină relevanți și să câștige cea mai grea bătălie (cu sine), ajunge psd-ul la 85%. Lupta cu sine o câștigă puțini: dintr-o mie, doar unul alege să meargă pe cale, iar dintr-o mie ca aceștia, doar unul câștigă – dacă aplicăm matematica asta budistă, avem vreo 20 de câștigători în România, dintre care 4 vor pleca în afară, iar pe 15 îi doare undeva de pateticul Șică și de Uniunea Salvați IT-iștii de la singurătate.
    Poate-ați văzut discursul lui Macron din această seară – nici stânga, nici dreapta. Marketing și pragmatism. La noi: prostie feudală, frică și securitate cinică, nicio dreaptă și nicio stângă.
    Scuze.

  3. ws spune:

    Nu cred ca e vreo sansa pentru conservatori in Romania. La noi exista numai stanga nationalista (PSD&PNL) si stanga internationalista (#rezist, Demos, Rosia Montana etc).

    Mai sunt doua miscari ce nu pot fi catalogate asa usor: Pungesti (locul unde ortodoxia pravoslavnica si-a dat mana cu stanga radicala) si USR -partidul in care Armand si Ghinea coexista cu luptatori pentru drepturile LGBTQIAWESTYUC.

    Ma rog, asta vream sa zic, un pol politic conservator n-are cum exista in ziua de azi in Romania. Nu exista suficienti oameni care sa propage ideile conservatoare. Chiar daca ar exista, nu ar exista expunere. Nu ar exista finantare^*.

    Nu ma credeti? Uitati-va la mediul universitar romanesc. oamenii de acolo sunt fie arondati partidelor traditionale (probabil in jur de 90% voteaza PSD sau PNL din cei implicati politic), restul internationalisti de stanga (SNSPA imi vine in minte, probabil ca mai sunt rasfirati si pe la alte universitati, ca doar e la moda sa combati incalzirea globala si sa lupti cu discriminarea de gen, gen). Oameni care isi asuma valori conservatoare nu sunt. Papahagi e cam singurul ce-mi vine in minte.

    Cam asa e si in societate, sunt oameni arondati sistemului (cei de la tara care voteaza in draci PSD, dar nu numai, si la Bucuresti castiga PSD), si cei atrasi de noua mantra stangista (in marile orase mai ales) care vor sa se sincronizeze cu marxismul occidental – si care nu prea au ce vota, asa ca voteaza USR.

    Cam asta e. In viitorul apropiat dreapta nu va exista in Romania, indiferent de ce se va intampla.

    P.S. In PNL exista oameni OK (Ciucu si Citu come to mind), dar PNL e un partid al sistemului.

    ^* Parca DPA remarcase chestia asta: marile companii din Romania chitaie cand PSD le mai trage cate o taxa, sau mai vine cu cate o ineptie legislativa, sau cand le impun aberatii, in schimb nu ar sponsoriza un program de educatie politica sau economica nici sa le pici cu ceara. Asa ca au ceea ce merita.

    • AT spune:

      Impresia mea e ca majoritatea sau cei mai expusi intelectuali romani sunt de dreapta: Patapievici, Plesu, Baconschi, Voinescu, Paleologu, Neamtu, Papahagi, si pe alocuri chiar Liiceanu. Doar ca politica romaneasca nu are nici o legatura cu dezbaterea ideologica, asa ca intelectualitatea asta devine cam irelevanta in alegeri.

  4. cititor de centru spune:

    Ca unul care n-a votat vreodata stinga mi-e greu sa vad niste figuri de dreapta cu care sa ma identific. Unii din intelectualii de dreapta bat cimpii cu religiozitatea lor, altii neintelectuali dar aflati pe vremuri printre anticomunistii (si pro-basistii) cei mai infocati infiereaza cu minie proletara putreda Europa cu un discurs care bate propaganda Sputnik sau RT, etc.

    O alta intrebare: De ce e o virtute a fi de dreapta si nu de centru? Doar fiindca suna ca o opozitie a stingii care in Romania e asociata (printr-o exagerare majora) cu comunismul?

    Pina la urma important de de votat contra PSD-ALDE si de sperat ca alianta respectiva n-o sa ajunga la cutite la impartitul tortului …

  5. Dedalus spune:

    Daca treci pe langa padure si te uiti in directie opusa, nu vei zari padurea.

    Dreapta romaneasca exista. Si este acolo unde trebuie sa fie – in familie, intre prieteni, la servici, la coada la piata.

    La dreapta sunt cei care castiga fiecare banut din munca lor, din renunatarile lor, sunt cei care isi iau copiii la pravalie ca sa ii poata creste si sa ii invete ce inseamna efortul.

    Dreapta romaneasca formeaza peste 50% din electorat – sunt cei care nu au venit la vot pentru ca nu au avut un partid de dreapta pe care sa il voteze.

    Si stim cu totii ca tot la dreapta romaneasca este nadejdea. Pentru ca societatea trebuie condusa de cei care stiu ce inseamna sa nu dormi noaptea pentru afacere, de cei care inteleg mila crestina din experienta renunatarilor si eforutrilor lor. Cei care stiu ca daca nu muncesti, nu trebuie sa mananci, si ca numai lenesii nu muncesc.

    Cand pomana socialista va sfarsi sacul bugetului, cand vom chitzai de foame pe strazi, atunci tot dreapta romaneasca va fi cea chemata sa ne scoata din kkt. Acum, cand jecmanim cu totii bugetul si traim din agmoniseala trecutului si din imprumutirile de la copiii si nepotii nostri – stiti, aia pe care ii gaam si ii gonim din tara- acum facem toti pe stangistii si anticapitalistii.

    Dar banii altora se termina. Insa 50% din electorat este aici, in Romania si va vota un partid de dreapta.

    ==

    Ce sarcina are un partid de dreapta acum?

    a) Sa inlocuiasca statul socialist (citeste: comunist) cu un stat liberal, eliminand statul din locrile unde nu are ce cauta

    b) Sa introduca concurenta in societate, pentru ca fara concurenta nu exista progres.

    c) Sa elimine privilegiile instaurate prin lege care au condus la instaurarea unui sistem clientelar si la aruncarea in derizoriu a oricarei competente.

    Dreapta trebuie sa explice: rasplata efortului merge impreuna cu sanctionarea lenei, liberatatea – impreuna cu responsabilitatea. Dreapta este cel mai bun prieten al celor saraci si muncitori, pentru ca acestia stanga doar ii exploateaza, pentru ca ea sa se imbogateasca.

    Dreapta asigura sansa fieacaruia, dar si sanctionarea celor care vor sa traiasca pe psinarea altora – astazi multe sute de mii de trantori, care mai ai si tupeul de a se da drept “intelegatori” si “sprijinitori” ai saracilor.

    Stanga inseamna comunism, doar ca mai perfid. Si stim ce a insemnat comunismul. Daca vrem si mai mult comunism dupa ce parintii nostri au lins oase si au pus doua paltoane s pe ei sa poata dormi, insemana ca suntem tampiti de-a binelea. Si eu nu cred asa ceva.

    Pentru ca stanga doar sa mulga vaca, este obligatoriu sa dreapta sa o ingrijeasca si sa ii dea de mancare.

    Un partid e ca un om. Un om nu se naste academician, nu se naste savant sau medic. Un copil creste, un partid se naste si creste.Vom avea un partid de dreapta.

    Pentru ca dreapta romaneasca exista si e bine. Si va vota.

    • PAFI spune:

      Exista votantul “potential” al dreptei, nu exista dreapta asa cum ar trebui sa existe, organizata intr-un partid politic puternic. Din cauza asta multi alegatori spun ca nu au cu cine vota. Vorbesc, evident, de dreapta moderna, nu de cea nationalista si ortodoxa.

      • Dedalus spune:

        Da.

        Confuzia dintrea dreapta liberala si “dreapta” de tip nazist (care nu apartine doctrinar dreptei sub nicio forma) face un mare deserviciu dreptei in sensul liberal (european).

        Vorbeam si eu despre dreapta liberala (in inteles european).

        Are multi votanti potentiali. Este imposibil sa fie ignorati. Ma astept la USR sau RoImpreuna sa ii preia,

  6. C.K. spune:

    “Dreapta”, pentru un laic (eu de exemplu), nu inseamna nimic, suna gol. La ce va referiti, la cine (partide, indivizi, idei, principii)? Amintiti de dreapta interbelica si nu dati nici un nume, cea post-decembrista, fara sa dati un nume, la intelectuali de dreapta, anonimi si acestia. Obiectul nebulos si misterios al acestui articol va “oferi o alternativă radicală la viziunea actuală a societăţii”? M-ati facut curios..:)

  7. Mihai Popa spune:

    Ceea ce dorește autorul acestui articol este:
    - să existe un Grup Intelectual al Tinerilor Profesioniști (GITP) atașați de ”valorile fundamentale ale conservatorismului” care să stimuleze încrederea unei majorități solide de cca 8 (opt) milioane de votanți că GITP poate asigura o Guvernare Competentă a României în baza unui Program de Guvernare Coerent având Obiective Loiale poporului român.

    Recunosc că și eu visez visul ăsta…
    Din când în când mă trezesc dar nevăzând majoritatea aceea de 8 mil. mă scufund iar în vis.
    În țară avem acum vreo 4 (patru) milioane.
    Unde or fi ceilalți ?

    • Dedalus spune:

      Sunt cei care au absentat la vot.

      E simplu: nu au venit exact pentru motivul pe care l-au declarat cei mai multi anume ca nu au avut ce vota. Toate partidele sunt la fel. Si asa este. Toate apartin unui stangism mai mult sau mai putin extremist.

      Un partid de dreapta (liberal in sens european sau conservator in terminologie americana) ar lua cel putin 10% din voturi, de la acestia care nu s-au prezentat.

      Nu, nu e nevoie de nimic sofisticat sau de structuri complicate! E nevoie doar ca unul dintre noile partide sa isi formuleze o viziune politica de dreapta care sa le fie clara in primul rand lor si apoi sa o explice cetatenilor.

      O viziunear porni de la:
      a) reforma statului socialist (=cvasicomunist) din prezent intr-un stat liberal
      b) introducerea concurentei in societate (fara concurenta nu exista progres)
      c) eliminarea privilegiilor pe baza de diplome

      Fiecare din aceste obiective poate fi detaliat si explicat.

      Dificultatea majora este ca oamenii se asteapta sa vada o doctrina politica ce ar fi favorabila utturor si ar da rezultate de maine. Asa ceva nu exista.

      La fel, oamenii se asteapta sa vada pe un A4 totul despre aceste 3 obiective. Asa ceva este imposibil.

      Un astfel de program ideologic se cere explicat, dezbatut.

      Are dreptate autorul: dreapta romaneasca trebuie s coboare din turnul sau academic, se elaboreze doctrina dreptei romanesti si – cel putin la fel de important ! – sa o dezbata. Sa o dezbata pe intelesul tuturor, nu ca pe o lectie savanta de teorie politica.

  8. Lucifer spune:

    Hmm, soluţia ar fi după autor ca “dreapta” să (re-)devină “conservatoare”. Numai că…cam cum va fi o “dreaptă conservatoare” în plin globalism? O idee ar fi ca “dreapta conservatoare” să apere ceea ce a construit liberalismul clasic, respectiv “libertatea pieţelor”, “statul-naţiune” şi apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Adică dreapta ar trebui să aibă o ideologie conservator-liberală, opusă “progresismului” globalist. Este cam ce a început să se întâmple prin SUA şi prin Europa, o luptă între conservatori şi progresişti. Numai că, nu se întrevede soluţia conservatoare pentru Era globalismului, respectiv pentru viitorul mai mult sau mai puţin apropiat. Fiindcă, obiectiv vorbind, de globalism nu scăpăm, deci trebuie o soluţie conservatoare. Aşteptăm cu interes.
    NB: PNL a adoptat de curând o ideologie liberal-conservatoare. Nu am văzut încă un program politic care să detaileze adoptarea acestei ideologii. Mai aşteptăm….

    • Harald spune:

      @Lucifer – globalismul e doar o față a problemei, iar România e de fapt beneficiară a globalismului. Problema e că nu globalismul ne obligă să învățăm copiii să-și nege identitatea sexuală și nu globalismul umple forumurile de activiști pro-regenerabile, pro-LGBT, pro-centralism democratic bruxellez etc.

    • Dedalus spune:

      Lectura acelei ideologii a PNL mie mi-a provocat somnul. Abunda in fraze goale de continut, repetari bolnave ale diverselor implicatii ale libertatii, declaratii amestecate despre ce vrei si ce nu vrei.

      Mie mi se pare un document facut “sa avem si noi o ideologie” – adica, un document, un teanc de hartii, nicidecum un mod de gandire, o ierarhie de valori.

      Reflecta de fapt aceeasi slaba pregtire pe care cetatenii Romaniei o primesc de la o educatie in agonie. Din ce in ce mai rar gasesti oameni care pot exprima o idee, indiferent care o fi aceea.

      Personal, nu intrevad nicio sansa in PNL. M-as bucura sa ma insel. Interesant mi se pare insa ca un PNL puternic si bine ideologizat ar fi profitabil in primul rand pentru PSD, pentruca ia-r oferi ocazia sa se cristalizeze pe baze idologice, in locul teribilei pozitii pe care o detine acum.

  9. TITIREZ spune:

    Cu toate criticile care i se aduc, articolul are idei pertinente. Unele chiar ar trebui sa aibă un impact major. Vor avea ? Nu vor avea ?

    Excedand , nu pot sa nu remarc similitudinile cu ceea ce se dezbate in presa occidentala, in revistele de acolo, in publicatiile universitare ,studii, carti …Stanga, dreapta, centru – totul se supune tuturor interpretarilor , reevaluarilor doctrinare prin atacuri dure, poate mai elegante ca stil in manuirea floretei duelurilor, dar in fond tot atat de agitate, febrile , îngrijorate etc Tabloul e poate si mai diversificat precum in RO, si mai virulent si cu participări intelectuale de gabarit cam din toate părtile,iar la el participă multi , multi oameni, fie pe situri media, fie in cele mai surprinzătoare locuri, VESTELE GALBENE le-au mărit si mai mult miza,impactul si extensia. Punctul de fierbere s-a atins deja , dar gustul , culoarea si consistenta supei finale , zău , că nu am cum sa o intrevad. Poate dv , cititori si comentatori deopotrivă ?

  10. CetateanulRoman spune:

    Disparitia politicienilor de dreapta autentici nu este un symptom romanesc. O persoana de dreapta se construieste in Familie prin educatie, prin obiceiuri burgheze, prin elitism, etc. Visele “de dreapta” au fost construite in perioada in care diverse familii burgheze puneau baza industriei modern, si atita timp cit la conducerea firmelor construite s-a aflat cineva din familia fondatoare acea companie avea reguli, transfera acele reguli catre angajati facindui partasi la educatia de tip burghez – mai mult sau mai putin. Existau precepte morale si exista rusinea!
    Apoi au aparut MBA-istii…. asa cum arendasii au sufocat si darimat societatea construita in principal de propietarii de pamint, de mosieri, tot asa MBA-istii si managerii cu mandate de 3-5 ani au darimat si darima dreapta autentica. Ei sint calea prin care oameni ce nu au educatia burgheza au avut acces la pozitii inalte; singurul lor scop: BANII!!! acum! Repede! Cit mai multi! nu ii mai pasa nimanui de nimic! Rusinea? aiurea, ce esti prost?!?!? Cuvintul in afaceri? Nu se respecta contracte , despre ce cuvint vorbim?
    Si corporatiile functioneaza azi dupa regulile Koreei de nord…. aceeasi democratie, aceeasi transparenta, etc. In plus contractele babane se fac cu statele, cu municipalitatile, cu structurile regionale… atunci cind nu mai merge mituiesti politicieni si impui legi noi: peste noapte trebuie sa schimbi la toate casele timplaria pt a obtine un certificate; sau masina, neeaparat Euro6 si nu mai veche de 5 ani; sau centrala termica… In timpul asta ei produc in China, sau Vietnam, sauPakistan practice cu sclavi…. ce cultura corporatista? Au invatat repede ca “nu conteaza ce culoare are pisica, important e sa prinda soareci”
    Azi exista peste tot doar oportunisti. Sint de “dreapta” s au de “stinga” functie de interesele celor din spate care ii finanteaza. Cam atit.
    “patronii” de buticuri bolnavi dupa putere si lesinati dupa bani, disperati sa isi afiseze statutul prin masini scumpe, secretare si mai scumpe si diverse alte extravagante nu pot alcatui dreapta – ei sint doar parveniti ce au suficienta putere pt a modifica lumea dupa chipul si asemanarea lor folosindu-se de idiotii utili si de pupincuristii care apar oriunde incepe sa miroasa a bani.
    Libertatile de tot felul sint bomboana pe coliva si au distrus dreapta atunci cind au subminat familia burgheza.

  11. euNuke spune:

    Nu, nu cred ca se poate depasi o stare cand iti place sa baltesti in ea.

    Cand vorbesti despre strada in termeni depreciativi, dispretuitor, nu faci altceva decat sa te afunzi in insignifianta. Indiferent daca o faci de pe pozitii de dreapta sau de stanga. Sau de centru. Lumea e satula de aerele elitiste, e atat de satula si scarbita incat ori de cate ori da peste un expert care peroreaza in nestire manat fiind de fixatiile sale de biblioteca deruleaza, inchide pagina si uita. E musai sa uite ca sunteti prea multi care repeta in nestire aceleasi banalitati. Iar ‘critica’ asta cu iz de autocritica de partid [care partid oare?] nu ne scoate din impas.

    Iata fragmentul in care, din fuga condeiului, ati uitat ca trebuie sa iesiti din irelevanta:
    “În acest mod, după părăsirea dreptei de către realele sale elite, resturile neorganizate ale marilor mişcări au început să se fărâmiţeze cu atât mai tare în mici feude, grupuri şi grupuscule a căror conducere a fost acum uzurpată de diferiţi intelectuali de mâna a doua care au ales calea cea mai facilă pentru succesul în această „dreaptă a străzii”: retorică populistă, pseudo-argumente demne de semi-doctismul teoriei conspiraţioniste ori chiar un – suicidal – anti-occidentalism de duzină, izvorât din neînțelegerea profundă a inseparabilității dreptei de rădăcinile (și năzuințele) ei occidentale.”

    Aici ne asigurati ca sunteti conectat la marotele stangii moderne, nicidecum la vreo aripa a dreptei: acuzati oamenii de dreapta din Romania de imaginarele pacate inventate de stanga [care pretinde ca cine nu i'a studiat temeinic pe Marx, Adorno, Freud, Schmidt, Marcuse, Habermas este un 'incult', un 'pseudointelectual'], anume conspirationism, antioccidentalism, populism; practic orice intelectual de dreapta ce critica ideile marxistilor moderni si sugereaza o legatura ideologica intre acestia si politicile aberante adoptate recent in Occident devine un conspirationist …semidoct, dar in realitate, daca ati fi un intelectual de dreapta, ati fi constient ca in lumea ideilor cine evita confruntarea asta majora este nu numai las ci si…irelevant, daca nu chiar direct stangist, prin adoptarea mai mult sau mai putin constienta a liniilor de gandire neomarxiste; practic, in virtutea retoricii dumneavoastra sententioase, orice intelectual care critica avansul socialismului in Europa devine un…antioccidental, un reactionar care isi reneaga radacinile marxiste [care, asa cum reliefa insusi Juncker, este unul din filozofii de seama ai civilizatiei noastre, un intemeietor], iar faptul ca intreaga Europa clocoteste iarasi si isi judeca astazi conducatorii nici nu conteaza pentru autor, pentru domnia sa judecata noastra ce tinteste liderii europeni nu este indreptatita, caci noi suntem cetatenii/intelectuali europeni de mana a doua, lipsiti de astfel de drepturi politice; nu conteaza nici faptul ca in toate statele europene dreapta recastiga puteri prin reanimarea discursului asa-zis populist, adica suveranist, identitar, anti-imigratie si anti-globalism, ba chiar eurosceptic, noi ar trebui sa ramanem irelevanti, sa stam cuminti in banca noastra, cu gura’nchisa si ciocu’ mic, ca altfel am deveni, doamne-fereste, populisti si antioccidentali. Si uite asa defazarea flagranta devine o dovada a progresismului nostru european. Si ce scuza mai buna pentru distrugerea in sine a ideilor de dreapta decat pastrarea locului nostru imaginar in corabia nebunilor pe care ne place sa o confundam cu Europa? Se intreaba vreun intelectual bastinas inchipuit de dreapta de ce e dreapta locala irelevanta? pai cu idei de stanga nu ai cum sa fii relevant nici pentru electoratul de dreapta [pe care'l dispretuiesti pentru ideile lui "nationaliste" si "conspirationiste"], dar nici in fata partenerilor potentiali din Europa; si uite asa noi am ramas ultima tara europeana fara partid/miscare/grupare national-eurosceptica, iar la noi, profitind de vidul politic uluitor [in sondaje nemultumitii de Uniune sunt aproape majoritari], tot stanga e cea care a preluat discursul suveranist si a inceput sa mimeze euroscepticismul, si uite ca reuseste sa pacaleasca destui fraieri cu instincte patriotarde.

    Sa nu uitam reactia intelectualului inchipuit de dreapta la aparitia unui nou sef al lumii libere: turnesolul Trump. Nu cred ca am vazut vreodata in spatiul public atatia cuvantatori pretiosi dispusi sa se coboare din turnul lor de fildes doar ca sa’l scuipe pe Trump in public. Lista epitetelor si injuriilor e nesfarsita, racordarea la conspirationismul stangist american deplina [si e uluitor cati romani de bine sunt convinsi de faptul ca Trump ar fi unealta lui Putin in pofida realitatii ce aduce mai degraba a razboi rece pornit de echipa noului presedinte american impotriva acestui bloc estic al tiraniilor asiatice] . E distractia de seama a “intelectualului de dreapta” modern sa demonstreze unui public de ametiti cat de inteligent, de cunoscator, de perspicace e domnia sa [care a inceput deja sa foloseasca imperialul pronume 'noi' simtind ca vorbeste in numele maselor populare] si sa prezica zi de zi ca Trump nu mai prinde sfarsitul anului in libertate. Irelevant. Si oricat de numeroasa ar fi sleahta de antitrumpisti [as putea spune si antiamericani ca printre ei sunt destui d'astia bucurosi ca pot iarasi sa injure America sub pretextul...Trump] tot irelevanti raman. O mie de gargaragii saraci care latra la caravana capitalismului american suna in realitate ca un bazait de musca ramasa de izbeliste in garsoniera ei comunista; o musculita care se hraneste cu ultimele firimituri ale unui vechi festin, care nu intelege ca nu are cum ca nu este iubita nici de fratii cei mari din Europa [care nu considera oamenii lipsiti de idei si vlaga a fi demni de atentia lor] si, nicidecum de unchiul Sam pe care’l injura cu gura plina. Musculita nu [mai] este aliat, si nici macar sluga a Occidentului, e o doar o ganganie ce poate fi ignorata total.

    • Iahim spune:

      Ca fiinta rationala, fiecare avem si putem sa avem opinii diferite, dar atit pentru individ cat si pentru societate conteaza pozitia in care ne aflam, pentruca si in evolutia existentei omenesti functioneaza regula curente – stanga, centru, dreapta, fiecare cu trei nivele – radical, moderat si calm, in care, neputind in , ne aflam la conducere in frunte, unul cu mai putini, la mijloc majoritatea si putini la urma ultimii, inclusiv situatia ca, fiecare individ pe timpul existentei sale, dupa capacitatile personale, actioneaza mai mult sau mai putin ori prin modificarea locului initial si a rolului social.

  12. Joenegut. spune:

    Sa luptam pentru o noua dreapta folosind cu curaj doar pseudonime. Joe Negut ca sa fiu maî clar



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Horia Ciurtin


Horia Ciurtin

Horia Ciurtin, consilier juridic în domeniul dreptului internaţional al investițiilor, Managing Editor al platformei online de sub egida European Federation for Investment Law a... Citeste mai departe


E randul tau

Vedeti ca o parte din analiza dvs. se face pe Nota de informare generica din site (de fapt cred ca e...

de: Bogdan Manolea

la "Câteva considerații referitoare la votul diasporei din noiembrie 2019"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)