Home » Educatie »Opinie » Citesti:

Despre oamenii din sistemul romanesc de cercetare

Virgil Iordache aprilie 14, 2013 Educatie, Opinie
95 comentarii 5,617 Vizualizari

În acest articol îmi propun o abordare echilibrată a conflictului dintre oamenii cu performanțe mari și cei cu performanțe slabe din sistemul românesc de cercetare. Cred că la originea scandalului actual al subfinanțării cercetării de performanță se află acutizarea acestui conflict în condițiile proastei lui gestionări atât de către fosta guvernare, câ și de către cea actuală.

Cum să vorbim despre cercetare fără a polariza și mai mult conflictele existente? Cum să vorbim fără a mai acuza impostura și lenea ? Acum, când atât de mulți oameni de valoare suferă pe nedrept datorită modului de alocare a fondurilor în competiții de proiecte care au fost organizate nu de ei, ci de către stat ? Simplu: să nu mai vorbim despre cercetare, ci despre oamenii care sunt implicați în acest sistem. Să vorbim cu omenie.

O analiză simplistă ar putea identifica trei categorii de oameni în cercetarea din România. Unii oameni adoptă această meserie, de cercetător, pentru că le place asta, este vocația lor. Doresc să cunoască, doresc să înțeleagă, și să împărtășească altora ce au înțeles. Alții au nimerit în ea din întâmplare. Uneori nu știu bine nici o limbă străină. Noțiunea de metodă ștințifică li se pare un moft epistemic. S-au împăcat cu ratarea pentru că nu au ceva mai bun. Aceștia sunt în general blazați. Ei se apără de sentimentul de ratare spunând tuturor că așa e sistemul, că de vină nu sunt ei. Alții, în fine, s-au obișnuit să folosească meseria de cercetător pentru a drena bani publici. Aceștia sunt agresivi când sursa lor de  bunăstare este amenințată, sau când sunt puși la muncă efectivă prin ridicarea standardelor.

Toate cele trei categorii de cercetători pot avea sentimente patriotice, dar se raportează la ele într-un mod diferit. Prima categoria pentru a lupta pentru imaginea României în lume, celelalte două pentru a argumenta izolarea României de lume.

Reforma din învățământul superior a pus oglinda în față oamenilor din toate cele trei categorii de mai sus, iar acest lucru nu le-a fost plăcut. Ei au suferit teribil. La început au crezut că este o glumă, o utopie a câtorva idealiști, apoi au văzut că lucrurile sunt cât se poate de serioase. Pierdeau bani, pierdeau prestigiu. Unii și-au asumat cu cinism impostura sau mediocritatea relevate de oglindă. Alții au negat cu înverșunare că ceea ce au făcut ei este o fraudă, o pseudo-cercetare când nu o fraudă academică în sens strict. Au refuzat evidența, punând în discuție criteriile acceptate oriunde pe această planetă referitoare la publicații și standarde academice. Dar cei mai mulți, cercetătorii din vocație, au încercat să se apere, să spună că ei pot mai mult, și să încerce mai mult.

Acum este vremea în care cei care și-au asumat impostura cu cinism, deveniți neeligibili în competițiile din ultimii ani, îi epuizează material pe cei care au avut rezultate performante pentru a-i elimina din sistem, pentru a-și apropria resursele existente, dar mai ales pentru a-și manifesta emoțiile negative pe care le au cu privire la cei care le-au rănit orgoliul. Un domn P. dovedit plagiator, o doamnă fostă ministru și rector A. neeligibilă la programul de Idei, un domn ministru M. victimă a studenților care au scris pentru el nenumărate articole plagiate, un lider de sindicat oarecare, fost ministru interimar al educației, complexat de superioritatea tuturor oamenilor serioși din educație și cercetare, iată genul de oameni care sunt la originea modului de finanțare a cercetării din acest an.

Însă domniile lor fac asta în mod natural, firesc, justificat, pentru că nu li s-a oferit nici o șansă în sistemul reformat. Au fost puși cu spatele la zid. Pentru ei nu mai era nici un loc. Iar asta nu este vina lor. Trebuia să li se ofere și lor un loc, pe măsura posibilităților mai modeste. Pentru că suntem cu toții în aceeași barcă, ne place sau nu ne place.

Aceste persoane particulare au în spate emoțiile similare a enorm de mulți oameni de bună credință. Între ei se află cercetători din vocație care nu s-au putut dezvolta pentru că lipsea infrastructura, sau pentru că lipseau banii. Apoi sunt milioane de absolvenți care au diplome de licență și masterat în urma unor lucrări fraudate pentru că așa fraudează toți și pentru că profesorii lor le-au permis sau chiar i-au încurajat. Toți acești oameni au părinți, familie, care îi apără și nu vor să îi vadă suferind. Părinți, familie, care le spun că a scrie ceva cu cuvintele tale este doar pentru genii, că omul normal doar compilează. O mamă sau o soție nu își vor condamna niciodată fiul sau soțul pentru o fraudă academică, vor pune dragostea înaintea dreptății. Eu sunt convins că domnul Ponta este o victimă a profesorilor lui,  și a felului în care se fac doctoratele în drept în România. Sunt convins că plagiatorii de manuale au fost încurajați să facă asta de foarte numeroșii lor colegi care făcuseră asta înainte.

Acești oameni nu pot avea un sentiment de vină cum nu are studentul prins doar el atunci când, de fapt, tot anul a copiat la acel examen. El simte că e victima unei nedreptăți. Îl va urî pe profesor pentru că l-a umilit și îl va disprețui pentru că nu i-a prins pe toți ceilalți. Un profesor bun nu-l va penaliza, ci doar admonesta. Un profesor bun va face în așa fel încât să nu fie nevoie să se copieze, sau să fie imposibil să se copieze. Pedeapsa are eficiență doar atunci când încălcarea legii este excepția, nu regula. Dar asta nu e așa simplu precum a penaliza pe cineva luat la întâmplare sau pentru că a ieșit la înaintare din ambiții politice ca domnul Ponta.

Asta e ce vreau să spun: că a nu fi lăsat să plagiezi este o nedreptate când toți fac asta.  E ca și cum ai fi amendat doar tu pentru viteză peste cea legală în localitate când circuli în coloană și toți merg cu aceeași viteză. Poliția te trage pe dreapta doar pe tine și te amendează. E legal, e formal acoperit, dar e profund nedrept, pentru că e arbitrar. Dreptatea nu este arbitrară niciodată. Un guvernant bun nu va penaliza arbitrar.

Poate că a fost aici o eroare tactică a celor care au făcut reforma din educație și cercetare. Celor cu performanțe mediocre (nu spun mediocri, pentru că eu cred că ei pot mult mai mult) nu li s-a dat nici o șansă. Din milă creștinească sau din înțelepciune militară (Sun Tzu) ar fi trebuit să fie umiliți mai puțin. Fie și investind pentru asta o parte din banii publici pentru cercetare.

Poate că ar fi trebuit ca o parte din banii publici să se aloce prin competiții de proiecte evaluate de evaluatori români, perpetuând sistemul vechi, iar altă parte după standardele europene, clar cerute de procesul Bologna în care România este parte. Un fel de divizia A și diviza B a cercetării. Cu o puzderie de proiecte mici la divizia B, și elitistele proiecte mari la divizia A. Divizia A să fie gata de integrare în Europa, divizia B să fie un răspuns la o problemă socială, de sistem.

Știu că sunt foarte mulți oameni care aparent nu sunt nici măcar de divizia B în cercetare. Ei sunt de județeană. Sau pur și simplu au ieșit la o miuță în spatele blocului. Sunt cei din unele institute ale academiei, institute naționale de cercetare dezvoltare sau facultăți din universități în care li se permite de facto să chiulească cu zilele ca să își rezolve treburile personale, în care nu le cere nimeni să publice ceva serios, care își spun că asta este, că așa e firesc. Așa e lumea lor. Și ei ar fi trebui să fie lăsați să existe. Nefăcând asta au fost transformați în susținători ai contra-reformei. Poate că lor trebuia să li se dea niște salarii compensatorii, să aibă oportunitatea unei reconversii profesionale, și să fie direcționați spre educația preuniversitară.

Mesajul general al acestui articol este următorul: a discuta despre principii este ceva inuman, dacă o faci fără a privi în jurul tău la cei care se ocupă cu meseria în care aplici principiile.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "95 comments" on this Article:

  1. kinn spune:

    Da, de acord

    Din Sun Tzu:
    Li Ch’uan: «Ei învinserã prin strategie. Sub a doua dinastie Han, Tsan Kung, marchiz de Tsan, încercui pe rebelii Yao la Yuan Wu, dar timp de mai multe luni el nu fu în stare sã cucereascã orasul.43 Ofiterii si oamenii sãi erau bolnavi si plini de rãni. Regele din Tung Hai îi spuse lui Tsan Kung: “Acum, v-ati masat trupele si ati încercuit inamicul, care este hotãrât sã lupte pânã la moarte. Asta nu este strategie! Ar trebui sã ridicati asediul. Arãtati-le cã au o portitã de scãpare; ei vor fugi si se vor împrãstia. Atunci si un paznic de câmp îi va captura! Tsang Kung urmã acest sfat si cuceri Yuan Wu”.

    • Arges spune:

      Acesti 70% umiliti de Funeriu, nu acceptau doar portita de scapare ! Sunt foarte orgoliosi, Au spart incercuirea !

      • Pinno spune:

        @Arges
        Au spart incercuirea si au inceput sa se cocoate in grade didactice dupa ce aproape orice articol indexat in BD primeste punctaj. Orice maculatura cu pretentii stiintifice se poate indexa in vreo baza de date. Asa ca bati campii in 5-6 articole, mai ai ceva publicat anterior (in unele domenii anterior poate fi minus infinit), paste/copy vreo 3 carti si te-ai aranjat de un profesorat. Realitatea din dosarele de concurs NU se mai verifica de vreo comisie independenta (oricum CNTDACU este plina de analisti si consilieri ai politrucimii), ci numai de comisiile de concurs, care sint formate din oameni care au intr-un fel sau altul obligatii fata de candidat. Am frunzarit niste liste postate/CV de candidati pe site-ul edu.job si am “mirosit” aranjamente si minciuni de la o posta.
        Apoi mai dai o spaga cui trebuie si te ia intr-un proiect, te guduri pe linga vreun director de proiect sau persoana bine conectata si te “baga” in vreun/o comitet sau comitie si vezi doamne ai si reputatie!

        @V. Iordache. Raul nu se indreapta prin “duhul blindetei” in toate cazurile. Cind 70 % sint cum sint (dupa Arges), duhul blindetei” nu are nici un efect, ca urmare a faptului ca noii veniti (chiar potential incadrabili in ceilalti 30%) se vor ineca in milul degajat de cei 70%. In timp, cei 70% vor deveni 99,(9)% si atunci ce-i de facut? Demisiile deschid calea multor veleitari care se vor la butoane. Asta se si dorea! Sa vezi de-acum proiecte fanteziste (mai ales in stiintele sociale, de genul care sint cele mai cerute meserii pe piata municii, Raspuns eu fara nici o cercetare: bodyguard!!).

  2. a_muraru spune:

    Cred ca apelul repetat, in comunicarea publica a CNCS, la ”principii” poate fi chestionat. Cita vreme doar unele principii sint invocate, iar altele nu (adecvarea mijloacelor la situatie, evocata de dumneavoastra, are alura unui principiu), ma pot indoi de ”principialitate”.

    Mai direct: principiul transparentei ar trebui sa-i oblige pe membrii CNCS la publicarea unor informatii despre participarea lor la competitiile organizate de ei insisi in 2011. Ar doar un exercitiu bazat pe transparenta: am sti la cite proiecte de cercetare a participat fiecare membru al CNCS si cit a cistigat financiar in 2012 in urma acestora. Ma tem insa ca, daca ar face aceasta, am vedea cit de putin conteaza in ochii celor principiali un alt principiu, cel al evitarii conflictului de interese…

  3. casandra spune:

    Sunteti un om intelept. V-aţi gandit la o solutie aplicabila, nu la o solutie de revansa.

  4. Stefan spune:

    “Cunoaste-ti inamicul si cunoaste-te pe tine insuti ….”.

  5. M. Constantin spune:

    Dle Virgil Iordache,

    Mai intai ar fi bine de stiut ca oamenii din cercetare nu vin din neant; originea lor trebuie cautata in sistemul de educatie, ori poate mai degraba instructie. Cand un prezumtiv om de stiinta petrece spre un sfert din viata pentru a-si insusi doar virtutile punctualitatii si ascultarii, cu greu se poate imagina ca acesta va mai avea disponibilitate creativa. Vor fi greu de gasit pana si cei curiosi, gata sa strice jucaria doar ca sa vada si sa inteleaga mecanismul de functionare. Cineva, mereu, le va da peste degete si le va spune: buba!
    Numai ca, atunci cand se asteapta o proiectie noua asupra unui domeniu oarecare, a crede ca sistemul poate sa o genereze inseamna a trai cu iluzia ca Statu-Palma-Barba-Cot detine secretul loteriei. Caci cine, stiind alea sase norocoase, va mai investi in prima, a doua sau a noua liga?
    Iar pana una alta, bag de seama ca nici un cercetator nu se pronunta cu privire la nocivitatea ctitoriilor viitorului durate in structuri metalice oarbe. Mari constructii patratoase -malluri, depozite, fabrici si uzine- posibil solutii revolutionare, inghesuie oamenii tinandu-i total izolati de lumina zilei. Imi vine greu sa cred ca vreunul din numitii cercetatori ar accepta sa lucreze intr-o astfel de institutie-constructie fara sa cada in transa puscariasului, pentru care lumea se reduce la ochiul minuscul al ferestrei.
    Daca asta ar fi definitia progresului, nu avem de asteptat decat aparitia scolilor, spitalelor, primariilor, bisericilor, etc, etc… fara ferestre. Vor fi cu siguranta minti suficient de luminate care sa sustina o astfel de directie pentru ca trebuie sa fim ascultatori si punctuali.

    • Virgil Iordache spune:

      Aveți dreptate, problema e generală a sistemului de educație. Totuși sunt oameni cu creativitate nativă care ies cu vocație de cercetători și din acest sistem.

      • gheorghe spune:

        Cei de care pomenesti lucreaza in institute de cercetare particulare si creaza ROBOSCAN de ex. E mult mai usor sa te faci ca cercetezi sa te numesti cercetator si singura reusita certa a a ta e in ziua in care iti incasezi salariul! Poate imi da si mie cineva un exemlu de produs romanesc creat de mintea acestor cercetatori bugetari in ultimii 10 ani si care a rupt gura Europei si a lumii, ca eu nu am cunostinta!

  6. Andrei George spune:

    Stimate Domnule,

    Pentru că dvs. spuneți niște lucruri care nu sunt chiar adevărate (ca să fiu politicos), haideți să lămurim lumea cum stau lucrurile în realitate:

    1. Dvs vă referiți strict la cercetarea universitară. Ok. Dar peste tot în lume cercetarea universitară reprezintă un procent redus din totalul cercetării pe nivel național .Acest lucru este perfect normal, pentru că avem institute de cercetare- și criteriile dvs. de persoane care își dovedesc performanța cu ISI și alte bazaconii nu sunt reale pentru astfel de instituții- că vorbim de exemplu despre INRS-ul sau INERIS-ul francez sau despre foarte multe alte instituții – cum ar fi BGIA din Germania . Cercetătorul care face cercetare aplicativă- singura care contează pentru o economie- are lucrări și publicații dar nu neapărat cotate cu ISI- pentru că foarte multe domenii aplicative n-au astfel de reviste- și nu este condiționat de astfel de criterii.
    2. Banii publici n-ar trebui alocați pe ”cercetare” universitară fără nici un fel de aplicații practice. Respect munca matematicienilor, biologilor, etc. dar între cercetări de dragul publicării ISI și altele din care rezultă- de exemplu- o metodă de management performant- banii trebuie alocați pentru a doua categorie de cercetări. Universitarii câștigă din activitatea universitară- și ar trebui să le fie suficient.
    3. E ușor să pari stufos când alergi într-un concurs fără competitori-domenii de nișă în care n-ai concurenți- a se vedea școala de psihologie a lui David și compania – de la UBB- vor părea totdeauna exotice în ochii unui specialist din Vest și vor primi o mărgică pentru exotismul lor. Ne amintim de exemplu de ecofizică și alte tâmpenii care sunt dezvoltate exact pentru a se crea o nișă în care să înnoate pești politici . În realitate, nici una din valorile promovate de FUneriu și compania n-a adus nimic de valoare- pentru ce e în realitate cercetarea românească, nu pentru fițe hipsterești.
    4. Doamna A. și alte persoane care nu vă plac chiar au o viziune normală asupra cercetării. Iar viziunea normală spune că cercetarea aplicativă trebuie să dețină cam 95% din fondurile cercetării iar cea fundamentală- cam 5%. Asta în condițiile în care în România nu se va face cercetare fundamentală adevărată niciodată- pentru simplul motiv că nu avem noi față (laobratoare, specialiști, resurse) de așa ceva. Și pentru că nu contribuie cu nimic la o economie funcțională- ci doar la palmares. Ori țările dezvoltate au început întâi cu economia- și-au dezvoltat școli puternice- după care a venit și palmaresul.

    • kinn spune:

      Ce e aia cercetare aplicativa? Ce domenii aplicative nu au reviste ISI?

      Cel putin in domeniul tehnic gen IT, va garantez ca exista reviste ISI pentru toate nisele imaginabile. Desigur, in masura in care cercetarea conduce la un rezultat suficient de general pentru a putea fi folositoare si altcuiva.

    • Virgil Iordache spune:

      Dacă spuneți că oamenii dnei A. sunt interesați de cercetare aplicativă:

      - de ce taie bugetele proiectelor de Parteneriate în derulare ?
      - de ce nu finanțează direct fără altă competiție toate proiectele cu peste 70 de puncte din listele rezultate de la competițiile de Inovare și Parteneriate din 2011?

      Calitatea acelor proiecte evaluate de experți străini este mult peste cea a unor proiecte dintr-o competiție unde orice dr poate fi director de proiect, iar evaluarea o vom face noi între noi, așa cum s-a anunțat pentru 2013.

      În plus, se face economie de bani cu organizarea unei noi competiții

      Răspuns posibil: pentru că interesul pentru cercetarea aplicativă este pur retoric. Interesul e mai degrabă de revenire la sistemul de finanțare pe criterii neobiective:

      Părerea mea este că așa staul lucrurile.

      • Andrei George spune:

        Stimate domnule Iordache,

        Dacă vă aduceți aminte bine- dl.Boc a fost primul care a tăiat fără nici un fel de bază legală cel puțin 25% din contractele semnate de guvernarea Tăriceanu. De ce n-ar tăia și actualii guvernanți pleașca dlui. Boc ?
        Era normal să se organizeze o competiție nouă- de bun simț- și care să nu aibă pretențiile aberante ale lui Funeriu și compania. Pentru că există mulți cercetători de valoare care nu fac cercetare doar din dorința de a le mai apărea în CV un ISI. Și pentru că am pomenit de evaluatorii străini- știu de la un astfel de evaluator că i s-a cerut să taie orice fel de proiect care nu aparținea universităților. Omul- profesor universitar la TU Delft- și care deși este una din personalitățile în domeniu NU ÎNDEPLINEȘTE CRITERIILE FUNERIU- a zis pas pentru că s-a gândit că e ne-etic să facă așa ceva. Deci să fim iertați apropo de astfel de evaluatori- sau să poată fiecare domeniu să-și aducă evaluatori proprii.
        Haideți să ne concentrăm un pic și asupra rezultatelor. În afară de rezultate așa-zise de palmares- așa-zisa cercetare universitară n-a adus absolut nimic.. Referindu-mă la ceea ce știu aștept cu interes ziua în care la UBB se va deschide o clinică care va aduce cel puțin 200.000 Euro/an din aplicarea cercetărilor dlor. Miclea și compania- evident că asta nu se va întâmpla niciodată.
        Haideți să mai eliminăm un mit ”oricine poate fi director de proiect”. Ei și ? Pentru a nu vorbi din propria ogradă pot să povestesc despre o colegă de facultate, în prezent cercetător gr. III la un institut cu profil de cercetare aviatică (și). Persoana participă la vreo 4 proiecte Europene, i se mai cere expertiza în particular la încă alte 3- și nu e nici cu lucrări ISI- pentru că nu și-a permis- și n-a avut nevoie- să publice- și horror- nu e nici măcar doctor. În institutul respectiv- COMOTI- există dacă nu mă înșel un singur doctor inginer- directorul general. E cumva COMOTI compus din nulități care sug banii poporului ? Nici pe departe. Face cercetare aplicată ? Evident că da. Publică prin reviste ISI ? Nu prea spre de loc. Deci, de ce n-ar fi oricine director de proiect ? Credeți că dnii. demisionari de la CNCS au mai multe drepturi să conducă proiecte decât colega mea ? Credeți că coordonatorul unui proiect de FP7 în valoare de 25 de milioane de Euro care se termină în acest an- și care e profesor universitar la Universitatea Tehnică din Stuttgart- având articole publicate- dar nu ISI- e mai prejos decât snobii demisionari de la CNCS ?

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Nu mi-ați răspuns în nici un fel la întrebările respective. Ați politizat discuția și ați confirmat indirect că tot ce s-a făcut cu finanțarea în 2013 este un joc politic, fără nici o legătură cu funcționarea normală a unui sistem de cercetare. Eu nu am apartenență politică și cred că orice guvernare ar veni trebuie să se gândească la binele public, nu la drenarea banilor publici cum e clar că se întâmplă acum cu noua competiție fără nici un criteriu de evaluare decât bunul plac al guvernanților.

          • Pinno spune:

            Dl Iordache

            ANDREI GEORGE este un postac specializat in invatamint si cercetare, (si aici exista diviziune a muncii) care indiferent de subiect il arata cu degetul pe Funeriu (eventual Boc, Basescu plus familia).
            Multi dintre cei obisnuiti de pe acest site nici nu ne mai obosim sa-i citim replicile furioase si politizate, veninul gratuit pe care-l raspindeste.
            Asta ca sa stiti, mai ales ca poate veti mai scrie pe-aici.

          • Andrei George spune:

            Dle. Iordache, nu mă număr printre cei de la guvernare- deci n-am cum să vă răspund. Dar de ce credeți că dvs.- sau cineva cu un CV bun- e mai grozav decât un cercetător de la COmoti ? Aștept cu interes răspunsul.

        • kinn spune:

          Spuneti-ne numele directoruluide grant FP7 de 25 milioane euro de la Stuttgart care nu are lucrari ISI. Sa verificam si noi pe net cv-ul dumnealui sa ne convingem.

          • Florin F spune:

            @kinn E o minciuna gogonata pe care acest postac @Andrei George o serveste a nu stiu cata oara. Omul are talentul de a amesteca mici adevaruri depre cercetare cu mari minciuni, se da drept cercetator si atotstiutor, dar e doar un bagator de seama pe forumuri. Cateodata mai e luta in seama si asta ii da apa la moara.
            Urmaresc comentariile la articolele despre cercetare, invatamant si imi amintesc ca a mai scos perla asta de vreo cateva ori, a mai fost intrebat cine e marele profesor si nu a dat niciodata nici un raspuns. De fapt nici nu exista granturi de 2o si ceva de milioane de euro, asta se poate verifica pe situl ERC
            erc.europa.eu/
            unde apar toate tipurile de granturi europene.

            • Andrei George spune:

              Pentru Kinn, florin și alte persoane interesate

              http://www.zirius.eu/staff_e/aleksandarjovanovic.htm

            • Florin F spune:

              @andrei george
              Ramane cum amstabilit: minciuni gogonate pe care le serviti ca sa va aranjeze.
              Ce scriu acum nu este pentru dumneavoastra ci pentru a demonstra ca sunteti un impostor care bate campii pe forumuri cu jumatati de adevaruri.
              Profesorul a carui pagina ati dat-o nu e profesor universitar la Stuttgart ci la Novi Sad, la Stuttgard este doar afiliat pentru un timp determinat si nu la universitate ci doar la un institut de pe langa universitate care are ca membri doar cativa profesori universitari, cativa doctori si cativa doctoranzi presupun. Grantul respectiv nu e FP7 si nici gand de montantul acela de 20 si ceva de milioane de euro. Omul publica articole cotate ISI si carti la edituri bune din Germania; de altfel are pe sit doar cateva lucrari selectate, cele care banuiesc ca sunt in stricta legatura cu proiectul respectiv.
              Deci, asa cum spuneam, ne serviti minciuni combinate cu fapte autentice ca sa fiti credibil: un postac care nici nu stie sa se uite pe un CV, altfel si-ar fi dat seama si singur ca minciuna are picioare scurte si se face de ras.
              Cu asta sper ca s-a lamurit toata lumea cine si ce sunteti si nu vi se va mai da atentie, nici dv nici minciunilor dv.

            • OvidiuS spune:

              @Andrei George

              Haideti, mai faceti un mic effort si comparati publicatiile de la sursa dvs preferata

              http://www.dialogik-expert.de/de/forschung/journalpublikationen.pdf

              cu productiunea stiintifica a … intregului UPB cel pastorit de A.

        • Alex spune:

          Coordonator de proiect FP7 de 25 mil Euro…fara articole ISI…cititi va rog criteriile de eligibilitate. Nu prea e posibil.

    • Stefan spune:

      Un om care isi spune cercetator isi permite sa lanseze ineptia ca doar cercetarea aplicativa conteaza pentru economie. Cum stau in realitate lucrurile:
      - televiziunea si radioul sunt rodul cercetarilor fundamentale conduse de Hertz si Maxwell in domeniul campurilor electromagnetice
      - laserul exista datorita cercetarilor fundamentale in fizica atomica (principiile emisiei stimulate ale lui Einstein)
      - ingineria genetica se bazeaza pe cercetarile fundamentale in domeniul structurii ADN-ului
      - tehnologia dezvoltata in domeniul rezonantei magnetice se bazeaza si ea pe cercetarile fundamentale conduse, printre altii de Carr si Purcell in anii “50.

      Si cate si mai cate exemple se pot oferi. Practic multe dintre industriile contemporane sunt posibile DOAR datorita muncii depuse de oamenii care au facut cercetare fundamentala.

      Un om care afirma ce afirmati dvs. nu are cum sa fie cercetator adevarat. Afirmatiile dvs. demonstreaza un comportament tipic celor din categoria a treia identificata de autor.

      • Andrei George spune:

        Dle. Ștefan, aveți o idee cu totul futilă despre cercetare- și probabil că habar n-aveți de ce-și permite sau nu cercetarea românească. Spre dezamăgirea dvs. nu și-a permis și nu-și permite cercetări cum ziceți dvs.- pentru simplul motiv că costă mult prea mult iar rezultatele sunt vorba filmului ”un pod prea îndepărtat”. În rest, evident că nu sunt cercetător- în concepția dvs. Dar fără nici un fel de supărare, e doar concepția dvs.

    • grasu spune:

      oricum, trebuie luata in considerare si lipsa de cultura a cercetatorului roman. vroiai sa publici ceva, si asta si dupa 2000, dar cu acces aproape zero la literatura, te trezeai ca ai produs ce au facut altii cu zece ani inainte. pe de alta parte nimeni n-a cerut nimanui, niciodata, cu exceptia ultimilor ani, sa aiba lucrari ISI. acum, cand se cere, se vede ca productia de ISI pe Romania a crecut spectaculos. timpul va rezolva si aceasta problema. marea nefericire a cercetarii este insa existenta baronilor universitari, nulitati extrem de active si agresive, care fac si 4-5000 E/ luna din cercetare. vezi comisia care l-a albit pe copy-paste. din cauza astora sunt banalizate lucrarile ISI sau sunt taiate fondurile. la impartirile de bani din ultimii 2-3 ani aceste nulitati nu au avut acces si acum se straduiasc sa-si traga, repede-repede , bani. daca castiga acum un proiect pe 3 ani, pot sta linistiti o perioada, chiar daca se schimba regimul.

      • Andrei George spune:

        Dle. Grasu, aveți măcar o vagă idee cât costă să vizualizezi un articol din publicațiile Elsevier (e sistemul de valori la care mă raportez) ? 65 Euro costă vizualizarea unui articol scris de subsemnatul- pe care mi l-aș fi dorit cu marca Elsevier acolo pe pagină- și pe care nu mi-l pot permite să-l achiziționez. Și-atunci, despre ce mai vorbim ?
        Referitor la copy-paste, ține cu fraierii. Dacă trimiteți un articol pentru a fi recenzat prin double peer blind review- de exemplu- n-o să fie nici un fel de copy-paste. Acuma că dl.Ponta n-a fost niciodată cercetător- și că un profesor universitar de genul dnei. Andronescu poate fi un bun profesor universitar și fără a fi cercetător- sunt deja discuții pentru o grupă mai mare.

  7. iosiP spune:

    Domnule Iordache,

    Intr-o lume a resurselor limitate, orice abdicare de la principii sub pretextul umanismului – adica “sa aiba si gura lor ce sa manance” – inseamna implicit a reduce resursele de care beneficiaza cei care au demonstrat ca le merita (si sunt capabili sa le fructifice).

    Sunt cinic? Nu, doar pragmatic: cercetarea ar putea aduce beneficii acestei tari dar pentru asta este necesar sa evitam “capusarea” celor care vor si pot de catre cei care nu pot (iar unii nici macar nu vor).

    • Virgil Iordache spune:

      Nu sunteți cinic, dar deocamdat murim cu principiile în mână. Am încercat să mă gândesc ce se putea face mai bine pentru ca masa oamenilor susținători ai reformei să fie mai mare. Deocamdată constat că sunt o minoritate, una foarte mică dacă se poate spune așa.

  8. lucid spune:

    Curat caragialesc, coane Iordache! Deci a-i spune impostorului impostor, incompetentului incompetent, prostului prost si lenesului lenes e inuman. In halul asta am ajuns cu prostituarea sistemului universitar si de cercetare al rrrominichii. Pai pe vremea ceausestilor in acest sistem exista o scara de valori destul de corecta si functionabila (se terminase cu profunivii pe puncte din anii 50). E adevarat ca faimoasei chimiste lenutza ot gaiesti i-a facut teza profesorul Bratu si i-a acordat titlul academicianul Simionescu, dar atat. Valentin Ceausescu si-a facut o teza de nivel mondial in structura nucleara, ajutat fireste de conducatorul de doctorat si de colegi, dar muncind si el la greu. Comparatzia doctorat Valentin – doctorat ponta te face sa vomitzi. Deci sa fim “umani” cu cei cca 85-90% din sistem care sunt BALAST (majoritatea sunt chiar GUNOAIE),. Nu e mai sanatos si util pentru societate sa lichidam de tot sistemul universitar si de cercetare si sa directionam fondurile in vouchere pentru tineri ca sa urmeze o universitate adevarata la vecinii unguri sau polonezi?
    Un exemplu concret al tragediei universitatii romanesti il avem mai sus in comentariul unui frustrat celebru pe malul bahluiului “specialist” in sfintzii pafnutie si sisoie care vrea si el proiecte cu bani de la buget in loc sa-si vanda opusurile la pangare credinciosilor si sa se vada astfel daca are cineva nevoie de “hermeneiutica” lui judetzeana.
    Finis Romaniae! In cel mult 20 de ani nu va mai exista universitate sau institut de cercetare – doar dughene vanzatoare de diplome fara nici un fel de valoare in lumea civilizata.

    • Virgil Iordache spune:

      Sunt de acord să îi spunem impostor impostorului, personal am spus-o de n ori, dar nu a folosit la nimic. M-am răcorit și cam atât, nu s-a schimbat nimic.

      Acum cred că trebuie mai degrabă să vedem și de ce a ajuns să fie un impostor și în funcție de situație să luăm măsuri diferit. Să judecăm mai degrabă faptele, nu oamenii.

      Dacă vrem să schimbăm ceva cred că trebuie să ne abținem să îi spunem impostor în față, tensionăm inutil situația. El oricum știe că este un impostor și nu îi place asta.

  9. George Ciprian Modoi spune:

    Imi scriu comentariul cu numele adevarat. Ati auzit de mine? Probabil ca nu! Dar de Albert Einstein, Enrico Fermi, Andrew Wiles? Probabil ca da! Ca sa folosesc comparatia d-lui Virgil Iordache, ei joaca (sau au jucat) in Liga Campionilor in cercetare. Eu joc in divizia C si uneori mai promovez in B pentru un sezon-doua. Deci e normal sa nu fi auzit de mine decat suporterii (intamplatori) ai echipei in care joc. Cu toate aste sunt (am fost?) eligibil (dupa sistemul, deja putem spune vechi si schimbat, impus de Funeriu) pentru proiecte de cercetare in Romania. Problema nu este asadar ca cercetatori de divizia C-B, sau chiar judeteana nu erau eligibili. Problema este ca impostorii nu erau eligibili. Oare mila crestineasca sau intelepciunea militara ne-ar indemna sa acceptam impostura? Greu de zis! D-l Iordache spune ca este nedrept sa fie amendat doar unul dintr-o coloana in care toti ruleaza cu aceeasi viteza. Corect! Dar nu este adevarat ca am fi cu toti intr-o coloana. Sunt cam de aceeasi varsta cu d-l Ponta si nu mi-am plagiat lucrarea de doctorat. Nu rulez in aceeasi coloana cu d-l Ponta.

    • Stefan spune:

      Da, va inteleg. Foarte frumos spus! Si eu (poate) nu sunt de Liga A, dar eu JOC EFECTIV in Liga! (spre deosebire de multi care doar isi dau cu parerea). Stiu care sunt pretentiile Ligii A, cerintele si nivelul acesteia. Uneori reusesc sa dau cate un “gol” in Liga A, alteori sunt invitat in Cluburile lor.
      Da, eu sunt pe aceeasi autostrada, dar merg cu viteza diferita. Uneori, situatii de criza (ca cele din ultimele zile cu taierile de fonduri la Proiecte) ne forteaza sa oprim la coloana si sa rulam cu totii cu aceeasi viteza pana drumul va fi mai bun (reparat).
      Dar nu, eu nu sunt ca ei! Pentru ca eu imi cunosc nivelul personal si nivelurile Ligii in care joc. Desigur, toata lumea tinde spre A, dar ca sa ajungem acolo trebuie sa intelegem si sa respectam rigorile Ligii A!

    • Adrian Muresan Adrian spune:

      Felicitari domnule Modoi, atat pentru rezultatele din cercetare cat si pentru pozitia din comentariu.

    • kinn spune:

      In CV-ul de pe http://math.ubbcluj.ro, vezi ca scrie “two childs”, dar pluralul e “children”.

      Tre’ sa acceptam impostura nu din mila, ci din cel mai rapace interes! Interesul nostru este sa nu murim cu principiile in mana, cum se-ntampa azi, ca nu ne ridica nimeni mausoleu. Interesul nostru e insanatosirea cat mai rapida a sistemului, nu fluturarea flamurii cavaleresti cat mai falnic.

      La nivel personal, da, suntem principiali, dar la nivel de sistem contra sistem, tre’ sa fii si nitel intelept, in sens politic. E absurd sa crezi ca cei 70% vor disparea ca magaru-n ceata. E gresit sa credem ca e suficient sa ne incordam muschii principiali. Adu-ti aminte ca pana si Stefan cel Mare a facut ceva joc de glezne cu vasalitatea in fata Poloniei. Cand vorbesti de sisteme, e inevitabila putina politica. Nu degeaba oameni buni in domeniul lor nu devin automat buni politicieni, chiar daca sunt bine intentionati. Drumul spre iadul cercetarii corecte e pavat cu intentii cavaleresti.

    • Virgil Iordache spune:

      Nici eu nu mi-am plagiat teza, sunt la fel ca dumneavoastră. Dar sunt foarte mulți în coloană cu dl Ponta și autostrada e comună, chiar dacă noi suntem pe altă bandă. Asta cred că e problema. N-avem altă țară. Țara find comună încerc să fie mai respirabil în ea. O victorie a la Pyrus nu foloseste al nimic.

      • OvidiuS spune:

        Si-atunci, nu cumva solutia e un drum express, ca sa nu fim nevoiti sa mergem toti cu aceeasi viteza?

  10. BLITZ spune:

    Stii cat este parandaratul la un grand de 700.000 E?600.000.Din 100.000 vei face lucrarea si vei plati salariile,astfel incat pe hartii sa apara 700.000.
    La sumele astea,esti copil daca tu propui solutii…
    Iar grant-urile?Niste rahaturi.

  11. saptezeci spune:

    As adauga cate ceva, pentru completare:
    Unde ar fi venit cei 30% fara cei 70%?
    Cati din cei 30% au confirmat standardele atinse prin strainataturi si aici, cu conditiile locale?

  12. Alexandru Cabuz Alexandru Căbuz spune:

    Excelent articol. Exact aşa stau lucrurile. De altfel, procesul de care spuneţi începuse deja înainte de 2010, fusese o competiţie cu experţi străini în 2008 (dar fără criterii minimale).

    Există o strategie clasică în mediile financiare, care spune că dacă există două investiţii posibile, una cu probabilitate de câştig de 30% şi alta cu 70%, atunci varianta optimă dpdv strict statistic este de a investi 30% din banii disponibili în prima şi 70% în a doua (caracterul optim se poate dovedi prin metode Bayesiene). În cazul de faţă, aceeaşi logică, pornind de la un sistem 30% performant şi 70% mediu sau neperformant, ar fi fost de a distribui fondurile în aceeaşi proporţie, 30% dur-competitiv, 70% semi sau non-competitiv.

    Acest gen de compromis însă, deşi pragmatic şi probabil eficient, ar fi fost perceput drept imoral de toate părţile implicate, din motive diferite, evident, după cum subliniaţi şi dumneavoastră. Aşadar, problema devine: strategia distribuită o fi optimă, dar cu cine să o implementezi? În aceste consilii ştiinţifice convieţuirea celor 3 categorii de persoane ar fi fost extrem de dificilă. Ar fi trebuit constituite consilii ştiinţifice separate, pentru programele competitive, şi pentru celelalte, iar această segregare ar fi condus la inconsistenţe legislative nesustenabile. Înţelepciunea populară are dreptate, nu poţi sta cu fundul în două luntrii.

    • iosiP spune:

      Domnule Căbuz, strategia descrisă este aplicabilă doar dacă profitul adus de fiecare investiție este invers proporțional cu probabilitatea de câstig (sau mai corect spus, dacă profitul este proporțional cu riscul).

      Care ar fi, în opinia dumneavoastră, profitul finanțării unui sistem neperformant?

    • Virgil Iordache spune:

      Mulțumesc. Corect, nu poti sta cu fundul in doua luntre, dar tot înțelepciunea populară zice că cel mai destept cedează. Asta s-ar aplica dacă una dintre părți este mai inteligentă emoțional, nu neapărat intelectual. Rămâne de văzut ce va urma, dacă interesează pe cineva să fie mai puține conflicte în țara asta.

  13. O analiza cumva asemanatoare si o propunere, facute anul trecut, se gasesc aici (in engleza):
    A 3-parts system for scientific credibility.

    Idea este ca nu de politia cercetarii avem nevoie, ci de expunerea directa la public (i.e. pe net) a rezultatelor cercetarii, fara medierea unei autoritati care are, de multe ori, alte interese. Rezultatele se vor departaja natural in judetene, nationale, continentale si mondiale, respectiv.

  14. Peter Manu spune:

    Domnul Iordache glumeste.

    Statul unei tari sarace, ca Romania, nu are nici o obligatie sa sustina financiar cercetarea “mare”, “mijlocie” sau “mica”. Pe masura posibilitatilor, statul ar trebui sa ajute la asigurarea calitatii educatiei in cateva universitati de elita, cu speranta ca profesorii si studenti acestor scoli vor deveni competitivi pentru suport financiar din afara.

    • lucid spune:

      Ai spus asta cu ne-obligatia finantarii adevaratei cercetari si public in septembrie la conferintza lui ponta pentru diasporeni unde ai venit si ai stat pe BANII MEI, CONTRIBUABILUL? Aud?

    • ecou spune:

      @Peter Manu: Romania, cea care “nu are obligatia sa sustina financiar cercetarea”, isi permite sa subventioneze in acest moment cercetarea din intreaga lume contribuind cu creiere formate in tara si plecate imediat ce au prins un loc peste granita. Am o multime de colegi de serie formati in laboratoare prafuite dotate cu echipamente vechi sau artizanale si imprastiati acum prin institute din intreaga lume. Dintre cei ramasi in tara multi au renuntat la pregatirea lor (si practic la 5-7+ ani de studii universitare si postuniversitare) satui sa astepte salariile date cu taraita odata la cateva luni si s-au reprofilat. Nu spun ca toti acestia au fost genii neintelese, insa e greu sa ai idei novatoare cand te roade stomacul de foame. Da, am avut “ocazia” sa vad cercetatori de profesie care reciclau aceleasi articole de 4-5 ori. Insa imi e greu sa cred ca un cercetator anonim in tara devine performant in occident doar pentru ca a schimbat aerul.
      Sistemul de educatie a avut rezultate in Romania comunista din doua motive: granitele inchise care obligau cercetatorii sa ramana in tara si statutul cercetatorului. Acum ambele motive s-au dizolvat “gratie” unei viziuni extrem de inguste aplicate fara discernamant in orice domeniu de activitate: rezultate imediate cu profit mare si tangibil. Doar ca cercetarea este rar ea insasi generatoare de profit, fiind mai curand un centru de cost. In plus, situatia economica face ca prea putine firme sa aiba suflul financiar pentru a sustine centre proprii de cercetare. Romania este in situatia in care produce masini care ating 300km/h dar din lipsa de infrastructura limiteaza circulatia la 50km/h.
      In recentele proteste ale cercetatorilor eu nu vad oameni care cer bani ca sa stea ci oameni care cer sa li se dea posibilitatea de a produce. Oameni care nu vor sa plece cu rezultatele deja obtinute peste granita, ci vor sa isi continue munca inceputa aici.

      • Stefan1 spune:

        “Insa imi e greu sa cred ca un cercetator anonim in tara devine performant in occident doar pentru ca a schimbat aerul.”
        Eu pot spune ca toti studentii de la master care incercau sa fie aici “cercetatori anonimi” au performat la doctorate afara pentru ca da, aerul este altul. Pur si simplu nu avem ce sa le oferim aici, nu avem acces la articole, nu avem Proiecte coerente, nu avem legatura cu aplicativitatea, cu Industria. “Furam” si noi idei de la Conferintele Internationale pe care ni le permitem. Suntem bucurosi ca macar stim unde este nivelul cercetarii afara. Pozam postere si slide-uri la prezentari, copiem formule.
        Suntem cercetatori anonimi intr-o tara anonima. Cine a fost macar pentru 3 luni sa lucreze afara, intelege ce inseamna sa devina brusc performant!

  15. Sorina spune:

    pentru Andrei George
    1. “”Cercetătorul care face cercetare aplicativă- singura care contează pentru o economie- are lucrări și publicații dar nu neapărat cotate cu ISI- pentru că foarte multe domenii aplicative n-au astfel de reviste- și nu este condiționat de astfel de criterii.”

    Really ? Ei aflati ca toate domeniile aplicative “”care conteaza” au jurnale cotate ISI. Dar daca nu le-ati gasit pana acum, sa stiti ca exista si patente, sau nici astea nu au relevanta pentru dvs ?

    2. Asta cu “”management-ul performant”" este haioasa, o las asa, pentru inveselirea cercetatorilor atat de suparati in ultimul timp !

    3. “”4. Doamna A. și alte persoane care nu vă plac chiar au o viziune normală asupra cercetării. Iar viziunea normală spune că cercetarea aplicativă trebuie să dețină cam 95% din fondurile cercetării iar cea fundamentală- cam 5%. “”
    Dar in ce constau aplicatiile savantului A. , suntem curiosi ? Dupa cum stim, nu au fost descrise nici in ISI si nici nu au fost patentate. Stiti dvs ?

    4. “”Ori țările dezvoltate au început întâi cu economia- și-au dezvoltat școli puternice- după care a venit și palmaresul”"
    Putina cultura generala nu ar strica, chiar daca sunteti un as al management-ului performant…

    • Andrei George spune:

      Pentru Sorina,

      1. Hai să nu vorbim doar ca să schimbăm mediul ambiant. Orice fel de prostie- cum ar fi tractorul tras de bursuci- se poate patenta- și asta nu înseamnă că prostia are și valoare. Dacă dorești să discutăm despre chestia asta îți recomand o documentare la biblioteca OSIM- eu am făcut-o atât pentru lucrarea mea de diplomă , teza de doctorat cât și pentru alte lucrări de cercetare- deci știu despre ce vorbesc. Cât despre revistele ISI sunt curios de nu mai pot să știu ce revistă ISI se ocupă- de exemplu- de industria alimentară. Ca să nu mai vorbim de alte domenii cum ar fi industriile de proces- unde există reviste foarte bune- cum ar fi TCE-ul scos de IChemE- dar care, helas, nu e revistă ISI.
      2. Evident că spre deosebire de mine- care știu ce vorbesc- și o să-ți pomenesc numai de Six Sigma sau de 8D- tu habar n-ai .Deci mai vorbim după ce mai pui mâna pe o carte, să mai citești…
      3. Idem 1- ai o obsesie cu patentele. Nu sunt chimist și nu văd de ce dna. A ar trebui să-i dea socoteală cuiva care pune problema pe un ton un pic cam jignitor ”Dar in ce constau aplicatiile savantului A. , suntem curiosi ?”. Nu cred că suntem curioși așa după cum nu cred că ai înțelege, chiar dacă ți-ar explica cineva.
      4. Idem 2. Mai pune mâna pe o carte. SUA, Marea Britanie, Germania. Brunnel- care a fost poate cel mai bun inginer din secolul XIX- și care a determinat cu ingineria lui suficient progres tehnic încât să pună Marea Britanie pe primul loc în știință la începutul secolului XX- a fost doar un inginer care n-a publicat în nici o revistă cotată ISI…ce dezonorant, nu-i așa ?

      • Examinatorul de patente spune:

        “Hai să nu vorbim doar ca să schimbăm mediul ambiant. Orice fel de prostie- cum ar fi tractorul tras de bursuci- se poate patenta-”.
        Nope. Sunt trei criterii principale care trebuie indeplinite pentru a obtine un patent:
        1. Noutatea. Da, tractorul tras de bursuci e o noutate.
        2. Inventivitatea, in sensul tehnic, adica rezolvarea unei probleme tehnice. Tractorul tras de bursuci rezolva problema consumului de combustibil. OK.
        3. Aplicabilitatea industriala. Ma tem ca conditia asta nu poate fi indeplinita fizic, asa ca aplicatia pentru un patent ar fi refuzata.

        Dar sa revenim la discutie in mod serios. Un patent nu e chiar asa usor de obtinut, si da, se poate intampla ca o prostie sa fie patentata. Dar ideile valoroase, merita patentate. Un patent bun iti poate genera venituri serioase, de ordinul a sutelor de milioane sau chiar miliardelor de dolari. Asta incurajeaza in vest inovatia si progresul, nu simple titluri fara valoare.

        • Andrei George spune:

          Domnule Examinator,

          Am văzut la viața mea câteva mii de patente- pentru documentarea lucrărilor mele. Erau și mai ciudățele- și mai puțin ciudățele. La un moment dat mi-am pus problema dar la vremea aceea nu se brevetau (nici astăzi nu știu dacă se brevetează) metodologii- și costurile erau relativ prohibitive pentru buzunarul propriu. Am făcut o prostie- pentru că dacă aș cere drepturi de autor persoanelor care au folosit metodele mele astăzi aș fi milionar în Euro….

  16. Adrian Muresan Adrian spune:

    Domnule Iordache, articolul e defectuos pe multe paliere, si vreau sa va spun ca mi-a creat o senzatie viscerala pe care nu o voi descrie. Vreau sa va amintesc ca sunt criminali in serie care intrebati au spus că ”eu nu am nici o vină, sunt om bun”, adica nu erau constienti de rautatea lor. Intrebarea e simpla: dorim mediocratie sau meritocratie, un compromis nu e posibil. Da, oamenii acestia care pot sa chiuleasca, trebuie lasati sa existe, insa prin slujbe in afara sistemului de cercetare. Mediocrii strang randurile si lovesc fara mila, iar meritorii stau si dezbat psihologie de pahar.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Îmi cer iertare că acest articol v-a creat o senzație viscerală neplăcută. Probabil pentru că l-ați interpretat într-un anumit fel. Încercați atunci să îl interpretați în registru ironic, sau dacă doriți interpretați-l ca paracetamol efervescent cu gust de portocale, pentru a fi înghițit mai ușor.

      Oricum veți interpreta nu văd folosul în a jigni oamenii, fie ei și criminali. Nu ajută la nimic. Și criminalii merită milă și compasiune, chiar dacă legal îi pedepsim. Poate că între timp s-au spovedit, în pușcăria lor unde sunt.

      Ura, intoleranța, care domină în societatea românească sunt mai rele decât problemele obiective pe care le avem. Părerea mea.

      • Adrian Muresan Adrian spune:

        Domnule Iordache, discutia despre ura si intoleranta nu-si are locul aici, nu despre asta vorbim aici. Senzatii viscerale pot fi rasul, dorinta de a nu mai citi, sau “ma doare sufletul”. Sunt milioane de oameni in tara asta care nu lucreaza in cercetare si nu percep aceasta stare de fapt drept o pedeapsa. Privatii elimina de la locul de munca mii de oameni zilnic pentru ca nu-si fac treaba insa un cercetator neperformant daca este invitat civilizat sa-si puna in valoare talentele in alta zona de activitate e “stigmatizat”, “jignit”, “tratat revansard”. Nu inteleg. De cand dorinta ca banul publica sa fie folosit judicios e revansarda?

        • Virgil Iordache spune:

          Ați folosit un limbaj care a dat impresia de intoleranță. Probabil la nervi, nici o problema.

          Exact despre eficiența cheltuirii banului public discutăm. Dar nu pe termen scurt, ci pe termen mediu și lungu.

          Modul Funeriu de a pune problema a fost foarte eficient dpdv al banului public pe termen scurt, s-a dat exclusiv în funcție de criterii tari de performanță, dar în condițiile imaturității sistemului de cercetare de la noi a generat frustrări enorme în sistem, iar acum avem de a face cu un dezastru: câțiva ani buni banii de cercetare vor fi drenați sub actuala guvernare spre clientela cercetătoare de partid.

          Am semnale de la mulți prieteni din sistem că își caută parteneri privați cu afiliere la USL ca să aibă vreo șansă să ia vreun leu pe cercetare.

          E clar că eficiența de care vorbiți dvs va fi nulă tocmai datorită unei căutări exagerate a eficienței în mandatul anterior.

          Ceea ce am spus este următorul lucru: lucrând în două trepte se putea asigura o masă critică pro-reformă și mai puțin adversari inutili. Nu e vorba de a fi finanțat nulități, ci oameni cu performanțe medii, de ex chiar și pe Andronescu. De ce nu?

          Sau în limbaj managerial o parte din eficiență putea fi sacrificată de dragul eficacității, adică a supraviețuirii organizației cu misiunea ei autentică pe termen lung.

          Acum degeaba își dă demisia CNCS-ul, faptele sunt consumate. E iarăși un gest eficient pe termen scurt, dar nu știu ce va fi pe termen lung. Credeți că îi doare undeva pe antireformiști că nu mai sunt oameni cu articole în Nature la CNCS? Ba zic și mersi, mira-m-aș să nu îl aducă înapoi pe dl Dumitrache.

          cele bune,

          • Andrei George spune:

            Păi haideți să vorbim despre eficiență dle. Iordache. Normal ar fi ca pentru orice fel de proiect să se calculeze un Return on Investment (ROI). Dacă vă aduceți aminte, la un moment dat în formularele pentru parteneriate exista așa ceva- dar sub o formă de ”o să fie bine și la vară cald”. În mod normal, la 1% proiecte teoretice- care merită finanțate- ar trebui finanțate 99% proiecte cu aplicabilitate practică- acum sau mai târziu dar într-un viitor previzibil. Are vreun rost să finanțăm cercetări teoretice care conduc doar la publicarea într-o revistă cu ștaif ? Sincer, nu cred. Dl.Funeriu- pe care îl lăudați dvs.- venea dintr-un cu totul alt mediu- unde pe baza logisticii pe care o deții poți să obții rezultate publicabile- fără ca aceste rezultate să reprezinte obiectivul cel mai important. Mărturisesc că spre deosebire de foarte mulți dintre colegii mei am avut noroc- cu doctoratul pentru că am dat peste un director extraordinar, Dumnezeu să-l ierte, care m-a încurajat în țelul meu până acolo că mi-a pus la dispoziție propriul său laptop – și singurul din institut- pentru a-mi redacta teza. Am avut de asemenea noroc cu publicarea- pentru că din 2000 – când am publicat primul articol într-o revistă științifică internațională de prestigiu și până în prezent am fost tot timpul sponsorizat de către editori, organizatori, etc. și fără nici un fel de falsă modestie am fost singurul- în condițiile în care doar o taxă de participare este 700 de lire sterline. În spaele meu sunt alți 99 de cercetători care poate că sunt mai buni decât mine, care muncesc foarte serios dar n-au avut niciodată ocazia să trimită o comunicare la o sesiune Europeană pentru că pur și simplu nu există fonduri pentru așa ceva- și dacă omul nu-și poate plăti taxa de participare n-are nici un rost să mai încurce organizatorii. Acești 99 de cercetători au rezultate extrem de palpabile- de la imprimanta cu camă- nu știu dacă ați văzut acel model de ingeniozitate inutilă produs la Târgu Mureș înainte de 1989 și până la compresoare, motoare de avioane și altele. Asta este cercetarea aplicativă și aici ar trebui să meargă marea majoritate a fondurilor, nu la susținerea orgoliilor nefondate ale unor universitari cel puțin dubioși- Miclea și compania.
            Aș vrea să subliniez aici și alt fapt- pe care în mod sigur dl.Funeriu îl știe. Un profesor universitar bun- sau chiar performant- nu este neapărat și un (mare) cercetător. Și nici nu trebuie să fie. Ceea ce el oferă societății este exact capabilitatea sa de profesor. A-i cere să facă și cercetare performantă este un plus pe care puțini îl ating.

            • Stefan1 spune:

              Am mai auzit vehiculata prin presa aceasta idee “molcoma” cum ca un profesor este bine sa fie profesor si atat, cu minim activitate de cercetare. Eu cred ca este foarte depasita ideea si plina de prejudecati lenese ale celor care nu se (mai) pot ridica la nivelul cercetarii actuale!
              Un profesor universitar isi pregateste studentii nu numai pentru a fi vanzatori la Mall sau profesorasi la tara (unde mai sunt locuri). Un profesor universitar isi pregateste studentii SI pentru a fi ingineri la Renault (de exemplu). Sau bancheri de top in BNR. Sau chiar cercetatori la Institutul XY. Sunt munci creative care au nevoie de pregatire prealabila. Nu este deajuns ca un profesor sa vina sa “dea” niste cursuri studentilor pe care acestia sa le invete mecanic! Este nevoie ca studentii sa fie stimulati sa fie creativi, sa caute si sa se descurce in situatii critice si chiar unice.
              De aceea un profesor universitar trebuie sa aiba SI munca de cercetare! Pentru ca daca nu trece el prin aceste “macinari” creative, nu va reusi sa inteleaga si sa transmita studentului aceasta parte de creativitate a muncii. Si studentii care sunt mai inteligenti decat profesorii lor au nevoie de indrumare! Stiu ca prejudecatile romanesti, sefii, profesorii, angajatorii nu ii incurajeaza pe cei mai destepti decat ei. Au aceasta nevoie de a se “demonstra”. Dar suntem in anii 2013, societatile au evoluat, cerintele au evoluat. Munca de cercetare a profesorului universitar este necesara SI pentru a-i invata pe cei mai destepti ca el sa fie cercetatori mai buni!

          • Alexandru Cabuz Alexandru Căbuz spune:

            @Virgil Iordache

            Sunt de acord cu dumneavoastră. De altfel, în mediul antreprenorial eroarea e monedă curentă, şi joacă un rol esenţial pentru că face posibilă învăţarea. În ce priveşte costurile erorilor, acestea sunt uneori denumite, cu umor, „taxă de şcolarizare”.

            Actualul dezastru este taxa de şcolarizare politică a reformiştilor cercetării.

  17. Andrei George spune:

    Să spunem lucrurilor pe nume. Lucrez în cercetare din anul 1988- de când am terminat facultatea- și cred că sunt un cercetător bun. Din 2009 încoace mi-am desfășurat activitatea finanțat doar pe proiecte internaționale (nu spun Europene pentru că niște cititori neavizați ar putea să le confunde cu structuralele- ceea ce nu sunt) din programul FP7- pentru că sub guvernul Boc a fost sistată- în mod practic- finanțarea cercetării. Față de anul 2006- de exemplu- când sub ministrul Anton Anton au fost alocate ultimele fonduri pentru cercetarea aplicativă- în perioada 2009-2012 s-a alocat doar praf în ochi. Iar praful respectiv s-a alocat, chipurile, pentru cercetarea ”serioasă”, fundamentală- acolo unde oamenii lui Boc- și în principal cei de la UBB- au găsit portițe să-și tragă n articole referențiate ISI în reviste despre care mai bine nu discutăm. Sunt curios și eu dacă există măcar 5 cercetători români care să aibă articole în Nature (și eventual să mai fie și în țară, angajați la un institut național) sau în jurnalele Elsevier. Concepția- proastă- după care trebuie finanțată doar cercetarea fundamentală care generează articole ISI- nu are nici un fel de logică. Cercetarea fundamentală este susținută în țări cu o economie solidă- acolo unde e logic să investești o parte din fonduri pentru chestiuni teoretice- sau cu aplicabilitate peste foarte mult timp. ROmânia- care este o țară săracă- și unde promisiunile guvernanților că vor aloca 1% din buget cercetării au fost încălcate constant- nu-și permite să plătească o groază de bani doar pentru ca dl.X sau dl.Y să-și mai prindă în portofoliu o lucrare ISI. Responsabilii cu cercetarea românească ar trebui să știe că de cele mai multe ori în cercetarea aplicativă nu prea rezultă lucrări de publicat în diverse jurnale cu pretenții. În perioada guvernării Boc orice fel de finanțare era blocată de cerințele totalmente absurde formulate pentru directorul de proiect. Am cunoștințe care și-au dat doctoratul la Heidelberg și care conduc institute de cercetare extrem de prestigioase- și care nu îndeplinesc cerințele formulate de programe gen Idei.
    Reforma cercetării- pentru că este nevoie de o reformă- ar trebui să plece de la ce există, nu de la ceea ce au statele dezvoltate- care fac cercetare de mare impact de cel puțin 150 de ani. Orice fel de bun pe care-l folosim astăzi- de la geamul termopan până la Windows-ul rulat de calculatorul meu- provin din cercetare- dar foarte puține din aceste cercetări s-au finalizat cu o recunoaștere științifică măcar la nivelul unui articol ISI – ca să nu mai vorbim de un premiu Nobel. Marota cu lucrările ISI a condus la marginalizarea majorității cercetătorilor- și a cercetării aplicative ca grup- în favoarea unor universitari grupați în anumite nișe- care, ce-i drept, fac cercetare de dragul cercetării dar pe spatele tuturor celorlalți. Sunt extrem de curios- de exemplu- unde se aplică rezultatele cercetărilor dnilor. Miclea, David sau Baumgarten- ca să ne referim la unul din demisionarii CNCS: Cercetarea de dragul propriei persoane- adică exact ce s-a făcut în perioada 2010-2012- ar trebui finanțată din buzunarele proprii. Dacă vorbim de reformă, într-adevăr, ar trebui scoase din sistem persoanele peste vârsta pensionării- oferind însă celor valoroși posibilitatea de a colabora- în măsura asigurării unor fonduri din alte surse decât cele bugetare. Apoi ar trebui făcută o selecție reală a valorilor- selecție pe care trebuie să și-o asume experți din străinătate- pentru că niciodată nu va putea fi realizată o selecție obiectivă cu experți români. Selecția trebuie bazată pe ce au realizat în mod efectiv oamenii respectivi- nu pe numărul de articole ISI ca și criteriu de bază. Și, în sfârșit, ar trebui plătiți- din fonduri bugetare- cu un salariu decent (de la 1000 Euro/lună în sus) toți cei rămași- care n-ar trebui să depășească 10.000 cercetători în structurile institutelor naționale. Cercetătorii respectivi trebuie considerați ca o resursă (asset) națională- și ar trebui să existe un sistem prin care să pot apela un cercetător din Iași- care momentan n-are de lucru- pentru un proiect propriu- finanțat de la buget. Asta în condițiile în care cercetătorul din Iași – ca și orice alt cercetător din România- n-ar trebui să stea cu sabia lui Damocles de-asupra capului pe ideea că mâine n-are ce mânca.

    • Sorin Pop spune:

      pentru Andrei George
      Industrie alimentara ati zis? Am o cunostiinta care se ocupa de ceaiuri, vinuri…publica in reviste ISI de chimie. Poate dvs. inventati un nou sistem de productie…incercati revistele ISI pe automatica…
      Sper ca articolul pe care il scrieti, si nu ii gasiti revista ISI adecvata, are si o bibliografie in care poate apar si niste autori straini….incercati sa vedeti in ce reviste publica ei…daca nu gasiti printre ele reviste ISI, ci doar jurnale: LeMonde, LeFigaro, etc…poate ceea ce faceti nu se numeste cercetare.
      Daca nu aveti bibliografie si ceea ce faceti e complet original si nici nu se poate incadra intr-un domeniu cu reviste ISI :) ), poate e cazul sa infiintati una…in Romania e la moda.
      Daca solutiile propuse mai sus nu va satisfac, va rog sa imi dati titlul articolului si va caut eu vreo 2 reviste ISI.
      Va reamintesc dealtfel ca majoritatea revistelor accepta si lucrari din domenii conexe….asta bineinteles daca articolul se ridica la valoarea asteptata.

      Institute de cercetare din Franta….poate ati vrut sa scrieti INSERM, INRA…dar astia cred ca au gasit deja revistele ISI unde sa plubice

      • Andrei George spune:

        Stimate domnule Pop,

        Dacă adun și articolele de anul trecut am vreo 18 articole cotate ISI- deci pentru modesta mea persoană nu mai prezintă importanță acest amănunt. Ce-i drept, pentru a explica unui imbecil admirator PD-List care a nimerit la CNCS sau la UEFISCDU că și materialele publicate în Proceedings cu referință ISI sunt la fel de valabile- este un chin, pentru că omul- ca toți cei cu reviste ISI- are o idee fixă. Am avut un astfel de dobitoc- altfel profesor de mecanică fină de la Arad- consilier al fostei ministre a Muncii- dna. aceea blondă din guvernul Ungureanu. Omul venise cu sloganuri la întâlnire, cum să facem noi 3 articole ISI pe an și cum să dăm un avânt cercetării funeriene. Întâmplător, institutul unde-mi desfășor activitatea funcționează de vreo 62 de ani- și încă se mai ține bine- dar l-am lăsat pe om să vorbească întrebându-ne cu toții din ce fonduri o fi el plătit ca și consilier pentru cercetare a Ministrului Muncii.
        Revenind la chestiune, sunt curios – poate aveți soluția ca un cercetător- orice cercetător- care ia undeva la 2000 de lei/lună- și trebuie să dea niște rezultate clare pentru activitatea de cercetare- să-și găsească și timpul și resursele pentru a avea niște rezultate publicabile (atenție aici- nu orice fel de prostie își găsește locul în Elsevier Journals- nu e cazul și cu Revista Română de Metalurgie- indexată ISI) și pentru a le publica. Nu dați aici exemplul persoanelor care-și au salariul din universitate.

    • grasu spune:

      Esti in mare eroare…. Deci scrii: “Sunt curios și eu dacă există măcar 5 cercetători români care să aibă articole în Nature (și eventual să mai fie și în țară, angajați la un institut național) sau în jurnalele Elsevier. ” Ca sa stii si mata: anual sunt sute de articole publicate de romani din Romania in jurnalele Elsevier.( sau Springer sau Sage). Cred ca domeniul dumitale de lucrul este dezinformarea. Si acolo intr-adevar, nu cunosc sa existe ISI. Avem romani cu 200 de articole ISI publicate in jurnale de top si 2000 de citari.

      • Andrei George spune:

        Domnu Grasu, cred că ați încurcat ora de învățământ politic- de unde pare să fi fugit- cu scrisul de comentarii. Și din păcate nici nu citiți . Aștept, deci- cu interes- un link către 5 articole scrise de cercetătorii români aflați în acest moment ÎN ȚARĂ- în revista Nature.

  18. eu****** spune:

    Nu pot sa cred ce am citit!!!

    Daca este sa ramana 3 cercetatori, atunci 3 sa ramana si restul finantarilor, daca sunt disponibile, sa fie alocate pentru incurajarea persoanelor care cu drept si de drept doresc si pot sa se ocupe de cercetare. Asa putem creste si numai asa ne putem aseza la aceeasi masa cu lumea civilizata, altfel ne mintim la nesfarsit!

    Am lucrat intr-un colectiv de cercetare o perioada relativ scurta pana in 1989 si am ramas neplacut surprins de profesionalismul unor colegi si de nedorinta lor de a progresa! Dupa ’89 am ales calea productiei – ulterior as fi avut posibilitatea sa ma intorc, dar am ales alta cariera, care mi-a adus bucurii si beneficii materiale deosebite! Asta dupa ce am mai invatat putin…

    Imi licaresc ochii cand vad cercetatori deosebiti in RO! Exista si lucreaza, bravo lor!

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Cum organizați o universitate sau un institut cu trei cercetători?

      Provocarea pentru un manager este să scoată tot ce poate fi mai bun din oamenii pe care îi are.

      Doar cu Hagi, Gică și Munteanu pe teren nu faci nimic. Ai nevoie de 11.

      De ex. Dan Petrescu a luat campionatul cu Unirea Urziceni, deși erau cercetători mai buni la Steaua probabil.

      • Peter Manu spune:

        Problema dumneavoastra este ca puneti semnul egal intre cercetare (performanta, materializata in publicatii cotate ISI) cu suport financiar guvernamental national. .

        Neglijati astfel cercetarea nefinatata. In SUA, cel putin 25% din articolele care rezulta din studii clinice sunt rezultatul cercetarii pentru care nu s-a primit nici un ban, de la nimeni.

        Sunt in aceasta categorie; am publicat, in Statele Unite, 68 de articole ISI (v. lista in Pubmed) fara sa fi cerut sau primit suport financiar.

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Felicitări ! Am toată admirația pentru cei ca dumneavoastră. Noi aici ne zbatem cu vedeți.

        • Gogu Bosorogu spune:

          A propos de “rezultatul cercetarii pentru care nu s-a primit nici un ban, de la nimeni”
          Dle Manu, am luat si eu la intamplare un articol de-al dvs:
          “Insulin secretion in patients receiving clozapine…”
          Acolo zice ca studiile au implicat niste “inpatients”, adica internati undeva (clinica, spital, etc). Asta inseamna ca cineva le suporta tratamentul cu antipsihotice, implicand medicamentele ca atare, plus costul spitalizarii – deci vin niste bani de undeva.
          Apoi scrie ca au fost masurate secretiile de insulina la diverse intervale de timp – cineva (platit) face asta, folosind niste reactivi care costa bani (nici macar glucoza nu e gratis…) folosind niste echipamente care si ele au costat bani.
          Asadar bani vin de undeva, respectiv din intregul sistem. Nu inseamna ca “nu s-a primit nici un ban de la nimeni”, inseamna doar ca dvs (sau altcineva) nu ati aplicat nicaieri pentru banii aceia, ci i-ati folosit indirect, prin existenta sistemului. Sunt doua lucruri foarte diferite: daca eu nu platesc pentru un lucru nu inseamna ca acel lucru e gratis, ci doar ca altcineva plateste pentru el, chiar daca nu este evident cine si cum.

          • Gingis spune:

            Acelasi lucru ar putea sa-l faca si cercetatorii in medicina de la noi, nu? Dar nu fac acest gen de cercetare pentru ca sint mai interesati a cistiga bani in cabinetul particular decit a avea rezultate stiintifice de dragul stiintei.

          • Peter Manu spune:

            Nu cred ca ati citit atent sectiunea de Methods din articolul la care va referiti. Eu am folosit o baza de date produsa in Belgia in perioada 2002-2007, care mi-a fost pusa a dispozitie pentru analize secundare dupa ce echipa intiala de cercetare a publicat ce a crezut publicabil din ea. Deci pentru lucrarea “mea” nu s-a cheltuit nici un ban, de nicaieri. Asemenea baze de date sunt accesibile in multe domenii (alta din care am publicat se numeste NHANES, o evaluare epidemiologica facuta in SUA, care apoi a fost pusa la dispiozitia tuturor cercetatorilor din lume, gratuit).

            • Gogu Bosorogu spune:

              Ba s-au cheltuit, exact asa cum am spus. Dvs vi s-au pus la dispozitie datele gratuit, dar asta nu inseamna deloc ca nu s-au cheltuit bani pentru ele sau ca ele nu costa nimic. Altcineva a suportat acest cost, atata tot… Banii nu s-au cheltuit cand ati facut dvs studiul, ci cand au fost realizate datele si cand a fost facuta baza de date, plus ca exista un cost si pentru mentinerea acestei baze de date. Vedeti dvs, faptul ca eu am abonament gratuit la o biblioteca nu inseamna ca biblioteca si oamenii care au grija de ea nu costa nimic. Costa, dar suporta altcineva costurile – poate o fundatie culturala – dar daca eu nu platesc pentru un serviciu asta nu inseamna ca el nu costa nimic…

            • Peter Manu spune:

              @ Gogu Bosorogu

              Aveti dreptate: cineva plateste. Dar nu eu, si, pana la urma, din punct de vedere al productivitatii mele in cercetare, asta e singurul lucru care conteaza. Nimeni nu impiedica pe cei din Romania care vor sa faca cercetare ca mine sa incerce sa obtinea acces la aceste baze de date.

            • Gogu Bosorogu spune:

              Ei, asta e alta discutie intr-adevar dle Manu… Si aici sunt de acord ca s-ar putea folosi mai judicios bazele astea de date oferite gratuit. Imi amintesc ca la un moment dat, cand eram in SUA (prin 2002), se punea problema in lumea medicala chiar si folosirea unor studii clinice facute de medici germani in timpul razboiului, in lagare de concentrare. Datele exista, sunt “publice” (in sensul ca poti avea acces la ele – nu stiu insa cat de greu sau usor), dar evident exista problema moralitatii folosirii acestor date, obtinute in conditii cel putin revoltatoare. Exista argumente convingatoare si pentru decizia de a folosi datele si impotriva folosirii lor – cineva spunea de ex ca datele acelea contin rapoarte meticuloase, observatii amanuntite, ca sunt foarte credibile si chiar l-ar ajuta in incercarea de a dezvolta un tratament nou pentru nu mai stiu ce maladie. Si ca ar fi un soi de omagiu adus oamenilor care au suportat acele chinuitoare si deseori mortale experimente. Nu stiu daca s-a ajuns la vreun consens sau nu, ca nu-s medic, dar imi amintesc ca cineva propunea o solutie de compromis, gen “folositi datele, dar nu dati credit medicilor pentru ele, ci subiectilor (daca putem numi asa victimele acelor experimente…)”.
              Ce vreau sa spun cu toata povestea asta, si aici ii dau dreptate dlui Manu, e ca in SUA (unde bani de cercetare – publica sau privata – au fost si sunt mult mai multi decat am avut noi vreodata), exista totusi o grija mai mare pentru banul cheltuit (de obicei datele acestea sunt obtinute cu aport financiar public important, daca nu integral, dar mai exista si exceptii) si se incearca folosirea la maxim a acestor date/resurse. De aceea in loc sa bage datele astea (de obicei dupa incheierea unui proiect) intr-un hard-disk la care nu are nimeni acces, au optiunea de a le face publice. Nu de alta, dar poate folosesc si altcuiva (dlui Manu, de ex.) si asta inseamna ca ai evitat cheltuirea altor bani – in esenta ai facut o economie….

  19. Horea spune:

    Domnule Iordache,

    Care-s ramurile industriale din Romania care au nevoie de cercetare? Va rog sa enumerati…. Romania e o tara manufacturiera. La o manufactura e importanta forta de munca nu dezvoltarea.

    Pentru a avea profesori performanti acestia trebuie sa faca si cercetare, si nu gratis.

    Dupa logica dumneavoatra ar trebui sa inchidem scolile si sa trimitem studentii sa invete in alte tari (mai calde).

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      În domeniul meu, mediul, toate ramurile au nevoie de cercetare dacă au un impact asupra mediului, pentru dezvoltarea de metode de cuantificare a acestuia și includerea externalităților negative în costurile de producție. Și toți deținătorii de capital natural au nevoie de cercetare pentru dezvoltarea de metode de cuantificare a serviciilor ecosistemice pe care le generează capitalul natural astfel încât să poate primi bani pe externalitățile pozitive pe care le generează.

      În restul domeniilor nu mă hazardez să fac o evaluare.

      • Horea spune:

        Cati agenti industriali v-au cerut colaborarea? Sau cati parteneri induatriali ati reusit sa convingeti ca este nevoie de cercetare? Daca e asa de simplu inseamna ca dumneavoastra nu mai aveti nevoie de bani de cercetare de la buget!

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Pe servicii ecosistemice publice in contextul actual de stimulente nici un partener economic nu iși permite sa plateasca el tot. Lucrez de aceea pe Parteneriate cu agenti economici unde ei vor da 15%, dar n-o sa va dau dvs cu cine acum pentru ca este competitie si pe networking si pregatim proiecte. Sunt jucatori importanti din ind. explorarilor geologice si miniera.

          Chiar daca stim ca aceasta competitie de Parteneriate 2013 este dubioasa, important e sa avem proiecte ca lumea in portofoliu si le putem valorifica oricand vom avea ocazia apoi.

  20. zapp spune:

    “Eu sunt convins că domnul Ponta este o victimă a profesorilor lui, și a felului în care se fac doctoratele în drept în România.”

    Dupa acest citat nu am continuat cu lectura articolului. Cand te pozitionezu astfel, nu faci decat sa relativizezi, iar efectele acestei abordari sunt cumplite.
    Nu ! O excludere din mediul academic nu este sinonima cu o pedeapsa la moarte sau vestea unui boli napraznice.
    Din pacate, empatia exagerata aratata de autor se va intoarce impotriva acestuia(sigur, co conditia ca , reperele dumenalui sa ii ramane cele specifice lumii civilizate-pt ca in cazul in care se va confudna cu “victimele” va deveni el insusi o alta victima a propriilor alegeri.

    ps.
    evit sa comentez lispa cunostiintelor de dinamica sociala care apar in cadrul unor confruntari dura intre doi adverasi cu pozitii ireconciliabile. solutia autorul pare a fi , sa ii platim pe “incompetenti” din pricini umanitare pentru a evita “rascoala” de astazi.

  21. bozo spune:

    problema cercetarii romanesti este de lunga durata si nu se va rezolva usor.
    nu e vorba doar de subfinantarea prelungita, ci si de o suparatoare lipsa de interes a statului si industriei romanesti pentru a dezvolta ceva in tara si a da astfel un scop activitiatii de cercetare aplicativa. Strategiile nationale sunt schioape, vechi sau lipsesc cu desavarsire in mai toate domeniile. Or in asemenea conditii e greu sa spui ca e necesar sa stimulezi cercetarea si pregatirea profesionala intrun anumit domeniu. Industria romaneasca cu mici exceptii are un aport creativ redus si se descurca pe cont propriu, cumparand in general din ‘afara’.
    mai este vorba si de personalul din cercetare, de faptul ca experienta s-a pierdut in multe domenii unde cei vechi nu au avut cui sa predea stafeta. Este de asemenea necesara o regandire a cercetarii publice care nu e neaparat dimensionata pe criterii competitive asa cum este descris si in acest articol. exista multi sinecuristi in sistem si idei resapate.
    alocarea fondurilor pe proiecte de cercetare ar trebui mai riguros evaluata, concurenta ar trebui crescuta si pe cat posibil eliminate partipris-urile din sistem.
    managementul din cercetare este foarte prost, cel putin la centrele publice. fara o interventie structurala cercetarea romaneasca nu va reusi sa devina mai performanta.

  22. Dumitrescu Mihai spune:

    Buna ziua tuturor,

    Domnule Iordache, va felicit pentru articolul dvs.

    Sper sa imi acordati un drept la replica, desi initial nu pe mine m-ati interpelat.

    Din pacate nu acum, ci dupa programul de 8 ore de lucru, pentru ca simt ca doresc sa va impartasesc ( si eu ) gandurile mele ceva mai pe larg.

    Consider ca aveti dreptate pentru ca, cei care sunt puristi 100%, si cei care isi doresc o “Romanie mai sfanta ca soarele de pe cer” au esuat lamentabil in a oferi asta. Pentru ca orice modelare teoretica trebuie aplicata si in sistemele reale, unde se fac masuratori si se se compara realitatea direct masurabila cu cele previozionate de teoria elaborata.

    Deocamdata, va pun o intrebare: in tara nebunilor, cum iti dai seama cine este sanatos?

    Pe mai tarziu,

    Mihai

  23. Mara spune:

    Sincer? Nu am nici o mila crestineasca pentru cei care fura fara nici un soi de jena, care se cocoata in scaune mult prea inalte si care se cred mai destepti decat sunt, mai inteligenti sau mai capabili, si in final, ajung sa dea cu tifla celor cu adevarat merituosi.
    Nu e problema mea ca sunt oameni carora familiile le vor numai binele. Atunci sa le plateasca familiile salariile. Nu inteleg de ce trebuie mereu si mereu sa amestecam problemele si sa sentimentalizam faptele. Exista o disociere clara intre merite si capacitate, intre onestitate si furaciune. Un hot care regreta n-ar trebui atunci trimis in inchisoare? Pt ca se stie hot si ii e si asa rusine? Sa fim seriosi! In stilul asta ne pierdem capul cu totul si invatam sa acceptam orice mizerie in numele unei prost intelese “mile crestinesti.”

    Nu imi e mila deloc de cei care isi folosesc privilegiile, dobandite fara nici un merit, pentru a impiedica generatii noi de cercetatori sa isi faca treaba. Ce imi foloseste ca se rusineaza, in secret, in sinea lor, pe ascuns, daca ei raman oficial factori de decizie esentiali in universitate, in institute de cercetare, etc.?

    Competenta si meritul nu au nimic de a face cu notiunea de mila. As vrea sa imi respect si sa imi admir profesorii si sefii, nu sa imi fie mila de ei si sa imi fac pomana tinandu-mi gura si nespunand lucrurilor pe nume.

    Dar sunt de acord cu unul din argumentele dvs.: in conditille in care ai poate peste 70, 80% oameni necalificati in pozitii cheie, orice incercare de asanare a mizeriei morale, a viciului intelectual si a prostiei pur si simplu ramane futila.

  24. Marks spune:

    Nu fac parte din “lumea academica”. Dispretul meu pentru ei este profund desi admit ca poate fi nedrept fata de toti luati ca ansamblu. Inainte de incercarea de schimbare a lui Funeriu am facut pe banii mei cercetare. Nu dezvalui aici domeniul. Am fost pe banii mei in Rusia si in Anglia ca sa vad rezultate similare si am constatat ca in nisa aceea ingusta aveam rezultatele cele mai bune pe plan mondial. Din orgoliu probabil am facut greseala sa caut “specialisti”. Rezultatul a fost ca am incheiat un contract de cercetare cu o mare institutie de stat, eu n-am vazut nici un ban dar altii mari profesori au luat bani cu lucrari fictive. Deoarece nu eram cercetator cu acte nu eram din mafia universitarilor mi-am dat seama ca nu am cu cine sa ma lupt. Cui sa spun ca lucrarea domnului profesor nu era nici macar un plagiat era un fals academic. Facuta pentru a papa bani de la stat. Mi-a fost scarba de lumea asta in care profesori sunt cei care au vechime si au fost mai orientati in politica de cadre interna iar conferentiari sunt cei cu vechime da mai prosti social. Pe de alta parte institutele sunt pline de blazati pentru care stiinta reprezinta iteratii fara sens. Majoritatea temelor sunt pastise copiate dupa trendurile momentului. Nimic nou, nimic interesant.
    Acuma intr-adevar e contrarevolutie in invatamant si cercetare. Pai e normal retarzii sunt majoritari si in functie. Am cunoscut si oameni tineri care au facut specializari pe afara si care au ceva in cap. Sunt aruncati cu salarii de 2 lei. Care sunt destepti pleaca afara. Care nu se vor blaza in lipsurile cotidiene si vor murii incet.

  25. lucid spune:

    Deoarece am vazut entuziasmul unui “@gheorghe’ aici si al sef-guvern-plagiatorului pentru asa-zisa inventzie a scanarii cu raze X a avioanelor o sa incerc sa lamuresc cum sta treaba. Nici vorba de inventzie – scanarea cu raze X se face de vreo treizeci de ani inclusiv la Otopeni pentru bagaje, e doar o “inovare”. Acum vreo patru ani, aceeasi echipa – finantzata la greu din fonduri publice ancs, a inovat roboscanul – o instalatzie care produce raze X (practic gama, e vorba de energii mari ca sa asigure “traversarea” camionului) dintr-un tub de raze X de mare putere, radiatzii inregistrate dincolo de camion de o baterie de detectoare (cam ca la o radiografie la plamani). Detectoarele sunt de import ca si tubul (USA), contributzia “cercetarii” autorilor fiind ca valoare din dispozitiv ridicola – cadru mecanic, etc. Niciodata nu au spus CATE instalatii au vandut pana acum si CUI. Eu nu stiu decat de cea cumparata tot de statul roman care le-a finantat majoritar paranghelia – la vama de la Albita (ce scandal e acolo cu soferii care nu vor sa le fie “iradiate” marfurile e alta poveste). La avioane e acum practic aceeasi instalatie, probabil cu un tub mai puternic si o energie mai mare a razelor X-gama care sa poata strabate avionul. Credeti ca va exista macar o companie aviatica care sa-si asume riscul “bombardarii” poate zilnice a avioanelor ei cu raze gama de mare energie? Destui cred ca au auzit de “radiation damage”. Oare ce se poate intampla la iradieri in sistemele de navigatie ultra-electronizate? La Cernobil nemtzii i-au trimis lui Gorby catziva robotzi pentru scoaterea mecanica automata a ramasitelor reactorului. Nici unul nu a rezistat mai mult de cateva minute dupa ce au intrat in campul de radiatii gama al miezului topit – evident din cauza de radiation damage in circuite. Dar restul materialelor avionului? Cheia e conceptul de polimerizare sub radiatii, adica materialele chimice se transforma – poate local, poate in timp – in altceva. Deci cine va risca aparitia unui efect de radiation damage in timpul zborului?
    Asa ca atentie la astfel de “succesuri” romanesti urmate de zero comenzi economice, adica pe banii privatilor.

  26. Andrei George spune:

    Câteva mituri care trebuie demontate:

    1. Mitul valorii date de publicațiile ISI. În general, exact valoarea nu este dată de publicațiile ISI- trecându-se foarte ușor peste un amănunt extrem de important- în toată lumea civilizată, înainte de a avea un articol ISI ai un proiect de cercetare finanțat de cineva și ai un rezultat al respectivei cercetări. În UE și în celelalte țări dezvoltate nimeni nu finanțează ISI de dragul ISI- ci ISI este doar un rezultat secundar. Intrăm acuma pe un domeniu de nișă- să spunem curățatul urechilor la elefanți prin metode psihologice (adică exact cam ce face școala clujeană). Bun, un indian a încercat o dată chestia asta și a dat viață unei noi științe- elefantopsihologia- care este o disciplină de nișă. Dl. profesor X- trimite un articol din domeniul curățatului urechilor la elefanți prin metode psihologice unei reviste de prestigiu din occident. Oamenii primesc articolul, e într-o engleză pasabilă, este formatat conform cerințelor revistei. Referitor la conținut, daa, hmm…e o rușine să recunoască că nu se pricep- așa că publică fără probleme. Și uite că se strâng 10…15 articole despre curățatul urechilor la elefanți- sau despre ecofizică- lucruri interesante, nu spun nu, dar aplicabile doar singurului elefant de la Zoo din Cluj- ceea ce e cam puțin pentru cele 2.5 milioane /proiect finanțat.
    2. Ăia bătrânii și răii iau de la gura generației tinere. Am avut profesori de calitate excepțională- și dau doar un singur nume Traian Demian. Niciodată nu m-am gândit că ar trebui să iasă la pensie ca să facă loc unui alt profesor, mai tânăr- și mi se pare absurd să gândești așa. Tinerii de valoare își fac loc- la noi și aiurea- prin propriile lor forțe. Numai ciudatul de Boc- care n-a făcut școală adevărată 1 zi la viața lui chiar dacă e în acte universitar- s-a gândit că ar trebui obligatoriu retrași din activitate oamenii peste 65…70 de ani. Atunci când ești performant și reprezinți o valoare pentru universitatea respectivă sau pentru institutul de cercetări- ar trebui să fi încurajat- nu dat afară pe motive idioate.
    3. Cercetarea românească de top trebuie să fie fundamentală. Fals. Proiectele finanțate de UE- cele din programul FP7- sunt aproape în totalitate proiecte aplicative. Oare nu se face cercetare adevărată în UE- și le dăm noi lecții ? Nici pe departe.

    • grasu spune:

      T. D. cercetator de exceptie? Hai las-o balta.Ai auzit de baronii universitari?

    • lucid spune:

      Tipic uslinos tupeul propagandistic al lui @Andrei George (evident ca i-e frica sa-si dea numele ca sa nu fie imediat demascat ca impostor) in incercarea de a prosti pe toata lumea. Bugetul cercetarii finantata prin FP7 este doar 2-3% din intreg BUGETUL CERCETARII TZARILOR UNIUNII EUROPENE. Germania are filierele Max Planck si Frauenhofer, Frantza filierele CNRS si CEA (asta pentru domeniul nuclear), Italia CNR, INFN (reteaua de institute nucleare) si INFM (institutele de fizica materialelor). La fel celelalte tzari. Cercetarea NATIONALA este baza mult-majoritara in fiecare tzara UE. Ce sa mai vorbesc de uriasele proiecte de infrastructura si cercetare gen CERN, Agentzia Spatziala Europeana, proiectul FAIR de la Darmstadt, noile proiecte de studiu al neutrinilor, tokamakul JET de la Culham, chiar si marele proiect ITER de la Cadarache. Toate astea sunt proiecte de cercetare-cercetare, singura adevarata, care produce cunoastere confirmata prin publicatii de tip ISI cu factor mare de impact (nu gunoaie gen metalurgia international unde publica de-alde prisacariu) si, la finalizare, patente de tip USA si Japonia (tzarile UE insele merg pe aceste tipuri de patente care asigura adevarata valorificare in economia mondiala).
      Dupa ce au pus umarul cu entuziasm la distrugerea amaratei de economii romanesti – atata cat era, gashca pedeserista pseudo-inginereasca (inginerii adevarati sunt cei care au brevete si patente adevarate, emise de USA si Japonia, nu hartiile igienice ale osimului) a abramburichii vrea sa praduiasca acum si amarata suma de 0.24% din PIB acordata cercetarii in bugetul pe 2013. De-aia au lansat farsa asa-zisei competitii PCE cu co-finantare, caci au sereleurile pregatite pentru sifonatrea banilor publici. Daca din cele cca 130 de proiecte care se vor finanta (in 9 domenii care acopera practic toata stiinta si tehnica umanitatii) se vor strecura si cateva proiecte “pe bune” nu va fi decat exceptia care confirma regula.
      Ura viscerala fatza de cercetatorii adevarati este tipica impostorilor, ratatzilor si smecherilor din gashca politehnicii bucurestene ajunsa in ultimul hal cu un rector cacostoiu.

      • Stefan Covaciu spune:

        Nu e de mirare. Teza lui din ’96 se intituleaza „Contribuţii la evaluarea activităţii mentale a omului în cadrul sistemului om-maşină folosind teste pentru quotientul de inteligenţă şi stress”.

        Spune totul.

        • Andrei George spune:

          Prietene, dacă aceea ar fi teza mea de doctorat, n-am absolut nici un fel de motiv să mă rușinez de ea, așa cum ai tu față de propria ta persoană. Nu pot însă să nu constat- cu neplăcere jălnicia mijloacelor securiste de care dați dovadă, combinată cu lipsa totală de bun simț și cu n lipsă de cunoștințe strict PD-Listă. Nu vreți voi să existe proiect complex de cercetare în FP7 de 24 de milioane de Euro – nu există, deși el (proiectul) e săracul accesibil și on-line bine mersi http://www.integrisk.eu-vri.eu/ fără să țină cont de părerea voastră. Predă profesorul Jovanovic la universitatea din Stuttgart și e conducătorul acestui proiect- nu, el este sârb. Da, dar predă în Germania, la una din cele mai bune universități. Ai dat de un titlu de teză pe care evident nu-l înțelegi, ha, ha, ha. Pentru PD-Listul lovit de idei fixe nu contează decât universul lui minuscul, rupt evident de realitate. Să fiți fericiți !

      • Andrei George spune:

        Da matale, dle. Lucid, de ce nu-ți dai numele adevărat, de frică să nu fi demascat ca impostor ? Fă un gest- și după aceea mai vorbim. Așa cum m-am așteptat, habar n-ai ce e FP7. Faptul că Programul Cadru e Programul Uniunii Europene pentru Cercetare- singurul- și că se va continua cu Europe 2020- probabil că pentru PD-Liștii convinși că Băsescu e soarele- nu mai contează. E jenant și caraghios să trăiești în micuța ta lume- dominată de citatele Kondukătorului, când afară e soare și realitatea te înconjoară- dar tu refuzi să o vezi. Așa că succesuri multe în demascarea mea- din care văd că multă lume își face țel în viață. Cine știe, poate mai aflu și eu câte ceva.

  27. Adela Marcu spune:

    Ce bine imi pare !! Sincer. Sa explic de ce. Acuma cativa ani inca eram bugetara si lucram in Timisoara. M-am agitat sa obtin ca director un grant la CNCS sau cum ii spunea atunci, la comisia de matematica. Grant national. Mi s-a spus clar ca nu am sansa. Si asa a fost. Culmea ca cel care mi-a spus era din Cluj, la o conferinta. El deja stia castigatorii dinainte: Megan, fiica-sa Neamtu Mihaela si un tip Sasu, pila lui Megan, din UVT. Acesti 3 indivizi au castigat doi ani la rand. Motivul era ca le trebuia la cei doi protejati pentru avansare, la dosar. O mafie incredibila, in care am sapat mai departe. Un profesor batran care era in comisiile de granturi mi-a spus: astia si le dau intre ei. Trebuie fiica-ta sa avanseze anul asta? Iaca grantul. Anul viitor castiga fiu-meu la Iasi, Cluj sau Brasov, serviciu la serviciu. O adunatura mafiota de fosile si rudele lor, pile si amante, asta era povestea cu granturile nationale, cativa profesori din tara controlau totul si distribuiau intre ei. Funeriu le-a mai stricat socotelile dar acuma mafia a revenit puternic. Cum am iesit din porcaria de invatamant, imi pun serios intrebarea: de ce sa dam noi banii, firmele private, pentru o simulare de cercetare? Cand tot ce-i mai valoros a plecat din tara si au ramas numai fosilele gen Megan (pensionar bagat acuma in CNATDCU de Abramburica) si pilele lor.

  28. dirty angel spune:

    Am citit articolul si n-am vazut cuvintele MAFIE SI CORUPTIE! Nu dati vina pe stat, statul face bine pentru ca v-ati facut prea coiosi. Voi ati da bani pentru iluzii? eu NU!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)