Faptele sunt binecunoscute, totusi nu strica o scurta reamintire. In pofida protestelor publice, a manifestatiilor si marsurilor, a opozitiei Presedintelui Romaniei, in ciuda avizului negativ primit de la Consiliul Superior al Magistraturii, guvernul PSD-ALDE condus de domnul Sorin Grindeanu decide totusi sa adopte Ordonanta de Urgenta nr.13/31.01.2017, printr-un act de manifestare cezarica, pe principiul “Guvernul stabileste cand legifereaza, nu altcineva”.
Prin OUG 13/2017 se aduceau mai multe modificari de substanta unor prevederi din Codul Penal, vizand dezincriminarea unor infractiuni, reducerea pedepselor pentru alte infractiuni si circumstantierea conditiilor in care se puteau savarsi. Infractiunile vizate de aceste modificari erau, fara exceptie, fapte tinand de exercitiul autoritatii de stat sau al activitatii functionarilor publici: abuzul in functie, neglijenta in serviciu, conflictul de interese. Cunoscute fiind antecedentele penale ale multor responsabili de prim rang din PSD, condus chiar in prezent de un condamnat penal cu un nou proces pe rol, reactia publica de indignare a fost cauzată de faptul ca aceasta modificare legislativa intempestiva si excesiva a urmarit tocmai exonerarea de raspundere a acestor persoane cu notorietate in PSD si in multe alte partide, aflate in stadii diferite de cercetare penala sau chiar condamnate pentru savarsirea infractiunilor respective.
In acest context tensionat, in data de 1 februarie, a fost depusa la DNA o plangere penala impotriva prim-ministrului Grindeanu, a Ministrului Justitiei Florin Iordache si a presedintelui PSD, Liviu Dragnea, vizand savarsirea a trei infractiuni: favorizarea infractorului, furnizarea de informatii false Parlamentului Romaniei si Presedintelui, respectiv “folosirea influentei sau autoritatii sale de catre persoana care indeplineste intr-un partid o functie de conducere in scopul obtinerii pentru sine ori pentru altul de bunuri, bani sau alte foloase necuvenite”. Procurorul DNA si-a verificat competenta, a concluzionat ca nu exista vreun impediment in inceperea urmaririi penale si a declansat urmarirea penala in rem, incepand investigatiile privind circumstantele emiterii OUG 13/2017. Astfel, au fost audiati ministrul Justitiei, ministrii care au avizat proiectul, functionarii din Ministerul Justitiei si alte persoane implicate, au fost solicitate documente intocmite cu ocazia procesului de elaborare a ordonantei, avizele celorlalte ministere, etc.
In apararea Guvernului, presedintele Senatului, Calin Popescu-Tariceanu, reprezentant ALDE, a depus in data de 8 februarie la Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) o sesizare privind existenta unui posibil conflict juridic de natura constitutionala intre Guvernul Romaniei, pe de o parte, si Ministerul Public, prin Directia Nationala Anticoruptie (DNA), pe de alta parte. Analizand cererea si sustinerile partilor, CCR a decis, cu o singura opinie divergenta, ca acest conflict a existat si ca se impune pe viitor o conduita corespunzatoare a Ministerului Public, care sa nu mai interfereze cu atributiile altor puteri in stat.
In esenta, CCR a ajuns la concluzia ca DNA, investigand circumstantele aferente elaborarii si emiterii OUG 13, ar fi incalcat “in mod grav” competentele ce revin in mod constitutional altor puteri, deoarece s-a considerat indreptatita sa verifice aspecte legate de oportunitatea si legalitatea unui act normativ cu caracter general al Guvernului. Or, sustine Curtea, atributiile privind verificarea acestor aspecte revin numai Parlamentului si Curtii Constitutionale.
Dupa parerea mea, motivarea deciziei CCR ascunde, sub argumente juridice stufoase, cateva confuzii si abuzuri de interpretare datorita carora se ajunge la o concluzie falsa. Problema nu ar fi numai ca a fost identificat un conflict juridic inexistent, ci si ca regulile instituite de CCR privind conduita viitoare a Ministerului Public s-ar putea constitui intr-o lovitura puternica data luptei impotriva coruptiei guvernamentale.
O prima confuzie in argumentatia Curtii este ca DNA ar fi verificat, pesemne, indeplinirea conditiilor de legalitate ale emiterii OUG 13/2017, prin solicitarea actelor si avizelor date in vederea aprobarii acestui act normativ si prin solicitarea marturiilor persoanelor implicate in acest proces. Or, in fapt, DNA a cautat sa stabileasca daca OUG 13/2017 a fost emisa cu respectarea unor proceduri legale si nu in urma unor presiuni ale grupurilor infractionale, care sa actioneze prin eludarea sau incalcarea acestor proceduri. Ca autoritate competenta exclusiv pentru indeplinirea activitatilor de urmarire penala, in cazul existentei unor indicii privind savarsirea unei infractiuni, Ministerul Public avea toata indreptatirea sa deruleze aceste activitati, inclusiv in cazul adoptarii unei ordonante de urgenta a Guvernului. Prin verificarea parcurgerii etapelor necesare adoptarii unui act normativ al Guvernului, Ministerul Public nu s-a substituit vreunei alte autoritati competente a statului, ci si-a exercitat propria competenta de investigatie a unor fapte cu posibil continut infractional. Verificarea legalitatii OUG 13/2017, situata in competenta Parlamentului, nu a facut obiectul anchetei Parchetului, ci posibilele infractiuni savarsite cu prilejul adoptarii acestui act.
O alta confuzie a motivarii Curtii este ca DNA ar fi pus la indoiala “oportunitatea” emiterii OUG 13/2017, prin punerea in miscare a actiunii penale cu privire la savarsirea infractiunii de favorizare a faptuitorului. Or, in fapt, actiunea DNA s-a subordonat aceleiasi intentii de a afla daca emiterea actului respectiv s-a facut ca urmare a presiunii celor interesati personal ca anumite infractiuni sa fie diluate sau dezincriminate, printr-un act normativ imediat aplicabil precum ordonanta de urgenta. Nu s-a pus in discutie oportunitatea OUG 13/2017, ca act normativ de politica penala, ci posibilitatea ca Guvernul sa fi fost determinat, prin presiuni politice sau de alta natura, sa considere oportuna si iminenta modificarea de urgenta a Codului penal, in vederea diminuarii sau eliminarii raspunderii penale a unor clienti sau sustinatori politici. Aici, CCR pare ca a ignorat cu buna stiinta situatia de fapt: aceea ca numerosi responsabili politici de prim rang ai PSD sunt vizati de anchete sau chiar de condamnari pentru abuz in functie, conflict de interese sau neglijenta in serviciu. Statuand “axiomatic” ca oportunitatea unei ordonante a Guvernului poate fi judecata a priori numai de Guvern, respectiv a posteriori de catre Parlament, CCR a omis constient sa ia in considerare orice posibilitate ca decizia emiterii unei ordonante a Guvernului sa fie de fapt motivata de presiuni ale grupurilor infractionale, care detin o anumita influenta vizibila asupra factorilor politici. Oare, daca DNA ar fi fost lasata sa isi continue activitatea, era posibil sa se descopere ca presiunile “penalilor” asupra Guvernului erau chiar mai mari decat se banuieste in opinia publica?
Nu mai luam in discutie celelalte critici aduse pana acum, pe buna dreptate, motivarii Curtii: extinderea printr-un abuz de interpretare si fara nicio baza legala a notiunii de imunitate parlamentara la membrii Guvernului, atunci cand ei adopta o Ordonanta de Urgenta, precum si uzurparea atributiilor Ministerului Public si instantelor de judecata de catre CCR, prin pronuntarea fara atribuire de competenta asupra justetii rezolutiei procurorului asupra unei plangeri penale. Insa, dupa cum spune legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, la art.3 (2): “În exercitarea atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţională este singura în drept să hotărască asupra competenţei sale.” Cu alte cuvinte, CCR se pronunta exact cum si cand vrea, pe orice vrea, indiferent de ceea ce spune legea. Oare aceasta prevedere nu este neconstitutionala, intr-un stat de drept care ar trebui sa tina institutiile in fraul legii?!
Fapt este ca, urmare a unei interpretari dupa parerea mea fie superficiale, fie partinitoare, CCR a concluzionat in mod gresit ca ar fi existat un conflict juridic de natura constitutionala intre Ministerul Public – DNA si Guvernul Romaniei. De fapt, acest conflict nu a existat, pentru ca Ministerul Public nu si-a arogat atributiile Guvernului Romaniei de a adopta Ordonanta de Urgenta nr.13/2017, nu a pus in discutie nici oportunitatea, nici legalitatea acestui act normativ, ci a investigat o sesizare privind posibile fapte infractionale savarsite in procesul de pregatire a adoptarii acesteia, prin exercitarea atributiilor sale legale. Dovada sta continuarea cercetarilor penale incepute de DNA, prin Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la infractiunile de favorizare a infractorului, respectiv de sustragere sau distrugere de inscrisuri, sustragere sau distrugere de probe sau inscrisuri si fals intelectual. Ar fi fost posbila sesizarea Parchetului cu privire la savarsirea acestor infractiuni, fara cercetarile DNA incriminate de CCR?!
Mai grava decat eroarea CCR de a identifica un conflict juridic acolo unde el nu exista mi se pare conduita impusa prin decizia CCR Ministerului Public: aceea de a nu mai investiga niciodata aspecte care tin de circumstantele adoptarii de catre Guvern a unei ordonante sau ordonante de urgenta. Aceasta interdictie este susceptibila de a avea un efect inhibitoriu pentru orice activitate de cercetare penala care vizeaza infractiuni care determina adoptarea unor asemenea acte normative. Orice ministru suspectat de a sluji interesul unui grup infractional prin promovarea unei OG, OUG sau chiar (de ce nu?) proiect de initiativa legislativa ar putea opune unei asemenea investigatii imunitatea conferita lui de CCR, pe motiv ca Parchetul nu are competenta sa analizeze faptele tinand de oportunitatea si legalitatea acelui act normativ. Scad, prin urmare, sansele ca Parchetul sa foloseasca drept indicii sau probe indirecte ale unor infractiuni incalcarea prevederilor legale tinand de conditiile adoptarii unei ordonante a Guvernului. Mijloacele organelor de cercetare penala de a dovedi faptele penale comise cu ocazia adoptarii unui act normativ guvernamental de nivel legislativ vor fi si ele drastic limitate de motivarea CCR, care acopera orice asemenea fapte sub “mantia” oportunitatii si legalitatii, care ar tine exclusiv de alte institutii ale statului. Deja, un dosar major al DIICOT (vezi aici) pare compromis, din aceasta cauza. Vor urma, probabil, si altele.
In opinia mea, decizia CCR nr.68/27.02.2017 si motivarea aferenta reprezinta un mare pas inapoi al institutiilor fundamentale ale statului, in lupta anticoruptie. Influenta politicienilor cu probleme penale a ajuns covarsitoare la varful statului iar mijloacele utilizate pana acum pentru combaterea lor au devenit insuficiente si precare. Singurele obstacole care au ramas in picioare in februarie in fata acestei influente par a fi fost Presedintele si strada. Este nevoie, cred, ca institutiile europene si euroatlantice sa se implice tot mai mult, pentru a impiedica oprirea completa a demersurilor DNA sau aruncarea lor in derizoriu. Ele au acum justificarea generos oferita de implicarea masiva a cetatenilor romani in protestele spectaculoase impotriva OUG 13/2017, care au uimit si incantat lumea intreaga.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pai ordonanta a fost adoptata fara aviz CSM. (https://cristidanilet.wordpress.com/2017/02/01/ordonanta-de-marti-noapte-pe-intelesul-tuturor/)
Deci e clar ca cei care au adoptat-o au trecut peste o putere in stat, cea pe care incerca de altfel sa o eludeze impreuna cu CC-ul si anume Justitia.
CC-ul scotand hotararile de guvern de sub opozabilitatea directa vis-a-vis de constitutie prin restrangerea cadrului legal privind abuzul in serviciu a intrat pe domeniul Justitiei si si-a depasit atributiile intrucat e clar ca si legislatia secundara e opozabila Constitutiei si in probleme privind abuzul in serviciu si in alte probleme de alta natura ori nu CC-ul poate hotara acest lucru ci actul fundamental Constitutia ori Constitutia nu defineste o legislatie opozabila Constitutiei si una neopozabila.
CC-ul nu a analizat pe fond sesizarile care au fost facute pe perioada in care OUG13 a fost activa. O astfel de sesizare a unei judecatoare exista dar s-a „pierdut” in CC.
E clar cred ca e un conflict de Putere care are ca miza Justitia cu colaborarea Guvernului si a CC-ului.
Fara Justitie se creeaza premizele unei autocratii fasciste a spolierii si asupririi brutale a populatiei fara urma de umanism.
Daca se voteaza revizuirea Constitutiei pentru clarificarea notiunii de familie, un aspect firesc, trebuie urmarite cu atentie eventualele modificari ca sa nu regresam.
Cunoasteti legenda cu „ai dreptate” „si tu ai dreptate” „si tu ai dreptate”?
Asa ca aveti dreptate sa afirmati „Dupa parerea mea, motivarea deciziei CCR ascunde, sub argumente juridice stufoase, cateva confuzii si abuzuri de interpretare datorita carora se ajunge la o concluzie falsa.”
Altii au drptate sa creada ca ” CCR a ajuns la concluzia ca DNA, investigand circumstantele aferente elaborarii si emiterii OUG 13, ar fi incalcat “in mod grav” competentele ce revin in mod constitutional altor puteri”.
Si eu am dreptate sa ma intreb cum de au toti dreptate!
Asa ca ramine cum e stabilit: deciziile CCR sint obligatorii.
Nu exista in Constitutie (legea legilor) niciun articol/paragraf care sa indemne la nesupunere din cauza ca unora li se par ca argumentele juridice ar fi stufoase, confuze, ori sint abuzuri de interpretare.
NB,
azi, in 2017, este o situatie inversa celei din vara lui 2012: cei care atunci voiau sa apere CCR de sacalii uselisti, o ataca azi pentru ca o decizie nu le convine.
Sed lex, dura lex!
iata o mostra de „comentariu” dispus sa preia rigid o pozitie care poate fi discutata, analizata. maxima este „Dura lex, sed lex”.
Da, asa ar fi maxima.
Dar cind exista o decizie a CCR, daca vrei un stat de drept, nu e necesar sa fii „dispus sa preia /(preiei) rigid o pozitie care poate fi discutata, analizata”. E obligatorie.
Eventual, daca esti dispus la pozitii rigide care pot fi „discutate si analizate”, gen Poiana lui Iocan.
CCR se pronunta asupra legislatiei, nu asupra unei anchete sau a unei investigatii. CCR are competenta de a verifica si decide daca legislatia e conforma sau nu cu constitutia, dar nu dirijeaza circulatia in intersectie si orice decizie despre culoarea pe care o pot avea semafoarele nu are nici o valoare juridica. Eventual poate decide invalidarea legislatiei privind circulatia pe drumuri publice, dar nu e cazul.
Unde am scris eu ca CCR se pronunta asupra unor anchete sau investigatii?
Mai pe scurt, decizia CC spune cam asa: daca Guvernul aproba o OUG pentru a-l favoriza pe Vasile, oier, care i-a dat o oaie spaga ministrului agriculturii, DNA n-are ce sa-si bage nasul. Si n-ar trebui sa discutam aceasta decizie, correct?
Nu ai inteles; ar fi bine sa cauti decizia CCR si s-o citesti. judecata doar „din auzite” e un telefon fara fir.. Cunosti?
De fapt, nu. CCR spune că dacă Guvernul emite o ordonanță sau ordonanță de urgență pentru că cineva a dat șpagă o oaie procurorii pot ancheta. Nu pot ancheta însă dacă nu există oaia și nici dovada că Vasile ar fi influențat cumva Guvernul, chiar dacă Vasile beneficiază de noul act normativ.
Dumneavoastra intelegeti ca ancheta are ca scop de a descoperi oaia si dovada? Banuiesc ca sunteti convins ca aia care au schimbat oaia si decizia intre ele nu o sa mearga la procuror sa duca oaia?
ANCHÉTĂ, anchete, s. f. 1. Cercetare ordonată sau făcută de un organ de stat pentru strângerea dovezilor privitoare la o faptă ilegală și stabilirea răspunderii. 2. Cercetare efectuată pe bază de chestionare a unor fenomene sociale, lingvistice etc.; p. ext. gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. – Din fr. enquête.
sursa: DEX ’09
Dumneavoastră ar trebui să înțelegeți că procurorii nu pot porni o anchetă asupra membrilor guvernului doar în ideea că poate găsesc dovada. De altfel, nici asupra altcuiva nu ar fi normal,. Ancheta respectivă a pornit de la o sesizare a unor persoane care deținea fix atâtea dovezi câte am și eu asupra existenței oii – niciuna. Că nu ne place PSD e una, dar asta nu înseamnă că ar trebui să acceptăm și lucruri anormale doar de dragul de a pedepsi PSD. De exemplu, eu, unul, sunt convins că ordonanța respectivă a fost dată pentru a-l salva pe Liviu Dragnea. Doar că asta nu e suficient și nu ar trebui să fie pentru o anchetă.
Si nu poti gasi oaia sau dovedi ca Vasile a influentat, daca nu anchetezi. Deci ramane cum am stabilit.
Într-un stat normal, se anchetează oameni atunci când ai ceva mai mult decât o suspiciune. Și nu te apuci să anchetezi pe cineva doar în speranța că vei găsi dovezi că ar fi făcut ceva ilegal.
Ha! Ha! Adica daca eu fac plangere ca un doctor mi-a cerut mita, trebuie sa prezint si banii? Pai i-am dat deja, cum sa fac asta??? Greu de priceput pentru unii…
Da. Evident in orice stat democratic. Uite, incearca sa pui intrebarea asta in engleza Google si vezi ce raspunsuri primesti. Legile democratiei nu le inventam noi asa, la Poiana lui Iocan. Putin studio preliminary ajuta.
a existat un precedent similar – Adrian Severin.
Imi pare rau, nu sunt de acord cu argumentele enunțate, prin urmare nici cu concluzia ca decizia ar fi una controversata. Atributul controversat a ajuns sa fie atastat, cu pretinsa pudoare si multa patima, acelor personaje sau acțiuni pe care mesagerul, emitatorul, trâmbițatul le antipatizează dar vrea sa ascundă aceasta.
Mai întâi, Directia Nationala Anticorupție nu avea niciun indiciu potrivit cu care ordonanța guvernului era pilotată de un grup infractional. Avea doar o bănuiala, o suspiciune dar nu un capăt rațional de plecare in deschiderea unei anchete, fiind inflamata de scenariul in care prada urma sa-i scape. Emotia populară a jucat rolul de fundal pentru justificarea unei legitimitati provizorii. Solutia data cauzei demonstrează aceasta susținere a mea.
A doua eroare din articol o reprezintă susținerea ca in cauza s-ar fi pus in miscare actiunea penala. Actiunea penala se pune intotdeauna in miscare impotriva unei persoane si, pentru a nu continua cu dezvoltarea teoriei procesului penal pe care evident autorul acestui articol emotionant nu o stapaneste, invit pe cei care nu sunt de acord cu mine sa-mi indice cine sunt inculpații in aceasta cauza clasata de procurorul DNA.
Înainte de-l acuza pe autor de una sau de alta, cercetațisensul acestor două cuvinte: in rem.
Excelenta argumentarea despre propria depasire a competentelor CCR si propria lor incalcare. Nu intamplator au fost lasati sa ajunga acolo oameni ca Grebla, Muona (un intelectual care are niste exprimari de ramai uimit de faptul ca nu e nicio diferenta intre o precupeata si o autoare de carti – in co-autorat si cam subtirele…prietena cu un mare jucator – de milioane de euro – prin cazinourile mirosind a dezolare din Romania si de aiurea). Oamenii de drept cu vocatie fie nu au fost lasati sa ajunga la CCR, fie nu au fost interesati sa ajunga.
Ca exemplu de oportunitate: intr-un minister cineva decide, cu ani in urma, sa faca „galerie de arta” intr-o debara. In minister publicul nu avea acces si nici in debara, soarele nici atat… in schimb cei care decisesera oportunitatea faceau „expozitii”, plateau cateva salarii per expozitie fotografei (nevasta unui cunoscut regizor), si tot ei, cu dispret total fata de lege, ajunsesera si editura, aprobandu-si chiar lor, pe langa salarii, diverse sume, nu mici, pentru grafica cataloagelor pentru diferitele expozitii.
observ ca cu cat se va sapa mai mult pe aceasta tema se va pune in evidenta ca atat guvernul dar cea ce este mult mai grav si CCR au procedat incorect si in cunostinta de cauza adica premeditat.
DNA are sarcina sa vegheze ca institutiile sa respecte legalitatea in activitatea lor. Acestea nu pot pretinde ca prin acea investigatie le-a fost perturbata functionarea.
Pot sa-mi spuna mie CCR-ul si Vasilica PSD-istu cum va verifica DNA aspectele de legalitate ale activitatii guvernului fara sa aiba voie sa investigheze ??
CCR o sa spuna ca fac presiuni de intimidare cu aceasta postare. Vreau doar raspuns la aceasta intrebare, daca guvernul incalca legalitatea cine are dreptul sa-l verifice, care este procedura constitutionala ?? Nu mai vorbesc de situatiile in care guvernul nu incalca legea dar o aplica cu rea credinta….
Guvernul e o institutie o putere in stat. In democratie puterile in stat se pastreaza in echilibru prin mecanismul de check and balances in asa fel incat una din puteri sa nu poata acapara toata puterea. Societatea are si ea un rol activ ca sa nu se trezeasca sclava in propria ograda.
Justitia e o putere in stat. Legile sunt aceleasi pentru toti. Exista niste functii care din anumite motive beneficiaza de imunitate dar care poate fi revocata la nevoie. Ideea imunitatii e necesara tot pentru echilibru si pentru a preveni abuzurile dar ea trebuie sa fie revocabila nu poate fi o imunitate absoluta pentru ca se ajunge la despotism.
Astfel justitia poate investiga orice fapta care nu respecta legea si pe orice om care a incalcat-o. Prezumtia e de nevinovatie iar in cazul unor reclamatii si a unei instrumentari se poate judeca in cadrul unui proces echitabil.
Din cauza coruptiei datorata saraciei, a unei derive morale datorata slabirii valorilor spirituale traditional ortodoxe oamenii aflati in functii publice in structurile puterii au ajuns sa profite de putere in folosul propriu si in detrimentul celor care i-au ales.
Astfel ca a fost infiintat un organism institutional nou care sa poata sa investigheze abuzul in serviciul public: DNA.
DNA-ul a inceput sa lucreze si evident ca si DNA-ul nu face exceptie de la mecanismul de check and balances doar ca lucrurile aici sunt destul de clare s-a furat ca in codru si in concluzie DNA-ul are linistit de lucru probabil pentru multi ani de acum incolo investigand doar fraude, adica furt din banii publici sau favoritisme, adica neindeplinirea atributiilor sau indeplinirea lor de o maniera partinitoare.
Astfel ca cei vizati au incercat sa limiteze actiunea DNA-ului lucrand cu institutiile pe care le aveau sub control politic si cu instrumentele la care aveau acces: constitutie si legi.
Astfel au schimbat sintagma privitoare la abuzul in serviciu redefinindu-l ca referindu-se doar la legislatia primara, adica fara hotarari de guvern. Apoi au dat ordonanta bine. cunoscuta fara avizul CSM, adica incalcand legea si nerespectand fluxul de lucru si celelalte institutii ale statului.
Ordonanta a devenit activa si a existat cel putin un proces in care a fost invocata existand si o sesizare a unei judecatoare care s-a facut in perioada in care OUG era activa dar care a ajuns la CC vinerea dupa program si a fost inregistrata dupa ce OUG a fost abrogata dar care avand in vedere data la care a fost emisa adica atunci cand OUG era activa trebuia sa fie judecata pe fond.
CC a respins sesizarile Avocatului Poporului argumentand ca nu exista o sesizare de fond, desi ea exista, e cea a judecatoarei de mai sus.
Hotararile de guvern nu mai sunt opozabile Constitutiei in mod direct in chestiuni legate de abuzul in serviciu fiind practic asa cum erau si pana acum dar intarit la modul autoritar acte unilaterale de vointa pentru a caror posibile abuzuri, chiar si fara OUG13, vor trebui sa le rezolve la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Evident ca cei care au actionat in aceasta maniera se simt cu musca pe caciula intrucat nu au actionat just si impartial ci absolut partinitor si incercand sa-si consolideze puterea trecand peste Justitie adica peste o putere aspect pe care fiind cu mintea stramba nu il recunosc si vor sa-l consolideze mai departe persistand in eroare si intarind pozitiile institutiilor in care au sustinere politica, adica CC. Acum s-a legiferat aceasta super imunitate a judecatorilor din CC, urmeaza cel mai probabil revizuirea Constitutiei sub un aspect corect si frumos cel al familiei totusi aici trebuie vazut daca restul Constitutiei ramane neschimbat pentru ca acesta este actul constitutiv al democratiei si daca el se modifica in puncte esentiale poate deveni un instrument opresiv al unei forme de guvernare autocratice.
Cu scuze, unde ati auzit (ca sigur de citit nu aveati unde) ca DNA „are sarcina sa vegheze ca institutiile sa respecte legalitatea in activitatea lor” ? Este complet fals. Nu poate exista in control peste in organism de decizie ales de catre popor facut de in organ administrative ne-ales. Cel putin nu in democratie. Guvernul este controloat de catre Parlament iar acesta de catre Popor. Punct. Indiferent care este motivatia unei decizii politice a unui Guvern (inclusive mita primita de catre in ministru) in momentul asumarii acestei decizii formal in Sedinta de Guvern, el devine act colectiv si este considerat ca exprimare a vointei populare. Daca are cineva o problema se plange la Parlament ce poate lua masuri impotriva Guvernului. Investigarea unui membru al Guvernului se poate face numai individual, in afara analizei deciziei politice ca oportunitate si numai dupa ce in procurer a convins Guvernul sau Parlamentul ca exista suspiciuni justificate in acest sens. Altfel orice act politic poate fi aruncat in aer de niste functionary ce nu au fost alesi si deci nu reprezinta Poporul. Asta se numeste dictatura .
A. Conform De l’esprit des lois , 1748, Baronul de Montesquieu stabilea separarea celor trei puteri ale statului. Asta sta la baza Statului de Drept. Orice discutie ce pune la indoiala acest principiu este doar penibila.
B. Conform principiului democratiei, stabilit in Declaration des Droits de L’Homme y Citroyen, 1789 stabilea la Articolul 3 ca suzeranitate rezida din popor. Cu alte cuvinte nu exista nimic ca putere politica peste vointa poporului exprimata in alegeri si reprezentata in interiorul celor trei Puteri de catre Parlament. Intr-un stat de drept si democratic Puterea Absoluta apartine Poporului si se exprima prin Parlament. Orice contrazicere a acestui principiu nu poate venii decat de pe pozitii ori comuniste ori fasciste, ambele curente sustinand o putere diferita , in afara vointei poporului.
C Justitia este legata la ochi in reprezentarile ei nu pentru ca trebuie sa fie impartiala ci pentru ca ea nu „face dreptate” ci aplica legea. Buna sau rea, dar hotarata de catre Parlament, ca expresie a vointei poporului. Orice amestec intre ce „ni se pare drept, correct, moral, etc” si ce este legal conduce la rebeliune sau linsaj.
D. Nimeni nu este detinatorului Adevarului absolut. A avea pretentia ca „am facut intotdeauna ce este correct” , tine, asa cum remarca cineva, de obsesia de perfectiune a statului totalitar. Numai in Comunism Partidul are intotdeauna dreptate. Sau, mai la moda, in Fascism.
E. Ultimile cazuri in care grupuri minoritare „purtatoare a Adevarului” si „cunoscatoare a Interesului National” s-au intalnit in Romania in 1940 culmind cu Rebeliunea si in anii 1950 cu Ana, Luca si cu Dej , baga spaima in corupti. Pardon, burgheji.
Domnule Radu,
Dacă astea ar fi spuse de către Nicolicea nu m-ar mira.
„ legea. Buna sau rea, dar hotarata de catre Parlament, ca expresie a vointei poporului. „ este într-adevăr voința poporului dacă ar fi fost în programul public al parlamentului înainte de a fi ales. Sa dai o lege care pune pe cei care prind și pedepsesc hoții în imposibilitate de a-si face treaba nu cred ca este voința poporului.
Poporul Roman este religios ortodox și de 2000 de ani crede în porunca :”sa nu furi”
Vine guvernul asta susținut de către parlament și da legea aceasta, motivand printre altele ca au fost printre pedepsiți și nevinovați.Ce procent de nevinovați se afla printre cei pedepsiți ? ( ca doar conform principiilor matale orice activitate are și pierderi colaterale.)
Principiile enuntate de către dumneata sunt valabile atât timp cât participantii le respecta, adică declara una și apoi nu constati ca fac altceva: sunt de acord cu prinderea și pedepsirea hotilor dar cei care-i prind și pedepsesc nu au voie sa funcționeze…..
Asta se intampla cand omul uita de religie ramane doar banderola pe ochi si ceea ce vede e ceea ce ghiceste prin formele ce se vad lasate de banderola, de ideologia vremii instuita prin propaganda sau decrepitudine morala.
Asa spus exista si o balanta nu doar banderola si statueta e doar una din reprezentarile multe ale impartialitatii. Justitia cantareste ce se pune in balanta, nu cauta ea ce sa puna sau sa miste mana sa nu se puna ci ceea ce este in balanta aceea se cantareste.
Balanta e legea dar e un cantar calibrat nu unul mesterit sa traga mai mult intr-o parte sau in alta. Biserica are si ea legile ei se numesc Canoane si se gasesc intr-o carte numita Pidalion.
Canoanele acestea sunt peste legile pamantesti seculare intrucat ele vin de la Apostoli de la Sfintii Parinti si sunt insuflate de Duhul Sfant.
Cand secularismul incepe sa evacueze religia atunci se ajunge invariabil la dezechilibre pentru ca omul incepe sa creada ca detine balanta dar balanta e intotdeauna la Dumnezeu.
In urma constatarii de catre ministrului Justitiei (da, a fost incalcata grav Constitutia, da, procurorii DNA fac abuzuri interpretind legile dupa bunul lor plac, da, va trebui sa respecte legile si sa nu mai interfereze abuziv cu alte institutii ale statului, da, trebuie respectate drepturile si libertatile fundamentale ale omului chiar daca duci mai departe drapelul luptei anticoruptie) decizia a fost scurta: nu voi propune revocare celor doi sefi de institutii.
A fost statuata incalcarea Constitutiei de catre Justitie. Sau desfiintam CCR, un cuib de vipere: sa vina DNA, sa vina sa va ia!
Abuz de interpretare si CONCLUZIE FALSA la CCR– multumesc!
Cred ca este clar pentru toata lumea cum ati precizat:
„cateva confuzii si abuzuri de interpretare datorita carora se ajunge la o concluzie falsa”
Mi se pare ca aceasta decizie ar trebui tradusa si trimisa si la Comisia de la Venetia – cred ca merita efortul de a ii lasa si pe altii sa citeasca ceea ce s-a scris de catre CCR.
O mare oroare/eroare, cu posibile grave consecinte!
Pentru Radu
Cred ca in unele puncte sunteti mai pe langa.
1. Daca exista separea puterilor in stat si mai ales daca exista si opereaza check and balance atunci Parlamentul nu este organul suprem ci reprezinta doar puterea legislativa.
2. Puterea legislativa are nevoie de niste avize pe care uneori nu le respecta – halal putere legislativa si respect pentru check and balance.
3. Daca Parlamentul este puterea legislativa de ce a cedat aceste prerogative executivului??? Mai trebuie mentionat ca nu venea uraganul sau poate ca tocmai venea urganul numai asupra penalilor si de aceea Parlamentul s-a gandit ca este bine si de maxima urgenta sa treaca puterea lui legislativa in manile si asa ocupate sa apuce cat mai mult si cat mai iute ale gubernului…
4. Deasupra tuturor ar trebui sa troneze cu demnitate CCR.
CCR este institutia care ar trebui sa vegheze daca legile aruncate in mare graba nu cumva intra in conflict cu lege suprema a Romaniei, daca nu cumva puterile nu mai sunt „asa” de separate si daca nu cumva aceste puteri nu mai sunt cotrolate si balansate…SI surpriza a fost maxima pentru mine cand am vazut majoritatea opiniilor exprimate si sustinute si, mai ales, forma in care ele au fost ordonate si prezentate… Mai cred ca exista speranta de mai bine la CCR pentru ca existat si opinia separata…
Intrebarea pe care mi-am pus destul de des in aceasta perioada este daca este bine sau nu sa comentez aceasta decizie. Am considerat ca merita si mai ales ca trebuie comentata si sper sa nu gresesc in evaluarea pe care am facut-o.
Din punctul meu de vedere este un joc periculos pe care CCR l-a facut si este cazul sa primeasca niste avertismente – de la cetateni si de la un for international de specialitate pe care l-a invocat de multe ori in mod eronat, cel putin asa mi s-a parut mie.
Zile mai bune imi doresc si acelasi lucru vi l-as dori si Dvs.!
Parlamentul este un infractor cand da o lege care-i favorizeaza membrii. Votul nu-i de ajuns sa-i pedepseasca la 4 ani. E necesara lege in acest caz? Nu cred. Oportunitatea = necesitate dar diferita de favorizare. Deci DNA are dreptul sa vada daca favorizeaza legea pe cineva.
Vad multe opinii si pareri – si tocmai asta am de reprosat CCR-ului – lipsa de claritate. CCR-ul trebuie sa dea o hotarare fara echivoc si care sa nu lase loc de interpretari (si mai ales decizii luate echidistant de esicherul politic). Sincer, am citit si textul, am citit si parerile care se spun – trebuia zisa mai clar – a incalcat, nu a incalcat, de ce, etc…nu abureli cu eventuale erate ca in 2012.
„Deci DNA are dreptul sa vada daca favorizeaza legea pe cineva.”
Iar CCR „are dreptul sa vada” daca DNA nu isi baga nasul unde nu-i fierbe oala.
CCR „n-are dreptul sa vada” ci sa constate pe texte. Din constitutionala a devenit executiva cu verdicte pe fapte nu pe texte. Nici pe DNA nici pe altcineva n-are dreptul sa vada. Orice instanta judecatoreasca (ca in USA) are dreptul sa vada un eventual abuz al DNA sau al oricarui altcineva. CCR trebuia sa se abtina de la a judeca fapte!
Nu inteleg: ai vrut sa ma contrazici? mi se pare ca esti confuz (cel putin in explicatii).