Home » Analize »Global / Europa »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Desemnarea noii Comisii Europene – un exercitiu de “delegitimare” in trei etape

Alina Dinu octombrie 14, 2014 Analize, Global / Europa, Opinie, Politica & Doctrine
Deocamdata nu sunt comentarii 576 Vizualizari

Alegerile europene din 25 mai, pe langa faptul de a aduce in scena un nou Parlament European, reprezinta si prima participare electorala ale carei rezultate influenteaza numirea presedintelui Comisiei Europene. O laudabila consacrare democratica a votului exprimat de o majoritate a europenilor, intr-un moment in care legitimitatea institutiiilor si a proiectului comunitar in ansamblul sau se cere reconfirmata si consolidata – este – s-ar putea spune/crede in primul moment. Este suficient sa privim insa desfasurarea efectiva a desemnarii presedintelui Comisiei, precum si a colegilor sai, pentru ca problema legitimarii/legitimitatii institutiei sa apara intr-o lumina prea putin favorabila.

Mai intai a fost problema interpretarii pe care diferiti lideri politici au dat-o articolului prin care Tratatul de la Lisabona consacra tocmai principiul democratic amintit mai sus (Tinand seama de alegerile pentru Parlamentul European si dupa ce a procedat la consultarile necesare, Consiliul European, hotarand cu majoritate calificata, propune Parlamentului European un candidat la functia de presedinte al Comisiei (…) ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor care îl compun). Acesta nu impune Consiliului nicio obligatie juridica de a tine cont de avizul emis de Parlamentul European cu privire la candidatul desemnat pentru sefia Comisiei, deci suficient pentru a permite unor lideri “cu greutate”, precum Angela Merkel, sa sublinieze ca votul Parlamentului este pur indicativ. Sau presedintelui Consiliului, Herman von Rompuy, sa reaminteasca faptul ca puterea de decizie se afla in mainile institutiei sale.

Sa incerci sa ii convingi pe cetatenii europeni sa participe la vot fiindca opinia lor va influenta direct orientarea viitoarelor politici europene, pentru a ignora apoi rezultatele acestui vot, pare o abordare putin obisnuita de a incerca sa consolidezi legitimitatea unor institutii si asa subrezite in ochii cetatenilor.

Un al doilea element care a aratat dificultatile pe care le are Europa in a gasi, pe de o parte, personalitati care sa se impuna drept creatoare si purtatoare ale unui veritabil proiect european, si, pe de alta parte, un consens intre liderii politici nationali privind viitorul Europei, sunt discutiile care au insotit insasi numirea lui Jean-Claude Junker in fruntea Comisiei Europene. Desi bine cunoscut in cercurile de la Bruxelles, fostul prim-ministru luxemburghez si presedinte al Eurogrup nu parea a fi du goût de tout le monde. Mai intai a fost nevoie sa fie indepartate reticentele cancelarului german, Angela Merkel, in timp ce David Cameron s-a aratat pana la final un convins opozant al viziunii europene mult prea federaliste a luxemburghezului. De asemenea, prim-ministrul ungur, Viktor Orban, s-a opus ferm numirii lui Junker. Intr-un tweet din 27 iunie, David Cameron afirma: “Le-am spus liderilor UE ca vor regreta toata viata noul proces de desemnare a presedintelui Comisiei”. Desi in cele din urma Jean-Claude Junker a obtinut sustinerea Consiliului si votul favorabil al Parlamentului European, nu este mai putin adevarat ca toata efervescenta creata in jurul numirii sale a lasat impresia ca, dincolo de competente, viziune si/sau program politic, aceasta desemnare a fost (si) rezultatul unui intens joc de culise. Ceea ce nu pledeaza, desigur, in favorea imaginii viitoarei Comisii si a presedintelui sau.

In fine, cel de-al treilea si, probabil, cel mai “greu” element care poate pune Comisia Europeana intr-o lumina defavorabila nu numai in fata propriilor cetateni, ci si a celorlalti actori de pe scena internationala, este “echipa Junker”. Nu voi aminti aici dezbaterile interne, mai mult sau mai putin aprinse, cu privire la candidatii propusi de guvernele nationale pentru postul de comisar, ci doar despre ceea ce lasa Bruxelles-ul sa se vada sau sa se inteleaga.

In saptamanile din urma, culoarele si salile Parlamentului European au cunoscut tensiunea audierilor noilor comisari desemnati. In conformitate cu prevederile tratatelor, fiecare membru al viitoarei Comisii este invitat la o audiere publica in fata comisiilor parlamentare de specialitate, in rapot cu portofoliul atribuit. Desi la finalul audierilor Parlamentul isi da (sau nu) acordul asupra Comisiei in totalitatea sa si nu in mod individual asupra candidatilor, schimbul de vederi asupra prioritatilor si competentelor acestora din timpul audierilor poate fi vazut ca un prim test care contribuie la legitimarea viitoarei institutii.

In cazul “echipei Junker”, acest prim test a cunoscut cateva rateuri remarcabile (este drept, nu doar competenta si integritatea candidatilor este de vina, ci si obisnuitul joc de putere dintre institutii, pe de o parte, precum si dintre principalele grupuri politice, pe de alta parte). Astfel, britanicul Jonathan Hill (portofoliu atribuit: Stabilitate financiara, Servicii financiare si Piata de capital) a fost supus unei a doua audieri, cehoaica Vera Jurova (portofoliu: Justitie, Consumatori si Egalitatea de gen) si ungurul Tibor Navracsics (portofoliu: Cultura, Educatie, Tineret si Cetatenie) au primit intrebari scrise suplimentare din partea europdeputatilor (in cele din urma, doar pentru Navracsics s-a dat un aviz pe jumatate negativ, el fiind considerat capabil sa asume functia de comisar, dar nu si portofoliul atribuit), pentru spaniolul Miguel Arias Cañete (portofoliu: Energie si Schimbari climatice) s-a cerut reexaminarea declaratiei sale de avere de catre comisia juridica si a fost criticat cu privire la un posibil conflict de interse (in final a primit aviz favorabil, dar dezvoltarea durabila a fost plasata sub “coordonarea” vicepresedintelui  Frans Timmermans, o modalitate de a-l tine deci pe posibilul viitor comisar spaniol sub supraveghere). Un alt moment delicat al acestor audieri l-a constituit si respingerea slovenei Alena Bratusek (pentru slaba cunoastere a dosarelor din domeniul uniunii energetice, portofoliul ce-i fusese atribuit), generand, pe moment, reactii incoerente: pe de o parte, Junker a declarat ca, din punctul lui de vedere, Bratusek ramane comisar candidat, pentru ca slovena sa isi anunte, la scurt timp, demisia.

Raspunsul definitiv asupra Comisiei Junker il va da Parlamentul European printr-un vot in plen, probabil in cursul sesiunii sale de la Strasbourg, de la sfarsitul acestei luni. Indiferent de rezultat (dupa cate se pare, favorabil), raman intrebarile asupra credibilitatii acestei echipe si a capacitatii sale de a reprezenta cel mai bine interesele Uniunii, precum si a jocului de putere dintre si din interiorul institutiilor. Cui ii folosesc toate aceste “turbulente” in apele si asa nu foarte limpezi ale proiectului european? Parlamentul European a reusit sa obtina desemnarea candidatului “sau” in fruntea Comisiei, o modalitate – cel putin teoretica – de a diminua atat de des invocatul “deficit democratic”, dar atat procesul numirii sale, cat si al formarii intregii echipe seamana mai degraba cu un meci in care fiecare dintre combatanti (cele trei institutii comunitare, grupurile politice) incearca mai degraba sa isi arate muschii decat sa umple gaurile din mantia de imagine a Uniunii. Dupa cum au decurs negocierile, dupa cum s-au pozitionat diferitii actori, intre jocuri de culise si nefericite “balbe”, viitoarea Comisiei Europeana va pleca la drum cu un important handicap de credibilitate. Nu ne ramane decat sa speram ca el va fi repede uitat in fata unor politici indraznete, care sa repuna Europa pe drumul reusitei.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:





Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alina Dinu


Alina Dinu

Doctor in drept public - Universitatea Robert Schuman, Strasbourg, consultant in afaceri europene Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)