joi, martie 28, 2024

Deruta comunității academice

Dincolo de manipularea ideologică, de lipsa de coerență a revendicărilor, de inconsecvența vădită a reperelor, protestele studențești atrag atenția asupra unei realități din ce în ce mai prezente.

„Educaţia noastră nu o să plătească pentru cri­­za lor!“ – așa suna un slogan al recentelor manifestații studențești din Spania, care în­cer­cau să atragă atenția asupra subfinanțării sis­temului universitar pe fondul ma­sivelor tăieri bugetare.

În România, cele mai im­por­tante centre universitare din ța­ră, Bucureștiul și Clujul (con­form, ce-i drept, unui cla­sa­ment care a căzut în instanță în urma unui proces intentant de rectorul unei fabrici de di­plome), sunt de aproape do­uă săptămâni teatrul unor miș­cări studențești organizate sub forma deja con­sacrată a „ocupării“. Întâmplător sau nu, am­bele acțiuni de protest, prima declanșată la Uni­versitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj, a doua la Uni­versitatea din București, Facultatea de Is­to­rie, se desfășoară în amfiteatrele Nicolae Iorga.

La Cluj, povestea „ocupării“ a izbucnit pe da­ta de 21 martie, când conducerea Universității „Babeș-Bolyai“ nu a permis desfășurarea unei întâlniri organizate de o asociație denumită sugestiv Tinerii mânioși care intenţiona, sub genericul Joia mânioasă, proiecția do­cu­men­tarului Blokada, în care este descrisă ocu­parea Facultăţii de Filosofie din Zagreb în anul 2009. La scurt timp, un fenomen similar a apă­rut și la Facultatea de Istorie a Uni­ver­si­tății din București. Ambele situri sunt în con­tinuare „ocupate“, cel de la București având de altfel o pagină de Fa­ce­book, Baricada Universitară, pe care postează regulat nou­tăți.

Protestul studenților de la Cluj a demarat pe fondul unor ne­mulțumiri legate de neplata burselor, în special cele POSDRU, și de restricționarea abuzivă a accesului în interiorul uni­versității. Conducerea UBB ar fi limitat accesul persoanelor străine de instituție după episodul Günther Ver­heugen, de la începutul lunii martie, când un grup de studenți a întrerupt ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa acordat fostului negociator UE. Ca o notă co­mună, spre deosebire de mișcările similare de la sfârșitul lui 2011 și începutul lui 2012 de la București, de pildă, conducerile celor două uni­versități nu par a-și dori o coliziune di­rec­tă cu studenții și caută soluții.

Revendicările de la București și Cluj, așa cum au fost ele formulate până acum, nu sunt uni­tare. Clujul suferă de dorul democrației par­ti­cipative, evocând nevoia de a trata studenții ca parteneri egali la luarea deciziilor, dar și ca sursă de inspirație pentru o micro-de­mocrație academică participativă“, în vreme ce Bucureștiul organizează ateliere tematice de week-end pe teme ca Discriminare, ine­ga­lități de gen și hărțuire sexuală în sistemul edu­cațional sau Curricula, universitatea și piața muncii, formulând cererea de a in­tro­duce în planurile de învățământ un curs de „participare publică și organizare com­un­it­a­ră“ – potrivit Baricadei Universitare.

Limbajele revendicării sunt de asemenea di­verse și colorate – de la argumente anarhiste, antisistem, la cele neomarxiste, împotriva unui fenomen de acaparare a mediului uni­versitar comparat cu „acumularea primitivă de capital“. Ni se vorbește de „re-organizare co­munitară pe baze egalitare“ în societatea „post-capitalistă“ (Cluj), dar și de „res­pon­sabilizare civică a studenților, atât la nivelul societății cât și la cel al universității, care are misiunea de a susține și încuraja implicarea civică a studenților și de a forma per­so­nalitatea acestora ca cetățeni activi în so­cietate“ (București).

Dincolo de ele, există revendicări comune izvo­râte, însă, în mare măsură, dintr-o in­suficientă informare a studenților în legătură cu drepturile lor. Problema reprezentării studențești în Consiliile facultăților și în Se­natul universitar este, de pildă, rezolvată. Co­munitățile studențești și-au delegat re­pre­zentanți în consilii și senate. Aceste orga­nisme deliberative și decizionale funcționează, conform cartelor și legii învățământului, pe ba­za delegării și reprezentării. Calitatea în­vățământului este o altă problemă, fie ea și implicită, cuprinsă în proteste. Dar ea e cu dublu sens, iar cauzele nu pot fi înlăturate prin ateliere sau proiecții de film. Ceea ce se degajă, însă, mai mult decât orice, e o stare de rău a comunității academice, care nu e numai a studenților (care vin și pleacă), ci şi a profesorilor.

E o stare de rău trăită din plin de profesorii obl­igați de la o lună la alta să-și reconsidere parcursul științific, academic, politica de ca­rieră, publicațiile, punctajele, sufocați de biro­crație, de subfinanțarea cronică și de proasta or­ganizare a unui sistem construit pe cir­cumstanțe și persoane, și nu pe viziuni.

Dincolo de manipularea ideologică, de lipsa de coerență a revendicărilor, de in­con­sec­ven­ța vădită a reperelor (ce are a face Imnul go­lanilor și Piața Universității 1990 cu de­nun­țarea noii acumulări primitive de capital?!), protestele studențești atrag în felul lor atenția asupra unei realități din ce în ce mai pre­zente. Universitatea este în derută, diplomele nu mai au acoperire, statul favorizează le­gislativ, din ce în ce mai vădit, proliferarea fabricilor de diplome și impostura academică, iar finanțarea cercetării este actualmente sus­pendată. Discuțiile de aici ar trebui să în­ceapă.

Articol aparut in revista 22

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. Corect este „… (ce AU a face Imnul go­lanilor și Piața Universității 1990 cu de­nun­țarea noii acumulări primitive de capital?!)…”, fiindca e mai multe:). In rest, de acord cu autoarea. Imi aduc aminte, totusi, de timpurile cand studentii manifestau pentru aceleasi lucruri in toata tara…

    • Ba e bine cum spune autoarea!

      Pentru că sunt două lucruri diferite: «Imnul golanilor» – subiect iar «acumularea primitivă de capital» – complement indirect.

      Logic, propoziția s-ar desfăsura asa: «Imnul golanilor are a face (ce?…) cu «acumularea primitivă de capital».
      O fi și ea primitivă, da’ tot gramatică rămâne. O zi bună !

      • Fraza este urmatoarea:

        „ce are a face Imnul go­lanilor și Piața Universității 1990 cu de­nun­țarea noii acumulări primitive de capital”
        Subiectul este: „Imnul golanilor si Piata Universitatii”, deci
        ele „AU de-a face” ca sunt doua.
        Autoarea a gresit, ceea ce e regretabil pentru cineva care preda la facultate si mai scrie si in presa.

  2. Facultățile de Istorie din București și Cluj sunt și ele fabrici de diplome. Câți dintre
    studenții protestatari ar lua un bacalaureat cinstit? Câți dintre absolvenți își găsesc
    loc de muncă în domeniu?

    • Interesant ca mentionati istoria, Dle Paul, gand la gand. Mie imi place mult History Channel si chiar ieri urmaream un documentar in care aparea istoricul Jeffrey Rose (am furnizat linkul) si chiar ma gandeam ce job fantastic are, de istoric adevarat, si ca el sunt multi. Istoricii romani ar putea face si ei proiecte asemanatoare, si asta chiar in Romania. De ce nu exista asemenea proiecte, de arheologie subacvatica de exemplu?

      Ce-ar opri la o adica universitatile romanesti sa gaseasca sponsori privati pentru unele proiecte daca statul roman nu este interesat de istoria noastra?

  3. Ca fost student inteleg miscarile de protest ale studentilor, mi se par insa prost orientate.
    1. Sunt inca o gramada de cursuri inutile prin facultati, mentinute doar pentru ca unii profesori mai au de predat cativa ani pana ies la pensie. Sunt cursuri lipsa pentru anul 2013 pentru ca nu sunt profesori sau nu mai e loc in programa. Ar fi o cauza dreapta si cu castiguri imediate si sensibile.
    2. Exista prea putina flexibilitate in programa; poti alege niste profile predefinite si cam atat, nu ai posibilitatea sa alegi liber pana la 20-30% din materiile din fiecare an in functie de planurile de viitor pe care le ai. Ori inveti „ce vor ei”, ori nu treci anul. Sistem bun pentru 1950, acceptabil pentru 1980, depasit pentru 2010.
    3. Se poate analiza punctual problema unor cadre didactice in relatii de rudenie (nu ar trebui sa existe posibilitatea in aceeasi facultate) si elimina problemele ce deriva de aici
    4. S-ar putea desfiinta notiunea de „cadru didactic pe viata” in mediul universitar si chiar limita la 5-7 ani de predare continua a unei materii. Sa ia un an de sabatical in care sa vada ce se mai intampla prin lume si daca vor, sa mai continue inca 5-7 ani, dar sa nu considere universitatile un post caldut pe viata. Sa mai faca schimburi de profesori, sa se mai aeriseasca sistemul.
    5. Materialele de curs ar trebui sa fie elaborate de profesori, sa fie proprietatea intelectuala a facultatii (ii plateste pe profesori pentru asta) si in utilizarea gratuita a studentilor (fara „cumperi cartea mea ca sa treci examenul”).

    In schimb doua notiuni mi se par complet nerealiste si deplasate:
    1. „Educaţia noastră nu o să plătească pentru criza lor!” – „criza lor plateste educatia noastra”, pana la urma. Educatia nu e un drept natural, e platit de cineva, sa fie macar recunoscatori pentru ca mai exista educatie gratuita.
    2. „acumularea de capital” e capra vecinului. Socialismul o fi bun, dar numai daca e voluntar: cand toata societatea, de buna voie si nesilita de nimeni, o sa aleaga sa fie complet egalitara atunci sa fie, pana atunci cei care muncesc mai mult sau cheltuie mai putin au justificarea morala sa acumuleze mai mult. Spartul semintelor in scara blocului si munca de 12 ore pe zi nu trebuie egalizate ca venituri pentru ca unui student i se pare cool.

    • Am incercat sa-mi inchipui ce s-ar intampla daca educatia universitara ar deveni „cu plata“ si universitatile ar fi mai active in obtinerea sponsorizarilor.

      Studentii ar protesta, desi burse vor fi in continuare pentru cei cu note mari. Pe de alta parte pretentiile calitative ar creste exponential. Studentii si sponsorii nu vor mai accepta cursuri prafuite, materie expirata, profesorii-dinozauri care au, cum spune Adrian, cativa ani pana la pensie si nu se deranjeaza sa mai predea altceva decat tot ce-au predat pana acum. Si lipsurile … lipsa de aplicabilitate unor cursuri in modul in care sunt predate, lipsa de perspectiva la absolvire, lipsa de respect pentru studenti demonstrata de personalul facultatii etc.

      Practic unele universitati nici nu pot fi, in formula actuala, decat gratuite.

    • 1. Din pacate NU mai exista notiunea de pensie in inv. superior cf. modificarilor facute pe ultimii metri de „vesnica minstru al educatiei” . Pe viata!
      2. I-ati uitat pe politrucii din universitati, pe linga clanurile de familie si cumetrie, exista si clanuri politice!
      3. Esantioane reprezentative de studenti prefera cursurile prafuite, profesorii care ii trec daca le cumpara cartile, profesorii lipsiti de exigenta pe toate planurile, profesorii care nu observa sau se fac ca nu observa ca lucrarea de licenta/disertatie este „cumparata” etc. Pe scurt „nu sint cool”.
      4. Mai mult ca sigur dvs. erati altfel, dar ce ati fi facut daca majoritatea zdrobitoare ar fi fost cum am scris mai sus?
      5. Acum sub denumiri diferite de cursuri se ascund exact aceleasi continuturi.
      Este un articol interesant in Adevarul, cred, despre un masterand la o Univ. politehnica din Tokyo scris de un fost bursier pe acolo, care, surpriza…, este numai sef de lucrari la Politehnica noastra bucuresteana!

  4. Doamna Alexandru,

    Nu cred ca aveti dreptate:

    1. Este un lucru extraordinar ca tinerii se implica in politica si ca invata cum functioneaza lucrurile, „learning by doing”. Chiar daca rezultatele nu se vad imediat, avem nevoie de o generatie noua de politicieni cu oarecare experienta.

    2. Este un lucru extraordinar ca tinerii se orienteaza politic pe axa clasica stanga-dreapta (OK, astia sunt de stanga: so what?). In Romania, in lungii ani postcomunisti, orientarea era mai degraba „stanga” = oarecum populista/conservatoare, „dreapta” = oarecum neoliberala.

    3. Ma indoiesc ca studentii sunt dezinformati. Ori institutiile de reprezentare studenteasca citate de Dvs.:
    – nu functioneaza in sensul ca nu reusesc sa aduca niciun fel de imbunatatiri, ori
    – nu functioneaza in sensul ca nu reusesc nici macar sa se faca cunoscute in studentime.

    4. Universitatea este „studiu”, nu „invatamant”. Studentii trebuie sa o paraseasca avand capacitatea de a intelege singuri o situatie complexa. Exercitiul actual (inclusiv, da, filmele si dezbaterile) ii poate invata ceva interesant, la fel ca si un curs prezentat de la catedra.

    5. „Tinerii Maniosi” este probabil o referinta culturala la „Angry Birds”, si mai putin la „Joia Manioasa”, de care publicul larg nu a auzit.

    Pe de alta parte, intr-o discutie deschisa, orice critica e binevenita, asa si a Dvs. Mie imi pare rau ca am terminat de mult facultatea (ca sa nu mai vorbim de ratarea anilor ’68)…

    • P.S. Despre educatia gratuita etc.: de ce studentii sunt unicii care trebuie sa suporte costuri etc.? De ce gradinita si scoala sunt vazute altfel decat universitatea d.p.d.v. al pretului?

      Nu pierdem oare ca si natiune cu fiecare persoana care nu are sansa sa studieze?

      • 1. Pentru ca abilitatile de comunicare elementare (scris, citit, „socotit”) sunt strict necesare existentei ca fiinta sociala (si productiva), in timp ce specializarile dobandite in invatamantul superior sunt facultative.

        2. Pentru ca societatea nu poate asigura absorbtia unui numar nelimitat de absolventi de universitate, deci mare parte din investitia facuta in educatia acestora ar ramane nefolosita.

        3. Pentru ca deturnarea unui numar mare de tineri de la activitati productive (deci din pozitia de contributori la buget) spre procesul de formare (deci in pozitia de beneficiari ai fondurilor bugetare) ar dezechilibra si mai mult raportul dintre populatia activa si cea inactiva.

        • 1. Abilitatea de a gandi independent este la fel de importanta pentru o societate antreprenoriala (liberala, daca vreti).

          2. Eu cred ca poate. Problema e de multe pentru putinele spirite libere din industrie cand trebuie sa indrume si convinga 10-20 de drone, care au fost scolarizati in „Produsul X” dar nu au nici un plan/strategie si nici o intelegere a ceea ce poate fi facut mai bine pe alta cale.

          3. Pai atunci, am putea introduce munca copiilor, asa de la 10 anisori. Este prima oara cand aud ca o califiacare NU se renteaza. Priviti problem asa: din munca beneficiaza proportional atat statul cat si contribuabilul. Daca contribuabilului nu i-ar renta, nu ar investi timp in educatie/calificare.

          … si asta cimenteaza mai departe o societate non-antreprenoriala, cum avem.

          • 1. Chiar credeti ca abilitatea de a gandi independent se formeaza la cursul de Variatoare si Regulatoare Electrice? Eu nu!

            2. Sa inteleg ca societatea poate oferi locuri de munca pe masura calificarii catorva mii de istoricii, filozofi sau masteranzi in relatii internationale si politici de comunicare? Eu nu!

            3. Trecand peste ironia gratuita, o calificare renteaza doar atunci cand poate fi folosita. Deci privesc problema asa: din munca beneficiaza proportional atat statul cat si contribuabilul doar daca respectivul contribuabil presteaza o munca la nivelul calificarii sale. In schimb, daca licentiatul in antropologie comparata „da la saiba” atunci atat statul cat si el au irosit bani, respectiv timp.

            Cat despre societatea non-antreprenoriala, aceasta nu este cimentata de lipsa studiilor superioare ci de imixtiunea abuziva a statului in economie, de nesiguranta fiscala si de taxarea excesiva a antreprenorilor si a muncii.
            Taxare pe care o sustineti si dumneavoastra, ca altfel nu vad de unde ar venii banii pentru invatamantul universitar „gratuit”.

            • Wow, pe Dumneavoastra nu va pot convinge.

              Sunt totusi socat de tendinta clasei medii romana
              (sunteti din middle-class, nu?) de a refuza ascensiunea sociala.

              Vreti sa va aliniati cu chinezii sau cu norvegienii?
              Vreti sa produceti ieftin pentru Vest ca si taiwanezii (eu profit de asta, multumesc)
              sau sa exportati technica scumpa ca si Germania?
              Vreti sa va spetiti la firma altuia sa sa porniti o afacere independenta?
              Ati inteles problemele de logica din propaganda, de ex. a Partidului Poporului DD?
              Platiti bani grei la homeopat sau ati inteles ce e un studiu „double-blind”?
              Doriti sa aveti flexibilitatea de a schimba domeniul cand lumea evolueaza sau ramaneti la meseria invatata (sa zicem, cizmar: nimeni nu mai are nevoie de ei)?

              Si, intr-un final: munca fara chemare, fara interes si fara placere e sclavie.
              Rezultatele sunt de obicei sub medie.
              Da-mi biciul, Gheo!

    • E foarte bine ca tinerii isi formeaza cultura politica,problema apare atunci cand ideologia ta e una parazitara si tu om plin de viata chiar lupti pt „drepturile” tale de parazit

  5. Stimata doamna lector dr. Alexandrescu,

    Va invit cu cu drag la Universitatea din Suceava pentru a cunoaste, cu adevarat, aceasta universitate, studentii si profesorii ei, inainte de a face afirmatii denigratoare la adresa ei.
    De asemenea, va invit sa analizam impreuna toate documentele depuse la proces atat de noi cat si de Minister pentru a vorbi, in cunostinta de cauza, despre proces si rezultatul lui.

    Nu a fost publicat niciun scor obtinut de universitati in acest proces de clasificare, nu s-a gasit niciun raport facut de asociatia internationala EUA asupra acestei clasificari si modul in care s-a desfasurat procesul de culegere a datelor si cerintele aferente au generat erori majore de raportare.

    Mentionez de asemenea, ca factorul determinant in aceasta clasificare, daca s-a facut conform metodologiei, a fost scorul relativ de influenta ISI. Conform raportului Universitatii Bucuresti, Facultatea pe care o reprezentati a contribuit cu 0 (in 2006), 0 (in 2007), 0 (in 2008), 0 (in 2009) si 0,828 (in 2010) la scorul de 2300 de puncte al Universitatii. Mai mult de 90% din acest scor este, in fapt, obtinut de Facultatile de Matematica, Fizica, Chimie, Biologie. Urmand rationamentul dumneavoastra, considerati ca Facultatea de Stiinte Politice a UB este aproape zero in contextul cercetarii UB si nu reprezinta decat o fabrica de diplome? Va informez ca Universitatea din Suceava nu are printre programele de studiu Matematica, Fizica, Chimie, Biologie si va las sa trageti dumneavoastra concluziile necesare.

    Nu in ultimul rand, mentionez ca procentul de absolvire cu diploma la Facultatea in care profesez este mai mic de 50%. Deci mai putin de jumatate dintre cei care sunt admisi la aceasta facultate reusesc sa treaca prin examinarile impuse de facultate. Puteam analiza mediile de bacalaureat (din ultimii 2 ani) ale celor care sunt admisi si de asemenea, distributia mediilor anilor de studiu si de absolvire (in cazul Facultatii mele constat ca se apropie de clopotul lui Gauss).

    Mai avem mult de lucru pana sa ajungem ca facultate si universitate intr-o stare de competitivitate pe plan international insa consider ca s-au facut progrese reale in ultimii ani pe care, asa cum am mentionat, va invitam sa le constatati. Mentionez, de asemena, ca Universitatea din Suceava a invitat EUA sa o evalueze inainte de aparitia Legii Educatiei Nationale si a procesului de clasificare si, pe parcursul anului 2011, a fost evaluata de o comisie formata din actuali si fosti rectori si prorectori ai unor universitati vest-europene. Raportul este public si s-au implementat deja majoritatea recomandarilor facute de aceasta comisie. Am facut acest lucru fara sa fim obligati de nicio lege si fara sa ne sustina nimeni financiar in acest proces ci pentru ca am crezut in obiectivitatea unei astfel de evaluari. Apoi, obligat de propria lege, Ministerul a facut publica o lista de universitati clasificate despre care nu s-a gasit niciun raport al unei organizatii internationale (in speta EUA) si nu se cunoaste niciun scor aferent. Daca dumneavoastra alegeti mai departe un stereotip in defavoarea a ceea ce v-am scris aici si a unei realitati pe care va invit sa o constatati personal atunci imi cer scuze ca am intervenit in aceasta discutie, pe un subiect secundar.

    • Draga Mihai

      … si frate-meu e mai tare ca frate-tau, sa vezi ce ii face cand il prinde s.a.m.d.
      Discutia era despre altceva decat cine lucreaza la o Universitate mai importanta.
      Ca altfel il chem pe tata!

      • Doamna contributor a simtit nevoia sa inceapa articolul cu o precizare ce nu avea nicio legatura cu subiectul articolului dar care este o atingere grava la adresa institutiei mele.

        In legatura cu subiectul propriu-zis pot doar spune ca el e mult exagerat. S-a pornit de la neplata unor burse POSDRU. Universitatile au facut eforturi foarte mari (aici ma refer la imprumuturi la banci) pentru a acoperi intarzierile de 9-12 luni in plata rambursarilor de catre guvern. Este bine sa protesteze catre adevaratii vinovati pentru situatia in cauza nu catre universitati.

        Pe de alta parte, faptul ca sunt multe lucruri de indreptat in universitatile romanesti si ca aportul studentilor la intensificarea acestui proces poate fi unul determinant este in acord cu ceea ce gandesc. Insa trebuie sa te asiguri ca dezbaterile au loc pe baza de argumente si cu analize serioase si nu pe pareri formate superficial.

        p.s. Scuze pentru postarea de la sirul anterior. Nu am vazut ca Vlad Tepes comenteaza la mai multe comentarii.

  6. „Protestul studenților de la Cluj a demarat pe fondul unor ne­mulțumiri legate de neplata burselor, în special cele POSDRU, și de restricționarea abuzivă a accesului în interiorul uni­versității”..oau, pe asta nu prea inteleg de unde a scos-o autorul materialului.

  7. Fabrici de diplome ? Ce-o fi aia ? Și cine o fi vinovat, nu cumva structurile guvernamentale de ieri și de azi ? Inițial, a fost o idee nobilă- aceea de a oferi o concurență învățământului de stat. Cei care au început universitățile private au avut cele mai bine intenții. După care a venit răposatul Mihăilescu- cu cea mai scârboasă și jenantă abordare, cu comisioane de la X pentru al-l acredita și dat peste față lui Y- cu o nerușinare demnă de pușcărie. Actualul ARACIS preia toate tarele fostei instituții conduse de Mihăilescu fără să urmărească esențialul- adică împreună cu universitățile private să facă un învățământ mai bun. ARACIS-ul e o poliție de neam prost, cu membri de cea mai proastă calitate- a se vedea președintele său, un ”distins” profesor de rezistența lemnului care n-a publicat în viața lui o lucrare ISI și n-a mai publicat din 2000. Statul- prin structurile sale politice- a ciugulit continuu de la privați- fie prin diverși oameni politici care chipurile aveau ore la Vallahia- de exemplu sau la Dimitrie Cantemir (v-o imaginați pe dna. Udrea la clasă ca profesor ? Nu, nu era la ora de marochinărie Vuitton), fie prin ciupeli mai directe de genul te acreditez dar cotizezi. Așa că USH-ul de exemplu a finanțat din gros UNPR-ul, etc., etc.

    • Unde nu ne-o putem imagina pe Udrea il vedem pe Ponta.
      A culminat invatamantul romanesc exact cu ce trebuia sa culmineze.
      Pontii au mizat pe debusolare (si era mult mai usor de obtinut, pentru
      ca pentru o obtine o asa stare chiar nu trebuie sa faci risipa de energie).
      Normal ca, daca se judeca lucrurile prin prisma lui becali si a lui
      dragomir, dupa infrangere vina nu apartine castigatorilor ci celor
      care au pierdut partida.
      Societatea es o continua metamorfoza. Ceea ce este intotdeauna la
      vedere nu este vina a ceea ce nu poate iesi.
      Ca si in atletism, nu poti scoate vinovati pe cei din urma ca nu sunt
      primii si ca din cauza ca nu sunt cei din pluton mai rapizi ar fi cauzatori
      ai campionilor „en titre”.
      Pontii sunt ponti prin merite recunoscute de o imensa masa a societatii,
      societate pe care in loc sa o vad bucuroasa (si multumita) de „fatza” pe
      care si-a creat-o o gasesc la fel de plangacioasa ca intotdeauna.

  8. Institutiile de invatamant sunt in deruta. Functioneaza in virtutea inertiei. Ultimul secol si jumatate care a trait cu prestigiul stiintei si al progresului material a cerut scolii formarea acelor campioni ai cercetarii stiintifice si productiei care ne-au pricopsit cu o lume a dezmatului in cheltuirea de resurse si a goanei dupa bunuri materiale. Acum constatam ca nu e bine. Si nu mai stim ce vrem. Daca societatea in ansamblu este derutata si in lipsa de scopuri, nu stie nici scolii ce sa-i ceara. Fiecare ciclu istoric a produs la final inflatie de specialisti. Sparta de razboinici, Atena de retori si filozofi, Evul Mediu de cavaleri, feudalismul de aristocrati, ……invatamantul romanesc (o alta forma fara fond) comunist de ingineri,cel democrat de …juristi, PRisti,…

  9. „Protestul” caragialesc al „tinerimii studioase” se sintetizeaza prin „datzi-ne avantaje!”. Datzi-ne burse, datzi-ne locuri de munca dupa absolvire la stat desi noi ne „specializam” plagiind la greu in studii ioropene, public relations, jurnalism (??), psihologie-sociologie, marketing, stiintze politice si alte aiureli. Simptomatic sunt furiosii studiosi de la Istorie – Bucuresti, facultate la care simbolul prostitutziei sunt pupi nistor si cioroianu…”profuniv”-i! A cerut macar un student profesori ADEVARATZI? Aiurea. Studiosii astia „maniosi” sunt pupilii ideali ai plagiatorului si mincinosului masterand ponta, mincinosului „perfectzionat” intr-o universitate britanica mare sova, ai abramburichii platita de doua ori pe acelasi articole, ai comicului si penibilului cuplu pricopie-costoiu, ai eminentzilor expertzi in stiinta secolului XXI gigel p, specialist in batoze si discuitoare si prisacariu, specialist in cazane cu aburi. Rasu’-plansu’. Si se mai vaieta cele cateva sute de cercetatori adevaratzi ramasi din prostia lor in rrrrominika ca li s-a suspendat finantzarea granturilor castigate dupa evaluare internatzionala. Maniosii astia nu sufla o vorba despre jaful din banii publici produs de finantzarea sorbonicilor judetzene mai mult deact penibile gen Susheava (rasul curcilor! viatza intelectuala la susheava!!!!).
    Asa ca nici o sperantza cu asa-zisele generatzii noi debutante in maturitate furand din greu la bacaloriat pana acum doi ani (lasa ca si in 2010 si 2011 au ramas judetze ca Mehedintzi sau Suceava la fel de copiatoare ca in timpurile de aur ale abramburichii).
    Asa ca Finis Romaniae! Nu mai e nici o sperantza. Si in fond e ceva legic: selectzia naturala a populatziilor.

  10. De la deruta comunitatii academice la destructurarea sistemului de valori

    Interesanta definire a starii comunitatii academice prin „deruta” , dar din nefericire nu este si una foarte operationala :

    „o stare de rău a comunității academice, care nu e numai a studenților (care vin și pleacă), ci şi a profesorilor” ;
    ” E o stare de rău trăită din plin de profesorii obligați de la o lună la alta să-și reconsidere parcursul științific, academic, politica de ca­rieră, publicațiile, punctajele, sufocați de birocrație, de subfinanțarea cronică și de proasta organizare a unui sistem construit pe circumstanțe și persoane, și nu pe viziuni „.

    Prin traditie , comunitatea academica si invatamantul in general sunt domeniile care au poate cea mai puternica rezistenta la schimbare. Pe de alta parte, mai importanta decat „deruta administrativa” este confuzia si bulversarea valorilor care nu mai poate fi reprosata factorilor politici si administrativi ci chiar comunitatii academice care nu urmeaza viitorul prezentului pentru ca isi traieste inca viitorul din trecut.

    Daca punem degetul pe rana , observam ca Revolutia de acum mai bine de doua decenii a atins orice , dar nu si invatamantul care in realitate nu si-a facut niciodata curatenie in propria ograda. E ca si cum cineva incaleca un cal sa mearga inainte , dar se aseaza in șa cu faţa inapoi. Mai exact, toate cadrele didactice din vechiul regim si-au schimbat voios ecusoanele si au purces la o noua cariera si in noul regim dar dupa celebrul slogan „la vremuri noi, tot noi”. Asa ca Romania si-a construit si isi construieste viitorul democratic si european inclusiv cu fosti lectori si cadre de la Academia Stefan Gheorghiu , analisti ai Scoala de la Baneasa, CEPECA, etc.,etc.
    Cel mai bun argument este chiar involutia comunitatii academice care in loc sa se detaseze de sistemul politic, si-a asezat singura grumazul sub talpa sistemului si trei exemple punctuale sunt mai mult decat elocvente.

    Mai intai , onor Academia Romana incepe sa-si schimbe , din proprie initiativa sau la ordin , preocuparile si valorile traditionale si incepe devina un concurent serios al Ministerului Apararii Nationale , Ministerului de Interne , al Academiei Militare si al Universitatii Nationale de Aparare :

    „ În ziua de 26 noiembrie 2012, în Aula Academiei Române s-a desfăşurat conferinţa cu tema „Securitatea Naţională în societatea bazată pe cunoaştere, intelligence, cunoaştere strategică şi decizie”. Desfăşurată sub patronajul Academiei Române, Conferinţa a fost organizată de Ministerul Apărării Naţionale, prin Direcţia Generală de Informaţii a Apărării.”
    [DOC] Securitatea Naţională în societatea bazată
    http://www.acad.ro/…/doc/c121126-SecuritateaNationala...

    Cum invatarea sociala se face numai prin imitatie, Universitatea Crestina „Dimitrie Cantemir” mai face si ea un pas inainte si fara nici un scrupul fura painea de la gura institutiilor militare infiintand in cadrul ei ceva ceea ce nu are nici o legatura logica cu profilul unei universitati umaniste civile respectiv „ Institutul de Studii de Securitate”(http://iss.ucdc.ro/revista-pdf/us4.pdf)

    Apoi, nici onor Universitatea Bucuresti nu poate pierde trenul . Pe cale de consecinta isi adapteaza din mers structura la noile exigente contemporane ale „mediului de securitate” organizand „Studii de Securitate la Universitatea din Bucuresti” (sic!) exact la capitolul „Cursuri de Integrare Europeana” (http://www.unibuc.ro/n/studii/ ) , respectiv la Facultatea de Asistenta Sociala si Sociologie unde prin cursuri si masterate „de securitate” transforma nevoia de asistenta a unora , in „nevoia de securitate” a tuturor.

    Ca si cum nu ar fi fost destul , nu cu multa vreme in urma , Facultatea de Psihologie a aceleiasi universitati a oferit ( pornind de la cazul „criminalului de la „coaforul Perla ” ) o demonstratie de activism civic copiind modelul academic anterior printr-o acerba concurenta ( neloiala ) facuta institutiilor militare si structurilor de forta traditionale. In premiera europeana si nationala , va trece in palmaresul psihologiei umaniste ( civile ) de la noi organizarea si inaugurarea chiar in incinta facultatii a unei conferinte despre… acordarea permisului de port-arma ( ?! ) :

    EVALUAREA PSIHOLOGICĂ PENTRU PERMISUL DE PORT – ARMĂ: prevederi legale, cerinţe metodologice şi promovarea de bune practici
    ( http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php/1904-Facultatea-de-Psihologie-Bucuresti-Permisul-de-port-arma-! ).

    In acest context al derutei generalizate a universitarilor si al bulversarii valorilor traditionale ale mediului academic, putem analiza acum deruta cvasi-generala a studentilor chiar prin destinul social al liderilor lor . In 1990 si pe aripile miscarii Pietei Universitatii , Marian Munteanu si-a inceput cariera ca lider al studentilor , dar a sfarsit …prin a face comert cu arme ( !) . Dupa el , Nicolae Banicioiu a inceput tot ca lider al studentilor , dar a sfarsit ca presedinte propus al TSD reusind in mod lamentabil sa compromita si ideea de (fost) lider studentesc si ideea de tanar lider politic , prin imensul scandal al „prostituatelor de lux” ( „ Sex cu fotomodele” ) respectiv acuzatia ca a intretinut relatii sexuale ( contra-cost sau nu, cum afirma acesta ) cu minore . Ulterior , prin strategii calchiate parca dupa Directivele NKVD din 1945 , a fost desemnat exact pentru a conduce cu onoare…Ministerul Tineretului si Sportului (sic !) (adevarul.ro/news/politica/scandalurile-fost-implicati-ministrii-guvernului-ponta-ii-1_50d1dcc7596d720091182e50/index.html)

    Alte incercari ulterioare de coagulare a miscarii studentesti au elemente de manipulare sau chiar trec in ridicol (http://www.contributors.ro/dezbatere/emanatia-lui-zamolxe/ ).

    Mai aproape de noi, studentii reusesc sa organizeze cu cei mai interesanti lideri cele mai interesante conferinte despre batutul apei in piua (http://www.privesc.eu/Arhiva/15720/Se-Poate-Cluj–Plenara-din-27-martie-2013 ) iar cei luati drept model reusesc sa scrie jurnale de front anarhist cu , si despre, arheologia platitudinilor sociale (http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/a-inceput-ocuparea-universitatii-babes-bolyai-foto-91690.html) in care umbra lui Che Guevara mascheaza de fapt trosnitul falcilor din căscatul general.

    O prezentare sintetica a recentei pseudo-revolte de dragul revoltei consecutiva derutei academice generale, se poate gasi aici (http://inliniedreapta.net/insemnare/occupy-ubb/ ).
    Radiografia completa a acestor miscari face Costin Andries :

    http://inliniedreapta.net/fenomenul-piata-universitatii-confiscarea-unui-simbol/
    http://inliniedreapta.net/ocupati-wall-street-si-piata-universitatii-urmareste-steagul-rosu/
    http://inliniedreapta.net/lavedere/claudiu-craciu-conduce-lupta-cu-fioroasa-dictatura-basista-intre-doua-postari-pe-facebook/

    In realitate , desi este intretinuta cu cinism de catre stat, deruta academica nu are o legatura directa cu acesta, ci numai complicitati tacite ( si vinovate ) . Intr-o societate libera comunitatea academica ar trebui sa-si defineasca singura statutul si valorile care ii asigura demnitatea , ca pe aceasta baza sa ofere cu adevarat modele sociale si sa poata avea un cuvant de spus in fata sistemului politic. Ar trebui, dar din pacate nu este si cazul societatii noastre .

  11. toate universitățile din Romania, private sau de stat, sunt în momentul actual fabrici de diplome. cazul plagiatului lui Ponta a fost doar „the tip of the iceberg”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Raluca Alexandrescu
Raluca Alexandrescu
Lector universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Specializată în istoria ideilor și istorie intelectuală a secolului XIX, cu un doctorat în științe politice al aceleiași facultăți (2008) și altul, cu un an înainte, la Universitatea din Bologna. A lucrat, publicat numeroase articole și un volum pe tema conceptului de democrație și a construcției modernității în gândirea politică românească a secolului XIX (La révolution mélancolique. Sur la construction et l'évolution du concept de démocratie dans la pensée politique roumaine moderne, Editura Universității, București, 2011). În paralel, este comentator politic, colaborator al revistei 22 din anul 2004.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro