vineri, martie 29, 2024

Despre ce TREBUIE să vorbim: Scutirea de impozit a programatorilor și statul inapt

În ultimele zile, a apărut o frenezie de discuții stârnite de declarația unui politician despre nevoia de a renunța sau nu la scutirea de la plata impozitului pe venit a programatorilor. Cred că discutăm despre lucrurile greșite, la momentul greșit și în modalitatea eronată. Explic de ce, cu două povești scurte, o concluzie intermediară și un exemplu practic.

2 povești scurte

Acum vreo 10 ani, patronul unui magazin online relativ mic, dar de mare succes și profitabil m-a anunțat la finalul unei conferințe GPeC că pleacă din țară. Vinde tot – magazin, afacere (inclusiv cu dezvoltarea de alte magazine), casă – și plecă cu nevastă, copil și bagaje pe un continent departe de România. Nu mai putea de stat.

Acum 7 zile, la GPeC Summit 2019, patronul unui alt magazin online relativ mic, dar de mare succes și profitabil, m-a anunțat că pleacă din țară. Încearcă să externalizeze tot ce poate (și dacă nu mai merge magazinul, îl va închide) și să plece cu nevastă, copil și bagaje într-o țară ploioasă din vestul Europei. Nu mai putea de stat.

1 întrebare

De ce oare ai da cu piciorul unei surse de venit în creștere și unei cariere de antreprenoriat de succes? I-am întrebat și pe ei, și pe alții, m-am chestionat pe mine și o să mă chestionez probabil multă vreme. Cert e că nu era legat nici de situația financiară, nici de existența unui impozit pentru programatori, nici de un partid politic anume și nici de o situație familială particulară. Singurul element diferențiator ar putea fi că au copii.

1 concluzie interimară

Cred că de vină este statul. Nu “statul paralel” (care e doar în mintea unor habotnici), ci statul inapt. Statul, adică ăla care trebuie să facă lucrurile fără mari frecușuri, adică un viitor predictibil și bun pentru copiii noștri – creșe, grădinițe, școli, parcuri, transport în comun, parcări, autostrăzi, impozite plătite ușor, certificate fiscale sau judiciare obținute online și, evident, #fărășpagă.

Pentru că, chiar dacă renunțăm la scutirea aia, banii merg la statul inapt, care nu știe și nu poate să facă nimic util pentru cetățeni.

Deci scutirea de la impozit nu este lucrul despre care trebuie să discutăm acum, ci despre cum facem un sistem care să funcționeze. Adică un stat apt, nu inapt. Adică despre un plan (că peste noapte nu se poate) ca să avem, peste 15-20 ani, un viitor predictibil și bun pentru copiii noștri – creșe, grădinițe, școli, parcuri, transport în comun, parcări, autostrăzi, impozite plătite ușor, certificate fiscale sau judiciare obținute online și, evident, #fărășpagă.

Care e planul ăsta? Nu doar că nu există, ci nimeni nu îl are, nu îl propune și nu îl discută.

Și totuși, vreau să discut despre scutirea de impozit!

Și, dacă totuși vrei să atingi și subiectul ăsta, atunci, ca un politician respectabil și predictibil, o faci folosind ceea ce așteptăm cu toții, deși sună a jargon: “politici publice predictibile”. Adică, explicat concret:

  • În primele 6 luni faci un studiu de impact și fezabilitate în care vin niște specialiști și analizează, pe date, nu pe vorbe, ce înseamnă în practică – numărul de persoane care vor fi afectate, câte business-uri, ce sume vor fi câștigate, unde vor merge sumele alea, care este impactul macro-economic, dacă se poate înlocui cu altceva. Studiul se încheie cu minimum 3 opțiuni de politici publice, pe care decidentul politic le poate lua în discuție.
  • În următoarele 6 luni, faci consultare publică și asta nu înseamnă să arunci un document pe un site și să pui o adresă de e-mail unde nu răspunde nimeni, eventual și în orașele care ar putea fi cele mai afectate și așa vezi care este pulsul societății, ce n-au înțeles bine specialiștii ăia etc.
  • După care, într-un an, iei decizia și, dacă trebuie schimbat ceva, faci legea care trebuie avizată de toate ministerele și apoi adoptată de Parlament. Iar în lege menționezi să intre în vigoare în 12-18 luni, să aibă antreprenorii timp să se adapteze (sau să plece din țară, după caz).
  • După 3 ani și 6 luni de la ideea inițială, abia ajungem în momentul în care putem spune că va intra în vigoare o astfel de măsură.

Abia asta ar fi diferența între o declarație politică pe genunchi și o politică publică predictibilă și responsabilă. Și o parte din discuția care ne interesează. Un viitor cu un stat apt.

(articol publicat initial pe blogul Trusted.ro)

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Traim intr-o lume in care tot ce e de facut e posibil. Mai repede, mai usor, mai bine printre altele si datorita facilitatilor oferite o economie automatizata si digitalizata, relativ accesibila. Plasat intre dorinta cetateanului de a vedea cum din imprimanta ies nu numai farfuriile cu Big Mac-ul preferat ci si scoli, spitale, autostrazi si dorinta statului de a utiliza Big Data in aplicatii gen Cambridge Analytica optiunea mintilor scolite in IT nu sta la indoiala. Tanjeste dupa succesul marelui Ghita, Sebi Ghita. Banul gros vine din taxarea copioasa a statului pentru servicii despre care nu stim mare lucru dar despre care, suntem asigurati pe toate canalele, sunt mega importante.
    Ca banii nu au miros, deja e un lucru arhicunoscut asa incat nu e de mirare jalea marilor profesionisti. Cum adica sa pierdem noi o suta doua de euro la salariu? Noi binemeritam, asa ceva nu se face…
    Nu vorbim aici de faptul ca destui alti cetateni, cateva milioane, traiesc in orizontul a doua trei sute de euro. Niste incapabili, inapti, neterminati, treaba lor sa se descurce… Nu, aici e vorba de noi, niste oameni speciali. Noi, daca vreti, facem posibil oricand votul on-line, ba chiar mai mult il si orientam dupa cum vrea carma noastra. Numai ca in felul asta cum am mai fi noi oameni speciali, printre alti oameni speciali? Visul nostru nu este sa fim apti intre apti.
    Visul nostru e sa fim bomboana de pe coliva si coliva sa cada toata in lotul nostru. Visul oamenilor speciali e cosmarul oamenilor normali

  2. „…patronul unui magazin online relativ mic, dar de mare succes și profitabil m-a anunțat […] că pleacă din țară. Vinde tot …”

    S-a întâmplat să aflu despre magazine online mai mair sau mai mici care au fost vândute de proprietari. Unii dintre ei au și părăsit îara…dar se întâmplă chiar frecvent. Unii se ocupă chiar cu asta, înființează magazine online pe car ele vând. Așadar, aș îndrăzni să spun că poveștile în sine sunt relevante doar pentru eroii lor și, eventual, pentru autorul articolului.

    Relațiile cu statul depind atât de stat, cât și de cetățenii lui, atât ca raportare subiectivă la instituțiile care definesc statul, dar mai ales ca urmare a opțiunilor politice a acestora. Spre exemplu, Gerard Depardieu a decis că „este gata să-și dea viața pentru Rusia”, al cărei cetățean a devenit în anul 2013. Asta pentru că a considerat Franța a fi un „stat inapt” din punctul domniei-sale de vedere.

    Apoi, dacă cei care vorbesc despre modificările legislației fiscale s-ar afla la guvernare și în situația de a adopta modificările respective, parcursul proiectului ar fi cel propus de autorul articolului. Dar, aici avem de-a face cu un partid din Opoziție care, rațional vorbind, nu are șansa guvernării într-un viitor apropiat, nici măcar într-o coaliție. Șeful său a exprimat o opinie care nu se află într-un program politic, proiect legislativ etc., ci este doar o părere personală proastă (după părerea mea). Despre ce lege peste ani de zile am putea să vorbim în mod serios?!

    În fine, aș remarca faptul că politica fiscală este importantă pentru orice formațiune politică ce urmărește să ajungă la guvernare. Prin urmare, da, ne interesează chiar acum ce politici fiscale dorește să promoveze PNL.

    Aș îndrăzni în cele din urmă o modestă opinie. Simplificând într-o oarecare măsură lucrurile, statul suntem noi, cetățenii.

    • Așadar, aș îndrăzni să spun că poveștile în sine sunt relevante doar pentru eroii lor și, eventual, pentru autorul articolului.

      Evident, nu vroiam sa faca o generalizare, doar să iau câteva exemple pe care le știu personal.

      Aș îndrăzni în cele din urmă o modestă opinie. Simplificând într-o oarecare măsură lucrurile, statul suntem noi, cetățenii.

      Asa este. De aceea trebuie sa reactionam la ineptiile spuse de cei ajunsi (totdeauna temporar) la conducerea statului :-)

  3. Sunt programator, lucrez pt o firma americana care produce softuri in Romania si care detine in intregime drepturile de proprietate intelectuala asupra acestor softuri si care nu are nici un client in Romania. Eu sunt de acord sa se elimine scutirea de impozit de care beneficiem noi IT-istii dar cu unele conditii:

    1. Sa se elimine toate scutirile existente in prezent (inclusiv cele pt Constructii si Agricultura)

    2. Sa se micsoreze taxarea muncii per total (Romania ar castiga avantaj strategic atragand investii. Apropo, ca tot se cearta China cu SUA si UE, de ce u am incerca mutarea unor fabrici occidentale din China in Romania?). Sau poate alte investitii gen fabrici Volkswagen, Mercedes, etc?

    3. Sa se mareasca taxarea proprietatilor imobiliare (statul are nevoie sa recupereze de undeva diferenta). Se poate folosi o schema exponentiala care sa taxeze luxul e.g. pt proprietati de pana in 120 mp un impozit modic dar mai mare totusi ca cel de acum, pt proprietati intre 120 si 250 mp un coeficient mai mare de impozitare iar ce este peste 250 mp sa fie taxat si mai mult.

    4. Sa se realizeze un programl clar, eficient si rapid a recuperarii banilor furati prin coruptie e.g. confiscarea averilor celor care le-au facut prin practici corupte dovedite.

    5. Marirea salariului minim la 500 euro net. Da stiu ca multi patroni vor tipa, dar avem nevoie de o redistribuire mai echitabila a bogatiei, pt ca asta e calcaiul lui Ahile al capitalismului. Iar competitia libera inseamna sa aplicam principiul Darwininc si firmelor: „adapt or die”. Nu poti supravietui ca firma platind acel salariu minim? Atunci inseamna ca nu esti compatibila cu piata. Si apropo, aceeasi patroni care tipa cand aud de marirea salariului minima tipa si mai tare ca e criza de forta de munca. Foarte bine, angajatii firmelor care se vor inchide pot fi absorbiti de firmele care nu isi gasesc suficienta forta de munca dar care pot plati acel salariu minim.

    • Ai mai uitat:

      1. Eliminarea pensiilor speciale
      2. Plafonarea salariilor in administratia locala
      3. Reformarea sectorului bugetar prin digitalizare.
      4. Comasarea comunelor si judetelor

    • @ADI _ „Sa se micsoreze taxarea muncii per total (Romania ar castiga avantaj strategic atragand investii.”

      Pentru atragerea de investiții ar trebui stimulate (inclusiv prin măsuri precum cea propusă de dumneavoastră) întreprinderile, nu muncitorii. Asta ar face ca mai multe firme românești să se dezvolte în domeniu, cu dezvoltarea proprietății intelectuale și a avuției generate de aceasta. Apropo, beneficiile economice sunt de scară.

      Statele pot dezvolta politici care să promoveze anumite sectoare prioritare/strategice ale economiei. Poate fi IT, de ce nu?! poate fi și agricultura. „Liberalismul” acesta excesiv cu „eliminarea tuturor deducerilor fiscale” este o prostie. Mai degrabă este de dorit eliminarea subvențiilor.

      Proprietatea imobiliară este suprataxată. Știu că mai puțin decât în occident…dar asta înseamnă să le iei celor mai săraci români singura avuție, casa modestă în care locuiesc . Asta e mai dură decât propunerea cu eliminarea deducerilor…

      • Taxarea imobiliarelor este singura cale de a taxa bogăția; poate că ar trebui taxată extrem de diferențiat, la două-trei apartamente taxe modeste, la un viloi pe trei străzi plus un alt viloi în Mamaia, plus un palat în Brazilia taxe cât cuprinde.
        Dar asta nu se va întâmpla pentru că posesorii de astfel de averi sunt în Parlament și tocmai ei fac legile – îi vedeți taxându-se singuri? Poate tot atât pe cât îi vedeți băgându-se singuri la închisoare… Până când nu se va primeni componența parlamentară, nu sunt șanse de schimbare în România…

  4. Sa se elimine scutirea X sau sa se majoreze taxa Y fara un studiu de impact, doar ca rezultat al dorintelor muschilor unui politician este o ineptie.

    Nu conteaza daca masura este una corecta sau gresita in final, ceea ce conteaza este ca se transmite un mesaj investitorilor din Romania, si acest mesaj este ca masurile fiscale sa iau arbitrar. Asta genereaza incertitudine si neincredere, ceea ce este foarte grav.

    • Economia Romaniei este simplificata iar deficientele structurale sunt majore si cronice. Nu o spun eu, o spun altii a caror competenta este neindoielnica- de la BNR la EC.

      La aderare Romania ar fi trebuit sa satisfaca un criteriu economic legat de rezistanta la concurenta. Nu l-a satisfacut in 2007 si nu il satisface nici acum.

      Simplificata la maxm, cu capacitate de export minora, Romania a trait doar din potentialul sau de a se imprumuta, decenii la rand si continua sa o faca. Inca mai prezinta credibilitate pentru a se imprumuta. Inca.

      Economia slab diversificata, decapitalizarea si incapacitatea de a investi in strainatate au condus la un mediu nefavorabil antreprizei. Rezultatul a constat in venituri mai mici, la nivel individual si de companie, comparat cu statele Europei Vestice.

      Mai departe, veniturile mici au fost fie compensate de stat prin diverse mijloace (ajutoare, angajari execesive, subventii diverse) fie contrablanansate de exodul spre strainatate.

      Aceasta situatie a condus mai departe la scaderea capitalului uman, atat ca instruire cat si in profil moral etic. Cu o populatie seminalfabeta si dependenta de stat, socialismul a gasit teren propice si s-a consolidat.

      Ca orice sistem socialist la inceput, el a dat rezultate. In prezent viziunea capitalista este cvasinexistenta iar discursul public – atat cel politic cat si cel de analiza – se invarteste in jurul pardigmei centrale a socialismului: „cat si cui sa dea statul?”

      Grupurile privilegiate au profitat la randul lor si, ca in orice sistem socialist, isi trec de la un partid la altul si de la o generatie la alta sistemul jegos al privilegiilor ascunse. Ceea ce este vizibil este cleptocratia, dar aceasta nu poate fi combatuta pastrand statul socialist, pentru ca statul socialsist este radacina cleptocratiei – daca tai ramurile, radacina va da alte ramuri.

      Una din modalitatile de exprimare a paradigmei socialiste „cat si cui sa dea statul” este exact aceasta scutire de impozite a IT-istilor. Discursul public ignora sau distorsioneaza voit sau nevoit aceasta semnificatie, aruncand fumigene de tipul „sa tinem aici programatorii”, „dau impozite la stat”, „este un sector strategic”.

      O forma mai sofisticata a perdelei de fum este „studiul de impact” – a carei semnifictie este de-a dreptul bizara: oamenii cred ca pot sti cum va funciona piata in urmatorii 10 ani, cand de fapt ei nu stiu nici cum functioneza acum! :-))).

      Daca tot schimbam Constitutia, macar sa revenim la Republica Socialista Romania. Macar am spune adevarul.

      • Alocarea, macro-stabilizarea, și redistribuirea le găsiți ca elemente ale oricărei politici publice capitaliste, comuniste sau de ce fel doriți dvs.

        Fiscalitatea este un element cheie al politicii economice. Politica fiscala coerenta chiar este mai buna decât politica fiscala arbitrara. Diferența dintre o politica fiscala coerenta și una incoerenta este data de existenta unor raționamente transparente cu efecte relativ predictibile.

        Studiile de impact, studiile de fezabilitate, consultările publice, au toate un rol nu sunt „perdele de fum” și nu sunt deloc comuniste sau socialiste. Sunt metode raționale de investigare.

        Eu înțeleg ca sunteți un adept fervent al unei piețe libere, a unui stat minimalist. In același timp sunteți un adept al unei democrații populare. Dar cele doua nu sunt 100% compatibile. Un stat minimalist are responsabilități minimaliste. Un stat minimalist nu intervine in economie pentru a combate sărăcia, lipsa de educație, lipsa de dezvoltare economica. Un stat minimalist pe o piață libera nu se implica deloc. Cel mai aproape de un stat minimalist era SUA in perioada lui John Calvin Coolidge si Herbert Hoover. Toate politicile legate de „laissez-faire” si „free-market” și „minimal taxation”, le găsiți în politicile lor economice și în doctrina economica a acelor vremuri. Si, într-adevăr, aceste politici pot genera o creștere spectaculoasa a economiei. Dar este o creștere instabila (a se vedea „The Great Depression”). Este fără îndoiala nevoie ca statul sa se implice în economie dar nu e clar și fără îndoiala în ce fel și cât de mult. Pe tema asta a început o dezbatere care continua și în zilele noastre și care probabil nu se va încheia niciodată, legata de cat, in ce fel si pana cand sa se implice statul.

        Sincer sunt uimit ca oamenii de dreapta nu au întrebat altceva: dacă scutirea de impozite a IT-ului a funcționat, de ce nu am generaliza aceasta scutire? Mai tăiem din stat o halca de redistribuiri și alocări și macro-stabilizări, și lăsam piața sa-și vadă de treaba. Eu cred ca lipsa acestei întrebări ascunde o dreapta de fațadă cu o stânga în miez.

  5. Statul sunt multe: este statul ca aparat administrativ (PCR-PSD este Partidul-Stat Unic, fuziunea absurdă între politicieni și birocrați, rezultând birocratura politruciană a bugetofagilor kleptocrați), statul ca entitate națională ce reunește pe toți românii ce au trăit, trăiesc și vor trăi în România sau în lume cu gândul că sunt cetățeni români); statul ca teritoriu cu cetățenii și aparatul administrativ, entitate restrânsă la actualmente.
    Iar domnul autor are din păcate dreptate. Statul așa cum este definit de Partidul Unic, Partidul-Stat PCR-FSN-PDSR-PSD, are ca scop îmbogățirea clasei politruce și restrângerea drastică a oricăror cheltuieli care nu sunt în interesul acesteia. De aici nici o autostradă, nici un spital. Cetățenii trebuie ținuți în ignoranță și sărăcie – dar nu prea multă, pentru că s-ar răscula. Vă recomand fabula cu gâsca lui Stalin; din acest punct de vedere PSD este un partid stalinist-absolutist; Dragnea țintea către statutul lui Ludovic, dar nu Orban, ci al XIV-lea al Franței, cu celebra lui butadă ”L’État, c’est moi/Statul sunt eu!”.
    Statul impotent, autoritar și brutal, incapabil să facă o viață mai bună pentru cetățenii săi, îl are ca exponent pe Tăriceanu, autorul statului paralel funcționând prin bilețele roz, care nu se ridică în prezența persoanei care întruchipează statul real…
    Și tot mai mulți vor părăsi acest stat pentru altele, mult mai reale, în timp ce vânzătorii de gogoși politice se vor bate cu pumnii în piept cum că sunt români, distrugând de fapt statul român…

  6. Ce bine că ați scris articolul ăsta, altfel îl scriam eu :)
    Ce aș mai vrea să adaug:
    După rezultatele de la alegerile precedente, pare clar că numărul celor care vor „altceva” e în sfârșit majoritar.
    Domnul Orban, așa cum îl știm, cu limitele lui, cred că va fi totuși capabil să înțeleagă că nu mai avem nevoie de a 1357-a cârpeală a sistemului fiscal comunist ci de un nou sistem fiscal. Dincolo de bizareria de a veni într-un moment oarecum de campanie din partea PNL cu o propunere de creștere de impozite ( în loc să promită o scădere în altă parte, de pildă) eu zic că imperativul momentului e să adune cei mai buni economiști care le-au mai rămas ( sau să aducă din afară) , să îi închidă într-un birou cu cei ai USR-ului ( cifrele arată clar că va trebui să guverneze împreună deci nu are sens să facă un plan singuri) și să nu iasă de acolo decât cu un program complet. Avem cel puțin șase luni pentru asta. E un moment extrem de favorabil, chiar astral aș zice. Dacă ratăm momentul ăsta, probabil vor mai trece încă 20 de ani… Că IT-știi vor plăti sau nu bir ( după conu’ Leonida) , e absolut secundar în acest context. Mai prost ca acum n-are cum să iasă.

    • Că IT-știi vor plăti sau nu bir ( după conu’ Leonida) , e absolut secundar în acest context.

      Exact asta vroiam si eu sa subliniez. Si nici nu am mentionat numele politicianului, pentru ca este irelevant in contextul articolului. Putea sa fie altul.

      Important este sa nu plecam dupa fenta si sa vorbim despre programul prin care ajungem la statul apt. Pe pasi, in timp.

      PS: sunt trist insa ca majoritatea tot „pe fentă” comentează…

  7. Dupa cum vad , scutirea de „monstruosul” impozit de 10% se aplica celor din IT si primilor 2.000 lei pensie. ( daca pensia e de 30.000 lei / luna , impozitul de 10 % se aplica doar pe 28.000 lei )
    Eu ma intreb cit de prosti sint occidentalii astia ca impoziteaza progresiv ( incepind cu cota 0 % si terminand cu aia de 45- 47 % ) toate veniturile si fara discriminare.
    Se vede ca sint prosti gramada . Chiar daca au sosele , cai ferate rapide , spitale si universitati .
    Noi mereu cu categorii avantajate , buda in curte , autostrazi ioc si spitale unde intri cu luxatie si iesi in pardesiu de scanduri pentru infectii neprevazute dar constante si perene.

    Avem un sistem fiscal primitiv. Aspru cu saracii si binevoitor cu bogatii.

    Ma intreb cind Bitdefender da faliment daca varsa la stat 10 % din salariul angajatilor ca impozit pe venitul lor personal.
    Ma mir cum de nu a crapat Gates in USA cu Microsoft ca nu a dat nimeni si niciodata scutire de impozit( progresiv ) pe salariile angajatilor.
    In RO mereu discutii marete , inventat apa calda dar orbire totala sa vezi cum e la altii. Altii unde emigreaza romanii cu milioanele. La impozit progresiv si fara exceptati. :)
    Culmea , nu vine nici un IT – ist din vestul ” iad fiscal” in raiul asta mioritic cu cota unica de 10 % si exceptati.
    O fi ceva defect in haosul fiscal romanesc dar inconfesabil ?

    • @Stefan60

      Aveti perfecta dreptate si sunt 100% de acord cu dvs. Eu ca si dvs. traim in acest sistem.

      Pe vremea lui „Radio Erevan”, un ascultator intreaba daca se poate face comunism in USA. Da se poate, i se raspunde …………dar e pacat.

      In Romania de azi, se doreste capitalism „original” care este foarte bun cand ni se da „noua” (grupului nostru) si este comunist cand ne cere sa platim impozite chiar cu rata progresiva.

      Frumoasa-i viata pentru cei alesi a fi scutiti de impozite. Unde sa plece ei ? In Occident, acolo nu stau cainii cu colacii in coada ca in scumpa patrie Romania.

  8. In ceea ce priveste prima parte a articolului, e aproape un truism, nimic de obiectat.
    In ceea ce-o priveste pe-a doua insa…
    V-as intreba de unde ati luat acele termene. Mi se par, toate, foarte, foarte lungi – poate cu exceptia celui dedicat consultarii publice. Poate. Celelalte sunt ridicol de lungi, daca-mi permiteti, mai ales pentru legi foarte simple, de genul celei discutate aici (las la o parte faptul ca nici nu stiu de ce discutam asa ceva, impresia mea a fost ca Orban pur si simplu si-a exprimat o parere, ce-i drept in mod ciudat, dar n-a spus nici pe departe ca asta va fi politica partidului sau, ca va exista o initiativa legislativa etc.).
    Daca lucrurile ar functiona asa cum doriti dvs., o legislatura – adica membrii unui parlament nou ales – n-ar apuca, practic, sa legifereze decat un an, maximum doi ani de zile, restul ar fi consumat cu procesul descris de dvs.
    Doi, v-as intreba daca vi s-ar parea normal ca „reparatiile” unor imbecilitati comise in vremea din urma de PSD – OUG 114 presupun ca va spune ceva? – sa dureze trei ani si jumatate.
    Trei, v-as intreba daca stiti (nu e o intrebare retorica, chiar nu stiu si va intreb) cat a durat procesul ADOPTARII acestei masuri – pe vremea guvernului Nastase, parca?
    Asta cu trimitere si la mesajul simpatic al lui @Adi de mai sus, care la #1 ar fi de acord etc. Ar fi de acord cu eliminarea unei facilitati fiscale care functioneaza de 15 ani, cu conditia eliminarii si a unora oferite cu sase luni in urma. Cu precizarea suplimentara ca de prima beneficiaza cei mai dotati membri ai societatii, creme de la creme din toate punctele de vedere, in vreme ce ultimele sunt oferite exact celei mai napastuire parti a fortei de munca, celor mai slab calificati, mai prost platitti etc.
    Nicio diferenta, nu?
    Si sigur vreti sa puneti problema in termeni – de ce avem mai mare nevoie, ca tara, de programatori de aplicatii pentru telefoane mobile si designeri web, sau de constructori de autostrazi??? Hm, mai bine nu, nu cred ca vrem un referendum cu o astfel de intrebare…

    Acum, revenind la problema propriu-zisa si profitand de faptul ca folositi de mai multe ori termenul „politici publice”, chestiunea e intr-adevar una de politici publice.
    Aceasta facilitate fiscala oferita industriei IT (si de care profita doar in subsidiar angajatii, principalii beneficiari, cei directi, sunt firmele) este un exemplu absolut clasic de ceea ce in domeniul politicilor publice se cheama „infant industry argument”.
    Ai o industrie tanara, la inceput de drum, care inca merge pe picioare sovaielnice, de copil, dar care din diverse motive tu, ca public policy maker, crezi ca poate avea un viitor absolut fulminant daca este ajutata in acesti ani de inceput sa reziste concurentei, sa creasca, sa inoveze, sa „prinda cheag” etc. etc. etc.
    Un alt exemplu foarte bun si care chiar a functionat exceptional de bine pe plan mondial datorita administrarii sale inteligente in tari ca Germania, SUA, alte cateva tari occidentale, dar si China (si prost in Romania, dar presupun ca asta nu-i nicio surpriza), este energia regenerabila, cea eoliana, dar mai ales cea fotovoltaica. A functionat atat de bine incat in curand (acum „dau din casa”) chiar si-n Romania vor fi construite destul de curand parcuri fotovoltaice fara nicio subventie.

    Problemele cu infant industry sunt binecunoscute, mentionate in toate lucrarile de specialitate si, amuzant, ilustrate foarte bine de reactiile la panseul lui Orban (care cred ca e mai degraba smecher decat prostesc):
    1. Desi logica lor e sa fie temporare, pana cand, nu-i asa, industria cu pricina se maturizeaza, facilitatile oferite printr-o astfel de politica tind sa se permanentizeze si…
    2. … ajung repede sa fie considerate de beneficiari un drept care li se cuvine, nicidecum ceea ce sunt in realitate, anume un privilegiu temporar oferit de restul societatii in speranta unor beneficii viitoare – o investitie, daca vreti – cu costuri uneori dureroase. Consecinta imediata fiind ca rezistenta la eliminarea lor devine extrem de mare.
    3. In mod pervers, daca nu sunt corect concepute si administrate, aceste facilitati ajung sa actioneze ca un drog, creeaza dependenta, atrofiaza spiritul inovativ si, in final, reduc de fapt competitivitatea industriei respective, adica au exact efectul contrar celui scontat.

    Nu cunosc nici pe departe suficient de bine industria IT ca sa ma pot pronunta asupra masurii in care #3 se simte deja in Romania… dar cred ca a devenit limpede ca #1 si #2 se confirma din plin.

    Tot din motive de incompetenta in materie, nu pretind ca as avea o solutie completa, „rotunda”, dar ma gandesc ca o politica adevarata in domeniu ar trebui sa aiba niste caracteristici comune cu cele ale tuturor infant industry policy de succes.
    De exemplu, sprijinul sa fie temporar, eventual redus gradual – intr-un mod, intr-adevar, predictibil si eventual in functie de rezultate – si la un moment dat sa dispara. Industria IT din Ro beneficiaza, inteleg, de acest sprijin de 15 ani. Poate ca a cam sosit timpul ca cineva totusi sa spuna – baieti, daca 25 de ani de sprijin (adica o generatie) totnu va sunt suficienti, poate ca de fapt ne-am inselat de la bun inceput si destinul Romaniei NU e sa fie o forta in IT…
    Sprijinul sa fie nu numai redus progresiv, dar si conditionat – tot mai mult pe masura trecerii timpului – de atingerea unor parametri de performanta. Nu stiu care ar putea fi acestia in IT, dar va pot remite ce mi-a spus deunazi un profesionist in domeniu (36 de ani, multilingv, cariera de foarte mare succes intr-o firma americana de profil, apoi intr-una germana, acum CEO la filiala locala a unei alte firme americane, producatoare hardware si software de niste gadgeturi cu foarte mare priza la publicul tanar).
    Omul imi este prieten si-a admis, chiar daca nu cu foarte mare incantare, ca lucrurile ar putea merge mai bine in industrie si ca, de fapt, aceasta urmeaza intr-un fel drumul industriei confectiilor, adica devine dominata de un fel de lohn, in care firmele romanesti executa doar niste „subansamble” software pentru clienti straini, sunt dependente 100% de acestia, nu dezvolta capabilitati proprii de dezvoltare de produs, de lansare/vanzare pe plan european/global… practic, vand forta de munca inalt calificata (si, ce-i drept, mult mai bine platita decat amaratele de femei din industria confectiilor), sau nici macar, in cazul call-center-urilor.
    Si-a mai spus ca, in opinia sa, sprijinul ar trebui canalizat doar catre acele firme care dovedesc, sau macar promit credibil ca sunt capabile de alt gen de productie IT, de lansare, sustinere, marketing de produse la nivel international, crestere a a afacerii cu ordine de marime, inovatie etc. (nu e cazul firmei sale, deci nu poate fi suspectat de pledoarie pro domo). Cred ca stiti dvs. mai bine decat mine ce-a vrut sa spuna.

    Cu scuze pentru lungimea interventiei si pentru digresiuni, as mai adauga un singur lucru.
    La cum miros eu lucrurile, Orban n-a lansat aceasta idee din prostie, din greseala, sau la intamplare, ci le-a dat un avertisment si in acelasi timp le-a aruncat un cartof fierbinte in brate celor de la USR-Plus.
    E limpede ca USR-Plus nu doar ca au beneficiat probabil de quasi-totalitatea voturilor, atatea cate au fost, profesionistilor din aceasta industrie, dar au beneficiat mai mult si de sprijinul informal al celor din aceasta industrie – prin prezenta covarsitoare pe Internet, retele sociale, campanii online etc. Au castigat categoric lupta in spatiul virtual cu sprijinul acestei categorii socio-profesionale – si doar datorita acesteia.
    Ar mai trebui spus si ca PNL, intrucatva surprinzator, datoreaza o foarte mare parte a scorului neasteptat de bun de la europarlamentare voturilor venite din mediul rural si mic-urban (cat au obtinut in Bucuresti – 15%?!? Cu cateva, putine exceptii, au fost sub USR-Plus in cam toate orasele mari si in centrele universitare?!?). Altfel spus, PNL a descoperit rapid ca aceasta industrie, charismatica si importanta cum o fi ea, nu prea-i ajuta la numaratoare.
    Sa mai adaugam si zgomotul facut de USR-Plus cu privire la prezentarea unui candidat propriu la prezidentiale (care, pe fondul degringoladei PSD-ALDE, ar fi practic singurul contracandidat al lui Iohannis) si avem reteta perfecta care poate explica o rivalitate si ostilitate in rapida crestere intre PNL si USR-Plus.
    In acest context, mutarea lui Orban le creeaza o foarte mare problema celor de la USR-Plus inca de pe acum, la doar cateva zile dupa alegeri.
    Pe de o parte, face mult mai dificil de inghitit pentru „electoratul IT” o eventuala alianta cu PNL („Cum, noi v-am ajutat atat de mult, iar voi va aliati cu astia care vor sa ne arda la portofel??? F..k you…”).
    In absenta unei astfel de aliante, daca PNL merge dincolo de declaratii si chiar purcede la o astfel de initiativa legislativa, se va bucura cu prisosinta de sprijinul PSD si ALDE, fie si macar din razbunare, si-i va plasa pe USR-Plus in postura de spectatori neputinciosi, de „noi-va-votam-si-voi-nu-faceti-nimic.”
    Iar in logica ingust-partinica ai carei tributari sunt politicieni „de meserie” ca Orban (si cred ca nici Iohannis nu e intrutotul strain de o astfel de logica) ma tem ca este perfect acceptabil si chiar dezirabil ca USR-Plus sa piarda 10% din voturi, atata vreme cat PNL colecteaza majoritatea relativa a acestora, marind astfel distanta fata de PSD.

    Inclin totusi sa cred (sau mai degraba sa sper) ca Orban doar le-a „aratat pisica” celor de la USR-Plus si ca miza jocului este doar sa-i convinga pe cei din urma sa renunte la ideea unei candidaturi proprii serioase la prezidentiale.

    Ceea ce nu inseamna, totusi, ca facilitatile fiscale pentru industria IT sunt in perfecta regula si trebuie conservate pentru eternitate, precum mumia lui Lenin… candva si el o mare speranta, nu?

    • V-as intreba de unde ati luat acele termene. Mi se par, toate, foarte, foarte lungi – poate cu exceptia celui dedicat consultarii publice.

      Luati-le ca pe un principiu, nu ceva batut in cuie. Orice termen se poate reduce, in functie de complexitatea problemei si lungimea dezbaterilor. Important este sa nu fie o zi, cum sunt la OUG-urile noastre.

      Dar nu le-am inventat, le-am luat pe cele din consultarile UE (un pic chiar reduse), bazate pe experiența proprie din zona de politici & aspecte legislative digitale pe care le urmaresc cap-coada.

      Interesante si argumentele pe fondul problemei, dar chiar ca articolul meu insista ca ar trebui sa agreem intai forma – nu sa aruncam ideea si apoi sa luam 8 destepti sa o scoata din lac.

  9. @constantin…” proprietatea imobiliara in Romania este suprataxata”…tu te auzi ce timpenii debitezi?Apartament sau casa de 150k euro,impozitata cu 150 lei?Suprataxare? ea Omule,in lumea civilizata,majoritatea bugetului se realizeaza din impozitarea imobiliarelor,nu din rahaturi gen “ impozit oe masina,scuter sau carucior”,alea nici nu exista.Masina,azi e,miine ai vindut-o,e un bun trecator,proprietatea imobiliara ramine.Nu toata lumea trebuie sa fie proprietar,doar cei care-si permit,e un privilegiu,nu un drept.Tu ai habar cit e un property tax in Occident?Anual?E valoarea unei masini,stimabile,nu al unui cartish de tigari,ca in Romania.Acolo trebuie dat la temelie la impozite,la imobiliare.De aia sint preturile la imobiliare in Romania la fomeniul SF,ca nu-s impozitate si au timp sa astepte sa le vinda,sa tina de pret.Baga-i un 4-5k de euro impozit pe an sa vezi daca-si permite sa traga de pret la nesfirsit.Vrea,nu vrea,trebuie sa vinda,altfel e in pierdere.Cit priveste “ aroganta “ aia cu “ sint de acord sa platesc impozit doar daca…”…what a hell,de cind poti tu pune condirii daca vrei sau nu sa platesti taxe?Ailalti is mai prosti?Nu mergi tot pe drumurile alea,nu te spurcii tot in canalizarile alea, nu dai telefon tot la Politia si Zpompierii aia pentru care plateste “ masa de prosti”?Zice nea Caisa ca lucreaza pt firma americana…lucreaza lohn,resuri,doar nu sr crede egal cu ala din Silicon Valley,cum ar vrea sa se creada.Incearca sa mergi acolo,in Usa,vai steaua voastra,nici viza nu luati,d-apoi lucrat in USA…

    • @antonioro

      Vă mulțumesc pentru atenția pe care o acordați modestelor mele comentarii.

      Pentru că în științele economice (dar nu numai) termeni precum „mult, puțin, mare, mic, repede, încet” șamd. au sens doar prin raportare la un referențial, consider util să luăm în considerare câteva repere.

      Unul legat de proproietatea imobiliară este numărul proprietarilor de imobile pentru locuit (presupun că pe acestea le aveți în vedere) și terenuri. O treime din populația activă a României trăiește în mediul rural practicând agricultura de subzistență. Cele aproximativ 4 milioane de exploatații agricole sunt divizate și cu o productivitate extrem de scăzută. Milioane de hectare sunt nelucrate. Aceasta pentru că proprietarii sunt bătrâni care nu au nicio formă de venit în afara ajutoarelor sociale, sau au venituri extrem de scăzute. Locuințele acestora sunt adesea din paiantă sau chirpici, vechi, mici fără condiții minime de igienă. Sporirea impozitelor ar echivala cu uciderea lor.

      Spațiul restrâns nu permite expuneri largi… Totuși…

      Privind către un alt reper, observăm că România este statul european în care ponderea proprietarilor de locuințe este de peste 94%, în vreme ce în Germania este de aproximativ 50%. Prin urmnare, baza de impozitare este mare, într-adevăr, dar cei care văd în asta un argument în favoarea creșterii veniturilor la Buget prin măririea taxelor și impozitelor le ignoră adesea pe altele, cum ar fi faptul că o treime din PIB – estimat – se fură.

      Stabilirea nivelului de impozitare a proprietății imobiliare urmărește unele principii. În lege sunt prevăzute criterii legate de amplasarea și confortul locuințelor. La elaborarea legislației s-au avut în vedere și nivelul veniturilor populației și prețurile de piață ale locuințelor.

      Un alt reper. Deși are cei mai mulți proprietari, România are și cei mai mulți cetățeni săraci și amenințați de sărăcie extremă (nu Bulgaria, am arătat altundeva). Pentru cei mai mulți casa reprezintă cea mai importantă proprietate, iar cheltuielile de întreținere a acesteia au cea mai mare pondere în venit. Cel mai greu le este nu pensionarilor, cum s-ar putea crede, ci familiilor de angajați cu doi copii. Dacă ar pierde locuința practic aceștia NU ar putea plăti o chirie din veniturile lor salariale.

      Și încă un reper, legat de confort. Prețurile de piață ale proprietăților imobiliare variază de la aproximativ 60 EUR/mp locuibil în casele din chirpici, la aproximativ 2000EUR/mp locuibil în locuințele foarte bune din Capitală. Media este la nivel național în mediul urban în jur de 500EUR. În privința confortului, românii au cele mai mici locuințe, cu o suprafață medie în zona urbană de doar 40 de metri pătrați, în timp ce media europeană este de 90 metri pătrați în orașele mari, conform unui studiu al Eurostat. Ne depășesc inclusiv bulgarii, care au o medie de 70 mp, în timp ce ungurii au 60 mp în metropole și 80 mp în orașe mici.

      În zona rurală, spre exemplu, în judeţul Brăila sunt cele mai mici locuinţe din Uniunea Europeană, 77,1% dintre proprietari trăind în case cu suprafață sub 50mp, majoritatea cu WC în curte, fără apă curentă și canalizare. La nivel național acestea reprezintă 38,1%, în vreme c e în Bulgaria sunt doar 26,4%.

      Iar aceste locuințe mici sunt supraaglomerate. În 40% dintre locuințe trăiesc între trei și cinci oameni, iar în 5% dintre case găsim cel puțin șase persoane. La polul opus, adică locuințele în care trăiește o singură persoană, ponderea este de 22,1%, mult sub media UE de 31,8%. Astfel, unei persoane din România îi revine o suprafață locuibilă mai mică de 20mp.

      Așa cum spuneam, după toate criteriile, proprietatea imobiliară în România este suprataxată. Pe de o parte, cetățenii români nu pot suporta impozite mai mari pe proprietățile imobiliare, iar pe de altă parte, aceste proprietăți nu merită a fi plătite impozite mai mari pentru ele.

  10. Mai pe romaneste: e despre cum sa facem statul sa nu mai fure banii contribuabililor, cum sa facem statul sa guverneze in interesul public si nu in interes personal al decidentilor politici, cum sa facem statul sa renunte la dimensiunile sale obeze si sa devina suplu, eficient, bun gospodar. Abia dupa aceea sa ne dam de ceasul mortii ca X nu plateste impozit cat Y.

    Asa cum e construit mentalul colectiv romanesc acum, nu exista sanse prea bune sa vedem statul roman eficient, suplu si sa prindem guverne cu 6-7 ministere si preocupate de interesul public. Printre cauze: educatia deficitara pe toate palierele, economia de piata cvasi-inexistenta, interesele pseudo-politicienilor romani in crearea si manevrarea unei mase cat mai mari de asistati social usor de facut sa voteze la momentul oportun, existenta unei paturi de privilegiati care blocheaza efectiv caile catre descentralizare financiara.

  11. A??!!!
    Adica io sunt ..habotnic ?! „“statul paralel” (care e doar în mintea unor habotnici)

    Dar ati auzit vreodata expresoa „stat in stat” ? Si culmea vine de la latini : status in statu. Si aceiasi latini mai aveau si formaula imperium in imperio
    Latini – stoti aia care au fondat Roma …

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bogdan Manolea
Bogdan Manolea
Bogdan Manolea este interesat de domenii ca dreptul tehnologiei informatiilor, drepturi civile digitale insa si de orice domeniu implicand dreptul, Internetul si atitudinea civica. Scrie din 2001 despre Drept&Internet la www.legi-internet.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro