Home » Global / Europa »Opinie »Reactie rapida » Citesti:

Despre noutăți, numai de bine. Mitul teroriștilor singuratici

Tereza-Brindusa Palade mai 23, 2017 Global / Europa, Opinie, Reactie rapida
29 comentarii 3,032 Vizualizari

Veștile despre “ultima explozie” sinucigașă sînt, ca de obicei, tragice. Nici arendtiana “banalitate a răului” nu le face mai suportabile. Ultimul atac terorist a avut loc la un concert din Manchester, făcînd victime printre tineri și copii. El pare tragic sincronizat cu agenda anti-imigrație (pro-Brexit) a guvernului May și cu retorica anti-terorism pe care președintele Donald Trump o expune de cîteva zile în Orientul Mijlociu. Cele două noțiuni, terorismul și imigrația, nu sînt sinonime, dar, în “zgomotul și furia” politicii, sînt de multe ori suprapuse prin tot felul de generalizări pripite.

Poliția britanică a refuzat, din rațiuni de securitate, să comunice detalii despre atacator în primele ore după atacul de la stadionul din Manchester. Ca de obicei însă, pe mai multe site-uri de știri au apărut primele speculații. Fără suficiente date și temeiuri, CNBC a titrat deja: “Manchester attack likely the work of lone wolf than terror network” (“Atacul de la Manchester probabil lucrarea unui lup singuratic, mai curînd decît a unei rețele teroriste”). Am o acută senzație de déjà-vu. Și după atacul vehicular de la Nisa, de pildă, am citit ceva similar despre teroristul de origine tunisiană, Mohamed Lahouaiej Bouhlel. La fel și după atacul din tren de la Würtzburg, de către un tînăr imigrant afgan, care a înjunghiat patru călători înainte de a fi imobilizat. După narațiunea favorită a mass-mediei occidentale, mai toți teroriștii suferă de maladia “singurătății”. Cu toții “se radicalizează” de unii singuri și întreprind atacuri izolate. ISIS le revendică, desigur, pe toate. Totuși, spun numeroși analiști occidentali, în multe cazuri nu sînt dovedite legături substanțiale ale acestor atacatori izolați cu Statul Islamic sau cu alte organizatii teroriste.

Dar oare analiștii și comentatorii care operează cu asemenea etichetări grăbite, de obicei în primele 24 de ore după comiterea unui atac, n-au auzit de rețele digitale? În epoca Facebook-ului, mai cred ei oare că “rețele teroriste” înseamnă doar grupuri care se întrunesc fizic și pun la cale atacuri în cadrul unor întîlniri conspirative?

Pe lîngă faptul că modelul rețelelor conspirative clasice e depășit, el poate îngreuna și

misiunea serviciilor secrete de a descoperi și dejuca atacurile teroriste. E exact ce s-a întîmplat în Franța cu rețeaua lui Abdelhamid Abaaoud, “creierul” atacurilor de la Paris din 2015. Abaaoud coordonase anterior și alte atentate (eșuate). De fiecare dată cînd era descoperit un nou “terorist amator” coordonat, deși nu direct instruit, de Abaaoud, presa se grăbea să muște din momeala “lupului singuratic” și oferea o teorie falsă. Evident, Abaaoud tăcea și pregătea, la adăpostul teoriei înghițite și de serviciile secrete franceze, atacul de la Bataclan și de pe străzile Parisului. Serviciile secrete franceze n-au faima de a fi cele mai capabile din lume, dar naivitatea lor de a credita mitul teroriștilor singuratici nu le-a ajutat deloc să-și depășească handicapul în materie de dejucat atacurile planificate de teroriști.

În realitate, indivizii etichetați rapid ca “lupi singuratici” au cel puțin legături digitale cu alți militanți. Așa cum observă Daveed Gartenstein-Ross și Nathaniel Barr, în articolul lor “The Myth of Lone-Wolf Terrorism” (”Mitul terorismului de tip lup singuratic”) din revista Foreign Affairs, 26 iulie 2016, în epoca serviciilor de comunicare criptată este relativ ușor ca teroriștii să se sustragă tentativelor de detectare și descifrare. Dar, dacă teoria operațiunilor teroriste izolate domină întregul cadru de analiză, este posibil să nici nu se încerce stabilirea unor conexiuni.

Cred că e mai prudent și realist să li se facă grupărilor teroriste favoarea de a fi luate în serios atunci cînd revendică un atac. Chiar dacă unele atacuri au o coordonare soft, e aproape sigur că atacatorul le-a planificat luînd mai întîi legătură cel puțin cu militanți individuali, daca nu cu organizatii teroriste. “Lupul singuratic” e un construct mediatic, de obicei fără nici o corespondență cu realitatea.

La ora la care scriu aceste cuvinte, au apărut primele informații despre identitatea teroristului de la Manchester, Salman Abedi, un tînăr născut în Marea Britanie, dar de origine libiană. Eticheta de “lup singuratic” i-a fost însă aplicată de presă înainte de a se afla mai multe despre el și background-ul său. Ca de obicei, prin omiterea posibilelor sale contacte digitale cu alți militanți și apelul automat la clișeul ”lupului singuratic”, pentru simplul motiv că ”a acționat de unul singur”. Clișeul e, de altfel, foarte convenabil rețelelor militante reale și oferă implicit “protecție” activității lor digitale de recrutare și coordonare de noi operațiuni. Diavolul se bucură cel mai tare și poate lucra cel mai nestingherit cînd toată lumea crede că nu există.

Mai rămîne de sperat că, cel puțin serviciile britanice de contra-terorism, asistate în acest caz de MI5, nu vor repeta erorile naive ale serviciilor secrete franceze. În patria lui Sherlock Holmes cel puțin, poate că detectivii vor recunoaște existența noilor tipuri de rețele teroriste, înlocuind o teorie anacronică cu una bazată pe ipoteze aduse la zi.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "29 comments" on this Article:

  1. Josef Svejk spune:

    De unde mitul atacatorului singuratic?! Foarte simplu: dintr-o adanca si instinctiva motivare ideologica.

    Acceptarea faptului ca majoritatea zdrobitoare a teroristilor sangerosi actioneaza in mod consient, premeditat si consecvent duce la intrebari incorecte politic. La constientizarea faptului ca terorismul islamic nu e nicidecum o inventie recenta a unor “radicali”, ci ca e insasi esenta islamului de la bun inceput. Profetul asista rabdator la decapitarea a sute de membri ai uni trib din Medina ce-l primisera ca refugiat, dar care refuzasera apoi sa se converteasca la islam. Nu suna a ISIS din zilele noastre?

    Business-ul principal al profetului, jefuirea caravanelor concurente ale negustorilor din Mecca ce-l alungasera de acolo, merge destul de prost pana in momentul in care profetul ii convinge pe adeptii sai ca cei ce mor in lupta pentru el se duc garantat in rai unde sunt cadoristi cu 72 de virgine durdulii + rauri de miere si apa cristalina. Din acel moment aproape ca nu mai exista esecuri, chiar daca pierderile devin imense – dar asta nu mai conteaza, atata vfeme cat convertitii ii depasesc ca numar pe “martiri”. Din nou, nu suna infiorator de familiar?!

    Mitul criminalului singuratic face ca terorismul islamic sa para ceva inevitabil si firesc. ca un cutremur sau un meteorit . Si nu doar firesc ci mai ales ceva acceptat ca o fatalitate de neprevenit. Aici e cheia afacerii: In acest mod nimeni nu mai chestioneaza compatibilitatea islamului cu civilizatia noastra, respectiv nimeni nu mai chestioneaza oportunitatea imigratiei isalmice. Deci “elita progresista”, a carei perspectiva nu bate niciodata mai departe de lungul nasului, isi asigura voturile masive ale musulmanilor… Simplu, nu-i asa?!

    Faptul ca povestile cu dezechilibratii tulburati de jocuri pe calculator care injunghie la plezneala necunoscuti nevinovati sau fac bum-bum prin locurile publice pentru ca si-au pierdut mintile au ajuns deja anectodice. Dar asta nu tulbura cu nimic aparatul de propaganda progresist, care isi repeat la nesfarsit gargara politic corecta. Ei stiu foarte bine, de la inaintasul lui Goebbels, ca o minciuna repetata suficient de insistent si de des devine adevar general acceptat.

    • Yoda spune:

      Apreciez faptul ca ai spus “terorismul islamic” si nu “terorismul islamist”. :) Apreciez la fel de mult ceea ce a spus si Presedintele Trump (se pare ca a spus-o intentionat): “That means honestly confronting the crisis of Islamic extremism and the Islamists and the Islamic terror – of all kinds. We must stop what they’re doing to inspire because they do nothing to inspire but kill and we are having a very profound effect if you look at what’s happened recently.” (https://www.steynonline.com/7838/the-unchanging-of-the-guard)

  2. Marco spune:

    Problemele de azi se puteau prevede inainte sa invite millone de musulmani in europa, ba chiar culmea politicienii inepti, au tolerat zeci de ani, moschei cu religiosi radicali care predicau jihadul. Y toate aste de dragul asa ziselor valor democratice, pe care nu le-a votat nimeni.

    • MariS spune:

      @Marco : “au tolerat zeci de ani, moschei cu religiosi radicali care predicau jihadul”

      Corectă observaţia. Pe vremea comunismului existau agitatorii, adică propagandiştii comunişti, care propovăduiau lupta de clasă, echivalenta jihadului. Acum aceşti radicalişti propagă doctrine ale violenţei, ale urii şi distrugerii celor vizaţi de ei ca inamici sau eretici. Ar trebui acţionat, în primul rând, asupra lor şi împiedicaţi să racoleze şi să îndoctrineze alte persoane cu posibile slăbiciuni, gen frustări, decepţii sau complexe de inferioritate.

  3. Victoria spune:

    Je suis – I am Manchester!
    Vor veni presedinti si prim-ministrii sa comemoreze/protesteze, tinandu-se de brat?!
    I hope so!

  4. Adrian spune:

    Câtă vreme mitul e prezent doar în presă, se poate lua ca fațeta întunecată a corectitudinii politice: infractorii de la gulere albe la teroriști acționează singuri, altfel agregarea în orice formă ar alimenta teorii ale conspirației inclusiv un început de legitimare (așa au convenit ei, greșit, dar așa au convenit). E mai simplu de acceptat că există criminali alienați împotriva unei societăți de viitori decedați față de care în mod real nu nutresc niciun simțământ. Granițele dintre greșit și anormal sunt a fi păstrate și recunoscute.

  5. victor L spune:

    “El pare tragic sincronizat cu agenda anti-imigrație (pro-Brexit) a guvernului May și cu retorica anti-terorism pe care președintele Donald Trump o expune de cîteva zile în Orientul Mijlociu.”.
    Oare atentatele din Franta, Belgia ori Germania cu ce agende se sincronizau?
    Agende proaste, evident: nu ai voie sa te plimbi pe promenada ori sa mergi la un concert.
    Formularea “lup singuratic” este pentru multimi, nu pentru serviciile de contra-terorism; acolo se analizeaza mai in profunzime. Caci “un lup singuratic” are uneori sanse mai mari de reusita decit o retea organizata si urmarita.
    Dupa cite se pare “retorica anti-terorism pe care președintele Donald Trump o expune de cîteva zile în Orientul Mijlociu.” este ironizata fin de analisti.
    NB,
    guvernul UK si Trump nu sint acolo pentru a multumi gusturile analistilor de serviciu. Sint in slujba tarilor lor.

    • Mihai spune:

      @VictorL: “Formularea “lup singuratic” este pentru multimi, nu pentru serviciile de contra-terorism; acolo se analizeaza mai in profunzime. Caci “un lup singuratic” are uneori sanse mai mari de reusita decit o retea organizata si urmarita.”

      Interesant, dar oare retelele teroriste nu ar putea sa “foloseasca” astfel de “lupi singuratici” pentru a comite atentate, creind astfel impresia ca actioneaza singuri? Astfel, legatura cu reteaua este practic inexistenta. Faptul ca apoi ISIS revendica atentatele este de ochii soacrei. In fond, in afara de ei nici nu mai exista altii care sa revendice ceva. Nu uitati ca ISIS a fost creata de fosti agenti de securitate irakieni si fosti politisti, militari care au fost inlaturati din institutiile respective dupa razboi. Asadar, baietii sunt antrenati si stiu sa actioneze. Mai cred , de asemenea, ca in spatele lor exista un guvern destul de puternic care-i finanteaza.

      • victor L spune:

        @ Mihai,
        nu am spus ca “un lup singuratic” nu actioneaza in concordanta cu retelele teroriste.

  6. Ela spune:

    “Mai rămîne de sperat că, cel puțin serviciile britanice de contra-terorism, asistate în acest caz de MI5, nu vor repeta erorile naive ale serviciilor secrete franceze”
    Surprinzatoare concluzie…
    Banuiesc ca afirmatiile pe care le faceti si criticile pe care le aduceti, sunt sustinute de expertiza si experienta pe care le aveti in domeniul luptei anti-teroriste.
    Astfel, insistenta dvs asupra formularii “lup singuratec” survine din preocuparea de a ne impartasi dificultatea sporita pe care acest fenomen inedit o prezinta in amonte, adica in lupta de prevenire a actelor teroriste.
    Altfel, nu este decat polemic, as zice chiar patetic, ceea ce mi se pare si indecent, si deplasat in contextul actual.

    • bogdan spune:

      Criticile sunt generate de evidenta, madam. Faptele recente demonstreaza abilitatea serviciilor antitero frantuzesti de a rezolva o situatie de luare de ostateci.

  7. Jay spune:

    Sintagma “lup singuratic” se refera, contextual, la conditia efectiva, operationala, a actului terorist, fie deflagratie, atac cu arma letala etc., cand este executat de o singura persoana. Evident, in operationalizarea actului, sunt implicate organizatii, persoane, logistica, finantari, planificari si tot restul.

    Avand insa in vedere constructia motivationala a actului terorist, la nivelul individului respectiv, cred ca media ii face involuntar o favoare, chiar o reverenta, prezentandu-i identitatea completa si fotografia. In felul acesta este recunoscut de comunitatea de provenienta, dar mai ales de comunitatea luptatorilor din organizatia respectiva si a discipolilor/sprijinitorilor acestora. Avand in vedere ca ei se considera intr-un razboi sfant impotriva cruciatilor, ordonat de insusi Allah, acesti “lupi singuratici” devin eroi, legende si, implicit, modele inspirationale, demne de urmat de catre viitorii “candidati” la actiuni teroriste. Ori exact acest aspect il motiveaza esential pe “lupul singuratic” care este constient ca, in afara de (iluzoria) recompensa in tone de virgine in Raiul lor, primeste sigur o maxima recompensa morala post-mortem prin eroificarea lui.

    Iata de ce cred ca discretia absoluta/indiferenta asupra identitatii teroristilor, din partea autoritatilor, ar duce la anonimizarea teroristului si ar conribui, cat de cat, la trimiterea imaginii lui in neant, spre indiferenta si uitare totala, ceea ce ar putea constitui un factor demotivant. Faptul ca, eventual, organizatia il numeste si ii da identitatea, nu mai are aceeasi valoare motivanta ca cea data de recunoasterea de catre “inamic”…

    • Franciscus Baconius spune:

      De accord cu acest comentariu. Si as sublinia afirmatia ca “indiferenta” este cel mai bun mijloc de combatere a terorismului. Cand spun indiferenta ma refer exclusiv la presa, politicieni, public in general.

      Serviciile de Securitate trebuie sa actioneze cu diligenta bineinteles.

    • Adi spune:

      Formlarea “lup singuratic” este folosita nu pentru a prezenta faptul ca a fost un singur atentator ci ca acesta a planificat totul singur, de capul lui, ca ideea atentatului i-a venit in timp ce asculta muzica de camera sau citea poezii si nu ca urmare a apartenentei la un grup. Adica si executia, dar mai ales motivatia atacului a fost o idee individuala si nu indusa de mediul islamic. Mai ales in atentatele cu bomba ar fi si nerentabil sa se arunce in aer doi atentatori cu cate 5 kg. explozibil fiecare in loc de unul singur cu 10 kg. Cand situatia o cere (atentate cu arme de foc) ca la Bataclan si Charlie, pentru eficienta maxima vor actiona mai multi si atunci presa ni-i va prezenta ca o haita singuratica.
      Propunerea dvs. s-ar putea sa fie luata in seama, dar poate ar fi mai bine ca in loc de atentat cu autor/erou necunoscut presa sa nu mai prezinte nici macar fapta/atentatul si existenta victimelor. Doar pacea si pretenia intre popoare.

      • Yoda spune:

        Combinatia de muzica de camera cu poezia cred ca l-a intaratat la culme si n-a mai putut sa reziste, drept care a pus de-o bomba. Combinatie periculoasa… :)

  8. Franciscus Baconius spune:

    As dori sa adaug o nuanta la logica acestui argument. Exista o diferenta notabila intre mesajul presei si analizele de specialitate, la fel cum exista o diferenta considerabila intre opinia publica si opinia specialistilor.

    Credeti oare ca serviciile de securitate nu iau in calcul toate informatiile de care dispun si se informeaza din presa?

    Presa este pentru public si scopul ei general de informare poate avea efecte destul de urate daca ar specula dupa fiecare atac ca a fost un plan bine pus la punct de retele teroriste organizate. Scopul presei nu este de a isteriza opinia publica in momentul fierbinte al evenimentului. E ca si cand in momentul unui incendiu li s-ar comunica oamenilor sa fuga care incotro, sa se calce in picioare, in caz contrar vor muri sigur. Este rezonabil ca primul anunt, in lipsa unor informatii concrete sa fie de calmare a opinie publice, urmand ca in saptamanile urmatoare, pe masura obtinerii datelor oficiale, sa poate prezenta situatia reala

    Realitatea, despre care presa scrie mai putin spre deloc, este ca un numar foarte mare de atentate este anticipat si blocat anual. Foarte putine sunt cele care au succes si in acele situatii de multe ori este vorba chiar de lupi singuratici, sau persoane care nu s-au expus suficient pentru a fi interceptate, anterior producerii tragediei.

    Stiti ca, trebuie mentinuta o balanta intre ordine si libertate. Si nu cred ca o securitate excesiva in care ar fi supravegheate mai multe persoane decat este necesar, in care politistii si militarii ar merge pe strazi inarmati, in care am crea cozi imense la orice evenimente pentru a trece de porti cu detectoare, nu cred ca toate aceste masuri ar indeparta complet riscul unui atac terrorist. Am trai insa intr-o lume mai putin libera si fara libertate, nicio viata nu merita traita.

    Nu spun ca trebuie tolerat terorismul. Dimpotriva, tocmai din cauza reactiei publice si a instabilitatii sociale pe care o provoaca, el trebuie combatut eficient. Dar cred ca ar trebui sa intelegem ca, atat timp cat suntem oameni si avem reactii emotionale disproportionale auto-distrugatoare si atat timp cat avem media care sa propage global frica si ura provocata de actele de terrorism, terorismul va face parte din vietile noastre. Pentru ca atat timp cat isi atinge scopul, motivatia producerii de acte teroriste va persista.

    • Gabriela Cîrstea spune:

      Dle. Franciscus Baconius, discrepanța dintre analizele dvs. și nickname-ul ales este atât de flagrantă, încât m-aș putea amuza copios, dacă subiectul ar fi altul. Perseverența cu care insistați să banalizați terorismul e demnă de o cauză mai bună. Cu riscul de a vă strica weekendul, vă asigur că, deși suntem toți oameni, nu toți ”avem reactii emotionale disproportionale auto-distrugatoare”, cum mărturisiți în ultimul paragraf. Închei creștinește, dorindu-vă ca terorismul să nu facă niciodată parte din viața dvs.!

  9. Yoda spune:

    “Cele două noțiuni, terorismul și imigrația, nu sînt sinonime, dar, în “zgomotul și furia” politicii, sînt de multe ori suprapuse prin tot felul de generalizări pripite.”

    Ba sunt sinonime. Terorismul islamic este sinonim cu imigratia. Pana cand o sa refuzam sa vedem cauza raului, nu o sa putem sa gasim nici o solutie. O sa balmajim in continuare niste tampenii impotente de genul celor debitate de The Independent: “There’s only one way Britain should respond to attacks such as Manchester. That is by carrying on exactly as before.” Adica, sa nu facem nimic nici de acum inainte, asa cum n-am facut nici pana acum.

    Un articol excelent pe tema asta: Mark Steyn – “Dangerous Woman” Meets Dangerous Man (https://www.steynonline.com/7841/dangerous-woman-meets-dangerous-man)

  10. Vlad spune:

    Hiba societatilor sau societatii in care traim este ca se raporteaza la individ prin intermediul categoriilor. Prezumtia care asigura “buna” functionare si perpetuare a climatului social este categoria. Categoria pe langa faptul evident ca in loc sa clarifice, deindividualizeaza prezinta un criteriu vag de solidarizare umana.

    Societatea, prin structurile institutionale, are rolul tocmai de a oferi parghii de incluziune atat pentru linistea celor care adera la principiile de functionare cat si pentru a se autosustine.

    Migratia si tehnologizarea creeaza mai degraba polarizare si excluziune intrucat fundamentele coezive umane scad prin migratie si sunt excluse prin tehnologizare.

    Fenomenele de excluziune nu sunt o noutate ceea ce e relativ nou este radicalizarea violenta. Societatea, actionand tot timpul individual prin cei care se simt parte integranta, tinde sa actioneze inertial in jurul valorilor comune si economic aspecte care favorizeaza excluziunea.

  11. victor L spune:

    “Cele două noțiuni, terorismul și imigrația, nu sînt sinonime”, imi pare a fi argumentul celor ce sustin ca “comunismul nu a fost o solutie rea, dar a fost prost aplicat” :P

  12. Paul2017 spune:

    Iată că deja începe să se vorbească de o rețea de atacatori:
    “Manchester attack: Police hunt ‘network’ behind bomber”:
    http://www.bbc.com/news/uk-40032504

  13. Emergency plan spune:

    10 steps in case of terrorist attack in European city:
    https://i.imgur.com/cM8reY9.png

  14. ion adrian spune:

    Acest mit este doar o scuza pentru servicii caci daca este de nescuzat incapacitatea de a identifica retele fizice sau internautice si varfurile lor de lance, este scuzabil sa nu poti descoperi si preveni atacul unui singuratic poate si cu destule fobii mentale. :)

  15. mariusmioc spune:

    Principala pricină a atacurilor teroriste e implicarea militară a unor țări europene în țări musulmane.
    Sîntem indignați cînd explodează o bombă în Manchester. Dar și musulmanii sînt indignați cînd e bombardat un oraș în Siria sau Afganistan. Și indignarea asta îi face să săvîrșească faptele respective.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Tereza-Brindusa Palade


Tereza-Brindusa Palade

Profesoară de Filosofie și Etică Politică la Facultatea de Științe Politice (SNSPA, București), eseistă, publicistă și poetă. A publicat numeroase volume de eseistică f... Citeste mai departe


E randul tau

Copilul nu este proprietatea părinților. Niciun om nu poate fi proprietatea altui om. Am explicat ...

de: Cristi Danilet

la "Familia pe înțelesul tuturor – Partea a patra: Părinții nu au drept de viață și de moarte asupra copiilor"

România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

Cauta articole

august 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)