vineri, martie 29, 2024

Despre cezarismul tiranic: Libertatea jignita, palmuita si ranita

In perioada care urmeaza, cetatenii Romaniei vor trebui sa reflecteze daca vor ca tara lor sa ramana un membru credibil si onorabil al Uniunii Europene ori sa mearga mai departe, simbolic si nu numai, catre Est, in directia „democratiei dirijate” si a ceea ce un bun prieten numea recent cezarismul tiranic. Despre acest lucru este vorba la referendumul pentru demiterea lui Traian Basescu.

Reiau aici un text de o admirabila claritate etica, un indemn de a intelege unde se afla Romania in aceste clipe. Autorul este Daniel Francesco si articolul a aparut pe site-ul „In Linie Dreapta”.

Nu este vorba despre un om sau o funcție. Nu este vorba despre o instituție, sau despre persoana sau persoanele din conducere. Nu este vorba despre IICMER, Televiziunea Română, Institutul Cultural Român, Avocatul Poporului, Curtea constituțională, Președinția Senatului, Președinția Camerei Deputaților, Președinția României, reprezentarea României la Consiliul European sau despre Monitorul Oficial, Inspectoratul de Stat în Construcții și altele plus altele. Nu este necesar să trecem în revistă plagiate, plagiatori, teze și lucrări furate, copiate, însușite că noutate absolută de prim-ministru, de miniștri, de profesori universitari foști miniștri. Este de notorietate că nu mai reușim să ținem minte toate aceste monumente ale imposturii, ale furtului, ale neobrăzării. Avem nevoie de servere noi pentru înmagazinarea tuturor datelor, numai dacă vrei să dai o căutate pe Google cu cuvintele Ponta Plagiarism vei primi atâtea mii de rezultate că ți-ar trebui o armată de voluntari și de softiști că să le aranjezi pe grade de dispreț și uimire. Dar nu am terminat, mai avem și alți artiști ai minciunii. Un rector și un fost ministru care se lăuda cu cursuri despre shopping sau despre vreme echivalate cu masterate la Universități și Facultăți de renume. Dar nu sunt și alte categorii? Ba da, ca de exemplu acel senator care și-a dat demisia că să fugă de un verdict al Justiției. Sau categoria Ministrul Justiției care amenințață Judecătorii din CCR. Amintim apoi de amici ai amicilor, de sutele și miile de posturi create pentru rudele și susținătorii USL-așilor învingători în Parlament pe lângă Romgaz, Hidroelectrica, regii locale, instituții de stat, sau despre zeci și sutele de noi posturi de consilieri ai miniștrilor, de consilieri români și străini ai primului-ministru, de consilieri și personal ajutător ai consilierilor din prima linie. Sau despre acel fost prim-ministru infractor, plâns pe televiziunile grobiene de slujbași ai decăderii morale și ai mizeriei instituționale. Să nu-i uităm pe militarii generalului cu Patru Izmene pe umăr, slugi ale slugilor Stăpânului Vremelnic. Și ei și-au adus aportul la Stabilizarea Infracțiunii că Articol Unic al Legii Fundamentale USL-așe: Noi pentru Noi și ai Noștri!

Intenționat am uitat ceva ce tot criticăm pentru neajunsuri dar care ne este de mare ajutor pentru a ne menține în starea de libertate. Despre Constituție e vorba. Imperfectă sau ambiguă era totuși ceva la care ne puteam raporta, la care găseam răspunsuri și ghidare. Dar ce tot scriu aici? Dacă USL-așii au nesocotit zecile de tone de hârtie ale buletinelor de vot prin care poporul s-a exprimat la referendum, cine le poate cere să respecte o broșură pe care scrie Constituția României? Nimeni! Au dărâmat tot ce le-a stat în cale, instituții și persoane, au confiscat posturi și au mătrășit adversari, l-au alungat a doua oară pe Președinte, au modificat legi și au instituit bariere pentru critică. Au dat până și un ultimatum Curții Constituționale, judecătorii au tremurat când și-au spus părerea pe fiecare articol din moțiunea pentru suspendare, dar au făcut ceva ce nu face nicio curte din lume: nu au tras concluzii. Le-a fost frică. Așa cum le este tuturor slujbașilor de la stat. O foarte sănătoasă frică, reluare a senzațiilor din timpurile mai vechi, când ce nu se secera era turtit cu ciocanul.

În Piața Universității joacă Hora Unirii aplaudacii minerilor din iunie 90 și e totul aproape perfect. Mai trebuie distrus un cuib al nesupunerii, acel grup de câteva sute de persoane care se încăpățânează să vină în Piața Victoriei să-și spună părerea despre Puterea Mizerabilă, puterea hoților și a impostorilor, despre puterea infractorilor parlamentari condamnați sau a celor care încă se judecă. Până la noi ordine. În fiecare seară sute de jandarmi amenință și alungă rândurile slăbănoage de oameni care strigă contra celui mai cinstit Guvern. Nu s-a primit încă ordinul de a lovi pentru că mai trebuie să treacă ceva timp pentru a liniști puținele conștiințe europene și americane care mai pun întrebări.

Libertatea noastră este ca o pasăre rănită, ea nu mai are putere să zboare, ci se târăște pe pământ cu aripile moi. Doar ochii păsării mai strălucesc în noaptea care ne înconjoară.

http://inliniedreapta.net/libertatea-ca-o-pasare-ranita/

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Scuze , off topic , dar totusi de actualitate. Am inteles ca in iunie trebuia sa se lanseze volumul dvs. „Parinti si copii …” in colectia „Despre” la „Humanitas” . Nu ma aflu in RO , dar amici pe care i-am rugat sa mi-o trimita mi-au spus ca nici nu au auzit de asa ceva. Pe site-ul „Libraria Bucuresti” lucrarea apare epuizata. Acum inteleg ca e un bestseller ,dar chiar asa de rapid epuizata ? Puteti clarifica va rog ? Multumesc.

    • Chiar credeti ca in 2004, 2008 si 2009 oamenii erau mai destepti si gandeau mai mult cu propriile creiere?! De ce refuzam sa vedem cauzele reale pentru care am ajuns in aceasta situatie? De ce nu recunostem ca USL-ul nu a facut aproape nimic ca sa castige puterea. A asteptat si a speculat marile erori ale PDL-ului si ale lui T.B. NU ne ajuta cu nimic daca vom cauta vina la altii, mai ales la alegatori. Sa recunostem ca noi suntem principalii vinovati fiindca i-am sustinut neconditionat si si-au facut de cap pana cand au adus la exasperare pe foarte multe persoane. Numai din acest punct putem sa reconstruim altceva consistent si credibil.

      • pdl-ul nu a castigat si nu a guvernat singur in 2004! problema sunt liberalii care ei stiu din ce motive s-au dat cu comunistii. e dezastru, e la fel ca in 2000, nu exista contrapondere la usl, ca practic pnl-ul a fost absorbit de psd. Ce sa voteze lumea nemultumita de cei de la putere( atunci CDR-ul)? Becali, DD, Vadim. Vai de noi! Nu-si da nimeni seama?

  2. Suntem in cel mai negru moment de la mineriada din 1990. Am fost acolo in toate acele zile si stiu cum a fost. Dar, daca Traian Basescu si PDL-ul ar fi iubit cu adevarat libertatea si democratia asa cum am sperat cu totii si daca nu ar fi fost prea multi care sa le sustina si sa le justifice toate abuzurile si derapajele din ultimii 8 ani, nu m fi ajuns aici. PSD-ul si acolitii sai (fiindca este clar ca PNL-ul s-a pesedizat, tot asa cum si PDL-ul s-a pesedizat cand a prins gustul puterii) nu ar fi ajuns in situatia de a detine din nou atata putere si sa faca atatea abuzuri daca nu arfi avut un teren bine pregatit tocmai de ceea ce a facut PDL-ul si T.B. Lipsa spiritului critic majoritar ne-a adus in situatia de astazi. Ne-am complacut in justificari care mai de care mai elevate pentru toate nemerniciile de care am avut parte in ultimii ani si ne miram ca am ajuns aici?! Haideti sa ne propunem sa aparam libertatea, democratia si statul de drept in fiecare zi si impotriva oricaror derapaje, indiferent de cine sunt cei care le promoveaza.

  3. Democratiile antice sunt mult mai autentice in mentinerea valorilor lor decat multe din republicile moderne. In al 2-lea razboi punic Roma n-a renuntat la regulile constitutionale (care spuneau, de pilda, cat dureaza un mandat de consul, sau unul de general) – nici cu Hanibal la poarta.

    Opt generali („dictatori” temporari cu mandat de 6 luni sau un an) s-au rotit prin procesul democratic de alegeri pana s-a castigat razboiul. Nici macar generalul care i-a tinut sub control pe cartaginezi (Fabius numit Cunctator) n-a fost mentinut in functie nelimitat, si nu i s-au dat puteri „cezarice”. Cat de usor si de expedient ar fi fost!

    Ineficienta pe moment, republica a functionat insa; le-a luat mult mai multe pierderi in vieti si daune, si nu mai putin de 10 ani pe marginea prapastiei, dar s-au tinut de regulile lor constitutionale.

    La noi o trupa de tembeli a distrus totul in 10 zile.

    • Explicatia e f. simpla. Hanibal nu a avut sprijin de la Washington. Pe de alta parte , cancelariile occidentale nu au reactionat la rotatiile Romei ,considerind ca acestea nu aduc atingere valorilor europene. Si,sa nu uitam, Roma s-a inprumutat masiv la FMi ca sa duca un asemenea razboi de durata !

  4. Zilele acestea, am luat pulsul realitatii romanesti. Impresia mea este ca majoritatea romanilor nu recepteaza corect caracterul abuziv al masurilor USL, interpretandu-le simplist in sensul unei rafuieli mafiote: „iar se lupta intre ei, nimic nou sau bun pentru noi”.

  5. Ale cui erau oile? (Tăcerea Mieilor)

    Credeam că acţiunile domnului Antonescu sunt animate obsesiv de Traian Băsescu. Abia dupa ce am aflat de obiectivul lui de a miniaturiza PDL, pentru a face din PNL singurul partid (mare) de drepta din România, am înţeles că motivaţia îi este indusa nu de o obsesie ci de logica unui plan de revigorare a PNL.

    Pentru reuşita acestui plan PNL continuă asocierea cu Victor Ponta. Desigur de la un anumit moment petele date la iveala în CV-ul distinsului domn, pun în pericol orice mîini curate. Dar asocierea este inteligentă – actualul premier este foarte vulnerabil. La momentul oportun PNL se poate spăla pe mâini. Cum? Un PNL (abia acum şi în sfârşit convins de falsificarea CV-ului şi de plagiat) îl va ataca pe Victor Ponta şi va colecta (prezumptiv) atât din electoratul PSD cât şi din al PDL. Aşadar riscurile imense pe care şi le-a asumat Crin Antonescu pentru reuşita planului ar putea aduce câştig de cauza grupului pe care îl reprezinta – PNL. Desigur întreaga construcţie este (poate) un castel de nisip. Acest grup a folosit instituţiile statului, a încălcat legea şi a pătat reputaţia Romîniei, pentru a-şi atinge obiectivele. Să ne imaginăm pentru o clipă următorele titluri: „Autoritatile europene refuză intrarea României în Schengen”. „Ordonanţele de Urgenţă, emise de guvernul Ponta, revocate!…” în urma ultimatumului autoritaţilor de la Bruxelles. Sau şi mai dramatic: „Românii din Italia şi Spania siliţi să se întoarcă acasă în urma deciziei Bruxelles de a anula ….”.

    Citeam undeva ca puciul USL e comparabil cu ce s-a întamplat în Italia (Monti il inlocuieşte pe Berlusconi forţând un pic legea). Nu am cercetat daca aşa s-a produs schimbarea in Italia (cu abuzuri la fel de grave asupra legii). Un lucru e sigur însă. CV-urile domnilor Monti si Ponta nu pot fi comparate.

    În schimb CV-ul dlui Ponta poate fi comparat cu al lui Scott Thompson, fostul CEO al Yahoo. La fel ca Victor Ponta acum o luna sau doua Scott Thompson, CEO Yahoo pe atunci, a fost găsit cu un CV inflorit. Un acţionar instituţional (Daniel Loeb/Third Point) care îi dorea demisia a fost cel care a arătat cu degetul. Scott Thompson a modificat la repezeală CV-ul pretextând erori de tipar. Numai dupa reacţii vehemente ale lui Daniel Loeb care a iniţiat un „proxy fight” (solicitare adresată adunării acţionarilor), micul fals din CV-ul respectivului CEO l-a silit (în sfârşit) pe acesta să demisioneze. Alături de Daniel Loeb au răsunat vocile majorităţii acţionarilor instituţionali ai Yahoo. Niciunul dintre ei nu a găsit măcar umbra unor circumstanţe atenuante pentru domnul Thompson. A fost nevoit să demisioneze (invocând motive de sănătate).

    Avocatul Poporului ar fi trebuit să reacţioneze la cele întîmplate în România. Dar pentru că aceasta instituţie nu există, la noi „merge şi aşa”.

    Iar multe dintre marile voci ale societăţii civile, deşi revoltate iniţial, au găsit cu resemnare circumstanţe atenuante celor întâmplate (Constituţia şi PDL au înjurat primii, nu-i aşa? Lasă să vadă şi ei cum e un viol … ). Mergem în tăcere la referendum. Ca mieii la tăiere?

    Îmi aminteşte de ciobanul mioritic care acceptă resemnat planul celor doi. Dar ale cui erau oile? Erau ale satului ori ale ciobănaşului? Pentru că dacă nu erau ale lui ci ale satului …ciobanul avea datoria (profesională) să cheme un câine, nu să se lase ucis.

    Marile voci ale micului ecran (şi societăţii civile) merg în tăcere la referendum.
    Poate vine câinele singur să apere oile satului.
    Ne salvează Bruxelles de ei toţi.

  6. Vă semnalez un citat care dacă este corect e grăitor.

    „Săptămâna viitoare mă voi deplasa personal la Bruxelles, pentru a mă întâlni cu înalţii reprezentanţi ai partenerilor noştri europeni din cadrul Comisiei Europene şi din cadrul Parlamentului European, pentru a le garanta mersul ireversibil al României către un stat de drept, cu o justiţie independentă şi cu un cadru constituţional stabil”, a anunţat prim-ministrul.

    Clisma juridică a unui sistem în care `catedrele se lasă moștenire sau zestre` a funcționat totuși în subconștientul personajului. Carevasăzică doar ne îndreptăm `ireversibil` spre un plauzibil stat de drept. Mergem, ne apropiem, suntem în proximitatea amețitor metafizică a unui stat de drept.

  7. Eu cred ca in ultima instanta, tot pietele internationale vor face praf un guvern USL-ist ! Cu un curs enorm eur-ron, cu investitii mici de afara si cheltuieli mari interne, conducerea psd-pnl va fi in pragul prapastiei, chiar daca impreuna cu tara si constiinta beteaga a uslistilor actuali !

  8. Este clar ca „strategii” acestei lovituri de stat au luat in calcul faptul ca majoritatea romanilor vor fi scarbiti de ce se intampla si vor actiona cu indiferenta si de asemenea au calculat imposibilitatea vreunei institutii ale statului sa-i poate trage la raspundere in vreun fel pentru nelegiuirile lor. Principiul lor este, „si ce daca? care-i problema?”, „daca sunteti mai tari dati-ne jos.”. Insa au uitat ceva esential, ca adevarul niciodata n-are nevoie de o majoritate pentru a invinge. Si pentru noi perceperea unei reusita va fi conditionata de dorinta de a recunoaste acest adevar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro