marți, martie 19, 2024

Despre banii dati profesorilor in campanie

Astăzi am fost chemat la Universitate pentru a semna o declarţie cum că accept cei 700 de lei pe care Guvernul îi acordă (în baza unui proiect european) pentru “dezvoltarea personală” a tuturor cadrelor didactice din ţară. Am semnat-o, şi încă fără rezerve. Cu câteva zile în urmă un prieten mi-a trimis Ordinul de Ministru şi metodologia lui pe care le-am citit, astfel că am semnat în cunoştinţă de cauză. Trebuie să fiu sincer şi să spun că nu mă simt nici vinovat, nici cumpărat de actualul Guvern şi nici părtaş la matrapalzâcurile lui electorale. Nu simt în nici un fel că mi-am vândut conştiinţa sau demnitatea pe 700 de lei (sau câţi arginţi or face).

A refuza aceşti bani – lucru la care m-am gândit cu toată seriozitatea – nu ar fi fost nimic altceva decât, vorba lui Constantin Noica, o pură gesticulaţie. Sublimă poate, dar absolut ineficientă. Peste 80 % din personalul didactic al acestei ţări (toţi cei care nu au nici un fel de “funcţii de conducere”) e în situaţia de a trăi dintr-un salar mizer, a cărui măsură e strictul necesar şi nu pregătirea profesională. Oamenii aceştia nu vor refuza în masă cei 700 de lei. Cine o va face, o va face în nume propriu, ca o măruntă frondă, care nu va afecta în nici un fel acţiunea Guvernului. Cvasitotalitatea dascălilor îşi vor lua banii şi-şi vor rezolva cu ei problemele de la începutul iernii, iar măsura ca atare va fi reţinută atât de reprezentanţii Guvernului, de media partizană acestuia şi de memoria celor care s-au salvat încă o lună cu aceşti bani. Cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate spune – trecută fiind campania – dacă şi cât vor mai veni. Cu atât mai mult cu cât metodologia Ordinului lasă tot felul de portiţe Guvernului fie să oprească intrările de bani, fie să-şi recupereze ulterior investiţia din preajma alegerilor. Pentru toată lumea e evident – şi lucrurile au fost făcute de aşa manieră ca să nu existe ambiguităţi – că aceşti bani au menirea unei mite în ultimele zile ale campaniei electorale. Drept care s-au auzit voci care cereau deschis boicotarea mitei şi refuzul pomenii guvernamentale. Mă tem că, oricât de bine intenţionate ar fi, nu vor obţine efectul scontat (şi ar fi păcat să genereze o atitudine reactivă). Cred că oamenii care lucrează în învăţământul de provincie au nevoie de multe, dar nu de lecţii de demnitate din partea jurnaliştilor din presa centrală. Şi, în fond, adevărata problemă nu e faptul că au primit aceşti bani. Ei le sunt necesari din mai multe motive, în primul rând din cel invocat în Ordinul de Ministru. Se va spune, evident, că – odată ce oamenii se văd cu banii în mână – vor face cu ei ce vor, că îi vor investi în “nevoi personale” şi alte asemenea. Foarte bine. Căci un profesor mulţumit că şi-a rezolvat o problemă personală e infinit mai eficient la clasă decât unul târât pe la diverse “traininguri” cu noii “specialişti” în psihopedagogie (care nu sunt nimic altceva decât “recuperatorii” plătiţi de Guvern ca să le ia profesorilor banii înapoi). Oamenii din învăţământ primesc aceşti bani pentru a se documenta, a-şi lua o carte, a se duce la un concert, a se bucura de liniştea atât de necesară meditaţiei asupra disciplinelor de studiu. Şi se cuvine să-i primească nu ca pe o favoare din partea Guvernului, ci ca pe o datorie a acestuia faţă de ei.

De aceea, adevărata problemă e alta: anume faptul că “învăţarea pe tot pascursul vieţii” nu se reduce la “perfecţionări” de şase luni. Ea e, cu adevărat, una pe tot parcursul vieţii şi, prin urmare, ar trebui recunoscută şi tratată ca atare de viitorul Guvern. Ceea ce înseamnă că e perfect normal şi întru totul dezirabil ca aceşti bani să nu fie acordaţi vreme de două luni, şase luni sau cine mai ştie cât, ci să fie permanentizaţi şi integraţi în chip firesc în salariul profesorilor. Dacă acestora li se cere pregătire profesională şi adecvare la noile provocări ale şcolii şi, mai ales, dacă acest lucru le e cerut zi de zi, atunci se cuvine să fie retribuiţi pentru el zi de zi şi nu doar ocazional. Sindicatele din educaţie – de la toate nivelele – se pot pregăti de acum să susţină public, în orice moment, necesitatea continuării şi permanentizării acestui program de susţinere a perfecţionării cadrelor didactice. De asemenea, profesorii trebuie să conştientizeze faptul că orice sistare a lui, indiferent de pretext, nu e nimic altceva decât o tăiere nemeritată a salariilor lor. Guvernul poate invoca faptul că aici e vorba de desfăşurarea, limitată în timp, a unui proiect cu finanţare europeană. Numai că, dacă Europa se gândeşte la asigurarea condiţiilor de pregătire a dascălilor noştri, de ce nu ar face-o (încă mai bine) propriul nostru Executiv? De ce, dacă tot etalează ostentativ creşterea economică ce depăşeşte prognozele, parte din aceste câştiguri nu s-ar regăsi – în chip permanent – într-o investiţie publică menită a susţine crearea celor mai bune condiţii pentru cei care cultivă viitorul ţării? Şi mai e aici un lucru: atunci când profesorii sunt plătiţi în mână să se “dezvolte” cum cred ei că e mai bine, pe de o parte fiecare are şansa de-a se funcţiona cât mai adecvat contextului în care se află, pe de altă parte Guvernul e eliberat de acuza ce planează îndeobşte asupra manevrării fondurilor centralizate.

Cu toţii trebuie să vedem această măsură ca pe un simplu început al procesului de redresare a situaţiei dramatice a învăţământului din România. De aceea ea trebuie permanentizată şi legalizată fără nici un fel de condiţii sau de ambiguităţi.

Nu pot încheia fără a-i adresa, acum, în campanie, o întrebare Primului Ministru şi candidatului la cea mai înaltă funcţie în stat: Domnule Prim Ministru, sunteţi de acord să perpetuaţi, integrându-l de drept în salariul tuturor profesorilor, acest cuantum financiar destinat perfecţionării? Da sau nu? Aveţi de gând să reduceţi veniturile profesorilor tăind acest cuantum după încheierea proiectului european? Da sau nu? Şi, vă rog, fără circumstanţiale de genul “dacă o va permite creşterea economică”. O Europă aflată în criză se gândeşte la profesorii noştri. Guvernul despre care spuneţi că ne-a adus doar prosperitate îşi poate permite sa-i uite după alegeri? În cazul în care veţi fi ales Preşedinte, ce veţi face concret pentru ca aceşti bani să fie, cu adevărat, un mijloc prin care profesorii să-şi poată asigura educaţia pe durata întregii evolutii profesionale? Vă rog răspundeţi simplu şi clar.

Distribuie acest articol

49 COMENTARII

  1. Luati banii domnilor profesori. Nu e nici o rusine. Sint bani munciti.

    Vor vota oare profesorii cu recunostinta fata de acesti bani? Nu stiu. Dar cine simte asemenea recunostinta, nu e profesor. E impostor, fara mindrie.

  2. Perfect de acord cu dl.Maci. Ar fi normal- și nu numai pentru profesori- dacă ”investițiile” în cultură- cărți, spectacole, chiar și o formare profesională – să fie oarecum sprijinite de Guvern. S-ar putea scădea taxele pentru fiecare carte cumpărată (evident, este bine să păstrezi un bon fiscal pentru decontare). Acești bani (150 Euro) nu sunt o ”pomană” ci normalitate într-o țară normală.

      • Ginele, dragule, probabil că ești încă tânăr și mai poți să înveți. Beneficiul de a-ți cumpăra o carte care îți place- de care să te poți bucura- iar apoi din bucuria ta să poți da și la alții- ar trebui să-l încerci și să-l înțelegi. Profesorul ca atare- e un gatekeeper- adică un portar în accesul elevilor sau studenților spre cunoaștere. Din acea funcție de portar el îți poate da drumul un pic, ceva mai mult sau foarte mult spre ceva care se numește cultură.

        • Monopolul cunoasterii nu apartine niciunui om sau niciunei caste. Cunoasterea este universala. Astfel de afirmatii, precum ca profesorul „da drumul” cunoasterii atat cat doreste seamana teribil cu sustinerile care ar putea veni din partea unui cult religios.

          Chiar asa, practicienii cunoasterii ajung sa se justifice cu afirmatii din apanajul misticismului?!

          Stiti, este mai onorabil sa va justificat mai scurt, cu adevarul: „Dom’le aveam nevoie de bani si i-am luat, m-am bucurat ca i-am primit si gata, sunt si eu om.” Asa ati avea mai multe sanse sa duceti discutia spre nevoile si aspiratiile dvs. materiale, decat cu reprosuri si re-amintiri precum ca unii datoreaza altora recunostinta, pentru ca si-au facut doar treaba pe care trebuiau sa o faca.

        • Nu stiam ca nu pot sa citesc decat cu voie de profesor. In sfarsit o explicatie pentru ce avem atatia analfabeti in Romania: nu le-a dat voie dascalul sa citeasca.

  3. Sinteti un pic incurcat si cred ca e normal. Ii puneti lui Ponta o intrebare pentru care 1. nu va va raspunde 2. stiti deja raspunsul.
    Va stinjeneste intransigenta unior jurnalisti si considerati ca un gest de protest e o pura gesticulatie si v-ati obosit sa scrieti un text.
    Acesti 700 RON reprezinta o mita electorala mascata de o justificare autentica. Demnitatea noastra nu poate fi cumparata cu 700 de ron. Eu, cutare, ma asociez cu alti colegi dascali si spunem chestia asta, scriem scrisori catre presa care ne siciie si facem presiuni asupra sindicatului sa negocieze cu tovarasul Ponta permanentizarea acestei masuri. Ati facut acesta „gesticulatie”?
    Dar ne spuneti ce trebuie sa vedem in acesta masura…
    Studentii dumneavostra par mai demni, unii semneaza astfel de scrisori si fac un pic de scandal. Ei au inteles ce insemna masurile cu care lucreaza Ponta.
    700 de ron, atita da Ponta pe demnitatea dascalilor din Romania.

  4. Draga MihaI!
    Cunosc sentimentul. M-am dus si eu astazi sa semnez formularele. Din cate mi-am dat seama nimeni dintre colegi nu gandea altceva despre cei sapte sute lei. Da, este o pomana electorala, fiecare va vota duminica asa cum a votat in 2 Noiembrie, dar este prea putin fata de cat ar trebui sa primeasca un profesor competent intr-o tara serioasa.
    De aceea voi raspunde eu acum in locul lui Ponta, ca el oricum nu-ti va raspunde, intrebarile tale avand greutatea pe care le-ar fi avut fronda ta individuala de a refuza pomana. Nu, nu se vor permanentiza si nici nu se vor generaliza. O pomana este o pomana si este data pentru a afecta emotiile si nu intelectul. Nu invatarea „permanenta”, o notiune ceausista despre care poate ai auzit cate ceva, este scopul, ci slabirea impotrivirii launtrice. Daca 10 la suta dintre profesori isi vor schimba acum optiunea, votandu-l pe Ponta, masura si-a atins scopul si poate fi uitata.
    Daca adresai aceste intrebari lui Iohannis, erau sanse sa primesti ceva raspunsuri oneste. Herr Iohannis este prof de fizica si primar la Sibiu, are cateva idei simple despre ce ar trebui sa se faca in tara ca sa fie un pic mai bine, macar ca in Sibiu.
    Insa din cate am auzit in ultima vreme a luat-o razna, si-a pus in cap sa devina presedintele Romaniei…
    Ce poti face, Mihai, draga? Asa sunt oamenii, imprevizibili pana la urma…

  5. Am inteles. Profesori trebuie sa fie platiti extra ca sa se perfectioneze, da’ noi astia normali care traim in piata muncii care nu e la stat si ne chinuim sa ne perfectionam singuri ca sa aducem mai multa valoare pe piata muncii ar trebui sa facem la fel.
    Domnilor profesori sunteti platiti extra cand avasanti in grad. Nu trebuie sa va platim extra ca sa va perfectionati. Trebuie sa gasiti o modalitate bazata pe meritocratie prin care sa cresteti in grad si sa fie convenabil pentru un profesor tanar sa incerce mai tare decat restul.

    • Uite hai sa iti spun eu cat sunt platit extra la avansare. Sunt cadru didactic la Universitatea Tehnica din Iasi, cu o vechime de sase ani. Azi am primit primul fluturas de salariu dupa ce am promovat de la functia de asistent la cea de sef lucrari (echivalent lector). Cat de mare credeti ca a fost cresterea salariala? Pai de la 1586 lei la 1652. Uite cat de extra a fost marirea. Incepand de luna asta as putea deci sa ma ultra perfectionez de 66 de lei si sa vedeti ce rezultate glorioase vor aparea. Sau cu banii astia as putea sa cumpar un bax de scutece pentru cel mic (care se termina cam in 2 saptamani), sau mai pun inca putin si imi schimb butelia luna asta, sau cine mai stie cate as putea face cu ei. Important e ca de acum voi fi platit extra!

      Dar nu-i nimic, asteptam urmatoarea promovare, cea catre gradul de conferentiar (probabil peste vreo 5-6 ani, asta daca nu se mai blocheaza posturile intre timp). Criteriile de promovare presupun publicarea de articole prin tot felul de conferinte si jurnale (taxele sunt de la 400 de lei in sus si le platesti din buzunarul tau), scrierea de carti, indrumare de laborator (pe care le tiparesti tot cu banii tai), plus alte cerinte. Actualmente un conferentiar cu 15 ani vechime in invatamant are un salariu de 2200 de lei (cu tot cu sporuri). Vi se pare mult dupa atatia ani? Nu cere nimeni nimic de pomana, insa asta nu inseamna ca putem fi cumparati asa ieftim si ca il vom vota pe Ponta!

      • Cred ca ati citit numai prima parte a postari mele nu si partea cu trebuie bazat pe meritocratie si ca trebuie facut in asa fel incat sa merite pentru un profesor tanar sa incerce.
        Problema e de fapt ca sistemul e plin de oamenii care sunt promovati la ani nu la capacitate.
        Si e important sa fie omorata problema de unde deriva tot nu chestii micute.

  6. Urmatoarea masura similara peste 5 ani, cam tot pe vremea asta.
    Ce rost eu explicatiile? Am impresia ca doar pt. ca dl. Maci sa fie cu constiinta impacata dupa ce a incasat banii.
    Sint absolut de acord ca situatia prefesorilor din RO e deplorabila din punct de vedere financiar (in afara de exceptiile cu meditatiile, multe ilegale, sau cei care cumuleaza citeva posturi la nivel universitar), insa sper ca peste citeva zile mult laudatul profesor roman (sau profesoara, evident) nu va reduce totul la absurd: „Ponta ne-a dat, Iohannis nu ne-a dat”. Iohannis va da speranta de mai bine. Sau nu. Alegeti.

  7. „Frumoasa” argumentatie. Imi vine sa o rezum cu „sa fie primit”. Dincolo de sentimentul ca meritati aceasta stipendie care e, dincolo de orice dubiu, electorala, incercati sa va ganditi de unde vine.
    Nu e din banii lui VVP, nici din banii Guvernului. Primul ministru VVP si Guvernul nu au banii lor, pe care ii dau economiei, invatatorilor, profesorilor, medicilor. Sunt banii CONTRIBUABILILOR.

    Rezum din nou: simtiti ca meritati niste bani luati cu japca, prin impozite. Nu ma face deloc sa va privesc cu simpatie.

    Imi vine sa va spun ca meritati nu ce bani credeti dvs. ca meritati, ci banii pe care am semnat contract noi doi, in mod liber si fara coercitia statului.

    (Oricum, stipendia suna a ignorare crasa a regulilor de eligibilitate a cheltuielilor. Cel mai probabil, vor fi cheltuieli neeligibile. Adica nedecontate de UE. Adica suportate exclusiv de la bugetul de stat, adica de CONTRIBUABILUL ROMAN. Poamana electorala, dupa orice definitie. Sper sa se lase si cu ceva urmarire penala pentru cine a pus in aplicare aceasta schema.)

    Oare „rusine” e un cuvant prea tare, daca vi-l adresez?

    • Da, e tare! E chiar deplasat. De altfel banii, in proportie de 79 la suta, vin din fonduri europene, adica din banii contribuabililor europeni. Ei, acum ce mai ziceti? De fapt, aici e buba. Cu dau pomana electorala din fonduri europene…

      • La momentul la care ”banii europeni” au fost aruncați pe prostii gen telegondole – la vremea când profesorilor le era tăiat 25% din salariu pentru că așa a vrut șeful și oricum școala pregătește tâmpiți- nimeni n-a zis nimic , ba chiar unii au aplaudat că uite ce ne facem că facem. Azi când se întâmplă un lucru normal și firesc- sare ”contribuabilul” indignat- uitând că și domnia sa a primit o educație din partea ticăloșilor ăștia de profesori. Evident că nu e nevoie de cărți pentru tinichigii și ospătari- dar în mod sigur nu e nevoie de oameni cu o astfel de gândire. Evident că în condițiile în care ne mai dorim o urmă de educație…

        • O nedreptate sau o ilegalitate nu poate justifica o alta nedreptate sau fapta urata. Si dvs. trebuie sa va spun: fie ca sunt bani europeni sau nu, nu sunt banii lui Ponta si nici ai altui politician. Sunt banii CONTRIBUABILILOR.

          Arata urat de tot sa imi (ne) aruncati mie, contribuabilul (contribuabilii), ca dvs. vreti. Si eu vreau, toti vrem. Eu nu am de unde sa cer, nu am treaba cu Guvernul decat pe partea cand „imi ia”. Adica, si cu banii luati, si cu reprosuri?

          • Stimate domn, dacă doriți să ne măsurăm în contribuabilități ,putem s-o facem. Mai neplăcut este faptul că dvs. nu înțelegeți un lucru foarte simplu- că fără educație România moare, indiferent câte pălăriuțe de hipster v-ați pune și cât ați fluiera de pe margine. Îmi pare rău să vă șochez dar educația o dau (încă) profesorii, nici netul și nici alte surse auxiliare. Altfel deja începeți să deveniți un pic cam trist- afirmând din toată gura că niște bani meritați – și din fonduri Europene- care o fi problema- n-ar trebui să ajungă la niște oameni pe care-i merită…

            • Din cate cunosc, proiectul respectiv este unul de perfectionare. In momentul cand folositi banii ca sa va luati carne, sunteti partas la deturnarea de fonduri. A, ca guvernul vă va ierta de dat banii inapoi, pe modelul recent al pensionarilor si functionarilor, asta deja putem intui.

              Despre ce merit si moralitate vorbiti insa?

        • Apropo de educatia primita si de datoria (perpetua?) pe care am avea-o. Bun sau prost, putin sau mult, nu de asta discutam, profesorul care l-a educat pe adultul de azi a fost platit atunci, cand a educat.

          Daca va cumparati o masina, considerati moralemnte justificat ca cel de la care ati cumparat-o sa va ceara inca o plata, doar pe motiv ca v-a vandut candva o masina?

          • Încă o dovadă distinse domnule Evasion- că înțelegem lucrurile diferit. Mașina e un obiect de consum- educația este un obiect de civiliație. Nu poți plăti pentru civilizație (nu mai argumentăm cât de prost sunt plătiți). Evident că dacă ați avea asistența vreunui zeu chinez binevoitor care să vină să vă atingă cu bagheta magică și să vă facă să cunoașteți tot- nu ați mai avea nevoie de profesori. Dar e cam penurie de zei zilele astea…

            • Incercati permanent sa va situati pe o pozitie superioara, doar pentru faptul ca aveti o anumita ocupatie. Dar este o ocupatie ca oricare alta. Mi se pare foarte urat sa va credeti mai bun sau mai util decat niste „tinichigii și ospătari”. Oare nu puteti sa intelegeti ca nu dvs. sunteti in masura sa faceti aprecieri despre perceptia propriei persoane, ci tocmai ceilalti, care va percep?

              Pe mine personal ma deranjeaza foarte tare cand declamati ca „meritati”. Nu puteti declara despre sine acest lucru. Nimeni nu o poate face. Va este imposibil sa faceti o astfel de apreciere. Numai ceilalti, beneficiarii prestatiei dvs. pot face o astfel de apreciere. Cand o faceti singur, nu e decat o acoperire pentru declaratia reala: „sa ne dea!”

        • @Andrei George
          Imi pare rau ca trebuie sa va contrazic. Astfel. Dascalii au nevoie de salarii decente, tot invatamintul trebuie ingrijit cum se cuvine daca nu vrei sa ai o generatie de cititori de smsuri. Dar nu asa. Acesti bani vin insotiti de un protocol. Autorul articolului, de asemenea, ar fi trebuit sa spuna acest lucru. Acest protocol suna cumva. Daca nu sinteti dascal, rugati pe cineva care e sa vi-l citeasca/ explice. Cum suna si ce vrea sa spuna. E mai mult decit umilitor, si provoacă situatii mizerabile in aceste institutii carora le e, chipurile, menita acesta grija neasteptata a guvernului Ponta, care Ponta in acelasi timp e candidatul Ponta. Ne spune candidatul ca in calitatea lui de premier are grija de dascali. O manevra extrem de perversa menita sa mai dezbine un pic lucrurile, sa mai creeze o tensiune.
          In caz ca v-a scapat, exista deja oameni din invatamint care s-au exprimat ca refuza acesta umilinta. Infruntind ostilitatea unor oameni ca dumneavoastra care fie nu vad ce insemna, fie se fac ca nu vad.

          • Ma bag si io in virtutea faptului ca sunt acolo la inceput ca samanta de scandal.
            Nu e cazul sa complicam atat de mult inversunarea. Autorul, tanar universitar de nadejde, sustine niste idei simple si de bun simt pana la urma.
            Da, e vorba de pomana electorala. Argumentele sunt evidente: e un mizilic si a fost temporizat inaintea turului doi in plina campanie electorala. DE aici insa nu decurge ca profesorii, mai ales cei care intr-adevar sunt, sa nu primeasca acesti bani: fiind subplatiti, au nevoie de acesti bani, unii, cei incepatori, chiar mare nevoie. Asta nu inseamna ca ei au fost cumparati. Protocolul nu conditioneaza nimic in acest sens. Se inscrie intr-un program pornit mai de mult, dar aplicat rapsodic, un program european de promovare a subventionarii pregatirii profesionale. Programul nu se refera exclusiv la profesori.
            Domnul Maci, cu o logica foarte europeana dar pe aici avand iz de naivitate, propune ca profesorii in loc sa se simta umiliti, sa faca demersuri pentru ca acest program sa se desfasoare in continuare conform intentiilor sale explicite si sa nu fie folosit politic si arbitrar sub forma de pomana.
            Ca unul care a vazut si a completat cele doua formulare va instiintez ca ele sunt foarte clare in acest sens si foarte europene, banii fiind destinati cheltuielilor suplimentare pentru pregatire – carti, cursuri, taxe de participare la sesiuni si cheltuieli legate de acestea – si nu conditioneaza primirea banilor de atasamentul fata de Ponta, Hrebenciuc si ceilalti.
            In fond, pot exista doua reactii firesti pentru cei care se simt atinsi in demnitatea lor umana si profesionala. Ma rog, trei. A treia ar fi sa inmulteasca numarul diasporei.
            Numai ca asta presupune riscul sa nu mai ajunga sa voteze vreodata…

  8. Într-o țară normală ar trebui să existe niște deduceri fiscale pentru cheltuielile efectuate cu pregătirea profesională. Cuantumul poate fi variabil, profesiile care beneficiază de respectivele deduceri pot fi selectate după diverse criterii, însă modalitatea asta de a acorda niște bani profesorilor este un mod de a încerca să li se cumpere bunăvoința.

    Sigur că banii trebuie acceptați, nu există motive serioase de a-i refuza, pentru că sunt totuși bani publici, nu sunt banii personali ai lui Ponta. Iar unii profesori se vor lăsa cumpărați, de ce să nu fim sinceri. E în firea umană.

    • Dimpotriva, faptul ca niste bani sunt publici ar trebui sa te faca sa te gandesti automat ca au fost luati de la altii. Nicidecum public = al nimanui.

      Calea moralmente corecta ar fi fost daca, prin absurd, erau banii lui Ponta, dl Maci sa-i ia cu doua maini, apoi sa il persifleze de pe Contributors: „Uite, domnu’ Ponta, ti-am luat si banii, acum votez si cu alalalt. Asa, sa-ti stea in gat pomana electorala!”

      Dl Maci, insa, spune in articol: „Alo, domnu’ Guvernu, noi simtim ca meritam banii astia. Ia sa-i faci d-ta permanenti, suma forfetara, sa fie clar! Cum? De la cine sa-i iei ca sa ni-i dai noua? Pai de la fraierii care nu lucreaza la stat, cum de la cine?! Ca noi meritam, sa fie clar!”

      Si vad ca opinia este impartasita, precum ca sunt bani meritati si munciti. Dar, oare, chiar persoanele interesate sunt cele in masura sa faca aceasta evaluare? Nu cumva „clientul” este cel care ar trebui sa se pronunte? Vad doar un dialon imaginar intre cei care sunt convinsi ca merita si Guvernul de la care solicita inca si mai mult merit. Nu vad in discutie reprezentata partea de la care vin banii.

      • Stimate domn, o persoană cu o autentică stimă de sine ar refuza să ia banii lui Ponta, iar autorul articolului știe la ce mă refer. Dacă tu crezi că a lua banii lui Ponta ar fi ”calea moralmente corectă”, asta te privește direct și personal.

        Banii publici au fost ”luați de la alții”, dar tot sistemul de învățământ funcționează pe bani publici, deci asta e calea normală prin care este plătit fiecare profesor, este datoria întregii societăți față de cadrele didactice. De asta e OK să primești banii dacă sunt bani publici. De ce n-ar fi OK să iei banii personali ai lui Ponta, nu mă aștept să înțelegi.

        • Ca sa reformulam pozitia dvs.: ar fi gresit sa iei banii unuia care incearca sa te determine sa faci ceva. Ar fi gresit sa-i dai o lectie, facand exact opusul.
          Este insa corect sa iei banii dati de acelasi cineva, bani care insa nu sunt ai lui, bani luati de la altii prin coercitia statului, bani despre care ceilalti poate nu sunt de acord sa vi-i dea (Eu, unul, mai ales dupa ce am citit aici, vazand cat respect si consideratie exista pentru cei de la care „se ia”, sigur nu i-as da). Ar fi incorect sa iei banii personali ai cuiva, e corect sa iei banii care nu apartin aceluia care ti-i da si care, de fapt, ii deturneaza.

          Si, daca ar fi vorba de „datoria întregii societăți față de cadrele didactice”, atunci inseamna ca avem o problema de organizare. Datoria intregii societati nu poate veni decat pentru o munca voluntara, ca recunostinta pentru sacrificiul nesolicitat. Sistemul de invatamant nu e insa organizat asa. E vorba de contracte de munca, de salarii, de ore prestate, de norme de indeplinit. Activitate economica, dupa orice definitie. Faptul ca cereti bani si va bucurati de bani primiti suplimentar subliniaza caracterul de activitate economica.

          Asa cum e si normal sa fie. Invatamantul este o activitate economica. Apropo, societatea datoreaza recunostinta numai pentru cei din sistemul public sau si pentru cei din sistemul privat? Ca eu nu sesizez diferenta dintre ei.

        • Harald,
          Aveti dreptate. Teoretic, multi profesori au simtit ca trebuie sa-i arunce directorului in fata acei bani (director adesea numit politic, helas!), dar cei mai multi n-au facut-o…
          Unii au asemanat demersul cu suta de lei pe care o zbierau ceausestii de la balcon…
          Ce trebuie sa recunoastem semnatarului articolului este insa uimitoarea sinceritate. Pe o platforma care stia ca -i poate aduce si critici. Nu multi au curajul asumarii propriilor fapte. Sa-l aplaudam!
          P.S. am prieteni de-o viata, care sunt profesori. Ma ingrozesc la gandul ca nu tin mortis sa aflu ce-au facut in context…Dar in w-e ne vom vedea. Fa-ma, Doamne, tolerant, macar cu prietenii mei (onorabili profi de liceu bun bucurestean, care trag, demni, mata de coada)

  9. uite un autor si cinstit ! amu ca simte el in subconstient ca parca,parca,ceva nu se prubule !apoi nu i nici o problema ! mai aproape camasa de pe mine decit foamea vecinului(sau cam asa’?)
    imi amintesc ca judecatorii nu judecau drept ptr ca aveau salarii mici ! am auzit ca amu au !

  10. oriunde in lumea civilizata materia cenusie este la mare cautare, ea creeaza plus valoarea calitativa care va remunera si cetateanul mai putin inzestrat intelectual dar a carui efort este la fel de important pentru societate. nu despre asta am vrut sa vorbesc. ci despre un sistem prost croit, cum este romania de azi (si de ieri). guvernul / statul nu produce nimic, nu sint banii lui. el doar ii redistribuie (a luat locul mecanismelor economice naturale si oamenilor liberi)
    socialismul (in toate nuantele lui) nu poate fi decit falimentar (nu la cleptocratia din tara ma refer )
    ps : societatea viitorului, daca va mai fi un viitor suficient de apropiat (oricum nu l vom apuca cei de azi) va fi una distributiva, dar nici socialista si nici corporatista. democratiile actuale cu partide si politruci si au atins limitele

  11. Pai io cred ca v-a tras tzeapa! ORICUM, din venituri, se deduceau 250 RON, inainte de a fi calculat impozitul, „pentru dezvoltare personala” (sa va uitati cu ATENTIE la statul de plata sau la „fluturas”). Cre’ ca acu’ o sa zica: „gata! v-am dat bani pentru dezvoltare personala deci nu mai cheltuiti de la voi, ãia 250 nu se mai deduc” ;)

    Oricum, premisa Dvs. ca „e invatare continua deci suma ar trebui sa vina incontinuu” nu e corecta! Pai TOTI „invatam continuu”, ca asa e lumea de azi: in continua schimbare! DE CE ar trebui ca doar profesorii sa primeasca acei bani?
    A nu se intelege din intrebarea de mai sus ca as avea ceva impotriva ca profesorii sa fie bine platiti! Da’ parca as mai vrea si ceva „performanta”. Ori… cei care dau performanta dau ORICUM, ca asa sunt ei si asa e firea lor si asa ii mananca pe ei undeva – iar cei care nu dau sunt niste loaze care ORICUM nu dau, nu-i convinge NIMENI sa nu mai fie loaze cu 700 sau chiar nici cu 7000 RON in plus!

    • Da, profesorii sunt loaze…TOTI elevii sunt performanti, mai ales cei prost crescuti sau…necrescuti, cei care agreseaza colege, incat le baga in spital, care fumeaza, care merg la scoala cu posetuta, care NU INVATA NIMIC, NIMIC,care citesc doar SMS-urile – cartile sunt prea grele – astia da, elevi cu care sa faci performanta! Nu cumva sa ridici dintr-o spranceana, ca vine parintele sa te izbeasca de perete ca l-ai jignit, l-ai agresat, l-ai discriminat… Doamne freest sa-i spui „sa-ti fie rusine!”
      Am o propunere: hai sa donam elevilor banii, ca noi oricum ne imbracam de la secon hand! Ei au nevoie de telefoane, de tablete, de bani pentru club…

  12. Ma vad nevoit sa fac cateva precizari:
    1. Nu am scris acest text ca sa ma justific; atitudinea mea s-a bazat pe o decizie personala luata la capatul unui rationament. Despre acest rationament am vorbit.
    2. Cred ca intransigenta in acest caz nu duce la efectul scontat. Cavsi-totalitatea profesorilor vor lua acesti bani. Eu pot sa renunt la ei, dar – in felul acesta – nu fac nimic altceva decat sa indrept un deget acuzator spre colegii mei; spre ei, cei care iau, nu spre cel care da. Masura e perversa deoarece refuzul ei individual – ma tem ca cel colectiv e imposibil – nu face decat sa creeze diviziuni in corpul profesoral si, radicalizand pozitiile, sa adune indecisi in tabara d-lui Ponta.
    3. Singura presiune eficienta ce poate fi pusa pe d-l Ponta in acest caz e aceea de a-i cere sa permanentizeze masura. In aceasta situatie:
    a) o va face si atunci profesorii sunt realmente castigati;
    b) nu o va face si atunci caracterul mitei va fi recunoscut de faptas;
    c) se va incurca in vorbe si aceasta incrcatura se va adauga celorlalte incontinente verbale, creind un efect cumulativ.
    4. Nu ajunge sa spunem ca aceasta e o mita electorala. Trebuie sa facem din ea o problema care sa-l urmareasca pe d-l Ponta.
    5. Da, si celelalte profesii (inclusiv cei care le practica in mediul privat) au aceleasi drepturi la subventionarea pregatiri profesionale. Acum pot s-o ceara pe principiul precedentului. Aceasta ar creste presiunea pe d-l Ponta.

    Mihai Maci

    • ma gindeam :ce ascendent poate avea telectualul rumin in fata lu badita traian care primeste galetusa !? ca doamne ce mare nevoie are de ea si ce bine ar fi s o primeasca la fiecare sezon agricol,nu doar la alegeri
      imi aduc aminte ca prin anii 90 mita au fost apartamentele de stat:aia da pleasca ! chiriasii le au primit la un pret ce echivala cam cu trei (3 !!) salarii ! da,da ! sau pretul unui congelator la acea vreme. de ! era ptr linistea noastra,ha ha ha
      amu domnule autor nu trebe sa aveti mustrari de constiinta: va dau dreptate,sa refuzi ar insemna doar o mica fronda ,ca e o utopie sa crezi ca profesorii(se vede si aci) in majoritatea lor ar refuza sa se mizgaleasca cu acesti bani.asta chiar ar fi prea de tot ! ar insemna trecerea de la bobor la popor si asta ia timp ! si bani ! ha ha

    • Dle Maci, eu n-am sa va spun chiar ‘rusine’, dar ma asteptam la altceva de la dvs. si la tacere, nu sa incercati sa va transferati modul idealisto-pragmatic in care vedeti lucrurile in planul realitatii dure. Nu pot totusi sa cred ca nu intelegeti ca Ponta nu doar ca nu va va raspunde, dar nu va face ceea ce doriti dvs. Vreau totusi sa va rog in spiritul celor spuse aici si de altii sa va ginditi ca asa, cu toata mizeria din tara, profesorii nu sint deloc cei mai nedreptatiti. Sint oameni bine pregatiti care muncesc in conditii mult mai proaste ca dvs si la foc continuu (adica doar 26 zile concediu/an) si care de asemenea trebuie as se perfectioneze in domeniile in care lucreaza si nu primesc pt asta avantaje speciale. Dincolo de realitatea unor probleme ale cadrelor didactice (in special in invatamintul preuniversitar), cei din universitati chiar se rasfata. Si asta in aceste vremuri grele. Demnitatea este sau nu este si nu are nevoie de proptele. Pacat!

    • D-le Maci, cu regret vad ca nu ati inteles nimic din comentariile care va critica.

      Continui sa ma minunez: rationamentul de care vorbiti, pare sa fi pornit de la ceva bun. Mi se pare ca si dvs. simtiti ca ceva e in neregula. Ca guvernul incearca ceva cu dvs. Ceva urat.
      Am inteles si ca ati actionat pragmatic, aceasta nu e chiar de condamnat.

      Ceea ce nu inteleg insa, este cum de puteti ajunge la concluzia ca astfel de actiuni trebuie sa se permanentizeze?! Chiar nu intelegeti ca banii nu vin din neant, ci trebuie luati mai intai de la altii? Vi se pare corect sa cereti permanent „sa se ia” (opusul lui „sa ne dea!”) de la altii, fara sa fie vreun criteriu de performanta la mijloc, fara echitate (cetatenii sunt totusi egali in fata legii) si fara sa intervina nimic din libera decizie a celor de la care „se ia”?

      Incredibil, va spun! Nu aveti cum sa va creati suporteri in randul celor care va platesc, cand dvs. doar cereti.

    • Domnule profesor, nu pot spune ca nu va inteleg ca ati acceptat aceasta finantare (sa nu folosesc acel termen urat).
      Insa doar faptul ca l-ati acceptat nu prea va mai califica in viziunea sa fiti un modelator, un exemplu. Puteti sa o numiti oricum, probabil si coposu sau maniu daca acceptau oferta comunistilor n-ar fi ajuns la puscarie. Alta scara, alta verticalitate…

  13. Buna ziua,

    Alocarea acestor fonduri de catre guvern in acest moment si in acest fel (discretionar, fara control asupra destinatiei, si fara o baza legala) este mita electorala din orice unghi o provesti. Este una sa argumentezi motivele pentru care aceasta mita va fi acceptata si alta sa incerci sa justifici actiunea de acordare.
    Pot sa inteleg faptul ca multe cadre didactice o duc prea rau ca sa nu-i accepte, dar incercarea de a ma face sa accept ca si un gest normal moral este cel putin deplasata. In ce fel se diferentiaza actiunea de a da 700 ron unor oameni cu intentia clara de a cumpara voturi (e cineva care crede sincer ca scopul e altul?) doar in scopul obtinerii puterii si galeata de ulei si faina?
    Sunt perfect de acord ca situatia materiala a cadrelor didactice este deplorabila, salarizarea sub orice critica dar nu pot sa inteleg DE CE nu faceti nimic?
    1. Aveti toata puterea sa schimbati ceva, sunteti organizati in sindicate cu o imensa putere de negociere -> aveti puterea de a boicota si paraliza un intreg sistem pentru a va face vocile auzite -> de ce acceptati mocirla?
    2. De ce acceptati mediocritatea, dublul etalon in cadrul profesiei? inspectorii, rectorii, decanii, toata slehata de corupti din sistemul ala sunt tot dascali sustinuti de dascali. In mediul privat colectivul elimina (nu mereu si nu perfect) subperformanta.
    3. De ce semnati protocoale secrete cu partide pentru promisiuni desarte si nu demascati mediocritatea sistemului, uscaturile lui? De ce stati cu mana intinsa si perpetuati un sistem?

    Imi cer scuze pentru limbaj si atitudine dar mi se pare inacceptabila atitudinea „Daca ne da, noi luam ca suntem saraci si poate astia care vin se vor tine de promisiuni”

  14. Iertati-ma ca revin, dar cred ca problema aceasta priveste nu doar prezentul, ci si viitorul. Ceea ce mi se pare cu adevarat important nu e sa etichetam o masura guvernamentala ca fiind mita, ci sa facem din ea o problema care sa-l puna in cauza pe cel ce ne mituieste. As dori, totusi, sa va atrag atentia ca niciuna din istitutiile abilitate ale statului (Justitia, DNA-ul, Inalta Curte, Curtea Constitutionala) nu a declarat aceasta masura ca fiind ilicita. Evident ca sunt lucruri – precum cel la care ne referim – care, fara a fi ilicite, sunt (sau pot fi) imorale. Dar moralitatea insasi se defineste consesual. Ce ne facem atunci cand majoritatea e de acord (explicit sau tacit) cu un lucru pe care cativa il considera imoral? Eu cred ca tot ceea ce putem face e faptul de a scoate in evidenta caracterul problematic al lucrului in cauza. Si, acum, mi se pare ca aceasta e calea cea mai eficienta de-a o face: d-l Ponta incearca sa ne cumpere cu acesti bani; ei bine, sa intoarcem santajul impotriva dansului. Mi se pare o atitudine rationala si care poate crea precedentul unei coagulari civice care sa limiteze arbitrariul puterii obligand-o sa-si asume masurile date – si retrase – cu prea multa usurinta. Abia cand aceasta coagulare se va cristaliza cred ca vom putea avea proteste comune, cu un program articulat si cu bataie lunga. Altminteri, avem gesturi sublime, petitii on-line, apeluri patetice, etc. Dar ma tem ca ceea ce uitam e faptul ca toate acestea li se adreseaza doar celor dinainte convinsi de adevarul lor. Nu si celorlalti, pe care poate ca fie radicalismul, fie dezinteresul nostru fata de ei ii arunca intr-o tabara in raport cu care au, totusi, anumite retineri.
    Va marturisesc ca nu faptul de-a eticheta drept mita aceasta masura (care – cum bine s-a observat – face discriminari in corpul social) e solutia, ci prezenta in spatiul public a unor consilieri juridici – pe modelul KOR-ului polonez – care sa-i sfatuiasca pe dascali cum sa puna presiune pe d-l Ponta si pe PSD dupa alegeri. Trebuie sa gasim o cale – eficienta, nu utopica – de-a-i face evident d-lui Ponta faptul ca imoralitatea este imprescriptibila. Asta cred ca trebuie facut. Daca nu, peste o saptamana totul va apartine trecutului.

    Mihai Maci

    • eu cred ca inteleg,desi aci e o dilema : nu cred ca cineva poate face dovada ca este mita : comunistii practica aceasta politica din vremurili lui buerebista,haha
      inaintea profesorilor au fost mituiti primarii ! apoi popii ! o venit si rindul profesorilor. ce sa i faci ? comunistii cunosc ca munca cu oamenii trebuie rasplatita,ha ha
      io va doresc un KOR ruminesc,da cred ca refuzul banilor in corpore ar fi fost solutia ! sigur o utopie

  15. Pun o intrebare general valabila, nu e aplicabila numai aici. Dvs., aparatorii acestei masuri, care pozitie o considerati moralmente superioara: „Sa nu mai imi ia!” sau „Sa imi dea!” ?

    • @Evasion: Te agiti de pomana. Oamenii nici nu au constinta faptului ca statul sunt ei.
      Iar asta cu economia e un finetz nenecesar pentru un filosof.
      Moralitatea e un lucru care tine de societate, doar ca majoritatea membrilor societatii romanesti au alte valori morale decat tine. Si profesori nu fac exceptie.

  16. Domnule Maci, am scris azi-dimineata un comentariu (nu stiu daca va aparea) in care aratam clar ca nu sunteti viabil pe piata muncii – practic, nu vad vreun angajator privat care sa va plateasca. Prin urmare, banii pe care i-ati luat provin de la persoane carora nu le sunteti util dar care sunt nevoite sa plateasca. In orice societate normala deturnarea fondurilor catre cauze inutile si neagreate de catre platitori este o frauda, in Romania insa se cheama „finantare” si este acceptata atat de catre cei care dau cat si de catre cei care primesc.
    Spuneati ca meritati acesti bani? Ei bine, eu (si alti „jucatori” din sistemul privat) va intreb, vorba lui Suca a’ lui Moromete: pe ce va bazati?

  17. Eu aş avea, aşa, o curiozitate, ca pe vremea când puneam întrebări ce îi ofticau pe dascălii mei în anii ’90: „dezvoltarea personală” se face cu Andy Szekely, sau pun toţi profii banii la un loc şi îl aduc pe Tony Robbins?

  18. Cate milenii o a mai auzim asta cu „ne-au taiat 25% din salariile profesorilor”?
    Dragilor nu va impiedica nimeni sa excelati in scoli private fiind platiti de 10 ori mai mult.
    Daca meritati.
    Intrebarea este cati profesori au protestat cand in ianuarie 2014 au fost suspendate bursele de merit ale elevilor?
    La anumite scoli.

  19. copii, banii astia nu i-au luat doar profesorii, i-au luat si bibliotecari si contabili. Orice prost care putea sa voteze pentru Ponta:)

  20. si poate fac si profesorii ceva pentru invatamant: sa ceara sa nu se mai scoata manuale anual, pe familie, pe persoane necalificate si fara grade didactice, sa se introduca examenul de admitere la facultate, ca sa se introduca treapta care ii obliga pe copii sa invete. Nu le e rusine de invatamantul care produce idioti si necalificati?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Maci
Mihai Maci
Lector la Universitatea din Oradea. Studii de licenţă (1995), de masterat (1996) şi de doctorat (2007) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Preocupări iniţiale legate de Simone Weil (problema decreaţiei în opera ei fiindu-mi subiect de licenţă), apoi de Heidegger şi de relaţiile acestuia cu istoria (tema masteratului) şi cu teologia (tema doctoratului). În lunga epocă doctorală am beneficiat de stagii de documentare în Franţa, ocazie cu care – pe lângă tema propriu-zisă a lucrării de doctorat – m-am interesat de gândirea disidentă est-europeană, şi, în particular, de filosofia lui Jan Patocka. Astfel că domeniile mele de interes vizează în particular filosofia contemporană şi mai ales tentativele est-europene de a gândi rostul istoriei. Am fost membru a două proiecte de cercetare care se ocupau de cu totul altceva, însă aceste experienţe mi-au arătat câte lucruri interesante se află dincolo de cele despre care eu credeam că sunt singurele ce merită a fi făcute.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro