joi, martie 28, 2024

Despre recenta vizită a cuplului prezidențial român în Spania

În 2007, președintele Traian Băsescu, însoțit de Maria Băsescu, a făcut o vizită de stat în Spania, acum, în iulie 2015, președintele Klaus Iohannis, însoțit de Carmen Iohannis, a făcut o vizită oficială în Spania. (O precizare referitoare la diferența dintre vizită de stat și  vizită oficială. Prima este superioară ca protocol, dar legea spaniolă permite doar două vizite de stat pe an, iar acestea au fost deja consumate cu vizitele președinților din Peru și Columbia. Prezența președintelui român, în primul său an de mandat, era importantă, mai ales avînd în vedere numărul românilor care trăiesc aici și s-a optat, probabil, pentru această formulă, în locul unei amînări de un an. O simplă chestiune organizatorică fără nici o altă relevanță, în ciuda unor comentarii la temă.)

Șapte ani între cele două vizite ale șefilor de stat, s-au schimbat între timp și regii și președinții, dar ceva a rămas constant: comentariile negative din presa românească și reflectarea parțială, dacă nu rău-voitoare a unuia dintre puținele evenimente pozitive din ultima vreme.

Comentariile negative referitoare la vizita lui Băsescu (care a revenit în Spania, neoficial, în toamna anului 2007, după prima suspendare)  au fost mereu legate fie de depășirea atribuțiilor, fie de intenții electorale, fie de numărul românilor rezidenți în Spania care l-au aclamat în stradă (au fost, se pare, 10.000 de români la Castellon, ieșiți să-l susțină în noiembrie 2007, un număr neplauzibil pentru comentatorii anti-băsiști de atunci, deși confirmat de participanți), cele referitoare la recenta vizită a lohannis au cu totul altă coloratură (chiar dacă uneori comentatorii sînt una și aceeași persoană, ca în cazul neobositului Ion Cristoiu). Prezența doamnei Băsescu nu a atras niciodată atenția (unii văd aici suprema calitate a unei consoarte), dar asta s-a întîmplat poate și pentru că spontaneitatea și imaginația soțului erau atît de debordante, iar acțiunile, gesturile și declarațiile sale, atît de ofertante, încît energia negativă a jurnaliștilor era epuizată cu mult înainte de a ajunge la deux-pieces-urile  purtate de Maria Băsescu. Acum, pentru că materialul verbal oferit de actualul președinte e puțin adecvat miștocărelii naționale și pentru că soția sa pare să fie o persoană pentru care îmbrăcămintea e mai mult decît un acoperămînt al corpului, majoritatea covîrșitoare a comentariilor din presa românească se referă la asta: de la preluarea pînă la sațietate a articolului din El Mundo, pînă la recentele panseuri ale lui Ion Cristoiu, despre care un prieten spaniol îmi scria azi dimineață, indignat, spunîndu-mi că așa ceva în Spania ar duce la stigmatizarea de către breaslă a autorului și oricum n-ar apărea în nici un loc onorabil. Și în Spania există presă de proastă calitate, și în Spania se comentează ținute și se analizează amorurile, mai ales ale fotbaliștilor, dar există limite, iar una dintre ele este, de pildă, cea legată de vîrstă. Sau de ceea ce unii înțeleg prin urîțenie fizică. Iar aceste limite n-au nici o legătură cu corectitudinea politică, ci cu un fel de reținere care îi face pe spanioli să fie, printre altele, cel mai puțin xenofobi dintre europeni, iar pe femeile spaniole, lipsite de complexe și extrem de atrăgătoare chiar și atunci cînd le lipsește frumusețea fizică sau au depășit tinerețea regulamentară din România. Se întîmplă asta nu pentru că spaniolii ar avea o genă în plus, ci pentru că așa sînt educați, de mici. Și pentru că derapajele publice de la norma conviețuirii pașnice se plătesc, la propriu și scump, într-o țară care a trecut printr-un război civil.

Recentele comentarii referitoare la ținutele lui Carmen Iohannis și în general importanța care s-a dat acestor aspecte de suprafață ale vizitei în presa din România au fost alimentate de articolul din El Mundo în care se vorbește mai ales despre amorul care domnește în cuplul prezidențial. Articolul conține numeroase inexactități sau exagerări (de pildă că cei doi ar fi catolici sau că prima doamnă ar avea o adevărată obsesie legată de revenirea pe tron a regelui Mihai). Publicat de altfel doar on-line, textul a fost în realitate unul marginal, semnat de o jurnalistă care se ocupă de mondenități, Consuelo Font, o obișnuită a platourilor televiziunii TeleCinco. Ce a încercat autoarea acolo a fost să apropie cuplul prezidențial român de valorile și de sistemul de reprezentare specifice unei categorii de public spaniol, publicul telenovelistic, nimic mai mult. Articolul este, desigur, naiv și nu prea documentat, dar scris fără nici o intenție rea, nu este nici ironic, nici apologetic, așa cum s-a încercat a fi prezentat în traducerile parțiale preluate de presa din România. Nici aici și nici în vreun alt material, nu se insinuează vreo comparație între doamnele care au participat la evenimentul de protocol prilejuit de vizita președintelui român.  Fraza cu ”eclipsarea reginei” este una tipic românească, din păcate. În schimb, aprecieri reale la adresa ținutei lui Carmen Iohannis, am găsit, inclusiv în comentariile cititorilor. Nu știu dacă stiliștii români au ajuns la un acord în acest sens, dar aici nu s-a revoltat nimeni, poate și pentru că protocolul mînecilor lungi nu pare să fie cunoscut în peninsulă.  Soția primului ministru a purtat o rochie fără mîneci, largă, președinta Comunității Madrid, Cristina Cifuentes, una tot fără mîneci, strîmtă, culoare corai, iar Ana Pastor, ministra Muncii, o rochie la fel de minimalistă, fucsia și sandale argintii. Trebuie să adaug: nici una dintre aceste doamne nu ar trece testul Cristoiu, nici ca vîrstă, nici ca trăsături, dar, din fericire pentru ele, un Cristoiu spaniol ar fi, cum spunea amicul meu, un exemplar de muzeu sau de circ.

Ce nu cred că s-a remarcat, însă, cu privire la participanții la aceste întîlniri de nivel înalt este însă un lucru mult mai serios și anume: în timp ce familia regală spaniolă este mereu însoțită, în astfel de momente, de numeroși membri ai guvernului, indiferent de culoarea lui politică, între președinția din România și guvern pare să existe o prăpastie pe care nici protocolul unei vizite oficiale n-o poate depăși. Poate n-am fost eu atentă, dar nu cred că președintele Iohannis a fost însoțit de vreun ministru în Spania. E adevărat, ar fi fost poate delicat: în chiar ziua vizitei oficiale,  El Pais, cel mai important cotidian spaniol, publica o știre cu titlul: ”Prim-ministrul român, acuzat de corupție și spălare de bani”. Cele două evenimente au coincis, e drept, vizita și inculparea, iar fotografia aleasă de El Pais a fost nu cu Iohannis la Zarzuela, ci cu Ponta, în cîrje, la DNA. Spre după-amiază însă, ziarul a revenit inclusiv cu imagini filmate din discursurile oficiale ale lui Klaus Iohannis, Mariano Rajoy și al regelui, exprimate în cadrul vizitei oficiale, insistînd asupra a două aspecte: atitudinea pro-europeană pe care o susțin cu toții și ”sprjinul acordat de regele Felipe al VI-a statului de drept din România”. Nu știu dacă presa românească a reținut această frază, cu care rege Spaniei și-a și încheiat, de altfel, intervenția, dar El Pais pare să o considere una din ideile principale ale vizitei. Nu doar El Pais, ci și o revistă de modă, www.mujerdeelite.es, în ultimul paragraf al articolului dedicat evenimentului, după ce face referire la rochia ”de media manga, muy sencilla y elegante de Carmen Iohannis” (cu mînecă scurtă-medie, foarte simplă și elegantă), citează din discursului regelui care a numit România, ”un polo de estabilidad en la zona” (un pol de stabilitate în zonă).

Mai puțin mulțumiți de vizita lui Klaus Iohannis au fost jurnaliștii publicațiilor românești din Spania, pentru care subiectul principal al vizitei a fost problema dublei cetățenii. În cazul vizitei lui Băsescu din 2007, subiectul era legat de restricțiile impuse românilor pe piața muncii, subiect abordat imediat și războinic de Traian Băsescu în acel context, deși fără efect, moratoriul fiind ridicat, așa cum era prevăzut pentru toată zona UE, de abia la 1 ianuarie 2014. Problema dublei cetățenii e spinoasă, Spania avînd acord de acest tip doar cu țările din America Latină și cu Andorra, din motive lesne de înțeles. În plus, în acest moment cetățenia spaniolă nu mai este obligatorie pentru cetățenii UE pentru nici unul din cazurile care înainte o prevedeau, respectiv posturi de funcționar public sau de administrație publică. Unul din invitații la prînzul oficial oferit de Casa Regală în onoarea vizitei președintelui român a fost primarul comunei Paramo de Boedo (o mică localitate din Castilla y Leon, cea mai conservatoare regiune a Spaniei). Aureliu Truță, cetățean român rezident în Spania, venit în urmă cu 15 ani la cules de măsline în Cordoba, a fost ales de 54 dintre cei 98 de locuitori ai comunei, preponderent spanioli, primar. În acest context, declarația prim-ministrului Rajoy potrivit căreia cetățenia europeană garantează egalitatea nu mai pare doar un artificiu retoric.

De asemenea, am găsit nemulțumiri cu privire la prezența unei firme de telefonie mobilă la întîlnirea dintre președinte și comunitatea de români, deși, cel puțin în Spania, deocamdată, firmele private sînt deseori prezente în contexte politice, unul dintre ele fiind chiar prînzul oficial oferit de Casa Regală, unde n-au lipsit, alături de români performanți, oameni de afaceri spanioli care investesc în România. Pudoarea și suspiciunea față de inițiativa privată nu au intrat încă în protocolul public spaniol, în ciuda eforturilor stîngii populiste. Cît despre ceilalți invitații la Palacio Real, cu ocazia prînzului amintit, nici despre ei nu s-a pomenit nimic în România, deși poate ar fi fost interesant: Jesús del Cerro, regizor spaniol care a primit în 2000 Premiul Gopo (despre care se spune în presa spaniolă că ar fi echivalentul românesc al Premiului Goya), Santiago Posteguillo, autor al unei trilogii despre împăratul Traian (oare e tradusă în românește?), soprana Carmen Romeu, pianistul de origine bască Josu de Solaun care a cîștigat în 2014 premiul Festivalului Enescu, ”unul dintre cele mai importante din lume” (www.scherzzo.com, cred că e o publicație suficient de serioasă!), nu atît pentru suma de bani aferentă (15.000 de euro), cît pentru ”extraordinara vizibilitate” pe care o conferă cîștigătorilor (așa zic spaniolii!), cercetătoarea CSIC Silvia Marcu, autoarea uneia dintre cele mai bune sinteze, în limba spaniolă, despre tranziția din România după 1989 (nu sîntem rude, din păcate!), Joaquin Garrigos, cel mai prolific traducător de literatură română și fost director al Institutului Cervantes în București, Jose Damian, unul dintre puținii profesori de limba română ai prestigioasei Escuela Oficial de Idiomas. Deși invitată, a lipsit Manuela Carmena, actual primar al Madridului, sprijinită de Podemos. Nu e prima dată cînd refuză o invitație la o masă organizată de Casa Regală, dar atît timp cît presa spaniolă nu face speculații cu privire la acest refuz, nu fac nici eu. Îmi spunea Joaquin Garrigos despre acest prînz, unde mîncarea a fost austeră (un pește popular, lubina, care se mănîncă în orice gospodărie spaniolă și un desert simplu de ciocolată amăruie), că a fost, desigur, ”un prînz oficial, ca toate mesele de acest fel” (le cunosc bine de cînd lucram în diplomație, nu au nimic distractiv, dar asigură un fel de continuitate stenică a bunelor maniere între oameni diferiți, din culturi diferite, poate nu e chiar un lucru de disprețuit!). Dar tot Joaquin Garrigos adăuga: ”a fost însă un moment bun, foarte bun, fast pentru România”.

Nu cred că avem un belșug de asemenea momente faste, poate că ar trebui să ne oprim un pic și să le apreciem, indiferent ce simțim, la inima noastră mică, caragialească, față de președinte sau soția sa, pur și simplu în astfel de cazuri nu cred că are vreo importanță. Știu însă, pentru că am lucrat niște ani în presa din România, că mult mai interesant ar fi fost să povestesc despre vreo gafă făcută de cuplul prezidențial român aflat în vizită oficială în Spania. Iată că nu a fost cazul. A fost o vizită bine organizată, am părut, pentru trei zile cel puțin, o țară europeană, normală. Iar știrea cu inculparea primului ministru a fost dublată, din fericire, de relatarea neutră a unei vizite oficiale ca oricare alta din lumea civilizată.

Distribuie acest articol

62 COMENTARII

  1. Daca va citesc articolul cu referiri la reactiile din presa romaneasca, nu am ce sa contrazic; nu am citit nimic inafara traducerii din El Mundo, de pe HN.
    Nu din obraznicie, dar as vrea sa va amintesc: Klaus Iohannis a fost ales presedinte. Si in niciun caz ca sa fie primul turist al Republicii. iar unii nu uita ca acum citeva luni era lansata, ca incercare, propunerea de infiintare a „institutiei Primei Doamne” in Romania.
    Cind dl Iohannis a fost ales presedinte, alegatorii nu isi puneau problema sa avem pe plan extern, ca reprezentare, „un Domn”, ci sa fie prezent si activ la demolarea Plagiologului, nu voiau un presedinte care sa-si tranzactioneze salariul, ci un Presedinte activ pe plan intern.
    Izbucnirile/isteriile lui Cristoiu nu ma ating, dar unii „mai vechi” mai stim alt turist national cu o tovarasa care isi etala hainele scumpe, chiar daca pe ea stateau mai urit decit pe un cuier.
    Pentru mine, care l-am votat in turul doi, obligat de imprejurari, vizitele dlui Iohannis sint frectii protocolare.
    Prea multe vizite in timp ce Plagiologu isi face de cap in tara. Ba, il mai da si de gol pe Klaus ca ar fi stiut de plecarea sa la Baku; si cite nu se vor petrece in spatele usilor inchise intre fostii parteneri din vara lui 2012.
    Il vrem pe Presedinte prezent in tara.

    • Nu stiu pentru ce l-au ales ceilalti presedinte pe Iohannis, dar daca eu l-am votat in turul doi a fost pentru ca el sa fie presedinte, cu atributiile conferite de Constitutie. Retragerea sustinerii guvernului e treaba Parlamentului, ales de aceeasi romani, chiar daca unii dintre ei, asemnea matale, asteapta ca Presedintele sa faca totu’ pentru a le implini doleantele personale. Cei zece ani au lasat sechele mai adanci si se pare ca multi romani au ramas „pe vechi” ca rusii la Craciun.

    • @Vicotr

      Comentariul tau nu merita nicio atentie fac insa o incercare de trezire la realitate atragndu-ti atentia ca si unei gaini sosite nou intr-o gospodarie, dupa ce i se arata unde i se pune mancarea, dupa cateva incercari, intelege si se conformeaza. Tu si foarte multi altii ca tine, constat cu ingrijorare, n-aveti aceasta capacitate. Voi nu puteti patrunde cu mintea voastra nimic din realitatea obiectiva; ramaneti prizonierii propriilor ganduri si simtiri, propriilor perceptii si interpetari subiective; nu puteti iesii in afara obsesiilor voatre nici daca vi se toarna informatia in cap cu galeata; nu sunteti in masura sa rumegati realist nimic dinc e se ptrece in jurul vostru.

      Mai Victoras, intelege odata ca marea majoritate a celor care l-au ales pe Johannis, n-au facut-o ca sa-l dea jos pe un derbedeu ca ponta, ci pentru ca Romaniei ii era si ii este mai potrivit Johannis. Regreti ca l-ai votat pe Johannis, (desi la modul cum gandesti, ma cam indoiesc c-ai fost capabil de atata dsicernamant – scuza-ma dar asta e imaginea pe care-o transmiti in afara debitand aberatiile de mai sus !) fiindca nu-l da pe Ponta jos. Pai pentru asta nici nu trebuia sa mergi la vot. Daca te-ai fi informat, ai fi aflat ca presedintele Romaniei n-are puterea sa destituie primul minstru si ti-ai fi salvat drumul la sectia de votare. Data viitoare stai acasa si convinge-ti si prietenii sa te urmeze. Asta daca chiar tineti la Romania!

      • @ Radu,
        multumesc, to(n)tusi) pentru atentie si botez:
        „@Vicotr

        Comentariul tau nu merita nicio atentie”
        Nu merita, dar scrii muuuult :P
        NB,
        iti atrag atentia ca nu exista indemn, in postarea mea, ca Iohannis sa-l dea jos pe Ponta.
        Ci sa fie prezent in tara, martor si participant. Atit cit ii permite Carticica.
        Dece va mai plingeti de Ponta daca sinteti de acord cum procedeaza Plagiologu? chiar nu ai aflat ca au fost frati uslamisti?

    • Foarte bine, foarte correct! Ati surprins „esenta” problemelor pe care le ridica actualul presedite! Constat ca intreaga echipa de consileri prezidentiali e foarte slaba pentru ca altfel presedintele ar fi mai bine … „directionat”!

    • Va rog, nu vorbiti in numele tuturor celor care l-au votat pe Klaus Iohannis. Eu, de pilda, am votat un presedinte care sa-mi reprezinte adecvat tara pe plan extern, nu sa se razboiasca la televizor cu Ponta. Nu am votat un scandalagiu care sa-si faca din demolarea guvernului un scop in sine. Nu ma intereseaza sa-l vad zi de zi la talkshowuri si nici sa citesc cum i-a mai zis-o „plagiologiului” , pentru ca altceva oricum nu ar putea sa faca in acest sens. Asa cum nici Basescu nu a facut altceva decat scandal si tiganie non stop fara sa-l poata da jos pe Ponta (pe care, de altfel, tot el l-a numit).

      • Nordwind,
        am scris si asta: „Pentru mine, care l-am votat in turul doi, obligat de imprejurari,…”
        Nu esti inclus.
        Observ ca tu inca esti in transee contra lui Basescu; succes!

    • Nu stiu in numele cator persoane scrii („noi vrem”) insa, in ce ma priveste, eu nu-l vreau pe Presedinte legat!
      Daca are de facut vizite prin alte tzari, foarte bine! sa le faca si sa se aleaga Romania cu ceva din ele (imagine mai buna, acorduri diverse samd.)!
      CARE era diferenta daca in loc sa mearga in Spania ar fi fost in tzara? Mai exact: CARE sunt chestiile alea nemaipomenite care s-ar fi fintamplat daca ar fi fost aici si care nu s-au intamplat pentru ca n-a fost?

    • Nu, domnule Victor L., vizitele acestea nu sunt FRECȚII PROTOCOLARE cum le numiți. Ele fac parte din misiunile președintelui țării. Ar trebui să fiți mândru că primește atâtea invitații la nivel foarte înalt pentru că acestea nu sunt niște plimbări private, ci reprezintă gradul de atenție acordat României în mediul international cel mai important în lume.
      În altă ordine de idei, chiar credeți că președintele nu este informat în fiecare clipă de ce se petrece în țară în lipsa lui? Că doar nu suntem pe vremea telegrafului și al diligențelor cu cai. Adică vă închipuiți că ar lua alte decizii dacă nu s-ar dezlipi de Palatul Cotroceni?
      Pe la începutul anilor 1990 marelui regizor de teatru Andrei Serban pe atunci director și reformator profund al Teatrului Național i s-a reproșat, printre altele, de către funcționarii cu mânecuțe de la Ministerul Culturii că nu stă zilnic opt ore la serviciu. Și a fost făcut să plece din nou. Și a fost o mare pierdere. Poate nu vreți să semănați cu funcționarii aceia.

  2. Imi pare rau dar argumentele dvs. pentru a justifica plimbarile lui Iohannis – nu ma conving. Spre deosebire de Basescu, noul presedinte nu face (inca) nimic in tara si pentru tara. Sunteti indignata ca lumea critica tinutele sotiei lui Iohannis , dar uitati ca ea si el alimenteaza media cu informatii despre stilisti, bucatarii, perdele si mai ales despre ridicola institutie a primei doamne. M-a amuzat argumentul tipic romanesc – mai erau si alte importante participante la eveniment cu tinute la fel de „lejere” ca ale dnei. Iohannis ! Aceasta nu e o scuza pentru faptul ca „a noastra” e deplasata de cite ori apare. Poate ca strategia Presedentiei este char aceasta : in lipsa unei activitati serioase a presedintelui – este sufocata media cu marile dileme ale fustelor scurte si ale rochiilor lucioase si inflorate ca draperiile !

    • Mai bine ca „nu face”!!
      Sunt satula pana-n GAT de ce „facea” Basescu!!!
      De fapt, concret, CE a „facut”? CARE sunt chestiile alea (ce stau in competenta lui) pe care nu le face Iohannis pentru ca pleaca in vizite oficiale?

      • v-a pazit voua fundurile sa nu se instaureze dictatura psd si sa faceti ciocu’ mic pe net si pe strada :)

        lost in transition … ati gresit linkul :)

  3. În sfârșit, România are Președinte. Cineva care odată ce a trecut granița României poate reprezenta țara fără a ne face de rușine. Distanță mare față de cizmarul analfabet, bolșevicul etern, profesorul inept și marinarul uber-scandalagiu. Victoraș are zilele și cârjele numărate… încet, încet, în ritm de melc tipic românesc, rotițele anchilozate încep să se învârtă.

    Prea multă atenție se acordă comentariilor negative din România: mahalagismelor lui Cristoiu sau celor ale așa zișilor jurnalisti cârâitori (presă de proastă calitate există oriunde). În aceeași categorie ar trebui incluse ironiile de joasă speță ale marinarului adresate cuplului Iohannis. Oricum, ne-a obișnuit cu ele.

  4. D-le Victor, va place sau nu, prima atributie a presedintelui este politica externa si reprezentant al tarii in relatiile cu celelalte state, atributiile interne sunt pe planul 2.
    Faptul ca „Plagiologu” isi face de cap e o problema politica interna (intre alesi si alegatori), presedintele (oricare ar fi el) nu este un „tatuc” care sa-i ia pe razgaiatii politicieni de urechi spre disciplinare; „afirmatiile” acestuia din urma au incetat de mult in ce ma priveste sa mai reprezinte vreo importanta, nu sunt credibile, deja sunt prea multe minciuni emise care l-au decredibilizat total; eu personal astept momentul plecarii lui, care va veni intr-un fel sau altul.
    Este nevoie de o schimbare a Parlamentului unde se afla cea mai mare problema, si apoi putem discuta si de niste asteptari legitime; actualul Parlament este populat de politruci care urmaresc doar interesul partidului care i-a dus acolo, nu si al electoratului roman.

    • dle @ Vizitator,
      va place sau nu, in politica externa zarurile fusesera aruncate ceva mai demult, inaInte de descalecarea lui Klaus. Actualul presedinte profita de relatiile externe zidite de inaintasul blestemat :P
      Atunci, va rog, aveti rabdare pina se „reformeaza” Parlamentul ( cu liberalii care au votat pentru codul fiscal, cod pe xcare Klaus l-a retrimis Parlamentului).

  5. Dupa ce am citit articolul am realizat ca vizita avut o imbunatarire a imaginii romaninilor din Spania. Ma bucur ca opinia publica spaniola merge spre realitate.

  6. Of course, victor L! Aceleași fraze răsuflate, aceleași sintagme repetate până la sațietate, pe toate forumurile sunt obositoare, golite de sens (dar… deh!, trollu’-i troll și când doarme).
    „Demolarea Plagiologului”? Și cum să se întâmple asta, fără a „atinge” Constituția? Sau poate îi sugerezi domnului Iohannis să adopte limbajul colorat-deșănțat-vulgar, de la ușa cortului, acolo unde a coborât politica fostul președinte, Băsescu? Ei bine, te înșeli!
    Și, poate n-ai habar, dar politica externă este unul dintre cele mai importante atribute ale președintelui. Scrie asta în Constituție, crede-mă!

