marți, martie 19, 2024

Despre imoralitatea inevitabilă a reformei în educație

O dată cu neînceperea urmăririi penale pentru plagiat a d-lui Victor Ponta, făcută publică azi, și cu declarațiile dânsului, tot astăzi, după NUP, cu privire la faptul că oricine va fura la bacalaureat va fi eliminat din examen, putem înțelege mai bine cum are loc în mod natural procesul de reformă în educație, trecerea de la fraudare și lipsă de performanță științifică la opusul acestora.

Pasul 1 constă în măsuri dure impuse de o guvernare elitistă, dar care tocmai datorită durității și standardelor înalte pierde susținerea populară și face loc unei guvernări cu mandat antireformist. În cazul nostru condusă chiar de către o persoană care după standardele internaționale a plagiat.

Pasul 2 constă într-un compromis între reformiștii din convingere și fraudatorii care au ajuns pe cale democratică în poziții de putere. Fraudatorii la putere sunt scoși basma curată (NUP de ex. sau lăsarea problemei în coadă de pește, adică fără consecințe instituționale – nu se retrag titluri, manuale, etc). La nivel de vârf li se oferă perspectiva unor avantaje pe plan extern din partea comunității internaționale care susține din convingere standardele academice înalte. La niveluri mai mici li se oferă avantaje de carieră academică.

În pasul 3 fraudatorii înălbiți aplică standarde înalte în sistemul de educație, împotriva mandatului popular primit, poate nu ca la nivelul din pasul 1, dar oricum mai sus decât era înainte de pasul 1.

Acest pattern se aplică probabil la diferite niveluri ierahice în structura instituțiilor publice implicate în educație, de la guvern la facultăți (regulamente universitare antiplagiat, instrucțiuni antiplagiat pentru elaborarea lucrărilor de licență, etc).

O moralitate mai înaltă medie într-un sistem de educație care pornește de foarte jos se bazează în România pe soluții care nu sunt morale, în sensul că sunt nedrepte față de persoanele care nu au fraudat și și-au subminat astfel cariere academică și/sau politică. Imoralitatea este inevitabilă datorită modului raționalist de asumare a valorilor în societatea noastră, care blochează crearea de punți de toleranță între cei care își asumă valori antagonice.

Este posibil ca în pasul 4 fraudatorii la putere să fie înlocuiți de oameni fără tinichele de coadă, iar sistemul să se stabilizeze pe direcția morală. Acest pas durează cu atât mai puțin timp cu cât există insule de morală și onoare academică în sistem în poziții cheie. Din acest punct de vedere unele instituții, de exemplu Universitatea din București, sunt într-o situație bună, având la vârf onoare și moralitate, dovedite de documentarea publică a plagiatului celui care acum susține moralitatea în educație din interes politic.

Întreținerea sistemului în stare morală generală se poate baza pe soluții morale, dar nu și aducerea sa într-o stare morală.

Cine dorește să facă politică trebuie să fie capabil să acționeze în acest mod pentru binele public. Politica este arta compromisului.

Capacitatea de a face compromisuri pentru binele public este inhibată de raționalism, care generează rigiditate în aplicarea principiilor și catalogarea oamenilor în funcție de fapte. Este cazul, de exemplu, celor cu valori liberale autentice, chiar libertariene. Principiile lor sunt corecte, dar modul de a le aplica în viața publică are limite impuse de caracteristicile democrației. Rolul lor a fost esențial în pasul 1, dar în pasul 3 sunt o frână. Capacitatea de a face compromisuri pentru cauze bune este favorizată de valorile creștine, care promovează judecarea faptelor și nu a oamenilor, permițând o mai bună toleranță și chiar acceptare a celor care au greșit dar și-au schimbat comportamentul, sau cel puțin fac niște gesturi semnificative în acest sens. E un bun simț caracteristic oamenilor simpli, dar cu duhovnic, așa cum estec Traian Băsescu.

Este profund nedrept ceea ce se întâmplă, dar este bine.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

    • Am mers la trimiterea dvs. Sunt de acord că scenariul propus e foarte probabil să fie fals. Dar falsitatea ei nu are rolul să îmi de mie un confort personal. Personal nu cred în faptul că Ponta vrea realmente reformă fie și la un nivel minim. Cred intim că a făcut declarația respectivă doar ca să obțină capital de imagine după NUP în fața susținătorilor lui.

      Pe de altă parte, cred în valabilitatea principiului managerial self-fulfilment of profecies. Tratează pe cineva ca pe cineva malefic și va tinde să se poarte așa. Tratează-l ca pe cineva cu potențiale intenții bune și va tinde să se poarte așa.

      Cam asta a fost ideea structurării acestei reacții într-un mod pozitiv ca mesaj public.

      Ținta mesajului public nu e doar Ponta, ci și alte persoane din sistem care au fraudat și se află în poziții de putere, de unde întreprind demersuri de impunere a unor standarde academice mai ridicate.

  1. Pasii astia tin mai curand de cronologie decat de teorie, adica Funeriu, Baba (pasul 1), Mang, Pop, Andronescu, Pricopie (restul). Nu stiu daca miscarea asta, de sus in jos, urmata de cealalta, de jos in sus, are o logica anume. Se prea poate sa nu fie vorba decat de o simpla miscare de imagine. Parchetul l-a scos basma curata pe Ponta, daca mai era nevoie. Te simti incurajat sa te exprimi, dupa o asa decizie. Oricum, nu pot institutionaliza niste standarde mai inalte decat pot duce ei, se intorc impotriva lor :)

    • Da, am caracterizat doar fenomenul, tiparul lui. Am elemente factuale și cu privire la ce se mai întâmplă prin facultăți, situații de persoane cu probleme de fraudă academică, dar care acum au un discurs pro ridicarea standardelor. Care sunt cauzele acestei dinamici e de investigat, dacă e ceva pur contingent sau are vreo legitate de evoluției a instituțiilor în spate. Nu e un text prea structurat, e o reacție rapidă la reacție lui Ponta după NUP.

  2. domnule iordache,

    spunet-mi si mie pe ce va bazati cand sunteti asa de optimism. teoria dvs pare bazata mai mult pe exceptii decat pe o regula.

    noi vorbim de baroni locali, de usl-isti, de o shleakta amorfa care ar putea face bine fara sa vrea.

    ma indoiesc.

    oamenii astia nu au niciun reper academic, pentru ei succesul e reprezentat de ponta, de succesul lui in ciuda fraudei.

    oamenii astia distrug – cu buna stiinta, intentionat – cercetarea romaneasca, asa debila cum e ea.

    oamenii astia viseaza la restaurarea cincinalului de aur al lui nastase, in care au inflorit fabricile de diplome.

    dincolo de orice, promovarea non-valorilor, brutalitatea cu care si-au bagat cozile politice in treburile academice, lipsa de scrupule, sunt motive sa va cred naiv.

    dupa toate aparentele, domnia lui ponta o sa fie mult mai rea decat cea a lui nastase. iar dvs sperati ca cei care urmeaza or sa fie inocenti. ei bine, va inselati. dupa ponta o sa urmeze tot ponta.

    regards,
    ws

  3. Imoralitatea care-si trage radacinile din plagiatul primului ministru nu e a reformei din educatie.

    Ce e imoral in faptul ca primul ministru, plagiatorul pe care-l stim cu totii, a spus ca unul care fura trebuie sa dispara din examen? Ce-ar fi imoral daca ati auzi un hot ca-i spune fiului sa nu fure, pentru ca altfel il da afara din curte ? Il invata de bine, iar in plus, cuvantul sau are taria experientei. Ca doar nu degeaba e hot. Tot asa si primul-ministru, nu degeaba e cel mai simpatic lider politic in ochii romanilor. Hotul stie bine cat de greu e sa fii hot si sa traiesti ca si cum n-ai fi. V. Ponta stie si el foarte bine ca nu-i usor sa fii tot hot si sa continui sa ramai simpatic romanilor.

    E imoral insa ca un plagiator taie fondurile de cercetare. Acolo, da, e imoralitate, nu in reforma educatiei. Fie v-ati inselat asupra tintei, fie e prea dureros sa fii insuti tinta si atunci incerci sa largesti cat poti suprafata de tintire. Nici intr-un caz, nici in altul, nu mi se pare corect.

    • Imoralitatea mi se pare de aceeași natură cu cea a soluției imorale când s-a făcut compromisul cu Voiculescu după alegerile din 2004, parcă. Nu vreau să dau exemple concrete din universități, dar sunt situații în care ridicarea standardelor academice este făcută de oameni care la rândul lor nu le-au respectat în cariera academică.

      • Cred ca trebuie sa ne adaptam instrumentele obiectului de referinta. Obisnuiesc sa spun in aceste situatii ca nu putem manca ciorba cu furculita. Nu putem vorbi despre reforma educatiei in general, folosind instrumente imprumutate din solutia politica imorala despre care vorbiti. Pe langa faptul ca mesajul se dilueaza si cade in ridicol, efectul obtinut risca sa fie opus celui asteptat. Caci romanii care-l considera simpatic pe Victor Ponta, se vor solidariza cu el, ca doar uite, saracul, a gresit si el, daca nu i-a spus nimeni la timp … Acum insa ii invata pe altii numai de bine. E strasnic de simpatic baiatul asta !!!

        Problema politica a plagiatului primului ministru „se joaca” in domeniul cercetarii si al invatamantului superior, nu al reformei din educatie in general.
        Problema stiintifica e „in curtea” stiintelor juridice in primul rand.
        Cat despre problema sociala a plagiatului, aceasta ar trebui abordata cu reprezentari concrete ale acestuia, pe masura intelesului public. Asta daca vrem ca vorbele noastre sa aiba vreun efect …

        • Vă înțeleg punctul de vedere. Aveți o abordare foarte riguroasă.

          Pe de altă parte cred că cititorii contriburs au capacitatea să înțeleagă foarte clar ce am spus în fond: că reforma antrenează în mod nedreptăți, că acest lucru este inevitabil, și că rezultatul final poate fi totuși pozitiv.

          Se poate lua și ca o figură de stil chestiunea imoralității reformei, menită să provoace.

          Dar de fapt este mai mult decât atât. Când un plagiator sau o plagiatoare începe să vorbească despre reformă în educație și eventual o și face, după ce și-a salvat pielea personală, preluând discursul celor care au avut de suferit în lupta pentru reformă și poate încă mai au, acest fapt este ceva imoral, deși folositor. Cel puțin eu așa gândesc.

          • Si eu va inteleg foarte bine, in cele din urma e de bun simt ceea ce spuneti. In ciuda faptului ca dvs., eu si inca vreo cativa intelegem cum stau lucrurile, plagiatorul are puterea in Romania si in plus, dupa cum indica sondajele, o va tine si de acum inainte.

            Pornesc de la premisa ca problema nu e a lui in primul rand si nici a celor multi care-i acorda incredere prin sondaje. Problema e a noastra, a celor putini care intelegem despre ce e vorba si consta in faptul ca nu reusim sa facem auzit in spatiul public un discurs care sa explice tuturor plagiatul (ceva in genul colectiei frantuzesti „Pour les nuls”: „Plagiatul pentru toti” sau „Plagiatul pe intelesul tuturor”).

            Abia daca am reusi asa cevai si dvs. si eu si cei inca vreo cativa am face ceva util care sa contribuie la schimbarea mentalitatilor.

            • Asta era problema? Ca nu exista o carte ” Plagiatul pentru nuli”? Sau ca nu s-au gasit voci destule care sa explice -pana acum- ce inseamna plagiat si care e locul unui plagiator in lumea academica. Daca asta ati inteles dv, atunci ce pretentii sa ai de la Grigore Mesteacan, taran din Haladuiti, care in loc sa-si trimita copiii la scoala ii trimite la munca pe camp?
              Si pe urma, scuzati-mi intrebarea, dar nu am inteles cine sunteti dv? Cand spuneti
              „Problema e a noastra, a celor putini care intelegem despre ce e vorba ” mi se pare ca automat va plasati intr-o elita, intr-un spatiu al celor putini, chiar foarte putini, dar inzestrati cu calitati deosebite. Daca imi aduc aminte de articolele dv pe teme de invatamant, nu debordeaza de idei si propuneri, ba mai mult decat atat faceti multe greseli- chiar greseli gramaticale!-, nu dati raspusnuri clare, ba zilele trecute amenintati cititorii cu stergerea mesajelor care nu va plac. Pe de alta parte, uitandu-ma la CV-ul dv-m-ati facut curios cu atita lipsa de modestie- il gasesc extrem de subtirel la capitolul calitate: studii lungi si tarzii, nici o confirmare a reusitei dv profesionale, dimpotriva, la o varsta la care altii au realizat ceva, dv traiti din proiecte pe 2-3 ani, nici macar o pozitie universitara modesta, oricut de modesta dar permanenta, nu aveti.. Este mai bine decit nimic, dar chiar sa veniti si sa va autodefiniti ca nu stiu ce model de urmat „dv, eu si alti citiva” este prea de tot!
              Problema invatamantului romanesc este si aceea de a avea prea multi reformatori autodefiniti si prea multe modele autopropuse. Si uite asa ajungem la „succesuri”! Bietul Caragiale, ce s-ar mai amuza.

              Domnule Iordache, reactia dv e normala si dupa declaratia lui Ponta legata de „ordine, disciplina si sanctiuni la BAC”, m-am intrebat daca cineva va reactiona la asa o ipocrizie. Cum spuneam mai sus, una din problemele societatii noastre in general este ca oamenii au uitat sau se fac ca uita care le e locul si se cred altceva, de obicei asta tinde in partea superioasa. Daca fiecare ar avea bunul simt si s-ar vedea asa cum este, daca si-ar vedea potentialul adevarat si nu s-ar repezi la locuri si functii nemeritate, cred ca ar fi sanse pentru o reforma adevarata. Asa, mai scoatem o colectie „pentru nuli” si continuam sa vorbim cu gura plina. Un articol frumos, l-am apreciat, sper sa reveniti cu altele.

  4. Dle V.Iordache,mie ce mi se pare complet IMORAL astazi,este atitudinea pasiva si simplul discurs moralizator la care se rezuma indignarea si dezaprobarea dvs,si a colegilor dvs de la Universitatea Bucuresti!
    N-am vazut nicio manifestatie de dezaprobare ferma si colectiva in Piata Universitatii,a elitei universitare romanesti sustinuta de studenti …si banuiesc ca nu distanta v-a impiedicat sa ajungeti cu totii acolo!
    Daca pentru mine,simplu spectator anonim,decizia de NE-plagiat nu a constituit o surpriza,deoarece in perfect acord cu intreg contextul politico-ideologic activ azi la Bucuresti,banuiesc ca nici dvs n-ati fost inmarmurit de stupoare…!?

    Gasiti ca este MORAL,educativ,constructiv si in conformitate cu responsabilitatile pe care un cadru integru le are fata de studentii pe care-i formeaza,sa alegeti calmul biroului dvs ptr a va deversa dezaprobarea printr-un text „incendiar(???)”?
    Si pentru ca totusi asta v-a fost alegerea (nu mai putin previzibila,din nefericire pentru noi!),ce informatie capitala ne dati prin acest articol:ca cine fura,va mai fura,si ca se va aranja astfel incat sa deplaseze atentia unanima catre „periculosii hoti in devenire”,care nu sunt altii decat copiii nostri complet debusolati?

    Daca v-ar interesa mentalitatea poporului,cum functioneaza el de un timp (prea!) indelungat incoace,ati remarca poate si ca ea se manifesta printr-o ingaduinta maladiva si flagranta fata de abuzurile celor puternici (dar simpatici!?),si printr-o intransigenta isterica fata de nelegiuirile celor slabi!?
    Problema romanilor este mentalitatea paguboasa,iar Ponta & co,nu reprezinta decat unul din produsele ei nocive si CONTAGIOASE!
    Rolul oamenilor integri,de buna credinta,si pentru care interesul national mai primeaza inca,ar fi tocmai tratarea cu maximum de pricepere a cauzelor bolii de care sufera societatea,si nu simpla enumerare a simptomelor…

    • Stimată doamnă, trebuie să știți că n-am scris din biroul de la Universitate, am scris de acasă. La universitate nu stau pe forumuri de discuții :) , sunt 100% dedicat activităților de predare și cercetare conform fișei postului.

  5. Domnule Iordache, eu cred ca articolul dumneavoastra sufera de „rationament afectiv” (alegeti exemplele care va sustin punctul de vedere si le eludati pe cele contrare). Declaratia referitoare la exigenta care ar trebui aplicata in testele nationale, pana una alta, ramane o declaratie, mai discutam dupa. Dar actiunea concertata prin care finantarea cercetarii este taiata pentru cei care au avut parte de un concurs „pe bune” dar este marita pentru cei care concureaza acum „pe stilul vechi” este un fapt. Eu nu cred ca „scopul scuza mijloacele” iar curatenie cu oameni murdari nu se poate face.

    • Subscriu la ceea ce spuneti, este imposibil sa curatam sistemul, indiferent de declaratii, atata vreme cat oamenii care trebuie sa o faca sunt ei insisi murdari!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro