Home » Opinie »Societate/Life » Citesti:

Despre cei care nu au nimic de demonstrat sau cine va schimba fața României

Virgil Iordache iunie 3, 2013 Opinie, Societate/Life
30 comentarii 1,818 Vizualizari

Auzim adesea din partea adepților liniștii noastre sociale un îndemn spre liniștire, o povață către relaxare, adresate celor care își dedică viața unui ideal, de orice altă natură decât cel comunist sau socialist. Un îndemn de a te, pur și simplu, rata. Adresat celor care își dedică viața în sensul că muncesc din greu pentru a atinge ce și-au propus, sau că se nevoiesc din greu dacă e vorba de ceva spiritual. Ce aveți, fraților, de demonstrat? Opriți-vă ! În politică, afaceri, educație, știință, biserică, oriunde altundeva, întrebarea se repetă la nesfârșit, denotând o neînțelegere crasă.

Se presupune că Einstein a avut ceva de demonstrat pentru că a creat ce a creat, că țăranul care face și vinde brânză bună la fel, vrea să demonstreze ceva, că femeia de serviciu care curăță lună pardoseala prin instituții publice pe doar 600 de lei lunar, iarăși, are o problemă, sau că cel mai onest prim ministru al României (ghiciți personajul) n-a guvernat bine doar pentru așa a vrut și a putut el, fără alt motiv, ci pentru că, e limpede, avea ceva de demonstrat.

Se presupune că mărul face mere, părul pere și indivizii din fiecare specie ceea ce au de făcut dintr-o rațiune aparte, nemărturisită: să ne arate ce sunt ei capabili să facă.

Până la urmă este o problemă de identitate personală și de capacitate de acceptare a identității celuilalt, așa cum este ea. De acceptare a diferenței. Stânga nu este capabilă să accepte diferența, darul superior al celuilalt, munca mai multă a celuilalt pentru a face față talanților primiți, performanța mai mare, intrinsecă a celuilalt. Stânga este incapabilă să accepte inferioritatea mea și superioritatea altuia. Că eu nu sunt la fel ca celălalt. Că eu sunt un mic titirez răsucit pe o masă între două beri, iar altul o tornadă la scară istorică, sau măcar municipală. Oricum ar fi, mai mare decât mine. Stânga este incapabilă de respect, de admirație sinceră. Apanajul stângii este resentimentul orgoliului lezat de simpla existență a celor mai buni decât mine. Oricât de mult ar munci și ar suferi cei care sunt mai buni decât mine.

Ce aveți de demonstrat? Adică: de ce ne oferiți un reper inconfortabil ? La pușcărie cu voi ! La canal cu voi ! Lături mediatice peste voi ! În anii 50 la fel ca și acum, doar cu alte mijloace.

Dar să coborâm din retorici generale în exemple concrete. Eu nu cred că Monica Macovei a avut ceva de domonstrat pentru că este cea mai respectabilă femeie din politica românească. Nici Emil Boc pentru că a fost cel mai onest prim-ministru din istoria României. Nici patronul de la Angst pentru că este cel mai bun mezelar. Nici Funeriu pentru că a fost cel mai bun ministru al educației. Nici Țiriac pentru că este cel mai performant om de afaceri. Nici Mircea Dumitru pentru că este cel mai curajos rector. Nici Hagi pentru că dădea cele mai bune pase. Nici MRU pentru că este cel mai deschis politician către societatea civilă. Nici Nicolae Tănase pentru că este cel mai serios preot de sat. Nici Mona Muscă pentru că este cea mai de bun simț fostă informatoare, lichidată pentru că devenise nemanipulabilă și potențial președinte. Nici președintele Academiei Române pentru că este un geniu al chimiei. Pur și simplu așa sunt ei.

Ca acești oameni sunt mulți alții pe care nu i-am numit, deși îi cunosc din faptele și din vorbele lor, și mulți alții pe care nu îi pot numi pentru că nu îi cunosc. Dar știu că există. Ei sunt oamenii care vor schimba fața României.

Ce le este comun din punct de vedere politic sunt, după părerea mea, următoarele principii mărturisite sau nemărturisite:

1) libertatea exercitată cu discernământ, fără de care nu există respectul de sine, de ceilalți, creativitatea și producția eficientă de bunuri și servicii;

2) moralitatea întemeiată pe decizia personală de a face bine, nu pe argumente egalitariste sau de justiție socială (asumare voluntară, nu conformism raționalist);

3) adaptarea politicilor publice la tradițiile culturale și spirituale private și comunitare ale cetățenilor, adecvare a regulilor formale la cele informale;

4) statutul de servitor public (“public servant”) al persoanei care lucrează în instituțiile statului sau la conducerea unei firme, pentru ca în spațiul public trebuie să se strecoare cât mai puține persoane dornice de putere pentru sine și cât mai multe dornice de putere pentru alții. Capacitatea de a înțelege că orice organizație are și o responsabilitatea socială.

5) meritocrație în orice instituție a statului și organizație, pentru că recunoașterea meritului este singura cale de motivare acceptabilă într-o instituție publică seculară. O femeie de serviciu care își face bine treaba merită mai mult respect și recunoaștere a valorii decât un prim-ministru care și-o face prost.

6) rolul instrumental al statului în raport cu cetățeanul actual, nu cu omul în genere, pentru că statul nu poate exista fără persoane, în timp ce persoanele pot trăi și fără stat. Rolul instrumental al statului în raport cu un număr rezonabil de descendenți posibili ai cetățenilor actuali (nu cu generațiile viitoare pe termen nedefinit), pentru că este o infatuare să credem că putem planifica funcționarea societăților pe termen nedefinit și un cinism să sacrificăm pe cei de azi pentru cei de mâine.

7) limitarea statului la gestionarea acelor probleme care nu pot fi gestionate decât prin politici publice, dar cu realism, nu utopic, pentru că nu e rezonabil să experimentăm cu viețile oamenilor nici măcar de dragul libertății

Într-o democrație liderii stângii nu vor fi nimic prin ei înșiși, ci doar prin ceilalți, votanții lor resentimentari, pentru că au ceva de demonstrat: altora, votanților. Ei sunt niște pseudo-lideri, în sensul că nu vor fi niciodată modele pentru alții. Nu vor fi modele pentru că nu suportă să își asume responsabilitatea pentru faptele lor. Nici măcar pentru plagiaturi. Nu suportă să arate: iată, eu cred că trebuie să mergem pe acest drum. N-a mai mers nimeni, dar veniți după mine. Să spună: dacă tot furăm cu toții, hai fraților să legalizăm hoția ! Lideri într-o democrație pot fi doar cei care nu au nimic de demonstrat. Stânga poate da lideri doar într-o dictatură.

Mai devreme sau mai târziu în orice societate deschisă comportamentele celor care nu au nimic de demonstrat vor fi comportamente de succes, adică imitate în masă, pe măsura puterilor fiecăruia. În România pe măsură ce naivitățile de început vor fi depășite, iar realizările lor personale vor fi tot mai evidente.

Atunci întrebarea ce ai de demonstrat va deveni ridicolă, iar în locul întrebării se va instala un simplu și sănătos respect.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "30 comments" on this Article:

  1. Ela spune:

    “Trebuie sa invatam a fi calmi si senini in societate,acolo unde ne desfasuram fiecare activitatea,DAR intr-o perpetua cautare si interogatie interioara atunci cand suntem singuri…”-Gandhi.
    Orice om simte,la un moment dat,ca poseda ceva unic,sau ca are ceva de demonstrat siesi si celorlalti,e firesc…Modul de exprimare sau inhibarea fortata a acestor impulsuri,depind apoi de caracter,mentalitate si,nu in ultimul rand,de “publicul” spectator si implicit judecator.
    Asa cum am invatat la biologie ;) ,organul nefolosit are tendinta sa se atrofieze,iar cel supra solicitat sa se dezvolte!Acest mod de functionare pare a fi valabil si cand vorbim despre increderea in sine,curajul sau timiditatea initiale(inascute!?),si care se exprima concret prin extreme,ca aroganta sau resemnarea…
    Ideea la care vreau sa ajung ar fi ca “fata Romaniei” nu se va schimba decat prin modificarea profunda a mentalitatii poporului,posibila doar prin educatie si instructie!
    Istoria ne-a demonstrat ca oamenii providentiali au fost recunoscuti ca atare mult timp dupa disparitia lor,in timp ce tiranii si dictatorii au beneficiat de o “priza la public” imediata!
    E adevarat ca Romaniei i-ar fi mai utile azi niste personalitati integre,decat gruparile de infractori care se succed (cu mici exceptii) la conducerea tarii,realitatea este insa cu totul alta:poporul e inca simplu de manipulat,DAR prea mandru ca sa recunoasca asta!
    Ori,daca orice problema se poate rezolva,nimeni nu va cauta niciodata solutii la ceva ce nu considera ca reprezinta o problema pentru el,in special in contextul in care i se repeta zilnic ca “nu ai nostri sunt problema,ci ai lor!,iar taberele se schimba intre ele suficient de frecvent ca sa ne ameteasca bine pe toti!!!

  2. Peter Manu spune:

    Nu stiu in ce lume traieste Dl. Iordache, dar in lumea in care traiesc eu aud mereu intrebarea “what makes him/her tick?”. O intrebare legitima, care depaseste distinctia artificiala dintre “dreapta” si “stanga” pe care o proclama Dl. Iordache. Mi se pare rezonabil sa invoc dorinta de putere (der wille zur macht) atat in cazul Basescu cat si in cel al lui Ponta, pentru Udrea ca si pentru Antonescu, pentru MRU ca si pentru Marga. In alte cazuri, este clar ca actiunile oamenilor sunt legate de vointa de razbunare, sau de dorinta de a acumula. La si mai multi, factorul motivant este frica: de moarte, de boala, de batranete, de saracie, de Dumnezeu.

    • Lumea la care mă refer este cea în care nevoia de auto-realizare este cea dominanta, daca acceptam aceasta notiune ca valida. In baza acesteia celelalte nevoie sunt satisfacute minimal (dam si fratelui porc ceva, in sensul lui Noica).Frica, dorinta de acumulare, de razbunare, de putere, intra in zona pierderii timpului in aceasta lume si nu au un rol in motivarea persoanelor decat accidental, ca semn de slabiciune care trebuie depasita. Daca este sa nu pierdem timpul.

      Este posibil să trăim în lumi diferite, nu contest.

      Ideea pe care o propun in articol este ca lumea celor cu nevoi de auto-realizare poate functiona ca model de lume de succes, in timp ce lumea cu nevoi de tipul celor pe care le enumerati nu prea. Prima lume produce lideri autentici, a doua mai putin autentici (nu că pe bază de PR nu ar putea fi prezentați ca atare, cazul Ponta de ex.).

      • Peter Manu spune:

        Dar si nevoia (dorinta, vointa) de auto-realizare are o motivatie, nu-i asa?

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Filosofic problema ridicată de dvs e relevantă. Practic însă am impresia că lanțul cauzal se oprește aici. E o chestiune de prioritizare și dacă o pui pe primul plan, după nevoile care asigură funcționarea de bază, subzistența, atunci pe primul plan este. Se poate teoretiza desigur că e condiționată cultural, că ține de un anumit mod de viață considerat bun, etc. Însă asta e mai degrabă o abordare decuplată de ce se întâmplă în mintea persoanei în cauză.

    • lucid spune:

      Urata lumea in care traiesti, Peter Manu, daca URA, LACOMIA si FRICA ii sunt principalele motoare. Grav este ca ii exportati modelul precum odinioara Trotzki revolutia.

      • Peter Manu spune:

        @ lucid

        Eram in prima saptamana de America, intr-un magazin din New York in 1977. Pe scara rulanta vorbeau un tata si fiica lui, care cred ca avea 16-17 ani. Am auzit-o spunand: Of course I want to go to college,. I want to be somebody. I want to make a lot of money”.

        E altfel in Romania?

        • Guardian spune:

          Asa o fi domnule Manu, desi nu cred ca e intelept sa extrapolam/generalizam dialogul primilor oameni de pe strada pe care-i intilnim (am avut si eu experienta primei zile, ca si dv, dar tocmai pentru ca mobilul emigrarii, a fost NOT, “vreau sa fiu si eu cineva”, “vreau sa fac si eu o gramada de bani”, ci cu totul si cu totul altul, si perceptia mea a fost total diferita decit a dv. Probabil ca dv intelegeti mai bine proiectile senzoriale la nivelul rationalului, eu nu explic, doar imi exprim o constatare). Nu contest faptul ca sunt destui (si in Romania ca peste tot, era/cred ca mai e, filosofia “ma fac doctor/avocat” ca sa cistig mai bine (desi in perioada neo-comunista, saracii doctori (sar peste episodul “spaga”, pe care sunt aproape fortati sa-l accepte, si asta cu acordul tacit al oficialilor), abia au cu sa-si duca existenta de pe azi pe miine, iar avocatii “ai mai tari”, sunt “ai mai tari”, nu pentru inteligenta lor speculativa, cunostinte extraordinare, ori retorica fara cusur, ci pentru ca au “relatii” cu judecatorii, ori cu politicul), a coror existenta e ghidata de principiul “follow the money”, yet cei care-si lasa amprenta pe un anumit domeniul al cunoasterii, si nu numai (poate sa fie un craft oarecare), sunt ce-i care sunt ghidati de principiul “follow your vocation” (desigur conditia obligatorie e un mediu meritocratic). Banii sunt efectul secundar al lucrului bine facut. iar lucrul binefacut, e ala care e facut cu placere, fara constrigeri de genul “iar tre’ sa ma duc la serviciu”. Cu alte cuvinte, oamenii care-si urmeaza vocatia (tre’ ca stiti foarte bine), de regula (intr-o societatea relativ normala), au si confort financiar. Din rindul alor care-si aleg o profesie ori alta, doar ca sa faca bani, se ingroasa rindul ratatilor…

        • lucid spune:

          Din pacate, in ultimii ani modelul vostru a contaminat si pe romani si pur si simplu amenintza viitorul tzarii caci se pliaza pe defecte autohtone mai vechi de a-moralitate si chiar de i-moralitate (vezi cum este vaicarit azi gigi becali de majoritatea populatiei). Slava Domnului ca nu am ajuns inca la asasinatele din scoli ca in USA, dar asta doar pentru ca la noi se foloseste briceagul, armele de foc fiind prea putine. De aceea ne trebuie o motivatie de viata asa cum sugereaza Virgil Iordache, altfel modelul societatii a-morale de consum americane de azi va duce la transformarea lumii intregi intr-o jungla, exact in Irak si Afganistan. Homo homini lupus propovaduit de establshmentul USA trebuie inlocuit cu respectul si grija fata de aproapele, altfel lumea isi face harakiri. E nevoie de revenirea la MORALA. Sa speram ca noul Papa Francisc va incepe sa actioneze precum tizul sau din Assisi acum 700 de ani.

  3. Mihai spune:

    La noi, nu se duce o lupta intre Stinga si Dreapta, ci intre cei care au furat de au rupt, cei care au devalizat tara, cei care vor sa fure in continuare si sa scape de puscarie (pe de-o parte) si cei care vor democratie, echitate, stat de drept, justitie corecta si independenta, pedepsirea infractorilor (pe de alta parte).
    usl-ul nu reprezinta Stinga, ci ii reprezinta doar pe marii corupti si marii infractori, care au devalizat tara, care au dat o lovitura de stat, pentrua scapa de puscarie.
    Tara nu are nevoie acum nici de partide de Dreapta, nici de partide de Stinga, ci de partide compuse de oameni corecti, cinstiti, competenti, patrioti, incoruptibili, care aplica politici de Dreapta, atunci cind este nevoie de politici de Dreapta (asa cum este acum), dar si polititci de Stinga, atunci cind bugetul permite politici de Stinga.
    Este nevoie de un Partid al oamenilor cinstiti si competenti, care sa aplice cele mai bune politici (de Dreapta sau de Stinga), care sa asigure locuri de munca, bunastare, stabilitate, echitate.
    Oamenii cinstiti si competenti nu sunt bine reprezentati in actualul parlament.
    Electoratul este normal sa sustina Stinga, sperind ca astfel vor avea locuri de munca, sperind ca va fi echitate, sperind ca infractorii si coruptii vor ajunge la puscarie.
    Este nevoie de un partid care sa explice electoratului, si sa-l convinga, ca usl nu reprezinta Stinga, ci ii reprezinta doar pe marii corupti si marii infractori, care au devalizat tara, cei care au furat de au rupt, cei care vor sa fure in continuare si sa scape de puscarie.
    Este nevoie de un partid care sa explice electoratului ca, in acest moment, Stinga nu poate crea locuri de munca, nu poate atrage investitori, nu poate creste, in mod real, salariile si pensiile.
    Avem nevoie de un partid care sa explice, si sa convinga ca, in acest moment, doar masurile de Dreapta pot crea locuri de munca, pot atrage investitori, pot duce la cresterea veniturilor la buget, pot duce la cresterea salariilor si pensiilor. Din aceste venituri suplimentare, Dreapta poate redistribui o parte pentru a-i ajuta pe cei care, cu adevarat, au nevoie sa fie ajutati. Doar din aceste venituri suplimentare, aduse de masurile de Dreapta, pot fi acordate ajutoare, sporuri, indemnizarii, pot fi create locuri de munca, pot fi majorate salariile, pot fi platite si chiar majorate pensiile.

  4. Macarie Protopopescu spune:

    valeu frate! inca unul care se loveste in dreapta si in stanga de socialisti si comunisti in Romania anului 2013. pe ce lume traiti, fratilor?

    • Adrian spune:

      Pai nu este Romania condusa de socialisti? Pensie obligatorie platita de altii (nu este cumulativa, ci contributiva, adica nu iei ce ai cotizat acum 20-30 de ani, ci ceea ce votezi sa ti se dea acum), contributii medicale obligatorii la gramada dupa venit (de parca aia care castiga mai mult sunt mai bolnavi), ajutoare sociale platite de altii, proprietatea statului asupra subsolului, etc. Capitalismul e de spoiala, taxele totale sunt de vreo 70%, tatucul stat redistribuie tot ce castigi si iti lasa niste firmituri ca sa nu mori de foame.

  5. Juvete spune:

    Probabil că numirea în fruntea Institutului Diplomatic Român (de către preacuviosul domn Bacoschi) a ploadei şefului pedelist de la Loterie tot din strategia asta a meritocraţiei de care ne vorbiţi face parte, dar suntem noi prea spălaţi pe creier de propaganda stângii şi nu putem să le vedem măreţia şi grandoarea ….. Scuze de tonul ironic, dar îi dau dreptate întru totul d-lui Petre Manu, comentatorul de la 12.07.
    Şi apropo de nevoi de realizare, când alea fundamentale de la baza piramidei trebuinţelor nu sunt satisfăcute la un nivel minimal, cine credeţi că va mai avea resursele necesare să treacă la nivelul următor? Asta nu e o constatare de stânga, la noi toate se iau numai în această cheie dihotomică. Ceeace consider profund greşit. A ajuns şi sloganul ăsta cu dreapta noua vacă sacră a habotnicilor, nu masi poţi să te îndoieşti de ceva din afirmaţiile lor că imediat sar toţi guriştii dă dreaptaq să te acuze de comunism şi alte păcate din astea, ideologice. Afirmaţia este valabilă şi pentru spălaţii pe creier noi stângi. Nu poţi să arunci, de exemplu, vreo îndoială asupra sincerităţii ălora care vor să salveze stratul de ozon, balenele albastre sau mai ştiu eu ce zonă pe la Bârlad (gazele de şist) că automat eşti taxat drept pion al neoconservatorismului corporatist şi ce rahaturi de sloganuri mai aruncă ei pe acolo. Personal, timpul liber de vreo două săptămâni încoace mi-l dedic lecturilor din Rokeakh, alea despre dogmatism. Plus corelaţiilor între punctajele obţinute şi prejudecăţile de stânga sau de dreapta.

    • Juvete spune:

      “Rokeach” corectez…

    • Guardian spune:

      Domnule Juvete, inainte de a nu va entuaziasma prea tare, as dori sa va fac o precizare: lumea domnului dr. Manu, e lumea spitalelor psihiatrice! Asa cum fiecare dintre noi isi petrece cea mai mare parte a vietii, cu ceea ce si-a ales sa faca inca de pe bancile scolii, asa si dumnealui isi petrece timpul cu studiul bolilor de natura psihiatrica si evident cu tratarea acestora (statistic aici isi petrece/si-a petrecut cea mai mare parte din viata, de aceea, prin deductie, asta e lumea la care se refera: asa cum astrofizica e lumea lui Hawkins, biserica e lumea Papei ori semantica a lui Umberto Eco). Thereof, e posibil ca domnul Manu sa fi facut referinta la aceea lume, unde , desigur, locuitorii “Napoleon Bonaparte”, “Queen Elisabeth”, “Ghandi”, “Einstein” or “Nelson”, mai incurca dreapta cu stinga, si evident fiecare claims ca el e cel mai tare din parcare si incearca prin toate mijloacele sa detina suprematia in salonul respectiv. Evident ca ala care reuseste, primeste si tronul, cu tot cu camasa de forta.
      Vere, in aceasta privinta exista convergenta de idei: cred ca suntem in agreement.
      PS. Ca sa nu sara domnul Manu in sus (desi am observat ca e un om rezonabil de calm): am the utmost respect pentru “supusii” lui Hypocrate, pentru domnia sa inclusiv. Era doar o gluma, desi are tilcul ei…la ironie, raspunzi cu ironie..

  6. Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

    O lume a celor tari sau buni si competitivi cu alte cuvinte. Si asta intr-o tara cu probleme ecologice si disparitati sociale/regionale extrem de severe, de ex cartierele Baneasa/Ferentari, Progresului, Piata Sudului; regiunile Ilfov-Bucuresti/N-E etc. Ma indoiesc ca asta are de-a face cu spiritul adevaratului liberalism sau cu ecologia. Altminteri, eu unul astept altceva de ecologisti, ceva de felul asta:
    The global economy is now so large that society can no longer safely pretend it operates within a limitless ecosystem. Developing an economy that can be sustained within the finite biosphere requires new ways of thinking.
    Growth is widely thought to be the panacea for all the major economic ills of the modern world. Poverty? Just grow the economy (that is, increase the production of goods and services and spur consumer spending) and watch wealth trickle down. Don’t try to redistribute wealth from rich to poor, because that slows growth. Unemployment? Increase demand for goods and services by lowering interest rates on loans and stimulating investment, which leads to more jobs as well as growth. Overpopulation? Just push economic growth and rely on the resulting demographic transition to reduce birth rates, as it did in the industrial nations during the 20th century. Environmental degradation? Trust in the environmental Kuznets curve, an empirical relation purporting to show that with ongoing growth in gross domestic product (GDP), pollution at first increases but then reaches a maximum and declines.
    Relying on growth in this way might be fine if the global economy existed in a void, but it does not. Rather the economy is a subsystem of the finite biosphere that supports it. When the economy’s expansion encroaches too much on its surrounding ecosystem, we will begin to sacrifice natural capital (such as fish, minerals and fossil fuels) that is worth more than the man-made capital (such as roads, factories and appliances) added by the growth. We will then have what I call uneconomic growth, producing “bads” faster than goods–making us poorer, not richer. Once we pass the optimal scale, growth becomes stupid in the short run and impossible to maintain in the long run. Evidence suggests that the U.S. may already have entered the uneconomic growth phase.
    http://sef.umd.edu/files/ScientificAmerican_Daly_05.pdf

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Păi chiar n-are, nici cu liberalismul ca tip particular de raționalism, nici cu ecologia. Dacă m-ați văzut în categoria liberalilor și a ecologiștilor ca și doctrină politică – nu mă încadrez. Am fost cam libertarian o vreme, dar Hayek și problema serviciilor naturale negestionabile individual m-au îndepărtat de ideea asta. Dpdv moral eram un “decizionist altruist”, p 114 la http://www.sferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_131-132.pdf , dar de când cu turnura ortodoxă am trecut și de asta. Rezultatul net comportamental nu e mult diferit, dar temeiul e altul. În plus e o mai mare consecvență.

      Însă mă regăsesc în principiile politice listate în articol. Nu știu unde s-ar încadra. Am folosit dreapta-stânga pentru simplitate, și pentru că e destul de clar că acum e stânga la putere, cel puțin comparativ cu ce a fost cu majoritatea anterioară.

      cele bune,

  7. Cetatean spune:

    Se pare ca gandirea dogmatica este adanc inradacinata in mintea multor intelectuali “de dreapta”.

    Spuneti ca: “Stanga nu este capabila sa accepte diferenta, darul superior al celuilalt, munca mai multa a celuilalt pentru a face fata talantilor primiti, performanta mai mare, intrinseca a celuilalt. Stanga este incapabila sa accepte inferioritatea mea si superioritatea altuia”.

    Pentru ca tot ati pomenit de Einstein in argumentatia dvs., voi cita dintr-un articol de-al lui despre socialism.

    Albert Einstein: “Why Socialism?” (Monthly Review – May 1949)

    “Sunt convins ca exista doar o cale de a elimina marele rau (capitalismul), si anume prin trecerea la o economie socialista, acompaniata de un sistem educational orientat spre obiective sociale. Intr-o astfel de economie, mijloacele de productie sunt in proprietatea societatii si sunt utilizate intr-o maniera planificata. O economie planificata, care ajusteaza productia la nevoile societatii, va da de munca tuturor celor capabili sa munceasca si va garanta mijloacele de trai fiecarui barbat, femeie si copil. Educatia individului, pe langa cultivarea abilitatilor innascute, va incerca sa dezvolte in el simtul raspunderii fata de concetateni, in locul glorificarii puterii si succesului din societatea actuala”.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Albert_Einstein%27s_political_views#Socialism

    Aceste “convingeri” ale lui Einstein erau de-a dreptul comuniste. In comparatie cu el, multi intelectuali “de stanga” de astazi sunt capitalisti feroce. Cu toate astea, sunt convins ca puteti sa acceptati (ca om “de dreapta”) “darul superior”, “performanta mai mare, intrinseca”, “superioritatea” lui Einstein fata de cea a intelectualilor “de dreapta” de astazi, care “infiereaza socialismul cu manie de capitalisti superiori” (similar modului in care comunistii “infierau cu manie proletara capitalismul”, adica tot o atidudine dogmatica).

    P.S. In comentariul meu nu am dorit sa apar socialismul ci sa scot in evidenta “gandirea dogmatica” a ideologilor “de dreapta”.

  8. Ana spune:

    ,,Cel mai onest premier”? Chiar acum arata la televizor ca si-a plasat fosta sefa de cabinet de la Primaria Cluj, pe Stefania Ferencz ;a CSA cu salariu sw 18 000 euro pe luna !!!! Ce a calificat-o pentru un asemena post? Nu mai vorbesc de nepoata angajata la guvern, de asistenta de la facultate facuta consul si de fostul sofer (toti de la primaria Cluj) facut consilier.

  9. kinn spune:

    Cine vorbeste de “Stanga nu e capabila … ” fantasmeaza luptand cu proprii strawmen. Stanga aia este numai in capul tau, stimabile.

  10. Analiza este corecta, obiectiva, dar… lipseste insasi ,,stinga” care face obiectul analizei, locul ei fiind tinut de o oligarhie postcomunista, care a blocat mersul firesc al natiunii spre dezvoltare si progres general, imediat dupa Revolutie.
    Ea se afla in ,,opozitie” nepolitica, de interese economice, cu o oligarhie autointitulata de dreapta, care dupa disparitia lui Coposu, a preluat locul (cuvenit) dreptei, fara a avea ceva comun cu capitalismul si dezvoltarea.
    Autointitulata ca ,,dreapta” politica, ea practica acelasi postcomunism politic si economic – pentru a accede ori ramine la putere, ca si falsa ,,stinga” politica.
    Intre ele nu este nici o diferenta ideologica ori actionala – nici una nici alta neavind construit un real profil ideologic sau programatic.
    Dreapta vorbeste de vesnica (sa) reconstructie, de esecul liberalismului, din lipsa ,,cetateanului responsabil, platitor de impozite si participant la dezvoltare”, care sa controleze clasa politica, ferind-o de derapajele de orice fel.Ea nu intelege ca acest cetatean nu apare din luna, ci poate fi numai produsul unui proiect liberal de dezvoltare,avind ca rezultat clasa mijlocie – prototipul social al liberalismului.
    Inafara de promisiunea ratata ,,sa traim bine”, dreapta n-a avut nici un proiect care sa o materializeze in dezvoltare, rezultatul celor 8 ani ai sai de guvernare, constituind ,,epoca (cea mai) neagra” economica si sociala a tarii.
    Am amintit aceste lucruri, ca oglinda in fata intelectualitatii liberale – care sa-i arate, ca dreapta politica de care vorbeste mereu, nu are o existenta reala sau ,,modificatoare”. Culoarea sa politica n-a fost vreodata materializata in ,,proiecte de schimbare” concrete si fezabile – care ,,sa schimbe fata Romaniei”, conducindu-i spre disparitie, pe cei care ,,nu au nimic de demonstrat”!
    Auto-intitulatii de stinga sau dreapta, au preluat si perpetueaza ,,domenii intregi” din ,,tehnicile politice,economice si sociale” comuniste, spre a beneficia de putere si bani.
    Guvernarile lor vor avea multa vreme doar caracter oligarhic si ,,materialist”, iar nu politic – pina cind o noua miscare sau partid, va construi si implementa proiectele capabile sa asigure schimbarea spre reale guvernari de dreapta sau de stinga.
    Pina atunci, vom trai intr-un desert ideologic, lipsit de orice valori si proiecte politice si economice concrete, in locul lor cultivindu-se pina la alegeri politicianismul pur si promisiunile demagogice in anii electorali.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Vă mulțumesc pentru comentariu Da, sunt de acord cu dvs că se pare că lipsește stânga. Întrebarea este dacă o stângă adevărată poate exista, sau dacă ea poate exista la putere, după ce a ieșit din faza revoluționară, gen Che Guevara, alți idealiști cum au fost și la noi.

      Un punct de vedere care arată că o stângă adevărată nu poate subzista este Eroarea fatală, a lui Hayek. Impostorii agresivi nealtruiști vor elimina mereu elitele idealiste de stânga într-un sistem socialist.

      Dar pentru că suntem în zona concretului trebuie să vă spun că în 90 era pro-iliescu și umblam pe stradă cu soția mea cu banner jos comunismul – trăiască socialismul. Credeam realmente că Ceaușescu a întinat idealurile socialiste, cum zicea taica ilici. Eram îndoctrinat masiv, la cei 21 de ani pe care îi aveam crescuți în sistem. Ce a urmat m-a adus la realitate.

      Nu mă scuz, dar cred că Țuțea atingea ceva adevărat când spunea că cine nu a fost de stânga la tinerețe și nu e de dreapta la bătrânețe e un idiot, sau cam așa ceva.

      Dacă dvs credeți că stânga poate exista vă rog să o construiți împreună cu alții care cred acest lucru. Eu nu cred.

      • Cetatean spune:

        Ce ciudata este viata! Eu am trait in comunism mai mult decat dvs. dar am urat comunismul inca de pe atunci. Imediat dupa Revolutie eram mai “de dreapta” decat sunt astazi, cand am avut ocazia sa inteleg si partile slabe ale capitalismului (am votat cu Ion Ratiu – optiune pe care si astazi o consider corecta). Nu sunt un nostalgic comunist, cred si astazi ca comunismul a fost un regim criminal insa nici nu voi fi “de dreapta la batranete”. Rezumand, evolutia mea a fost dinspre dreapta spre centru asa ca sunt “un idiot” conform “adevarului” postulat de Tutea (“Tutea atingea ceva adevarat cand spunea ca cine nu a fost de stanga la tinerete si nu e de dreapta la batranete e un idiot, sau cam asa ceva” – inca o mostra de gandire dogmatica). Spre deosebire de mine, dvs. v-ati “emancipat”, l-ati citit pe Hayek dupa ce in comunism ati avut ocazia sa studiati “socialism stiintific” la scoala. V-as reprosa un singur lucru (dvs. si altor “teoreticieni”): nu “cititi” realitatea relevata de statistici. Sau cititi doar “capitolele” care nu va contrazic “teoria”, care va intaresc convingerile.

        Recomandari de “lectura”:

        Cum arata rezultatele capitalismului neoliberal? Sa vedem niste statistici din SUA aparute in articolul din 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat “Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”:

        - 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
        - 50% dintre americani detin mai putin de 1% (unu) din bogatia natiunii.
        - 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
        - Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor “de rand” este de pana la 500 la 1.
        - Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente (“food stamps”, asigurate de stat, nu de societati comerciale) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente.
        - Aproximativ 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !
        - 43% dintre americani au contribuit (economisit) cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie (au alt sistem de pensii).
        - In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un “procent enorm” (“whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).

        http://tinyurl.com/muydca8

        Parametrii de competitivitate, conform “The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2012–2013″:

        - GDP per capita: SUA – locul 14, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia.
        - Calitatea infrastructurii: SUA – locul 25, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Germania.
        - Calitatea educatiei primare: SUA – locul 38, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
        - Calitatea sistemului educational: SUA – locul 28, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
        - Increderea in profesionalismul managementului: SUA – locul 19, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
        - Disponibilitatea noilor tehnologii: SUA – locul 14, dupa Suedia, Finlanda, Norvegia si pe acelasi nivel cu Germania.
        - Utilizatori de Internet: SUA – locul 20, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
        - Cooperarea in relatia angajat-angajator: SUA – locul 42, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
        - Speranta de viata: SUA – locul 34, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.

        OECD:

        “Poate fi adevarat ca banii nu aduc fericirea insa acest lucru se aplica doar daca ai destui bani ca sa iti asiguri nevoile de baza: o locuinta, mancare, haine pentru familie, educatie pentru copii.
        Coeziunea sociala a societatilor noastre democratice este construita pe premisa ca exista mecanisme de echilibrare (“checks and balances”) care sa previna crearea unei prapastii asa de mari intre cei bogati si cei saraci incat oamenii sa puna la indoiala bazele unui sistem care lasa mari mase de oameni in saracie”.
        “Un element al cresterii economice sustinute din deceniul pre-criza care a produs surpriza a fost acela ca nu toti oamenii au beneficiat de aceasta crestare: bogatii au devenit si mai bogati decat inainte, comparativ cu cei cu venituri mici si mijlocii”.

        http://tinyurl.com/cydzbe8

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Sincer sa fiu ma interseaza realiatatea din Romania. E un articol retoric, in care de fapt cine doreste citeste ce am vrut sa spun. E vorba de diferenta dintre impostori si oameni seriosi, pana la urma. In clipa asta cam multi neseriosi sunt la putere, cu Ponta in frunte, si le-am zis stanga mai mult ca provocare. Nu se declara chiar el de stanga?

          Nu ma deranjeaza ca ma etichetati dogmatic, dar ma simt dator sa-l sustin peTutea, care nu va mai poate replica: el e un orator, un talent al verbului. De fapt vorbea despre el, a fost comunist la tinerete si a ajuns de drepata la batranete. Fraza e o autoironie pe invers, amuzanta prin excesul ei verbal. E memarabil ce a spus, si amuzant. Sa fim mai relaxati putin.

          cele bune,

      • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

        Interesanta marturisirea dvs. cu privire la evolutia orientarilor politice. Spre deosebire de dvs. insa, desi aveam cu vreo doi ani mai mult de indoctrinare comunista, nu am fost niciodata pro-Iliescu. Am fost chiar impotriva de la inceput. Dezamagirea mea vine din alta parte si din pacate abia incepe sa se clarifice.

        Am fost de la inceput pro-generatia mea, a celor sub 25 de ani in momentul caderii comunismului. Am crezut ca avem o sansa istorica nemaipomenita sa facem lucrurile sa mearga asa cum cei dinainte nu au reusit. Iliescu era o piedica in calea unor asemenea idealuri. Credeam ca atunci cand vor veni “ai mei”, “cei tineri” la putere vom sti sa le aratam tuturor de ce suntem capabili. Mi-a luat cam 10 ani sa inteleg cat de naive erau gandurile de atunci.

        Singura data cand l-am intalnit fata-n fata pe Ion Iliescu a fost pe cand aveam vreo 35 de ani. Nimerisem din intamplare la o intalnire pe care a avut-o la Geneva cu persoane care lucrau in strainatate. Tot discursul sau s-a invartit in jurul ideii ca cei care lucreaza in strainatate si afla de vreun post bun care se elibereaza sa le comunice lor, astfel incat sa trimita baieti bine formati si testati, sa nu ajunga cine stie cine care sa faca tara de ras. A fost dusul rece care mi-a aratat intr-o alta lumina generatia mea in care avusesem atata incredere.

        Mi-am vazut dintr-o data generatia impartita clar intre cei “bine formati si testati” carora Iliescu si ai lui le-au pus stampila de calitate si marea masa care trebuie sa urmeze. E drept ca uneori, cei mai rebeli din multime mai cauta o Dreapta sau o Stanga autentica prin cine stie ce carti sau experiente ale altora. Nici unii, nici altii nu reusesc sa treaca proba de foc a realitatii. “Baietii bine formati si testati” sunt multi, nestiuti si foarte eficienti. Iar noi, ceilalti, mult, mult prea idealisti, dispersati si orgoliosi..

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Aveti perfecat dreptata pana la un punctul in care va manifestati pesimismul. Baietii (si fetele, sa nu discriminam) sistemului sunt tot mai stiuti si stiute si pot fi aratati cu degetul daca fac prostii.

          Sistem exista peste tot, in toate tarile, doar ca la noi au dorit mai mult decat in alte parti, au incalcata legea, multi impostori, etc. A fost o lacomie care e caracteristica celor iesiti din comunism. Aduceti-va aminte cum ne uitam la Coca Cola si salam mozarella in prima parte a lui 90. Acum se mai curata si ei, devin spalati ca in statele civilizate. E un proces de durata, dar a inceput.

          Parerea mea este ca va fi tot mai bine, directia pro-est a picat, si asta e cel mai importan. Sa ne facem cu seriozitate treaba oriunde am fi si sa schimbam fiecare in jur ce putem punand standardele cat mai sus.

  11. Stimate,
    d-le Virgil Iordache,
    1.La facultatea unde mincam ,,socialism stiintific pe paine”, in loc de a-l asimila la nivel ,,universitar” (cum se cuvenea la o facultate politica), am inteles ca socialismul este nefunctional si nu va supravietui economic.
    In 1987 insa, dupa un studiu aprofundat al economiei,propuneam un ,,program de reformare” a acestui sistem, prin ,,tranzitia la economie de piata socialista”, care ar fi adus la competitie si performnta economica intreprinderile de stat – o performanta de nivelul pe care o permitea structura sistemului respectiv.
    Teoreticienii politici sustin si azi, ca sistemul socialist(comunist) era nereformabil, lucru neadevarat, deoarece pentru orice sistem se pot gasi tehnici si mijloace de imbunatatire a functionrii sale.Acest lucru este valabil la Romania de azi, unde lectia ,,programului” respectiv, mi-a folosit.
    Aceasta este insa o situatie dintr-un trecut, care nu se va intoarce niciodata, ori macar nu la modul cunoscut de noi, pina la Revolutie.
    2.O stinga reala, o stinga ,,capitalista”(nu comunista), alaturi de o dreapta (capitalista) poate fi realizabila doar in urma unui proces de dezvoltare economica accelerata, ca urmare a unui proiect national, de acest tip.Ambele tin de esenta sistemului capitalist,care nu-i bun de nimic, dar altul mai bun nu exista(deocamdata) si trebuie sa-l adoptam in limite utile tarii.
    De 30 de ani, lucrez la un astfel de program, care din pacate, nu se ,,vinde” nicicum, clasei politice sau Guvernului.
    Va marturisesc acest lucru, ca urmare a esecului evaluarii si promovarii sale, de catre Presedinte si guvernul Boc, carora l-am oferit in mod oficial, in 2010 si 2011.Va ,,marturisesc” acest lucru, deoarece m-ati ,,provocat” intr-un fel neasteptat, afirmind ca ,,Daca dvs. credeti ca stinga poate exista va rog sa o construiti impreuna cu altii care cred acest lucru”.
    Iata ca eu cred ca poate fi construita, stiu cum trebuie construita – dar nu este realizabila intr-o tara esuata economic si nu de un guvern Ponta, care a renuntat la cresterea economica de 3-4 la suta pe an!
    Si nici cu oameni care ,,nu cred” ca acest lucru este necesar…

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Vă mulțumesc foarte mult pentru comentariu. Bunele intenții ale dvs sunte evidente. Prin competiția dintre oameni care cred cu adevărat în valorile pe care le declară public nu poate ieși decât ceva bun pentru oamenii România, interesul nostru comun.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)