    • nu stiu cati ani aveti, deci nu stiu daca ati prins „epoca nastase” … eu am prins-o, si v-o descriu in cateva cuvinte;
      – slava conducatorului iubit: ziarele scriau numai despre nastase si clica lui, salvatorii romaniei
      – nastase isi trimitea adversarii sa-i numere ouale (drept e ca ar fi terminat inainte sa se apuce, ca nu aveau de la ce porni, vezi episodul „fularul”)
      – madam nastase comandase deja draperiile de la cotroceni, inainte de al doilea tur se scrutin

      pentru informare suplimentara sau refresh de memorie:
      1 – agaton si nastase – presa vorbeste cand vrem noi: http://www.reportervirtual.ro/2014/01/lista-epocii-lui-nastase-cea-a-ziaristilor-ciomagiti-cand-bata-era-masura-rezistentei-un-punct-de-vedere-jurnalistic.html

      2 – liiceanu ‘Era şi epoca ziariştilor bătuţi (a celor câţiva, care nu-şi uitaseră meseria) şi a altora, din Timişoara, dispăruţi.” http://www.contributors.ro/cultura/cateva-amintiri-din-%E2%80%9Eepoca-nastase%E2%80%9D/

      3 – tapalaga despre amintiri din epoca nastase: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-12616764-alte-amintiri-din-epoca-nastase.htm

      4 – liiceanu, din nou:
      „Între cele două tururi, Dana Năstase alegea deja culoarea draperiilor de la Cotroceni, iar garajul viitorului președinte (nu era nici un dubiu: urma să fie premierul de atunci) primea în dotare încă vreo zece mașini de lux. Totul părea să meargă ca uns. Până și durata mandatului prezidențial a fost mărită cu un an: cinci, în loc de patru.

      Ca și la alegerile de acum, din 2014, logistica era integral în mâna guvernului, adică a unuia dintre candidați. Nu era loc pentru nici o surpriză. Nu puțini dintre ziariştii care înainte de 2000 erau tare vehemenţi (după 2004 au devenit de-a dreptul sângeroşi), atunci, în „epoca Năstase”, au tăcut mâlc vreme de patru ani, de teama că ziarele lor nu vor mai primi tainul care lua forma banilor de reclame venite de la Ministerul Economiei, al Transporturilor sau al Comunicaţiilor. Ce ingenios! Cu bani de la buget erau mituite ziarele. Ca și acum Ponta (dar mai cu mănuși), Năstase se alegea președinte pe banii noștri.”

    • de asta ai scapat, datorita lui basescu, ca sa poti vorbi acum deschis pe net … sau ca sa isi poata da filologii cu parerea despre rochia nevestei de neamt :)
      chiar asa, cu limbajul lui de marinar – a tinut Romania pe linia deplutire, sub ocrotirea NATO si departe de influenta rusilor … ca sa puteti voi scrie ce va dicteaza neuronul, cand se mai trezeste :)

  7. Nu vreau sa par rautacios (vreau chiar sa fiu rautacios) dar Cristoiu este ultima gaina din aprozar in ceea ce priveste stilul vestimentar si elocinta.
    Eu unul i-as sugera sa bage ochiul in oglinda si inainte sa mai deschida pliscul sa faca precum Demostene: sa ia cateva pietre-n gura. Daca doreste, pietrele respective i le administrez eu cu placere :P

  8. @ Marchi,
    pui o intrebare naucitoare: „Și cum să se întâmple asta, fără a „atinge” Constituția?”
    Spune sincer de cite ori l-ai injurat pe Basescu pen`ca, „respectind Constitutia”, l-a propus pe Ponta prim ministru?! plus altele, dar sa n-o lungim.
    Adica, sa nu-ti amintesc de ceva sforait.
    Dupa parerea ta, Constitutia trebuie respectata doar cind iti convine?

    • Lasă sofismele, victor L! Nu mă mai obosesc să-ți demonstrez că n-ai dreptate, au făcut-o alții înaintea mea (și cu mai mult talent), recitește comentariile de mai sus. Pentru mine e mai mult decât limpede, ești „programat” să denigrezi tot ce nu înseamnă Băsescu în viața politică. Interes sau niscaiva „pitici pe creier”? Nici nu mai contează… :)

  9. D-na Marcu va multumesc pentru doza de normalitate cu care ati scris acest articol; marturisesc ca sunt teribil de obosit sa citesc, constat numai negativism si rautate gratuita la adresa reprezentativitatii de tara. Desigur ca sunt aspecte si mai putin reusite, dar tonusul general este optimist, civilizat si chiar pare modern.
    In completare la criticile exprimate mai jos, trebuie sa remarc o doza substantiala de subiectivism si rautate exprimata, uneori chiar cu placere: Victor L critica destul de acid o realitate pe care o vede si recunoaste din postura unui pragmatic neinteles de epoca democratica. Il sustin in critica si-l critic ca vorbeste prea deschis referitor la un asa subiect sensibil.
    Fara a fi deloc ironic, constat cu amaraciune ca democratia la gramada este cel mai mare inamic al democratiei principiale: actualul presedinte raspunde cu succesuri aspiratiei unui segment de populatie obisnuit cu dialogul promovat de platforma contributors.ro. Incerc cu mari eforturi sa gasesc valoarea adaugata la actul politic de a fi in fruntea statului presupus de drept si nu-mi iese socoteala cu nici un chip, pacat de mine.
    E drept ca RO a excelat intotdeauna in dulcea si suava democratie a lucrului atat de temeinic de bine facut incat nici nu mai renteaza sa-l si practicam: de unde intelegerea si sustinerea inflacarata a inexpresiei prezidentiale raportata la expresia absolut cinstita a partidului stat in stat; chiar daca este actual bolnavior, isi va reveni si ne va aseza exact acolo de unde credem ca am plecat candva.
    Inca o data va multumesc si va rog sa continuati sa ne inoculati acesta doza de normalitate absolut indispensabila supravietuirii in RO socialista si democratica; incercati sa ramaneti cat mai mult in Spania unde aerul este respirabil, frumusetea si civilizatia respectate, expresia filtrata pe acelasi sentiment banal de naturalete cu valoare adaugata rational, iar oamenii mult mai apropiati de realitatea latina decat de cea balcanica si orientala. In fond cam totul pleaca de la oameni si starea lor de bine nativa; ori noi, daca am practicat doar supravietuirea, e firesc sa vedem viata cat mai rezonabila si fara valoare distincta adaugata

    • D-na Marcu, exasperarea lui Victor L e, in fapt, inconsecvență crasă. Nu o dată s-a remarcat dumnealui pe contributors.ro susținând că fostul președinte a fost obligat să-l propună Parlamentului pe Ponta drept candidat la funcția de premier. Deși Constituția prevede doar consultări, iar nu vreo obligație expresă, dl Victor L pretinde acum corectarea investirii de către președintele lipsit de mijloacele constituționale pentru a o face. Cărticică?!
      Desigur, prima pagină a ziarelor nu e îmbucurătoare pentru niciun român, dar va întreb direct dacă mai an când Mircea Băsescu ținea aceeași pagină sau după mineriada din 1990 aveam mai multe motive de bucurie? Iohannis e învinovățit acum de „frăție uslamistă”, dar uităm prea repede dilema prezidențială a alegerii între nevoia de întărire a justiției și impulsul firesc de a-și susține fratele sau de frăția fesenistă a fostului, cea care a rezistat încă doi ani după iunie 1990. Și nu-mi pot reține întrebarea de ce folosim criterii diferite în evaluarea unor cazuri similare?
      Ca și la aritmetică, într-un stat pe care-l vrem de drept rezultatul nu e prioritar regulilor. Doi cu doi fac patru, chiar dacă ne-ar conveni mai mult să dea cinci. E, oricând, mai importantă respectarea prevederilor legale decât obținerea rezultatului dorit.

      • @ Hantzy,
        pentru cultura ta (si „inconsecventa” mea);
        – in urma unei motiuni de cenzura care rastoarna un guvern, nu mai initiezi consultari, ci girezi partidul/alianta cistigatoare cu formarea noului guvern, doar pentru asta l-au dat jos pe celalalt;
        – in urma unor alegeri, cind un partid (ori o alianta cum a fost USL), cistigate cu 68-70%, nu ai ce consultari sa faci. Cistigatorul comanda.
        Citeste Constitutia.

        • ARTICOLUL 103
          (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
          Nu scrie nicăieri „câștigătorul comandă” și-mi aduc bine aminte când chiar Băsescu cerea „dați-mi trei nume!”
          Și, dacă rețin bine, și rețin bine, fu demis şi guvernul Boc in octombrie 2009 tot prin moțiune de cenzură. Dar uite că nu fu numit premier Iohannis, așa cum cerea majoritatea parlamentară, ci tot Boc. Uite că se poate!

          Asta e una. Cum rămâne însă cu „prezența și activitatea președintelui la demolarea Plagiologului”?
          Iaca ce spune Cărticica:
          ARTICOLUL 107
          (2) Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.

          ARTICOLUL 109
          (1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate.

    • desigur, eu una l-am votat pe neamt ca sa vad dca nevasta ramane la stadiul (vestimentar) de profa de liceu sau evolueaza la cea de prima madam

      asta e ceea ce ma interesa in primul rand – NOT !

      informatii mai importante de aflat ar fi BILANTUL LA 6 LUNI AL PRESEDINTELUI – despre acesta ati putea scrie ? despre fuste/rochii si perdele poate scrie oricine, pro sau contra, dupa cum se „asorteaza” sau nu la stilul profei ;)

  10. Acolo unde multi vad conflict, subiectul este, de fapt, complementaritatea. Complementaritatea este cea care transforma ordinarul in clasa: flamboaiant/discretie, vedetism/modestie, forma/continut. Condensat: punte/pilon.
    P.S. Ca tot a venit vorba de spijinul celor puternici: ceea ce KI (probabil) vrea, TB (sigur) poate.

      • Hm…sa punem lucrurile la punct, totusi.
        Pas cu pas:
        1) „TB nu a reusit”. OK.
        2) „KWI a facut”. De fapt, nu a facut, ci poate vrea sa faca. Sau va face, poate, in viitor. Eu am fost chiar mai generos, am zis „probabil”.
        3) „Ponta e pe faras”. Poate, din nou. Aici, insa, Justitia are rolul principal, nu KWI. Separatia puterilor in stat ar implica chiar neamestecul al lui KWI, nu-i asa?
        P.S. Desi in PS-ul comentariului meu anterior apareau initialele TB si KI, tema centrala era aceea a doamnelor din spatele celor doi: sprijinul lor, pilonii…Eu vorbeam de complementaritate, nu de complimente de circumstanta.

        • Oh, nu la „brațul lung” mă refeream, ci la un factor încă mai necruțător decât legea și cu mult mai rapid de altfel: susținerea electorală. Ponta s-a transformat într-un Băsescu, care se hrănește cu ceartă. Iar Iohannis nu-i oferă exact asta, așa că a ajuns să se bată singur.
          Dar dacă despre doamnele complementare, iar nu de complezență, este de fapt vorba, atunci nu-mi pot reține întrebarea care a pus-o și Antonescu la confruntarea din 2009: „La cine vă referiți?” Sau, altfel spus, KWI (probabil) nu vrea, ceea ce a putut Băsescu.

  11. Ok. Am fotografiat comentariile astea superioare de initiati. O sa vedem ce face sasul uselist cu politica externa si cu un MAE facut din doamne si domnite de fosti stabi, actuali stabi, colegi de stabi, rude, vecini consateni de stabi, de pe timpul tuturor regimurilor precedente, y compris Ceausescu.
    Deocamdata cumatrul de la Cotroceni nu reuseste sa puna PSDul la punct, adica e un papagal fara pene. Restul sunt intentii bune. Se pare ca astea se premiaza. Obama a primit chiar premiul Nobel pt intentii bune, promisiuni si o prima doamna populara (admirata Carmen Iohannis).
    Competenta si prestanta in politica externa nu dau roade din noiembrie pana in iulie, asa ca mai vorbim cand apar rezultatele.

    • Adica in cincinalul de dupa ce se termina stagiunea bicincinala a presedintelui fost uselist; raman la impresia rezonabila ca d-na Marcu incurajeaza din toate pozitiile o atitudine cat mai apropiata de normalitate. Cand toata lumea se pozitioneaza vehement doar pe pro si contra, temeinicul compromis de reducere a negativismului supravietuitor scade ca si economia dupa noul cod fiscal de inrobire democratica.
      Revin, de asemenea, cu critica la criticismul lui victor L: cand te afli, prin forta imprejurarilor firesti, face to face online cu expresii curate de convingere ca ceea ce pare nu se adevereste, cel mai intelept este sa cedezi si sa rezonezi cu ideea generica ca-n RO este posibil orice, mai putin recunoasterea realitatii reale care este.
      Paradoxal si adevarat, ca cand te afli in fata unui specimen cinstit, gen Ponta-n carje, mai bine il ocolesti decent decat sa-l ajuti condescendent….caci, ca si betivul sau baiatu cu piatra, niciodata nu va recunoaste ca este impotriva naturii umane conventionale: de regula natura respectiva este de vina ca nu-i recunoaste victimului deptul de a gresi bazat pe convingerea curata ca doar asa merge treaba la noi.
      Adica ei doar la placinte, iar noi cu dinaintea goala….simplu si pragmatic ca si eoroarea lui victor L: presedintele jucator pe baza de pasi bine conturati, este exact ce lipsea din convulsia usele-pesede-penele: adica cumva vom convinge DNA-ul romanesc pentru ca ADN-u mioritic fara descurcareli nu este viabil, iar daca-i si democraturat, nici atat.
      De unde revin cu rugamintea sa nu uitam ce inseamna sa supravietuiesti cinstit in RO socialista si democrata, la gramada: rugaminte adresata atat autoarei, pe materialul careia am sarjat direct la jugulara confuziei demo fara valoare specifica, cat si onorabililor oponenti ai criticismului pragmatic lipsit de subiect, absoult subiectiv. Oricum aveam un presedinte, bine ca nu a fost Ponta presedintele tarii si al statului partizan cinstit, si mai bine ca cu KJ poate mai avem o sansa…altfel o vom sufoca pe d-na Marcu la propriu si-n direct!

    • Uniunea Europeană trebuie să întărească dialogul cu Rusia, „cel mai extins” vecin al Uniunii şi „un jucător fundamental pe scena internaţională”, a declarat, luni, premierul spaniol, Mariano Rajoy, după întrevederea cu preşedintele Klaus Iohannis.”
      Cum adica
      sa INTAREASCA!?
      (si ce legatura are asta cu Santa?

  12. Unii români s-au identificat atât de mult cu excesele basesciene încât au ajuns să le repugne normalitatea lui Johannis!

  13. In viata mea am luat de buna o legenda: englezul, ajuns peste hotare, nu arunca cu noroi asupra guvernului tarii sale, dar cind se afla in tara isi permite, cu furie chiar, sa-si atace fara mila guvernantii, din postura partizana sau de simplu alegator. Poate e doar o legenda, mie mi-a placut.
    Eu sint român in ţară.
    (Daca dna Luminita Marcu a scris articolul doar sau special pentru a scoate in evidenta mizeria mass media mioritica, nu-mi ramine decit sa ridic din umeri: sint prea mic pentru un razboi atit de mare. )
    Repet: sint român in ţară. Si nu am leac contra uitarii. Si eu imi doresc o altfel de tara, unde
    sa primeze „dupa dvoastra, domnilor francezi” ori alte subtilitati.
    Un comportament de genul Plagiologului nostru, ma blocheaza. Si nu are opozitie decit din partea DNA.
    Estimp, nu pot uita (chiar daca in noiembrie trecut, in turul doi, am iertat):
    – premier Grivco, girat de Felix, El Dottore si El Crin;
    – participant activ la nebuniile din vara lui 2012, prea repede si usor uitate, din postura de al doilea om in PNL si al treilea in USL;
    – liberalii si pesedistii au pritocit Codul Fiscal, l-au votat, iar acum presedintele se preface ca e impotriva;
    – si-a tranzactionat marirea salariului;
    – a stiut de plecarea viitorului Plagiolog la Baku;
    – a fost ales in speranta ca va fi un sprijin in inlaturarea fostului aliat si fost contracandidat.
    Cind stiu ce am acasa, organizarea impecabila a unei vizite in strainatate a sefului statului, nu ma impresioneaza; poate un defect al meu. Accept sa primesc palme.
    Si ca sa inchei, trist, trebuie sa-i dau dreptate Plagiologului: USL traieste.

    • Victor, 100% de acord cu tine. Votul meu in turul 2 a fost un vot al ne-sperantei…dat impotriva lui ponta. Individul insa nu m-a convins nici atunci si nici dupa ca ar merita ceva. Ma mira atatia johanescieni pe scena forumurilor…parca-s nemti cu totii.
      Oare suntem doar ctiva care observam o anormalitate si o USLinoseala generala peste tara?

    • Ai prea multe certitudini și prea puține cunoștințe pentru a le susține public. Gândește-te mereu că ce știi tu nu e adevărat și pentru cei care știu mai mult. Este exact situația în care te pui față de autoarea acestei postări. Doamna știe, tu presupui.
      Un ex. te plângi de un disconfort creat de o tranzacție cu acțiuni. Tu nu știi că plata impozitului aferent este în sarcina cumpărătorului. Acesta trebuie să facă dovada plății (dacă este cazul) nu vânzătorul. Este o dovadă de cât de ușor poți scăpa de problemele care te macină inutil. ( Remarc totuși onestitatea cu care ai acționat. Ai vrut să fii un contribuabil cinstit)

      • @ ada,
        ai citit pe un blog unde relatam o patanie de la o Sectie financiara; nu ma plingeam de nimic.
        Am relatat.
        Ce rost a are sa aduci in discutia de aici o intimplare de la un ghiseu?
        „Certitudinile” pe care zici ca le am, exista, au fost.
        To(n)tusi, multumesc pen`ca dupa niste scatoalce, ma mingîi: „( Remarc totuși onestitatea cu care ai acționat. Ai vrut să fii un contribuabil cinstit)”.
        Nu am vrut, ci sint.

        • pentru că aici se discuta despre întâmplări de la un „ghișeu” din Spania, iar tu spuneai că pe tine te doare doar România și „ghișeele” ei. Am vrut să-ți alin durerea.

        • @victor L – iar ati deranjat trollii?

          tips & tricks: are misiunea pre-stabilita pe care-o propaga pe linkurile stabilite; cand nu are argumente se leaga de „mama’, de „voi burghezii”, de „noi muncitorii”, noi „cei adevarati”, noi pro-anti-x-ulescu …

    • Foarte bun rezumatul dvs. dle Victor. Pentru mine dl KWI este o dezamagire. Nu foarte mare pentru ca nu mi-am pus niciodata prea mari sperante in el. Si nu vizita propriu-zisa deranjeaza (si despre care nu se spune totul, mai sunt si chestiuni neplacute in felul in care au fost primiti), ci stilul in care se prezinta doamna presedintelui. Brate goale, picioare goale, sandale de discoteca se asorteaza cu milionul de euro dat din buzunarele noastre pentru renovarea vilei. Imi cere cineva sa nu vad? Sa nu tin cont de aceste detalii? Dati-mi alte detalii care sa ma convinga ca lucrurile merg spre bine. Sa astept? Sa ma gindesc ca ar fi putut fi mai rau? Ar putea fi prea tirziu cind vom constata ca este mai rau. Traim vremuri in care ar trebui sa fim treji. Oare suntem? Citi?

  14. Articol bun si util pentru mine, multumesc. Neavand timp sa ma informez corespunzator, m-ar fi ajutat si o informatie de fond a vizitei, dar tot este bime ca m-am edificat asupra unor chestiuni pe care le-am intalnit zilele trecute pe net. Cat despre dl Cristoiu, trebuie sa ne resemnam ca, la cata eruditie are, tot prefera sa se alinte pozand in simplu si rupt in fund cetatean.

  15. acuma, pe bune, mai vedeti si altceva in presa decat despre rochiile / fustele / perdele dela cotroceni?

    un PRIM GEST de curaj al mutului e respingerea codului fiscal – sa vedem cat il tine sangele in instalatie sau cat va dura pana se va ascunde (din nou) dupa (articolele despre) fustele ei … vivat Romania fustei bine facute ! :)

  16. Faptele sunt simple:
    1.Domnul KWJ a ajuns presedinte, si face ce stie mai bine, ce a facut toata viata (profita de functie) : primar si-a cumparat case, presedinte are posibilitatea sa viziteze lumea la cel mai inalt nivel de protocol si mai face si cate o reclama la cate o firma mare
    2. doamna CJ profesoara de provincie ajunsa la varsta …. si influentata de lingusitorii din jur , nu realizeaza ca este caraghioasa
    3. doamna Luminita Marcu intr-un articol superficial si incoerent , in perspectiva obtinerii unor avantaje ( de dansa stiute) vrea sa demonstreze cat poate, cum stie, de bine sa prezinte plimbarile presedintelui ca activitate normala (cred ca doamna a lucrat numai la stat acolo incefienta este normalitate ); ca sa fie cat mai utila ataca si pe Carstoiu pentru ca acesta il ataca pe presedinte (dar Carstoiu este jurnalist el aduce argumente, mai slabe mai tari, umpoate)

    In rest discutii pe aceleasi teme

    • Interventia asta vine doar sa specifice faptul ca Radu din aceasta interventie nu este unul si acelas cu cel din prima interventie, cea facuta la comentariul lui Victoras L.

  17. Dintr-o vizita bine organizata, Klaus a tras concluzia ca un referendum si o decizie a CCR pot fi neglijate: a semnat legea alegerilor pentru Senat si Camera.
    Referendumul stabilise 300 de alesi, CCR validase referendumul, iar parlamentarii si Klaus dau cu tifla popolului prost: 466 sa fim.

    • Ai apelat din nou la certitudini personale. Toți vrem să se reducă numărul de parlamentari, dar și mai mult vrem să fie oameni profesioniști recunoscuți în domeniile lor și de o morală ireproșabilă. Cum reușim asta? Prin Referendum cu întrebări gen, „Mănânci calule ovăz?”? Mai documentează-te de la cei care știu Constituția și legile actuale, altfel suferi …degeaba.

        • certitudinea populară „trol la trol nu-și scoate ochii” este deja adevăr. …Și dovada că eu nu sunt…troală…

          • rezultatul referendumului e acelasi, indifferent daca dvs va place sau nu formularea

            nu ma uit la tv, dar pun pariu ca L3 a dvs a pus tot arsenalul de lingai la bataie sa explice de ce trebuie sa se voteze ASA si nu invers – indiferent cum ar fi formulata intrebarea, ei ar face aceleasi lucru, pentru ca cineva trebuie sa explice si saracilor (cu duhul) telespectatori care e calea cea dreapta – spre socialism/comunism inainte, cu limba de lemn la vedere!

            • Referendumul nu are sens, constituțional, fără o singură întrebare. Deci esența lui este întrebarea referendată. Concluzie : O întrebare pusă golănește duce la un referendum lipsit de seriozitate. Noroc că este doar consultativ în speța discutată. Așa, orice golan ajuns la butoanele referendumului rămâne singur cu năzbâtia de întrebare pe care o lansează într-o stare bahică pronunțată, de putere. Bețivii au Dumnezeul lor, altfel nu se explică cum de scapă teferi din accidentele, istorice în acest caz, cărora le sunt victime. Dar ce vină are poporul?

      • @ ADA
        si solutia dvs la ‘problema’ este : ….. ?

        nici macar sofisme nu stiti sa folositi … insirati niste idei fara legatura intre ele …
        (silogisme nci macar nu ma astept sa stiti ce sunt)

        • Știu, d-nă, sigur știu. Mi-a spus Aristotel. Prietenul meu din tinerețe.
          Nu trebuie să-l apărați pe victorel, e o cauză pierdută. E ultimul soldat băsist care luptă pe baricadele unui război încheiat de mult. Din 2012. A fost cea mai dezastruoasă victorie. Ce opoziție aveam azi dacă poporul ieșea victorios și de drept, nu doar de fapt! Și nici Ponta nu mai rămânea la putere. Ghinionul lui. Și mai ales al nostru al tuturor…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Luminita Marcu
Luminita Marcu
Asistent universitar în Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti, doctorat în filologie cu o lucrare despre presa culturală din comunismul românesc (profesor colaborator din 2001, titular în departamentul de Studii literare, din 2005). A publicat cartea Mansarda cu portocale. Puzzle spaniol în 2006 la Editura Polirom, traduceri din engleză şi spaniolă şi numeroase articole în presa din România. În curs de apariție la Editura Cartea românească, lucrarea ”Gazeta literară 1954-1968. O revistă culturală în comunism”. Aprilie 2010 - aprilie 2014, director adjunct al ICR Madrid. 2007-2010, consilier de presă al Institutului Cervantes din București. Din septembrie 2014, lector, prin concurs, la Universitatea din Salamanca (titular al cursurilor de Literatură română în cadrul Literaturilor romanice și de Limbă și civilizație românească).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro