joi, martie 28, 2024

Despre șerpi și scări. Cu referire la Brexit

După respingerea în Camera Comunelor a acordului negociat de guvernul Marii Britanii cu UE, discuțiile și disputele referitoare la Brexit au revenit cu putere în atenția publică.

În acest context, una din teme, nu neapărat dominantă, dar având impact și relevanță, se referă la repetarea referendumului din Marea Britanie referitor la Brexit. Menționată și tratată ca o (simplă) soluție tehnică pentru depășirea unui impas, ea este considerată clară în ceea ce privește mecanismul de realizare și neproblematică în ceea ce privește efectele, singura necunoscută recunoscută fiind dacă rezultatul din iunie 2016 va fi confirmat sau infirmat.

Cred că opțiunea de a se repeta referendumul este greșită atât în legătură cu problema punctuală, dar și ea multidimensională, cât și pe plan general.

Cu referire la aspectul punctual, soluția este eronată pentru că se va obține, eventual, doar o schimbare a componenței nemulțumiților. Indiferent dacă nemulțumiții vor fi noi sau vechi, ei vor continua să existe, iar eforturile lor de contestare vor fi întărite și legitimate de chiar repetarea referendumului. Și, probabil, se vor amplifica formele radicale și conflictuale de promovare a agendelor taberelor concurente.

Desigur, există în Marea Britanie, și nu numai, mecanisme de control și de reacție la propuneri lipsite de substanță sau de-a dreptul dăunătoare. Mă întreb, însă, dacă nu cumva sunt și ele slăbite în prezent.

Mi se pare că nu este nevoie de repetarea referendumului pentru a se admite că este o pseudo-soluție, inutilă și potențial costisitoare. Dacă contextul de după un nou referendum o va (mai) permite, rezultatele repetării ar putea fi considerate o lecție utilă pentru consolidarea practicilor bunei guvernări. Chiar dacă, totuși, învățarea prin eșec nu este o metodă recomandabilă.

Faptul că, foarte probabil, nu va fi atins obiectivul pentru care soluția repetării referendumului se dorește a fi aplicată, și anume obținerea unui consens social larg/ majoritar în legătură cu starea de fapt (Marea Britanie afară din sau în UE) și parcursul viitor, nu înseamnă nicidecum că ar fi, ca atâtea altele, o simplă acțiune ratată, lipsită de consecințe.

Cred că efectele negative pe plan general, de durată și variate, reprezintă aspectul încă și mai îngrijorător.

Repetarea referendumului, un fapt aparent izolat și tehnic, va însemna consolidarea puternică a unei paradigme alternative, și poate cu șanse de a deveni dominantă, conform căreia votul universal/ popular nu ar mai trebui să conteze și nu va mai conta, și aceasta nu doar în Marea Britanie.

Adversarii de extremă stânga sau de extremă dreapta nu vor ezita să folosească acest exemplu ca o dovadă nemijlocită și concretă a faptului că instituțiile democrației reprezentative sunt o înșelătorie, o amăgire, un drept iluzoriu, un instrument de reproducere a puterii existente ce ar trebui eliminat pentru binele public. Dar aceasta nu cred că reprezintă principala vulnerabilitate. Deoarece opiniile pro și contra precum și dreptul de a le exprima fac din pluralism altceva decât o formă fără fond.

Atunci când se discută despre sursele „erorii” din 2016 se invocă competența alegătorilor: nivelul de informare (volum și calitate), varietatea surselor de informare, capacitatea de analiză a informațiilor și de formulare a unor concluzii consistente și corecte, rezistența la manipulare (la informații false sau parțiale/ selectate), diverse atașamente – de partid, dar nu numai – ca factor de întărire a acceptării necritice a unei recomandări de vot, etc.

Să lăsăm de o parte, dar nu înainte de a-l consemna, dublul standard: slăbiciunile îi caracterizează doar pe cei care au votat altfel. Ca de multe ori, „ai noștri” nu pot fi decât ireproșabili!

Nu contest diferențele, unele majore, dintre alegători pe oricare din dimensiunile menționate în paragraful anterior. Nu contest nici nemulțumirile generate de rezultatele unor alegeri. Dar diferențele dintre alegători sau nemulțumirile nu reprezintă motive temeinice de invalidare a alegerilor sau de diminuare a legitimității celor aleși. Altele sunt concluziile corecte ce rezultă din această stare de fapt. Pentru că diferențele și nemulțumirile au reprezentat, reprezintă și vor reprezenta normalitatea, într-o interpretare conformă sensului dat termenului de către Durkheim, și nicidecum o anomalie ce trebuie și poate fi miraculos eliminată.

Nu afirm că nu se poate face nimic pentru o cât mai bună informare a alegătorilor. Dimpotrivă, a obține progrese în această privință reprezintă o sarcină notabilă și demnă de respect. Aceasta și pentru că informarea autentică nu reprezintă doar un efort de comunicare. Ea presupune demersuri consistente de cunoaștere a stării de fapt, de identificare și evaluare a soluțiilor și priorităților precum și a rezultatelor acestora.

În cazul oricărei persoane, interesele proprii (individuale, dar și ale grupurilor de apartenență sau de referință), așa cum sunt ele înțelese într-un anumit moment (în timp, schimbarea este, desigur, posibilă), se reflectă în opinii, opțiuni și acțiuni. Inclusiv în deciziile de vot (participare sau absenteism, votarea unui anumit partid politic sau candidat, etc.). A eticheta interesele altora, materializate în vot, ca ridicole, neîntemeiate, greșite, etc. și a le contesta, pe această bază, legitimitatea reprezintă, aș spune, o probă serioasă de disponibilitate autoritaristă. Chiar dacă această caracterizare poate mira pe mulți dintre cei care își deplâng nenorocul de a fi contemporanii unora care „nu știu ce votează”.

Repetarea referendumului din Marea Britanie referitor la Brexit nu ar reprezenta, probabil, lovitura decisivă aplicată democrației reprezentative. Dar nici nu ar fi una neînsemnată. Pentru că poate fi devastator efectul cumulat al unor atacuri multiple și provenite din direcții diferite (inamici, slujbași oportuniști din organizații și instituții europene sau naționale precum și apărători devotați, dar mediocri).

De aceea, cred că repetarea referendumului reprezintă o bombă cu ceas așezată la temelia democrației reprezentative. Desigur, pentru a încheia pe un ton optimist, aceasta și altele pot fi dezamorsate. Dar, pentru ca așa ceva să se întâmple, e nevoie de luciditate, competență, onestitate, echilibru și rezistență în fața tentației de a acționa fără a evalua, atât cât este omenește posibil, consecințele.

NOTE______________

1. Prima parte a titlului este inspirată de un capitol din „Copiii din miez de noapte”, excepționalul roman al lui Salman Rushdie („Fiecare joc are o morală a lui; cel pe nume Șerpi și Scări exprimă ca nici o altă activitate adevărul etern potrivit căruia pentru fiecare treaptă urcată te așteaptă câte un șarpe după colț, iar pentru fiecare șarpe există în compensație câte o scară …”; Salman Rushdie: Copiii din miez de noapte, Iași, Editura Polirom, 2007, pp. 197 – 198).

2. Reprezintă o întrebare legitimă de ce ipoteza unor efecte negative majore are în vedere repetarea referendumului referitor la Brexit, dar nu și alte referendumuri repetate, ce nu par să fi avut consecințele anticipate în acest text. Dincolo de aspecte precum notorietatea, anvergura și resursele investite, cred că răspunsul pornește de la observația că rezultatul a fost contestat imediat și fără a exista un mandat politic popular în această privință. Referendumul pentru independența Scoției, asemănător oarecum prin amploarea consecințelor (posibila destrămare a Marii Britanii) și intenția explicită de repetare, se bazează pe câștigarea alegerilor de către un partid (Partidul Național Scoțian) pentru care independența este un obiectiv central al programului său electoral. Mecanismul este unul aflat în interiorul sistemului democrației reprezentative și compatibil cu acesta, nu în afara și împotriva lui.

Distribuie acest articol

59 COMENTARII

  1. De acord cu autorul ca o repetare a referendumului in 2019 ar fi o sursa de probleme in anii ce vin si mai degraba ar da drumul serpariei.
    Alternativa este insa invatatul din esecuri, the hard way. Cu alte cuvinte, britanicii trebuie sa treaca prin Purgatoriul Hard Brexit determinat de combinatia dintre rezultatul referendumului din 2016 si idiotenia parlamentarilor lor care sunt incapabili sa-si asume limitarea pierderilor prin acceptarea acordului negociat de UE cu guvernul britanic. Aceasa suferinta este insa doar o conditie necesara, nu si suficienta. Va trebui apoi ca britanicii insisi, in calitate de alegatori dar si sustinatori financiari, sa pedepseasca politic la alegeri pe cei care i-au adus in situatia de Hard Brexit si de asemenea sa arunce in derizoriu pe cei care mediatic au contribuit la impingerea societatii in aceasta situatie ingrozitoare. Doar daca invata din esecul Brexit, britanicii vor putea intra pe un fagas al redresarii. Altfel, cu ziaristi si politicieni iresponsabili cum au fost sustinatorii Brexit, no chance.

  2. Regret Brexit (apărarea Europei), dăunează mult tuturor în Europa.
    In UK societatea civică e divizată puternic, rămâne divizată orice soluţie se va realiza.

  3. Iata de ce doar o femeie cu nume predestinat trebuia sa se ocupe de acest DOSAR!
    Daca nu se poate finaliza procesul, conform dorintei minoritatii care a votat pentru – apropro, care a fost RATA de participare la REFERENDUM? – va fi din cauza PARLAMENTULUI care va avea ultimul cuvint si al UE care nu vrea sa lase UK sa-si traga foloase de pe urma ei, nevrind sa negocieze avantajele pe care UK vrea sa le aiba pe seama ei, in afara UE, deoarece e carpanoasa, liderii europeni sunt lacomi si neintelegatori MOMENTAN si drept urmare BREXITUL se prelungeste pe termen indefinit, chiar daca momentan UK ramane in UE, Brexitul ramane valabil!
    (varianta ieshirii fara ACORD e o prostie cu care nu cred ca PARLAMENTUL UK, care si-a rezervat ultimul cuvint, va fi de acord)
    In concl.: va fi un exercitiu interesant pentru ambele parti, care se va EXTINDE pe o durata nelimitata de timp spre disperarea Germaniei mai ales.

  4. Foarte interesant si realistic articol. Multumesc autorului.
    Prin continut, titlul nu este – in opinia mea – tocmai complet; se poate aduga „si Romania”.

  5. Repetarea referendumului in UK ar insemna sfarsitul democratiei pentru Regat. Britanicii deja constientizau ca sunt parte a unei entitati ce a abolit democratia participativa, inca din 2005, cand 2 state importante ale Uniunii au respins prin referendum noul proiect de Tratat Constitutional [Franta, cu 54%vsi Olanda, cu 61,5] si, in pofida si in dispretul votului popular, eurocratia a marsat si si’a adoptat Constitutia proprie, cu modificari insignifiante fata de textul original, sub forma Tratatului de la Lisabona. Mai grav: ulterior si acest Tratat a fost respins printr’un referendum in 2008 in Irlanda, insa irlandezii au fost efectiv obligati sa tina un nou referendum in anul urmator in care rezultatul a fost dictat de komisarii europeni ce au amenintat fatis Irlanda cu represalii in cazul unui vot nefavorabil Uniunii. Nu numai ca vointa cetatenilor irlandezi nu a mai contat, dar a fost primul caz de interventie directa a unor inalti oficiali europeni nealesi in politica interna a unui stat membru.

    Din 2009 incoace niciun referendum paneuropean pe chestiuni constitutionale nu a mai fost organizat, iar unele state si’au modificat constitutiile in sensul abolirii dreptului cetatenesc de a se pronunta asupra Constitutiei. Singurul plebiscit ce atinge oarecum o tema constitionala -cel din Ungaria din 2016- a fost tinut sub embargo mediatic sau boicotat sub indrumarea tacita a eurocratiei, mai ales ca rezultatul a fost impresionant: 98% impotriva sistemului de cote.

  6. Dar la urma urmei, chiar institutia fundamentala, Parlamentul se alege o data la 4 ani. Asadar, este de la sine inteles ca interesele, opiniile, si optiunile de vot se schimba la un numar de ani. Nimic ilegitim sau nedemocratic in asta.

    Deja au trecut 3 ani de la primul referendum. Daca la fiecare 4 ani intrebam poporul cat se mai considera reprezentati de conservatori sau laburisti, ce e atat de ciudat sa ii intrebam daca se mai considera reprezentati de optiunea pro sau contra Brexit?

  7. Pentru mine lucrurile sunt mult mai simple. Eu prefer explicatia simpla, cu riscul sa par prost, decat cea complicata doar de dragul de a parea dastept.
    Un al doilea referendum e chiar necesar si absolut democratic daca se constata ca primul a fost manipulat prin dezinformare, rea informare sau lipsa de informare. Caci prima conditie a unui referendum valid e sa fie asigurata corecta informare a cetatenilor si nu influentarea lor intr-o directie sau alta. Iar acest lucru se poate dovedi relativ usor printr-o cercetare sociologica serioasa pe cel putin zece mii sau chiar mai mult de persoane, facuta prin sondaje telefonice. Daca rezultatele indica manipularea, reaua informare sau lipsa de informare a consecintelor, atunci un al doilea referendum e justificat si chiar necesar. Democratia cere asta.

  8. Un text care pune pe gânduri, pentru că abordează Brexitul dintr-o perspectivă sistemica, instituțională și pe termen lung. Această perspectivă refuză cantonarea în imediatul unui Regat Unit așezat pe plita din ce în ce mai încinsă a unei dileme existențiale: cum să revii la splendida izolare britanică fără a tăia chiar de tot cordonul ombilical care de-acum leagă Marea Britanie de Uniunea Europeană.

    Un vechi adevăr spune că nu poți avea deopotrivă și untul și banii de pe unt. Nu cred că știm cum se vor deznoda lucrurile. Textul de față vine să tragă însă niște învățăminte care transcend acest contingent agitat și incomod. Este vorba despre limitele și condițiile referendumului într-o democrație reprezentativă.

    Marile consultări populare sunt ca deschiderea zăgazurilor unui lac de acumulare. Cum faci să folosești înțelept imensa forță de revărsare, fără a inunda așezările ? Cum reușește o democrație reprezentativă să nu alunece spre un regim plebiscitar, atunci când, împinsă de imperative, recurge la referendum și contra-referendum ? Este aci o problematică de profunzime, la care suntem invitați a medita.

    La asta se mai adaugă și o analiză a culturii politice, care iată, pune probleme nu doar în țara noastră, ci și în societăți cu mult mai multe pretenții: care este baza morală a respingerii rezultatelor unui vot popular ? Poate pentru că ceilalți au ales naiv, ignorant și manipulat !? Deja înaintăm pe o gheață, nu doar extrem de alunecoasă, dar și foarte subțire.

    Textul nu vine cu soluții la dileme imposibile, ci doar sugerează o reflecție care să ia în considerare posibile efecte de profunzime și pe termen lung ale unor decizii luate la cald.

    Nu știu dacă acest articol și-a propus să atingă, fie chiar și subreptice, quasi anunțatul referendum aproape propus de prudentissimul nostru președinte. La noi situația este mult mai din topor: un stat aflat nu doar sub asediu, dar în pericol de a fi total ocupat de o grupare organizată de rău-făcători, care, comanditat sau nu, acționează ca soldați ai războiului hibrid purtat de Rusia împotriva României. Mă refer, evident la gruparea Dragnea-Tăriceanu.

    În aceste condiții, o consultare populară bine formulată este necesară, ca ultima ratio simbolică în calea unei catastrofe naționale.

  9. Referendum-ul este o forma de decizie consultativa ultimativa in anumite tari si este frecvent folosita in altele (Elvetia). Cind ai un parlament bine structurat care decide si care are o istorie de sute de ani (legi valabile de mai mult de trei sute de ani) atunci nu ar fi trebuit sa se ajunga la situatia Brexit. De ce s-a ajuns aici presupune o analiza complexa pe care nu o voi face, ci voi puncta ideile principale:
    – mentalitate populara de superputere si imperiu
    – psihologie colectiva ca pericolul vine de pe continent
    – o generatie de politicieni oportunista (necaracteristica poporului englez)
    – o dezorientare la nivel decizional-economic datorata pierderilor (tehnologice, piete…)
    si poate ca cel mai important lucru, lipsa unei personalitati capabila sa dea o directie motivata si explicata. Faptul ca societatile in toata lumea se restructureaza, aducind in structurile superioare indivizi cu personalitati neslefuite, incapabili sa ia hotariri importante in momente decisive este cunoscut in istorie. Ramine sa tragem invataminte mai ales in cea ce ne priveste.

  10. Comentariul e bine scris cu argumente logice ,cu o tenta de ” politically correctness „dar prea lung, ca o posibila tentativa de a impaca pe toata lumea.

    Am sa fiu mai scurt in exprimare si am sa spun ca un referendum popular care a intrunit toate conditiile legale ( numar de alegatori prezenti la vot si legalitatea temei supusa spre votare ), intro democratie adevarata, trebuie pus in aplicare ,cat mai curand posibil pentru ca altfel de ce ar mai fi facut.

    Votanti britanici au hotarat in iunie 2016 sa, citez :” Take back control ” asupra tarii lor si punct.

    Problema e insa ca guvernul UK vrea sa iasa din Uniunea Europeana dar vrea sa pastreze avantajele economice ca si cand ar fi in UE lucru care nu mi se pare in regula asa cum nu li se pare nici partenerilor din UE. ( O paralela fortata la situatia UK ar fi acea prin care romanii ar fi dorit sa fie platiti ca in capitalism dar sa munceasca ca in socialism ! )

    BBC tocmai afirma ca Brexitul costa UK un miliard de dolari pe saptamana.

    Clasa politica britanica e prinsa intro capcana si din acest motiv nici dupa trei ani nu reuseste sa dea dovada de barbatie,sa-si asume responsabilitatile, si sa se pronunte ferm pentru respectarea vointei populare.

  11. Este foarte sănătos să fie suspectată competența alegătorilor, nu numai în Marea Britanie dar și în India, România, Moldova și Rusia. Ca exercițiu mintal hai să presupunem că la un moment dat in unul din locurile astea majoritatea votanților nu sunt competenți în sensul ca nu-și cunosc interesul sau și-l cunosc dar greșesc despre cum pot să și-l împlinească. Ce ar fi de facut în acest caz?

    Ca să abandonăm democrația reprezentativă ne-ar trebui o alternativă viabilă. Cu tot talentul său de a strica buna dispoziție a altora, dl. Putin nu oferă o soluție viabilă nici măcar pentru Rusia, ca să nu mai vorbim ce oferă modelul său pentru Ucraina sau România. Unii sunt nostalgici după monarhii și imperii transnaționale care protejează regiuni croite să asigure o majoritate compententă locală, dar ei par să-și bazeze preferințele pe o memorie selectivă a istoriei și disconsiderând evoluții moderne importante. Modelul M5 de a folosi tehnologia pentru a înlocui democrația representativă cu democrația directă este invalidat din start de premiza că majoritatea alegătorilor nu este compententă.

    Soluția care ne rămâne atunci este să construim o majoritate compententă pe stil vechi (educație, sistem de justiție care beneficiează majoritatea, mobilitate socială) ca să putem ține (sau face) democrația representativă funcțională. Uniunea Europenă face treaba asta bine in România, dar poate nu la fel de bine in Marea Britanie. Cei ce văd în UE numai o birocrație mânată de marxism sau au ceva de vândut (și atunci ar trebui să ne spună ce, că poaate cumpăram), sau folosesc termenii (marxism, neo-marxism socialism) în sensuri diferite de cele clasice.

  12. Marea Britanie are probleme interne foarte severe, fără nicio legătură cu Brexit-ul.

    Miile de oameni care fac închisoare pentru fapte pe care nu le-au comis nu fac închisoare din cauza UE. Fac închisoare pentru că polițiștii au fost instruiți că ”they must believe the victim”. Pașapoartele anulate generației Windrush, oameni care locuiau de 50 de ani în Anglia și veniseră aici în calitate de cetățeni britanici, nu sunt din cauza UE, sunt din cauza măsurilor luate de Theresa May când era Ministru de Interne. Înlocuitoarea ei a demisionat, dar ea trebuia să demisioneze.

    Mașinile confiscate de poliție pentru că oamenii mergeau cu ele la serviciu, deși în asigurare nu era prevăzut asta, nu sunt din cauza UE. Interzicerea totală a armelor de foc n-a fost nici ea din cauza UE, dar astăzi oamenii decenți sunt victime ale atacurilor cu cuțitul ziua în amiaza mare. Pentru că un om decent cu permis de port-armă învață să o folosească, dar nu va învăța niciodată să lupte cu cuțitul, asta învață numai interlopii.

    Last but not least, preoții femei impuși Biserici Anglicane nu sunt din cauza UE, pedepsele cu închisoarea pentru postări considerate rasiste nu le-a impus UE, iar deciziile judecătorești de a interzice publicarea unor fapte și evenimente reale nu sunt nici ele impuse de UE. Dimpotrivă, ăsta a fost unul dintre scopurile Brexit-ului: ”trebuie să ieșim din UE, ca să putem ieși ulterior și din ECHR / CEDO”.

  13. pleac ai nostri, vin ai nostri, noi raminem tot ca prostii !
    de ce trebuie sa te reprezinte unul care nu te reprezinta ? ca asa a spus churchill ? dar clne a fost ala ? domnule, un pilot de avion este ales prin vot popular ? de ce politrucul nu se supune nici unui examen (cit de cit stiintific) nici unei reguli ? analfabet, hotoman, mincinos, nu conteaza, doar il putem schimba dupa patru ani, e sub control cum s ar zice.

  14. Normal ar fi ca tâmpenia lui David Cameron sa se repare printr-un nou Referendum! Poate așa vor înțelege și politicieni sensul Teoremei lui K. Arrow. O invata la școlile politice dar, in numele populismului, o uita!

  15. Domnule autor, ați demonstrat că un al doilea referendum ar fi un viciu democratic. Concord plenamente. Dar v-ar fi fost suficiente maxim 100 de cuvinte.
    Brexit ul este făcut dificil de clasa politică incompetenta și un sistem arhaic al ‘primului’ parlament din lume.
    Și acum s-ar putea tranșa la nivelul parlamentului soluția cea mai bună a unei ieșiri ordonate din UE. Prin votari succesive ale celor 4-5 variante, cu sau fără uniune vamală, cu sau fără piață unică. Prin eliminări vor rămâne ultimile două mai dorite opțiuni. Votul final nu ar trebui să permită abținere, deci opțiunea cu 50% + 1 va fi democratic cea de urmat. Poate am depășit cu puțin 100 de cuvinte…

  16. În cazul Brexit electoratul britanic a vorbit în 2016. Nu cu vreo largă majoritate, dar a votat exit-ul din UE și, conform regulii jocului, și-a arătat voința.
    După vot, unii britanici, poate o altă majoritate decât cea care a înțeles să vorbească la urne in ziua votului, s-o fi trezit în fața unei noi realități capabilă să trezească un soi nou de temeri, dar Brexit devenise deja un fapt.
    Dominiq Cummings spunea că speranța sa, de profesionist în manipulat majorități, a fost aceea că votul Brexit va reseta clasa politică atât în Marea Britanie, cât și în UE; în fine, în Occidentul.
    Așa cam cum era de așteptat, Cummings a fost unul din cei care au rostogolit bolovanul, el în numele unei utopii, alții însă în numele unor calcule pragmatice și nimic în fapt nu s-a resetat.
    Cei care au votat Brexit, dar și cei care nu au votat ieșirea din UE sunt acum cu soarta în mana aceleași clase politice care a săpat cu voioșie la temelia modelului democratic și a libertății în Occident; și care nu s-a resetat, așa cum spera Cummings.
    Și ce livrează aceasta clasă politică? După cum vedem, un haos tot mai pronunțat.
    Așa că de ce să fie un nou referendum?
    De ce ar fi, dacă cei care au cauzat și cauzează haos vor continua să rămână la putere?
    În întreg Occidentul alegătorii vor un reset. În România alegătorii vor o alta clasă politică, profesionistă, de încredere. Și ce a primit an după an? La fel, în întreg Occidentul, scrutin după scrutin, alegătorii primesc aceeași zeamă lungă reîncălzită de profitori oportuniști și fățarnici. Cu foarte puține excepții.
    Votul electoratului nu mai este luat în serios de clasa politică.
    Până când?
    Ei bine, poate că fenomenul vestelor galbene asta înseamnă: formularea apăsată a întrebării „până când credeți că va mai bateți joc de noi?”
    Să vedem cum ne vom descurca și noi românii, că avem și în 2019 și în 2020 câteva oportunități să ne luăm clasa politică la întrebări la modul apăsat. Brexit și alegerile noastre parlamentare din fatidicul an 2016 ar trebui să ne fie învățătură de minte: când poporul nu mai veghează, când nu mai este interesat de viața națiunii și se lasă manipulat sau mituit, viitorul nu poate să pe arate decât foarte, foarte rău!

  17. 2016? Și suntem în 2019! Deci 3 ani de frasuieli?
    Chiar credeți că britanicii sunt românașii care acu’ 10 ani au votat 300 și tot așteaptă? Britanicii s-au săturat de mofturile politicienilor. 3 ani după referendum și parlamentarii britanici au amânat iar până în vară!? Adică na, toate au o limită! Pentru aceasta limita au ieșit 1 milion în stradă.
    Cei care trăiesc sau au trăit în Londra pot confirma că viața are alt ritm acolo. ‘City’-ul este despre business, nu despe mofturi politice sau amânări. Afacerile nu se mențin cu politicieni plictisiți și banii nu vin din mutarea băncilor în Olanda.
    Politica va trebui reformata peste tot. E timpul.

  18. OK, sa zicem ca sunt de acord, si votul acela trebuie respectat. Daca urmam acest rationament pana la capat, nu se mai putea face niciodata un referendum pentru re-aderarea la UE? Nici peste 5 ani? Nici peste 20 de ani? Nici peste 100 de ani?

    Si daca raspunsul este ca da, se poate face un astfel de referendum in viitor, atunci de ce sa nu ar fi posibil sa se faca un nou referendum chiar acum, avand in vedere ca in 2 ani situatia s-a schimbat semnificativ, prin faptul ca acum exista riscul enorm al unei iesiri necontrolate in urma esuarii negocierilor privind iesirea?

    Ideal ar fi un referendum cu doua intrebari (sau doua referendumuri, daca nu sunt posibile doua intrebari la un singur referendum):

    Sunteti de acord cu iesirea din UE fara niciun acord: DA/NU
    Sunteti de acord cu iesirea din UE cu acordul negociat de May: DA/NU

    Avand in vedere ca acestea sunt singurele variante posibile ramase, este evident necesara testarea acestora in fata electoratului, cand politicienii nu sunt in stare sa decida clar pe ce cale trebuie sa mearga.

    Daca ambele variante posibile de iesire sunt inacceptabile pentru public, atunci automat ramanerea in UE devine raspunsul implicit.

    Iar in varianta ca peste 50% raspund DA la ambele intrebari, e normal sa fie aplicata varianta care a obtinut un procent mai mare.

    Situatia este complicata din toate punctele de vedere, filozofic, politic, si nu numai. Dar nu vad niciun motiv sa nu te poti intoarce la popor sa-l intrebi exact ce vrea, acum. Asta se intampla si daca dupa niste alegeri nu se poate constitui o majoritate clara si forma un guvern. Se fac alegeri anticipate, si nu mai urla nimeni ca nu s-a respectat votul initial al poporului prin repetarea alegerilor.

  19. Eu cred dimpotrivă, că repetarea referendumului e unica soluţie rezonabilă. Autorul nu aduce niciun contraargument real, face doar afirmaţii generale, de manual şcolar.

    In fond, au trecut doi ani în care clasa politică nu a reuşit să îndeplinească mandatul primit de la popor. Nu mai sunt acum decât două soluţii: alegeri anticipate (au mai fost şi nu mai e timp pentru altele) sau un nou referendum. Sigur, mai e şi Brexit fără acord.

    Ideea că un nou referendum ar fi nedemocratic e falsă! Punct. După aceeaşi logică nu ar trebui să fie alegeri periodice (sau, oricum, în niciun caz să nu mai fie anticipate!!!) pentru că odată ce poporul a ales, asta e soluţia corectă, pentru totdeauna. Ca şi cum nu tot poporul votează şi in referendumul următor. Ca şi cum oamenii nu au voie să se răzgândească.

    Ar fi fost dubios (dar tot democratic, ce nu e interzis explicit, e permis) doar dacă s-ar fi făcut prea repede un nou referendum, după primul – şi fără încercarea clasei politice de a-l pune în practică pe acela. Ceea ce nu e cazul.

  20. 1.In perioada pregatirilor pentru referendum si chiar dupa rezultatul acestuia, eram convins ca Anglia va beneficia in urma acestui pas politic si economic, cistigind libertatea de a utiliza orice oportunitate politica, economica si financiara pentru dezvoltare din pozitia sa noua, de ,,independenta”.
    Concluzia se datora mai ales analizelor politice britanice – care evidentiau decaderea generala a clasei politice britanice, fireasca ca urmare a situatiei de primitor, executant si raportor birocratic de realizare a deciziilor si directivelor (birocratice) ale UE – in locul pozitiei politice clasice de initiator si realizator al unor actiuni nationale majore de dezvoltare generala.
    Opinia mea este ,,hranita” si de principii, dar nu cred ca renuntarea la Brexit va afecta profund democratia reprezentativa, ca fundament al democratiei europene…
    2.Dincolo de principii, bune si ele in domeniile aflate inafara consecintelor economice majore ale unei astfel de decizii politice, populatia Marii Britanii a fost pusa in situatia de a vota fara a se fi evaluat mai intai si cunoaste beneficiile si pierderile economice si financiare ca urmare a rupturii de blocul economic european.In epoca actualei globalizari economice, tarile sub marimea Chinei cu greu fac singure fata competitiei econmice globale, sistemelor de protectie a economiilor nationale care cauta sa limiteze accesul capitalului strain la domeniile strategice ori impun restrictii comerciale majore.
    Insasi ,,principiile” si beneficiile apartenentei la un bloc economic si comercial major ca UE nu au fost luate in considerare de o tara destul de mare, dar mult prea mica fata de capacitatea economica a unei Chine, sau resursele nationale ale unei Rusii care pot trai economic si singure.
    N-a fost luat in considerare nici socul schimbarii de pozitie economica dupa brexit, de tara perceputa drept competitor economic si financiar al UE, ca element electoral antibrexit!Sa ne fie clar ca UE nu este dusmanul Angliei separate economic de Europa si nici nu o ,,pedepseste” pentru secesiunea economica!Capitalul european sau multinational legat de UE actioneaza direct (si prin institutiile sale) potrivit intereselor sale, la fel ca impotriva oricaror tari dinafara UE.,,Fuga” economica, industriala, financiara si azi maine a fortei de munca din Anglia este una fireasca, datorita pierderii conditiilor pozitive generale pe care tara nu le mai are odata cu brexitul.
    Argumentele actuale si cele ce ies treptat la iveala datorita tregiversarii iesirii din UE sint multe altele si la fel de grele in balanta antibrexitului!
    2.Asa cum mi-am limpezit ..analitic” opinia dupa aprofundarea problematicii si consecintelor negative ale iesirii din UE a Angliei (care se traduc in pierderi imense pe diferite termene in toate domeniile), la fel intreaga populatie – cu exceptia ,,principialilor” teoretici – nu va mai sustine sub raport practic brexitul.
    Sub avalansa pierderilor si neajunsurilor acestui divort pe care intirzierile (pentru care nimeni nu era pregatit) le evidentiaza din plin, am devenit convins ca Anglia va renunta la Brexit pina la urma, iar UE va iesi intarita din aceasta incercare cum nimic altceva nu putea sa o faca.

    • Referitor la punctul 1, in care spuneti ca politicienii UK ar fi doar primitori ai deciziilor UE, nu cred ca aveti dreptate. UK a fost si mai e inca membra cu drepturi depline a UE, a trimis acolo europarlamentari si membri ai Comisiei, adica functionari de rang inalt. Va sa zica deciziile s-au luat inclusiv cu contributia UK, mentiunea asta cu „birocratia UE” e un simplu mijloc de a te degreva de raspundere, nimic altceva, prin identificarea unui inamic extern care nu te lasa sa-ti faci treaba. Ceva care se practica si prin Romania si care prinde la cei care nu sunt obisnuiti sa gandeasca singuri. Ceea ce nimeni din pacate nu ne spune este ca in absenta UE – sau daca Romania ar iesi din UE – jumatate de tara ar muri pur si simplu de foame! Asta ne lipseste si asta ar trebui sa faca opozitia, o analiza serioasa a implicatiilor iesirii Romaniei din UE.

  21. Situatia din Marea Britanie este se pare greu de rezolvat ,cel putin daca privim actorii , ce inca incearca un raspuns la BREXIT. Un nou referendum cu aceiasi tema nu mai poate avea loc .Daca noul referendum ar avea acelasi raspuns ca primul, va inchipuiti ce ar insemna . Totul ar trebui sa fie luat de la capat si ar mai trece doi ani de noi negocieri ,datele problemei schimbindu-se radical.Nu exista decit doua posibilitati, fie un no-deal ,fie o renuntare la iesirea din UE in urma presiunilor strazii (daca ele exista ).

  22. Se poate împaca și capra și varza și lupul. Se poate întreba vreți Brexit fără acord sau Brexit cu Acordul Actual. Daca nu vin 50 % la vot se considera ca votul nu a fost valid si ca nu se vrea Brexit . Faza e ca tanti May e cam pe făraș si ca vor aduce pe altcineva dar soluțiile s-au cam epuizat. Alegeri anticipate și aleșii vor fi pro sau contra. Daca tabăra pro uniune va ajunge la putere în urma alegerilor anticipate evident ca vor ignora referendumul. :i pot organiza altul. Oricum tot la o noua consultare se va ajunge. Si cred ca haosul din ultima vreme a schimbat multe minți.Problema adevărată este ca politicienii/partidele sunt depășiți tehnic și moral. Mai ales în UK cu Camera Lorzilor și monarhia, nu știu unde va ajunge aceasta aventura. Din pacate May nu este Churchill și un om ca Churchill se naște foarte rar. Si și mai rar ajunge în fruntea unei tari. Sper sa găsească o soluție și sa rezolve problema ca deja a devenit ridicola.

  23. Opinie de profan: votul pentru Brexit nu va fi repetat. Ar fi un precedent periculos pentru orice referendum viitor, pentru alegeri chiar.
    In felul acesta pot fi contestate si repetate orice alegeri.
    Apoi, presupunind ca o repetare a votului ar da aceleasi rezultate, care ar fi solutia de rezolvare?
    Chiar daca al doilea vot va da cistig de cauza celor ce sint impotriva Brexit-ului, scorul e 1-1.
    Si nu in ultimul rind exista hotariri ferme, votate, pentru iesirea UK din UE, cu acord sau fara acord.
    Dece mai facem speculatii pentru a pacali lumea, si nu ne pregatim pentru ce va fi?
    NB,
    ar trebui sa gindim si din ceea ce ne spune Istoria: britanicii, francezii si germanii nu pot fi pusi in acelasi creuzet pentru a forma o natiune, natiunea europeana. Dupa chipul si asemanarea germanilor si francezilor. Si cu influente rusesti cit cuprinde :D „

    • @victor L

      ar trebui sa gindim si din ceea ce ne spune Istoria: britanicii, francezii si germanii nu pot fi pusi in acelasi creuzet pentru a forma o natiune, natiunea europeana. Dupa chipul si asemanarea germanilor si francezilor.

      Proiectul european este unul care s-a construit pe rationalitatea impartasita, pe actiuni comune, pe schimburi academice si economice intense, pe mobilitatea neingradita a bunurilor, a capitalului, a studentilor, a profesorilor si cercetatorilor, a antreprenorilor si a muncitorilor. Dar si pe increderea ferma intre partenerii statali. Acest proiect a fost si este posibil pentru ca oamenii isi gospodaresc orasele si localitatile astfel incat in ele sa fie loc si pentru turisti din toate colturile lumii, dar pentru muncitorii romani, bulgari, etc sau pentru oameni care cauta refugiu /azil politic. Forta acestui proiect vine din deschiderea lui spre lume si nu din manipularea spaimelor, a puritatilor si a fantasmelor identitare.

      P.S. Marea Britanie nu mai este ce a fost! In cativa ani, chiar si fosta colonie britanica „India” va depasi UK-ul in termeni de PIB nominal (britanicii nu au motive sa umble cu nasul pe sus si, oricum, astazi oamenii sunt apreciati in functie de educatie si competente, originea isi pierde tot mai mult relevanta). Cetatenii batranei Europe vor avea sanse sa-si exercite influenta pe scena globala numai daca vor reusi sa actioneze „uniti” (UE si piata unica este cadrul care ne ofera aceasta sansa).

        • Ai auzit tu in discursurile liderilor germani sau francezi termenul de „natia europeana”? Chiar asa?

          Unii lideri din UE promoveaza eficientizarea proiectului UE (uniunea pietelor de capital, uniunea bancara, uniunea fiscala, eficientizarea armatelor /PESCO, etc) iar tu exploatezi in continuare temerile oamenilor insinuand in mod eronat ca germanii si francezii vor sa-ti fure identitatea sau cultura.

      • Florin, sunt cu totul de acord cu cele spuse de tine. Impartasesc idea ca Europa, daca e sa mai aiba ceva de spus in viitorul lumii, trebuie sa fie unita, asa cum e si civilizatia care i-a dat nastere (cu variabilele ei, care variabile o fac asa de bogata). Chestiunea este ca intarzierea proiectului da posibilitatea unor oportunisti sa exploateze temerile, multe din ele cat se poate de reale. Ce-i spui omului de 50 de ani care-si pierde slujba, ce-i spui britanicului asaltat de imigranti, neamtului deranjat de bizareriile unor imigranti nord-africani sau de lipsa de disciplina a celor est-europeni. Ar trebui ca Brexit-ul sa fie dur – daca e sa fie – ca sa inlocui o spaima cu alta si mai mare. As prefera sa nu fie de loc…

  24. Metoda referendumului legata de aspecte vitale ale unei societati a esuat, drama brexitului britanic aratand foarte clar, referendumul este precum un sondaj de opinie , o radiografie a unui moment care arata o anumita tendinta si directie insa nicidecum un mijloc politic prin care se poate decide soarta unei tari. Elvetia este o exceptie , pt cei care invoca acesta tara condusa prin referdenum pt. aproape orice aspect si tema, metoda este inaplicabila mai ales pt statele mijlocii si mari. Deocamdata pluralismul partidelor politice si alegerile democratice sunt unicul mijloc prin care tarile pot fi conduse, cu toate neajunsurile pe care le are acest sistem insa altul mai bun inca nu exista. Societatile evolueaza, noile mijloace de comunicare in masa au un impact crucial asupra politicii cu aspecte pozitive cat si negative dupa parera mea aici fiind punctul in care ar trebui actionat, diminuarea aspectelor negative si manipulative ale acestor metode de comunicare.
    Un referendum este o algere intre da sau nu pe o anumita tema, o algere intre alb sau negru.
    Societatile democratice de astazi sunt extrem de complexe si nu mai pot fi conduse dupa aceste principii „arhaice” , astazi fiind nevoie de multe compromise astfel incat sa fie satisfacute nevoiele a cat se poate de multi cetateni dupa modelul democratiilor de tip
    occidental.
    Un al doilea referendum in Marea Britanie pe acesta tema poate rezolva dilema in care singura s-a manevrat acesta tara si concomintent eliminarea formei referenumului pe teme vitale dupa acest esec din politica tarii.

  25. Stiam de multa vreme ca pentru unii dintre romani ideea de a respecta principiile ( din orice domeniu,economic,politic,social ) reprezinta doar o metoda de a face parada de ele ca sa le justifice comportamentul si opiniile, acestea constituind un argument forte in ultlma instanta.
    Daca opiniile, comportamentul ,interesele lor la un moment dat vin in contradictie cu principiile imbratisate anterior atunci fac repede un viraj la 180 de grade motivand ceva de genul…Dom’le numai boul e consecvent… noi avem flexibilitate in gandire.

    Spun asta stimulat de cele scrise de cativa dintre comentatori si am sa ma refer la doua situatii :
    1 ) De ce nu s-ar repeta referendumul ?

    Raspunsul, in baza principiilor de care vorbeam, este ca mai intai pui in aplicare rezultatul referendumului si abia apoi organizezi un nou referendum si punct.
    Nu faci referendum dupa referendum pana iti ies tie rezultatele pe care le doresti intrucat asta nu mai este democratie ci orice altceva.

    2 ) Nu a inteles populatia

    Sa fiu sincer pe mine m-a socat rezultatul referendumului pentru am considerat ca majoritatea populatiei UK este sa-i zicem una luminata, harsita in jocul politic,capabila intru totul sa priceapa realitatea.
    M-am inselat insa !
    Am constatat ca majoritatea britanicilor actioneaza emotional si au inca nostalgii imperiale ( sa nu uitam ca imperiu britanic a stapanit o treime din populatia lumii ) iar atunci cand au venit unii ( Nigel Farage si seful de campanie pentru Brexit Dominic Cummings ) si le-au spus ca UE ii „asupreste” prin faptul ca UK trebuie sa respecte hotararile luate in cadrul Uniunii si ca ar fi bine ca ei,englezii,”sa-si ia tara inapoi” au dat navala sa voteze Brexitul fara sa se gandesca la urmari !

    Pentru cei care vor sa afle mai multe e bine sa vizioneze documentarul BBB despre Brexit si sa uite si la filmul foarte bine facut despre acelasi Brexit.
    O scena interesanta este aceea cand seful de campanie Pro UE spune ca noi aduceam la dezbateri publice,televiziuni sau intalniri electorale oameni cu pregatire profesionala economisti sau analisti politici seriosi care prezentau dezavantajele iesirii din UE iar cei de Brexit aduceau niste papagali care repetau doar – We want to take back control.

    Asadar,din aceste motive, intai trebuie pus in aplicare rezultatul referendumului fara tot felul de acorduri apoi dupa o perioada de timp daca mai e cazul pot sa faca un nou referendum sa intre in UE daca englezii vor considera ca e bine.

  26. Mlastina numita Brexit reliefeaza inca o data limitarile democratiei representative.
    Chiar daca 75% din britanici ar fi votat pentru Brexit Parlamentul de la Westminster nu este obligat sa voteze pentru iesire. Rationamentul este valabil si pentru situatia in care britanicii ar fi votat 75% pentrtu a ramane in UE.
    Avem acum un parlament in care tory stau la guvernare ajutati de un partid regional religios extremist. Un parlament in care tory au pierdut majoritatea dupa ce au plusat pe valul votului pentru Brexit.
    Blocarea unei solutii este favorizata de o opozitie care joaca oportunist cartea Brexit doar pentru a-i distruge pe tory, desi electoratul laburist este in majoritate pentru a sta in UE. O opozitie care de dragul de a ajunge la putere ignora interesele electoratului propriu si chiar ale intregii tari.
    Un parlament care nu vrea sa voteze pentru o noua consultare populara dar nici pentru noi alegeri, desi alegerile anterioare au fost organizate in avans la discretia partidului de guvernamant (tory). Un guvern care a manipulat opinia publica afirmand ca a studiat impactele economice ale Brexitului si desi in UK a minti in fata Parlamentului este un delict grav, nimeni n-a fost adus in fata justitiei.
    Si asta intr-o tara care este cu adevarat cea mai veche si solida democratie din lume.

    • Adaugati la cele spuse de dvs. si degenerarea economiei UK pe fondul dezvoltarii City-ului londonez ca hub financiar major si poarta de intrare a capitaluirilor straine in UE, care a antrenat o dezindustrializare masiva, concomitent cu cresterea preturilor proprietatilor pe fondul influxurilor de capital straine, etc… Grosul veniturilor realizate de britanici se datoreaza faptului ca au fost poarta de intrare spre Piata Comuna pentru o gramada de afaceri din toata lumea, fiecare cu se s-a priceput sa faca, japonezii cu fabricile de masini si alte produse industriale, americanii cu serviciile financiare, rusii si arabii investirea banilor rezultati din vanzarile de petrol si gaze, totul pe fondul limbii engleze si a sistemului financiar-bancar asemanator cu cel din SUA, cel care a dominat comertul mondial dupa WW II si care era mai usor de inteles de toti.

      Desi in partidul conservator au existat dintotdeaune doua tabere cu viziuni opuse asupra Europei si apartenentei UK la CEE si mai apoi la UE , ar trebui observat ca nasterea UKIP coincide cu o alta guvernare republicana americana, a lui Bush Jr. , ( care la fel ca si Trump a avut un episod de tarifare a importurilor de otel, pe care l-a abandonat in tacere doi ani mai tarziu), iar dezvoltarea sa coincide cu determinarea UE, dupa criza din 2008, de a regulariza domeniul financiar-bancar, cel care pe fondul informatizarii si a dezvoltarii de instrumente din ce in ce mai exotice, punea in pericol stabilitatea economiei mondiale. Este de inteles ca natii eminamente de producatori de bunuri fizice cum ar fi Japonia, Coreea de Sud, Germania, nu isi doresc ca investitii imense in capacitati de productie, munca lor si piata mondiala sa fie periclitata de cativa „baieti destepti” de pe Wall Street si City of London din doua natii care au condus revolutiile industriale in trecut si care azi, din motive usor de inteles, isi doresc sa domine lumea printr-o combinatie militara+financiara.

      Lipsa de coerenta a celor ce conduc Brexitul de partea britanica, indecizia lor de a iesi fara acord, mimarea neputintei si a nehotararii prim-ministrului lor slab, teatrul din Parlament , demonstreaza ca acest episod a fost conceput ca un santaj la tendinta UE de continuare a integrarii si ca de fapt, au mizat pe declansarea unor disensiuni interne intre UE27 care in final sa duca la o downgradare a proiectului european spre la vechea Piata Comuna, cu golirea de puteri executive a Institutiilor Europene si la care in sa participe si ei in final dupa o volta. Tiradele scapate pe goarna in 2016 de diversi corifei ai Brexitului, Fox, Johnson, Davis, cum ca UE trebuie sa ne dea acordul pe care n-il dorim noi, pentru ca prin noi se finateaza si noi cu anvergura noastra militara si relatia speciala cu americanii ii vom apara de rusi …. demonstreaza exact aceasta pozitionare a britanicilor de smecheri ai continentului, care doresc sa sparga sandramaua si sa reorganizese cooperativa astfel ca unii ( ca nemtii, olandezii, …)sa ramana cu munca, iar ei cu manipularea banilor si cu armata.

      Ce intampla acum, in zilele acestea, ma tem ca este exact esenta UE, li se va aplica o procedura. Este cel mai simplu si mai acoperitor lucru pe care il pot face liderii europeni. Avem reprezentanti: Michel Barnier, avem o procedura: articolul 50, avem majoritatea probleme interne cu creesterea populismului, hai sa respectem procedura. Lor , cei mai vechi democrati moderni, cei care n-au catadicsit sa-si scrie o constitutie, cei care fac afaceri prin strangere de mana si cutume, cei care se cred exceptionali, li se va aplica procedura de iesiere din UE, pentru ca atat Germania cat si Franta sunt state ale procedurilor. Tot ce face UE este sa emita proceduri, sa dezvolte standarde in toate domeniile, care sa asigure „a level palying field ” la interior si o protectie fata de dumping economic la exterior. Si cel mai sanatos lucru este sa respecti procedura.

      • Un comentariu excelent.

        Ca britanicii nu si-au scris o constituție a generat mlastins de azi. Britabicii nu au o Constitutie pentru ca elita politica a vrut sa dea Parlamentului maxim de putere și flexibilitate. De aici și common law, tradiția, etc. Colegii mei britanici imi spun ca o veche putere industrala nu are nevoie sa mai producă bunuri fizice pentru ca old money allows you to make new money. Asta a fost și este strategia englezilor (nu a tuturor britanicilor) și de aici ura viscerală față de nemți, care nu se împrumută și trăiesc modest.

      • Da, procedurile simplifica lucrurile și le fac clare. Nu lăsa loc de carcoteli și învârteli.
        Bun punct de vedere, mulțumesc!

      • @Ioan – cel mai sanatos lucru este sa respecti procedura

        A avut Dl. Mihai Bădici un articol pe tema asta, în urmă cu vreun an sau poate mai mult. În realitate, orice procedură este inadecvată chiar din momentul conceperii ei. O procedură este necesară pentru a oferi niște pași de urmat într-un cadru general. Dar cele mai mari dezastre așa se produc, respectând cu sfințenie procedura.

        Am folosit la vremea publicării acelui articol exemplul cu avionul aterizat în râul Hudson. Între timp a apărut și filmul artistic. Respectarea procedurii ar fi generat 155 de victime. Și nici de-atunci încoace nu s-a putut pune la punct vreo procedură bazată pe acțiunile cpt.Sullenberger care să ducă la rezultatele obținute de cpt.Sullenberger. Dacă situația se repetă, căpitanul va salva avionul și pasagerii încâlcând procedura, nu respectând-o.

        În aceeași ordine de idei, Brexit-ul este un dezastru pentru toată lumea, Inclusiv pentru UE, nu doar pentru UK. A invoca respectarea procedurii pentru a lăsa dezastrul să se producă este cel puțin o dovadă de inconștiență, dacă nu cumva una de satisfacție psihică total nesănătoasă.

        • @Harald- Nu pot sa cred ca faceti o comparatie intre o procedura din aviatie si o procedura legislativa, in care sute de reprezentanti de ambele parti, au negociat doi ani si in care britanicii au facut pe prostii, impingand toate deciziile la limita, ca vorba lui David Davis- ” in negocierea Brexitului nu trebuie sa fii destept, trebuie sa fii doar calm…”, cu speranta ca UE va ceda in ceasul al unsprezecelea, la minutul 59. Mi se pare unanima parerea la nivel european ( si sunt placut surprins de atitudinea statelor mai mici: Olanda, Belgia, Spania…) ca sub orice forma UK trebuie sa iasa din UE si sa nu participe la alegerile parlamentare europene din mai. Pentru ca nu e frumos sa o spui cu voce tare, doamna Merkel continua si ea cu refrenul ” vom lupta pana in ultimul mnut pentru o iesire ordonata a Marii Britanii din UE…). Dar jocurile sunt cam facute.
          Nu sunt convins ca in urmatoarele doua saptamani britanicii nu o dau la intors, pentru ca iesirea fara acord si mai ales santajarea UE cu banii datorati pe programele angajate, va duce la o atitudine absolut intransigenta a Uniunii. Economic va fi o catastrofa desfasurata cu incetinitorul pe o decada ( conform studiilor britanice), pentru ca fara FTA vor ramane si fara bruma de industrie civila ramasa si fara serviciile financiare aferenta Uniunii. Mi se pare ca incrancenarea pe backstopul din Irlanda de Nord si tacerea suspecta a ERG-ului din ultimele zile, sunt doar un preambul pentru ce va urma. Daca le era asa draga independenta si suveranitatea, iesirea de sub tutela ECJ si controlul frontierelor, azi erau toti pe strada, in sarbatoare nationala, ca la finalul WW II. Ma tem ca abia acum realizaeaza brexitistii ce au facut.
          In timpul acesta Imparatul Rosu ( domnul Xi ) binecuvanteaza UE cu o gramada de achizitii ( sute de avioane Airbus, etc…) si reafirma hotararea Chinei de a pastra ordinea mondiala multilaterala.
          Cu perspectiva de a ramane fara „cuiul lui Pepelea ” in UE, cineva care ne iubeste foarte mult i-a inghiontit saptaman trecuta pe evrei sa aplice pentru UE in locul UK, ca si asa grosul comertului lor este cu Uniunea. Vedeti cum oportunismul va face uitate atrocitatile din urma cu 70 de ani, si vor ajunge evreii (poate) sa primeasca din nou procedurile de la Berlin ( si de la Paris, Roma si Varsovia).
          De discutat putem tot discuta pe subiectul Brexitului, dar mai bine sa mai stam cateva saptamani sa vedem ce iese.

          Referitor la capitanul Sully ( Sullenberger), acela este un caz particular, exterem de rar, de om cu experienta in aviatia militara si cu instinct adevarat. Daca nu avea instinct si experienta nu iesea cu bine din situatia respectiva. Altii, mult mai numerosi, nu au fost in stare nici sa citeasca instrumentele din cockpit. Si a avut si un avion bun ( Airbus), asta ca sa rasucesc putin cutitul in rana lui Svejk, ca Boeingul 737Max e la sol, actiunile sunt pe rosu si viitorul imediat nu suna bine. Uite ce se intampla cand un colectiv de oameni ai muncii din tara tuturor posibilitatilor , SUA, sub presiunea conducerii, trage tare , taie coltul , face reduceri la sistemele de siguranta si se auto-certifica ( banuiesc ca aici sustineti nevoia de procedura si de respectare a procedurilor, macar la autorizarea avioanelor de catre FAA sau EASA) numai ca sa-i ajunga din urma pe europeni si sa faca o vanzare la American Airlines. Unde-s vremurile cand John Kelly facea un SR 71? Azi cu 1,5 trilioane de dolari, o mare parte pusi de aliati , SUA a facut un mare fas: F35. Apropo, cutiile negre ale avionului etiopian sunt in Europa, atata incredere a mai ramas in America lui Trump.
          M-au luat durerile de cap cand am vazut-o pe VV Dancila a nostra cu declaratia mutarii ambasadei la Ierusalim. da si cu pastorul Terhes si alti Antenisti pe listele PSD pentru Europarlamentare, scotandu-i pe cei care s-au dovedit profesionisti adevarati ca: Ioan Mircea Pascu sau Corina Cretu.. Se vede treaba ca UE deranjeaza foarte tare pe unii.

          • @Ioan – Nu există nicio experiență privind părăsirea Uniunii Europene de către vreo țară membră. Orice procedură stabilită și negociată e destul de arbitrară, nu a avut nicio ocazie să ia contact cu realitatea.

            Din constatări personale, pot să vă spun că aprovizionarea hypermaket-urilor din UK e atât de eficient organizată, iar stocurile atât de reduse, încât un TIR care nu ajunge în noaptea asta la un Tesco Extra (cele mai mari, 1-2 ha suprafață comercială) va face ca peste 2-3 zile produsul respectiv să dispară din raft în acel magazin pentru o săptămână – două. Iar Tesco-urile Extra sunt cam la 10 mile unul de altul, asta pare să fie regula.

            Dacă Brexit-ul devine realitate (ori acum fără acord, ori la expirarea perioadei de tranziție, după 31 decembrie 2020, în cazul unui acord) hypermarket-urile se golesc de alimente în cel mult 2-3 săptămâni, iar sincopele în aprovizionare vor continua luni întregi. Asta înseamnă automat revolte în orașele mari, cu multe naționalități conlocuitoare, iar asta înseamnă armata pe străzi. Nu e glumă.

            • @Harald, – ce sa mai zic, ” God save the… Queen?”, că pentru restul britanicilor ” shot happens…”. Am auzit că proaspăt exoneratul Trump pregătește o flota de „Liberty ships”-uri, din acelea turnate din beton ca și în timpul WW II, cu care sa aprovizioneze UK-ul cu produse alimentare la standarde americane, spălate cu hipoclorit, modificate genetic și indopate cu hormoni.
              Știți ce m-am gândit zilele trecute, niște carne și niste legume tot mai cresc și prin Britania, dar ce veți face cu hârtia igienică, că păduri de exploatat nu prea sunt, n-am idee daca fabrici de hârtie mai există, eu as investi acum într-un stoc mare de hârtie igienică, poate se găsește cineva să le ducă un sul unora, sa se șteargă la gura , așa cum a făcut Rebengiuc la Revoluție. Ieri citeam că Rees Noch se apropie de Theresa May, dar DUP – ul zice că mai bine o amânare lungă decât actualul acord.

            • @Ioan – dacă vrei să iei totul în derizoriu, uite un subiect de meditație pentru UE: în fiecare secundă, Rolls Royce monitorizează prin satelit 12 – 15.000 de motoare de avion, care nu mai sunt vândute companiillor aeriene, cum se obișnuia pe vremuri. Sunt proprietatea Rolls Royce, care știe despre ele în fiecare secundă mai multe decât știu piloții de pe avioanele respective, aflate în zbor. Dacă vrei să începi un război pe tema asta, mult succes! :)

              Comentariile pe care le-ai mai adăugat, după primul la care ți-am răspuns, dovedesc că a doua ipoteză a fost cea corectă: obsesia impunerii procedurii e de fapt o satisfacție psihică total nesănătoasă. Asta nu se rezolvă pe forum.

              E un sindrom foarte întâlnit în Germania, dar și în România: unii oameni sunt atât de agresați psihic în fiecare zi, încât agresează și ei la rândul lor pe oricine apucă. Și visează cu satisfacție la ”pedepse usturătoare” aplicate altora. O mulțime din ăștia se fac funcționari publici, procurori și judecători, astfel încât să poată agresa pe cei din jur ”cu legea în mână”.

            • @Ioan – un alt subiect de meditație, pentru tine și pentru UE: la cât litoral are UK, respectiv Franța, Belgia și Olanda, cam care o să fie nivelul contrabandei între cele două maluri ale Canalului? Cum crezi că se va derula contrabanda, cu duhul blândeții sau cu arme de foc aflate mereu la îndemână?

            • @Harald- n-am prea inteles ultimele doua replici, cea cu motoarele de avion si cea cu contrabanda, mi se par pe aceeasi linie de santaj practicata de guvernul britanic, ca vom vedea noi ce o sa patim daca nu acomodam exceptionalismul britanic.. Asta-i buna, hai sa le facem un pachet compensatoriu britanicilor, ca de nu se apuca de piraterie si de contrabanda si ne vor penetra toate tarmurile vestice ale Europei. Sau mai rau, nu ne vor mai da motoare de avion. Ce mare branza sa monitorizezi cateva mii de motoare, ca doar Google si Facebook monitorizeaza miliarde de oameni zilnic, la fiecare interactiune cu internetul. Am citit ca RollsRoyce tocmai isi muta o facilitate de productie in Germania( nu stiu exact ce vor face, poate doar vor asambla motoarele) , special pentru a continua livrarile catre Airbus. Cu exceptia a vreo doua serii de avioane Airbus ( A380 si A350XWB) care au motoare exclusiv RR, pe jumatate dintre celelate serii sunt motoare americane, la cererea clientului final ( Arabia Saudita, Japonia, Qatar parca), la fel cum si Boeing-ul livreaza si cu motare americane si cu motoare RR.. Mintile infierbantate ale politicienilor pot nascoci tot felul de declaratii cu iz de santaj, dar economicul nu pune botul la asa ceva. Marii jucatori financiari, asiguratorii si alte business-uri cu clienti strategici pe continent si-au luat deja masurile de precautie. Bancile americane ( in ciuda retoricii si manevrelor actualei administratii americane) au fost printre primele care si-au deschis sucursale, unele prin Irlanda, altele prin Olanda, Germania sau Franta.
              Cred ca n-ati nimerit-o cu Germania si Romania care nu mai pot de pedepsirea britanicilor, mai degraba Franta, francezii da, ii asteapta pe britanici de la Napoleon incoace sa le dea peste bot.
              Iar despre noi, romanii, cand traiesti intr-o tara in care regulile si procedurile sunt facute pentru a fi incalcate, parca ti-e dor sa vezi ca unele chestiuni sunt tratate ca la manual.

            • @Harald
              motoarele de avion RR si alte active sunt proprietatea companiei (nu a statului UK), iar interesele actionariatului /investitorilor institutionali internationali sunt pretutindeni la fel: geseftul, performanta si dividentele la sfarsit de an (money talks). Nici la palarie nu-i doare de aberatiile sentimentale ale brexiterienilor (cand nu se vor mai simti placut in UK isi vor muta locatia). https://markets.ft.com/data/equities/tearsheet/profile?s=RR.:LSE

        • @Harald- am citit articolul cu pricina si consider ca nu se poate face o paralela intre povestea domnului Badici si comentariile aferente si modul de actiune al UE in negocierea Brexitului. Chestiunea esentiala din ultimii doi ani a fost solidaritatea celor ramasi, a UE27. Pentru acestia, cel mai convenabil a fost si este si va fi, sa le aplice britanicilor statutul de tara terta ca la carte, fara rebate-uri. Nu pe motive de razbunare , nu din neintelegerea situatiei, nu pentru ca nu ar fi posibile derogari spre binele economic comun al ambelor parti, ci pentru ca a-i trata pe britanici conform regulamentelor este singura cale de a pastra esenta Uniunii Europene intacta. Toti vom suferi, mai mult sau mai putin, dar nu se poate ca afara sa fie ca si inauntru, sa ai drepturi fara obligatii. Nu este corect fata de niciun stat membru, care respecta regulamentele si procedurile europene,care isi plateste contributiile la bugetul comun, s.a.m.d.
          Britanicii tot vorbesc de Elvetia si Norvegia. Pot sa stea linistiti, ca acestea platesc la bugetul Uniunii, per capita mai mult decat au platit britanicii, si inghit fara comentarii grosul legislatiei si standardelor europene pe nemestecate. Se poate spune ca sunt state vasale ale UE.
          Referitor la aplicarea procedurilor in viata reala, o analiza statistica a diverselor accidente din diverse domenii scoate la iveala in majoritate eroarea umana. . Asa a fost cu Titanicul, asa a fost cu Cernobalul, asa sunt majoritatea accidentelor aviatice in care piloti neinstruiti ajung sa scape lucrurile de sub control. O poveste de succes ca amerizarea pe Hudson, sau ca cea mai lunga planare a unui avion de linie ramas fara combustibil deasupra Atlanticului, de 120 km ( tot un Airbus) , pana la un aeroport de pe insulele Azore, sunt mai degraba exceptii in care au fost implicati oameni cu experienta ( unul fost pilot militar iar celalat planorist de elita in timpul liber) si zic eu, cel mai important cu instincte exceptionale. Pe langa acesti putini oameni exceptionali, sunt zeci si sute oameni obisnuiti care in situatii de criza s-au pierdut si au sfarsit-o prost.
          Daca stam sa ne gandim putin, pana la urma si Biblia este o carte de proceduri si a guvernat lumea crestina vreo doua mii de ani. Ce sa mai zicem de Coran ?

          • @Ioan – ideal ar fi să nu amestecăm Biblia și Coranul în procedura referitoare la Brexit. Un pic de coerență nu strică nimănui.

    • „…Brexit reliefează încă o dată limitările democrației representative”

      Mă iertați, dar referendumul nu este un instrument al democrației participative?
      Apropo de asta, elvețienii zic că și la ei parlamentul prevalează asupra referendumurilor…

  27. „Cred că opțiunea de a se repeta referendumul este greșită atât în legătură cu problema punctuală, dar și ea multidimensională, cât și pe plan general.”

    Sunt de acord întru totul cu autorul articolului. Mă gândesc, spre exemplu, la ce oare s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi revenit asupra deciziilor politice adoptata prin voința populară în cazul referendumurilor napoleoniene. Dar dacă s-ar fi revenit asupra rezultatului referendumului german din 1934?

    Deși se zice că un britanic, Clement Attlee, credea că în Regatul Unit n-au ce căuta referendumurile, pentru că avea domnia-sa o părere proastă despre ele, eu cred că revenirea asupra unei decizii luate în urma unui referendum, mai ales printr-un alt referendum, largă consultare populară, consecință a petițiilor semnate de mai multe milioane de cetățeni șamd., este un gest profund nedemocratic. Și nu ar trebui nici să se gândească măcar cineva la vreun referendum în statul respectiv. Nu după doi ani. Nu după douăzeci. Cel puțin timp de 200 de ani! Pentru că altfel ar fi afectată democrația în statele respective, vedeți bine…

    Mărturisesc că îl admir pe dl G Becali. Nu așa, la modul absolut, ci prin comparație cu dl V Putin, spre exemplu.

    Păi, când dl G Becali face o aroganță, o face ca lumea! Cu determinare și curaj! Dl Putin face aroganțele cu sfială, cu reținere, astfel încât ele par lumii întregi niște glumițe nereușite.

    Dom’le, dacă finanțezi manipularea populației pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană , asta este o aroganță de mâna a doua. O aroganță adevărată, de tipul G Becali, este să finanțezi manipularea cetățenilor ca să voteze într-un referendum instaurarea formei de guvernământ republicane. Asta da, aroganță!

    Iar dacă are cu adevărat „sânge în instalație” dl V Putin ar merge și mai departe. Ce aroganță e că ai finanțat manipularea americanilor pentru a fi ales dl Trump președinte?! Cu adevărat ar fi o aroganță să faci monarhie în SUA. Bine, nu-i zici chiar așa, ci o faci ca în Rusia. Cetățenii americani să voteze prin referendum un amendament la Constituție astfel ca președintele să poată fi ales pentru 4 (patru) mandate, după care poate deveni prim-ministru pentru încă patru, apoi iar președinte. Iar Marea Britanie, republică! (Dacă dl Putin nu știe ce întrebări să transmită pentru referendum prietenilor de la Washington, ori celor de la Londra, îi pot oferi ajutorul.)

    Și să nu se poată reveni asupra deciziei printr-un alt referendum timp de cel puțin 200 de ani! Da’ ce zic 200?!…2000 de ani!

  28. Brexit-ul este numai un aspect al bolii, sunt mai multe. Democratia cu vot universal (poate asta-i cauza) se transforma din ce in ce mai mult in haos. Actiunile corective ale elitelor de moment nu fac altceva decat sa micsoreze legitimitatea democratiei. Ca sa gasesti o solutie trebuie sa identifici mai intai cu precizie cauzele. Cine se ofera, care e mintea limpede capabila sa analizeze atunci cand orchestra canta si vaporul se scufunda?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Musetescu
Andrei Musetescu
Andrei Mușetescu (1953, București) Sociolog. Activitate: Cercetări de piață, studii media, cercetări cu tematică socială și politică.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro