Home » Educatie »Opinie » Citesti:

Despre Universitatea din Bucureşti

Virgil Iordache aprilie 24, 2018 Educatie, Opinie
24 comentarii 1,612 Vizualizari

Împrejurarea că oameni fără calificare în managementul educaţiei deţin puterea, unii şi fără educaţie în sens propriu, a condus la situaţia pe care o cunoaştem cu toţii: călcarea în picioare a intereselor unor comunităţi academice prestigioase. Care este rostul protestului acestor instituţii ? Colosul cu picioare de lut al imposturii instituţionalizate poate părea de neclintit pentru mulţi: pentru orbi, pentru lipsiţi de cunoaştere, pentru laşi.

Ce facem este solidaritate in jurul valorilor care definesc orice comunitate academică. A reacţiona la agresarea acestor valori este o datorie morală fără nici o legătură cu asumarea vreunor riscuri de dragul de a fi aplaudat sau care să însemne că lupţi cu cineva. Despre ce fel de datorie morală vorbim ?

Valorile academice nu sunt persoane, ele sunt idealuri, reprezentări consacrate în mintea oaemenilor, moştenirea pe care o avem de la oamenii inteligenţi şi creativi care ne-au precedat. Pentru a le înţelege nu este potrivită o reprezentare utilitaristă asupra lor, aceste valori nu aduc vreun profit dacă le urmăm. Nu le judecăm prin consecinţe imediate, dacă duc la un plus în portofel le susţinem, iar dacă nu sunt bănoase nu le susţinem. Cine gândeşte şi simte şi face în acest fel nu are nimic de a face cu universităţile, indiferent de funcţia pe care o ocupă. La fel de puţin potrivită în cazul acestor valori este să le interpretăm deontologist, ca fiind valabile în sine, independent de omul care şi le asumă, asemenea valorilor religioase. Gândirea de acest fel inhibă spiritul critic, rădăcinile prin care cunoaşterea ştiinţifică se hrăneşte din cultura existentă şi din talentele celor mai merituoşi dintre noi, înfloreşte şi oferă noi şi noi opere.

Valorile academice ţin de un mod de viaţă dedicat formării oamenilor şi creării cunoaşterii. Ele pot fi înţelese printr-o etică a virtuţii. A fi universitar înseamnă a fi o persoană virtuoasă într-un anumit mod, a-ţi trăi viaţa în mod liber asumând anumite idealuri. Sensul profund al acestor valori poate fi desluşit numai de cine îşi asumă modul de viaţă universitar, însă rezultatele unor astfel de vieţi comunitare pot fi văzute de oricine: cea mai mare parte din cultura omenirii, nobleţea spiritului purtată din generaţie în generaţie de oamenii educaţi, de elitele cunoaşterii umane.

Universitatea din Bucureşti nu este Don Quijote, mobilizată de ficţiuni, şi făcând istorie literară prin suferinţa şi ridicolul asumate. Idealurile ei sunt pragmatice, realiste. Este un David care va elimina comportamentele abuzive al pigmeilor Goliaţi din sistemul educaţional românesc. Idealurile ei sunt neutopice, omeneşti, chiar dacă nu posibil a fi puse în practică de orice om.

Universitatea din Bucureşti este a unor oameni de omenie, care nu calcă în picioare, nu acceptă batjocura, minciuna, impostura şi tolerează răbdător şi încearcă să îndrepte atitudinile şi comportamentele.

A fi om de omenie înseamnă să aduci bucurie în jurul tău. Toți oamenii suntem responsabili pentru ca semenii nostri să fie oameni de omenie. Bucuria ne urcă si unește, căutarea plăcerii ne coboară si dezbină. Drumurile fiecăruia ne duc în intersecții unde putem oferi mângâiere celor în dificultate sau putem călca pe cadavre încă având viață, pe oameni. Viața care merită trăită nu este de acest fel. E preferabil să suporți nedreptatea decât să o faci. A face răul desființează omul până la a nu se mai suporta pe el însuși. A primi răul cu pace răstoarnă mersul lumii si umple de bucurie pe cine o face si apoi pe alții. Ceea ce vine de la sine din afara lumii trebuie primit si căutat, iar ceea ce vine de la sine din lume trebuie primit fără să fie căutat. Pe un astfel de fond se formează cultura şi se reproduc elitele unei ţări.

Toţi oamenii sunt responsabili ca semenii lor să fie oameni de omenie, dar unii au mai multă putere decât alţii să ducă această responsabilitate. Universitatea din Bucureşti îşi asumă un rol civilizator pentru România prin puterea mai mare a membrilor ei de a face bine: puterea cunoaşterii, puterea de a fi modele pentru cei tineri şi pentru oricine găseşte resursele de voinţă de a-şi schimba modul de viaţă ieşind din compromisuri degradante pentru el şi pentru ţară.

Pentru toate acestea sunt mândru că lucrez în această instituţie.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "24 comments" on this Article:

  1. mircea spune:

    Domnul Iordache,

    Felicitari pentru articol! Oamenii trebuie sa iasa la LUPTA pentru ceea ce isi doresc.

    Intelectualii romani sunt de obicei mai PAPA-LAPTE si au asteptat tot timpul sa vina altii si sa lupte pentru ei. In timpul acesta, indivizi agresivi, needucati, hoti, dar plini de initiativa au inceput sa acapareze putere. In timp ce intelectualii papa-lapte dormeau, un individ care lucra la o autobaza din Teleorman, unde in mod traditional dispar suruburile, motorina, etc, si-a inceput drumul catre acapararea puterii in Romania. Intelectualii papa-lapte din universitati, Banca Nationala, Armata, Politie, etc nu si-au facut datoria fata de tara, fata de proprii copii si fata de idealurile lor. Au asteptat sa vina americanii, strainii, altii sa le faca treaba lor. Sa lupte pentru tara lor si pentru copiii lor.

    Cand intelectualii sunt slabi, si-o iau peste bot.

    Acum, eu as merge si mai departe. In opinia mea, universitatile romanesti “autointitulate” de elita sunt o rusine daca le comparam cu universitatile serioase din lume. Nu as recomanda nimanui sa mearga la Universitatea Bucuresti sau la Universitatea Politehnica Bucuresti, cand exista atatea oportunitati sa mergi sa inveti la universitati adevarate in Germania, Anglia, Japonia,Canada, etc.

    Daca ne uitam la mandria Politehnicii, Fac. de Automatica, cat la suta dintre studentii incepand cu anul II trec pe la cursuri? Ce valoare adauga acea facultate tinerilor daca ei nici nu calca prin scoala, ci vin numai sa dea examene si sa isi ia diploma? Nu cumva o facultate care are un astfel de model este inferioara chiar unei scoli profesionale??

    Da, are studenti destepti, dar valoarea nu este adaugata de facultate. Copiii aceia au invatat singuri, cand intra la facultate isi iau un job si se dezvolta singuri. Automatica le vinde numai o diploma si se impauneaza cu rezultatele acelor tineri la care nu are niciun merit.

    Deci, daca cei care va considerati profesori universitari seriosi chiar vreti sa iesiti LA LUPTA, aceasta lupta trebuie sa fie mai mare decat cresterea salariilor dvs cu 10% sau aprobarea unui numar mai mare de studenti pentru propriul dvs interes.

    Trebuie sa ne demonstrati si noua, celor de la care vreti sustinere, ca ridicati calitatea universitatilor din Romania.

    In acest moment eu nu sunt convins ca profesorii universitari din Romania merita sprijinul meu. Perceptia mea este ca ii intereseaza, in general, bunastarea lor si nu calitatea educatiei pe care o ofera universitatile romanesti.

    De aceea eu recomand in acest moment oricui: mergeti la universitati serioase din strainatate. Ocoliti universitatile romanesti pana reusesc profesorii din ele sa le aduca la un nivel decent de calitate.

    Iar profesorilor universitari din Romania le recomand: mergeti macar 2 ani sa predati la Oxford, Harvard, Berkeley, ISEAD, MIT. Dupa ce reveniti in tara, o sa aveti respectul meu.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Vă mulțumesc pentru comentariu. Sigur, este libertatea dumneavoastră să respectați pe cine credeți că merită respectat.

      În ce mă privește consider fiecare om unic și nu îi iau la grămadă, profesorii din România și profesorii de la MIT.

      Respect foarte mult câteva doamne de serviciu din facultate pentru felul cum își fac treaba. Ordonate, curate, harnice, binevoitoare, demne.

      Gânduri bune,

      • mircea spune:

        Da, si eu respect femeile de serviciu serioase.

        Ii respect si pe autorii care pun suflet in articolele pe care le scriu pe contributors.ro

        Dumneavoastra scrieti articole foarte bune si se vede ca puneti suflet in ele.

        Referitor la profesorii universitari din Romania, din pacate, ei au asteptat prea mult ca impostorii sa traga tot sistemul in mizerie morala. Mie imi este greu in aceste conditii sa mai am incredere in cineva din sistem. De aceea consider ca validarea unui profesor universitar roman o poate face pentru mine numai o sita corecta: sa predea minimum 2 ani la o universitate din top 100 mondial.

      • man of war spune:

        @mircea a comentat foarte bine. cum se cuantifica rezultatele “universitatii din bucuresti” despre care scrieti ? prin tonele de doctorate fara acoperire si lefurile magistrilor ? prin harnicia femeilor de serviciu care si fac dupa cum spuneti (si n am motive de indoiala) treaba ?

        • Liviu Papadima Liviu Papadima spune:

          Sunt cadru didactic la Universitatea din București. Am predat, în total, cinci ani la Universitatea din Viena. Nu este una dintre universitățile de prim rang pe plan internațional, dar se situează, în rankingurile curente, în marja 200-300, față de 600-700 UB. Are de peste 3 ori mai mulți studenți, personal didactic mult mai numeros și un buget anual de cca 15 ori mai mare decât UB (raportat la nr. de studenți, de numai 5 ori mai mare!). Cum clasamentele internaționale țin cont de indicatori cumulativi, diferența de poziționare este întru totul justificabilă. Din activitatea mea curentă, vreme de cinci ani, nu aș putea spune prin ce anume Universitatea din Viena ar fi net superioară UB d.p.d.v. calitativ, abstracție făcând, deci, de dimensiuni.
          Cred că dacă vom cere învățământului românesc să dea universități de ivory league am face bine să lăsăm orice speranță. ,Lucrul acesta nu are cum să se întâmple cel puțin pentru câteva generații de acum încolo, dacă se va întâmpla vreodată.
          România nu prea are șanse să ajungă la un termen omenește previzibil una dintre țările fruntașe ale lumii, indiferent în ce domeniu. Lamentațiile că nu suntem nici SUA, nici Japonia, nici Germania, nici Franța, nici China, nici Rusia nici…. cred că nu prea au sens. Are sens, în schimb, să ne întrebăm ce putem face ca să urcăm, în loc să coborâm sau să vegetăm pe un loc veșnic codaș.
          În această ordine de idei, cred că a pune UB sau UBB sau UAIC în aceeași oală cu TOATE universitățile din România e o mare eroare. Asta, din păcate, este și logica guvernanților în momentul de față. Între a spune că TOATE universitățile din România sunt la fel de bune sau că sunt la fel de proaste nu e, în fond, nicio deosebire. Decât că, în ordine practică, concluzia celor dintâi e că absolvenții de liceu pot merge să-și facă studiile la fel de bine la Pătârlagele de Sus, în vreme ce, pentru cei din urmă, ar trebui să meargă musai la Harvard sau la MIT sau la Oxford, ca și cum asta ar fi la îndemâna oricărui adolescent. indiferent din ce parte a globului. A nu se uita, totuși, că în clasamentele internaționale în care universitățile românești de vârf ocupă un loc pe la 600 sau 700 punctul de plecare îl reprezintă circa 20.000 de instituții de învățământ care funcționează pe glob.
          Punctul de vedere al d-lui Iordache se referă însă la altceva decât poziționarea actuală a UB în peisajul academic din punct de vedere al performanței – modestă, poate, în plan internațional, dar proeminentă în mod indubitabil în interior. D-l Iordache se referă, și mă bucur mult că o face, la UB în privința asumării valorilor academice autentice. Și eu cred, ca și d-l Iordache, pe care nu îl cunosc personal, că ceea ce diferențiază net UB în peisajul intern este hotărârea de a-și analiza lucid propriile carențe și de a încerca să le remedieze. Și asta mă face și pe mine să mă simt mândru că aparțin acestei instituții, într-o țară în care regula generală este îngroparea gunoiului sub preș și, în rest, ”om trăi și-om vedea”

        • Zev spune:

          Nu ma bag in galshava de academicieni, dar pot sa ofer o perspectiva individuala. Am fost student al lui Papadima, acum multi ani cand amandoi aratam mai tineri. Dupa aceea am fost student si in alte parti, Institut for Statskundskab in Danemarca, Victoria University of Wellington, si Macquarie University Siydney, si Papadima in opinia mea era cu nimic mai prejos comparat cu cei de-acolo. Parerea mea. Bineinteles, ratingul unei universitati e alta branza, intr-alta traista.

  2. mike_the_hunter spune:

    //
    Dragnea a ajuns la putere nu datorita intelectualilor slabi, ci a unui popor slab educat, slab civilizat care astepta sa i se dea,si nu sa dea acestei tari ceva; un popor despre care Cioran spunea ca e geografie si nu istorie. Intelectuali sunt foarte putini in Romania, si si mai putin cei care au curajul sa spuna ceva. Mergeti cu avionul cu 50 Euro pana la Roma, luati un tren pana la Galati si o sa intelegi ca Dragnea este Romanian dream si nu Liiceanu. E rezultatul a 60 de ani de comunism care a distrus sistematic un popor , l-a pervertit, i-a distrus valorile spirituale si materiale.
    Universitatile cu renume de aici, sunt oaze, in sensul strict al cuvantului, de civilizatie si cultura desi si ele slabite de rectori slabi, de functionari incapabili, si de unele cadre didactice slabe, foarte slabe.
    Varianta Harvard, Oxford, sigur daca esti foarte bun merge daca iei o bursa, dar daca nu, costa o avere sa inveti acolo. O mare universitate ca Harvard e un business ,isi vinde renumele pe bani multi, de care insa profita cei dotati, banii sunt investiti in adevarate talente , in cercetatori de top. Noi nu facem asta ,banii se duc gramada si pentru prosti, si pentru destepti, pentru cadre didactice care nu au mai scris un articol stiintific de 10 ani, si care iau acelasi salariu ca un cercetator de top care lucreaza in biroul de alaturi. Socialismul macina tot sistemul de stat inclusiv universitati de top sau nu de aici.
    Deci daca puteti pleca de acasa cu anii, mergeti la mari universitati din Franta, Anglia sau USA.
    Daca nu, daca va iubiti parintii, prietenii, locul unde v-ati nascut, nu va sfatuiesc sa va duceti. Totul va fi o lunga suferinta, de cele mai multe ori, si curmati-o venid cat de des acasa. Acest acasa este Romania, indiferent de tara in care veti locui. Emil Cioran, in mijlocul Parisului,considerat unul din ce mai mari scriitori francezi, visa la Rasinari si Coasta Boacii. El nu se putea intoarce , ar fi fost arestat de neamurile lui Dragnea-militienii, dar voi puteti acum. Si daca mai puteti, nu va dispretuiti si nu injurati tara in care v-ati nascut chiar daca sunteti la Harvard.

    • Zev spune:

      Dragnea e Romanian dream, nu Liiceanu’. Liiceanu, care ca intelectual ‘s-a recunoscut cu valorile sale’ in activitatea lui Basescu, dupa care a intors armele. Acum, iata, a decretat ca Kovesi e ‘slujirea pura’. Dragnea stim cu totii ce e, dar a-l pune pe Liiceanu in extrema opusa e cam mult. Vorbim de moralitate, nu de excelenta profesionala. N-am nimic contra Mme. Kovesi, dar declaratiile de genul asta nu sunt fundamental diferite de pupaturile de devla Pitesti care fac deliciul presei acum. Cat despre universitati straine, subscriu, ca unul care a reusit sa petreaca 50 de zile in tren in timpul facultatii, ca sa-mi vad parintii si prietenii. Da, nu e usor. Asta insa nu inseamna ca nu-mi iubesc apropiatii. Altfel, din comentariul dvs reiese (neintentionat, cred) ca cei care studiaza afara sau emigreaza nu-si iubesc (suficient) tara si familia, prietenii etc.

  3. AlexxandraT spune:

    Asteptam cu interes opinia dumneavoastra in legatura cu dezbaterea recenta legata de universitati, si dupa cum era de asteptat v-ati exprimat cu generozitate si responsabilitate, ca un adevarat om de omenie.

    Atitudinea dumneavoastra este admirabila si prin bucuria cu care dumneavoastra serviti spiritul universitar le conferiti tuturor o aura de demnitate si valoare.

    Fireste ca fiecare dintre noi avem in minte si contra-exemple, dar cum spuneati, fiecare om e unic, si cu siguranta mai sunt si alti universitari care sa vi se alature ca modele pentru cei tineri, pentru ca la un moment dat, Universitatea chiar sa aiba pe deplin acest rol de referinta, civilizator si formator de inteligente dar si de caractere.

    Multumesc pentru articol!

  4. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    A exprima opinii sincere, eventual şi complete, cu privire la starea sistemului de educaţie din România, în particular la cel din universităţi, are valoare nulă. E cum i-ai spune unui bolnav de cancer în etapa terminală că e bolnav şi cât mai are de trăit.

    E cineva care nu cunoaşte amploarea dezastrului ? E cineva care nu ştie că oricine îşi permite pleacă la şcoli din occident ? E cineva care nu ştie că proştii nu devin inteligenţi, că mediocri nu devin excepţionali, că cei înrăiţi nu devin cu una cu două buni, că cine n-a citit în adolescenţă nu va citi mai târziu, ş.a.m.d ?

    Unii astfel de oameni bolnavi se însănătoşesc totuşi, medicina nefiind o ştiinţă exactă. Nici managementul nu este o ştiinţă exactă.

    Mi se pare esenţial să acţionăm cu abilitate, pentru a mişca lucrurile. Adevărat inteligenţă nu e parada de analiză a situaţiei, asta o faci pentru tine, le ai pe masă, cunoşti dezastrul.

    Cine poate să mişte lucrurile să o facă. Cine nu poate nu e nici o problemă, o să ducem şi lamentaţii şi frustraţii care nu mai rezistă în aceeaşi barcă, e loc pentru toată lumea. Aerele lor inteligente le vom privi cu înţelegere. Inteligenţa nu este o garanţie a succesului.

    • mircea spune:

      Opiniile sincere despre valoarea universitatilor din Romania au o mare valoare, in opinia mea. Nu, nu stie toata lumea cat de dezastruoase sunt universitatile din Romania. Stim cu adevarat numai cei care am avut sansa sa studiem si in strainatate.

      Si o problema mare este ca un grup de universitati din Romania se “autointituleaza” de elita si induc un mare segment al populatiei in eroare. Trebuie spus foarte clar oamenilor: aveti grija la treaba asta cu “elita”. Elita inseamna altceva si universitati de calitate inseamna altceva decat gasiti in Romania.

      Apoi, profesori universitari din “autointitulatele” universitati de elita din Romania scriu articole in care cer sprijinul societatii. Iar opiniile acestea sincere spun asa: intelegem ca vreti sprijin acum cand locurile de munca va sunt puse in pericol, dar sa cresteti calitatea universitatilor romanesti la standarde internationale v-ati gandit inainte sa ne cereti sprijinul? Ati facut un plan, un program, o propunere macar in cadrul unui ONG?

      Nu ati facut? Si atunci ce sa sprijinim? Sa nu va taie posturile? Sa va creasca salariile?

      Daca nu oferiti societatii ce ne intereseaza si pe noi, poate ca nu mai avem chef sa va sprijinim nici noi. Si ramanem noi asa frustrati, iar dumneavoastra impacati cu gandul ca sunteti mai destepti decat studentii si decat cititorii :) In facultatile dvs de “elita”.

      TVR se crede de elita si indispensabil. Academia Romana se crede de elita si indispensabila. Unele universitati se cred de elita. Credeti ca se simte in Romania daca bugetele acestor institutii de elita ar fi reduse cu 50%?

    • Ela spune:

      Remarcabila reactie!
      Mi se pare, cu atat mai neghiob sabotajul declansat asupra celor 3 mari universitati romane, cu cat atitudinea dvs, in calitate de profesor la una din ele, este mai eleganta, indignarea exprimata fara echivoc dar cu masura, iar dispretul legitim incadrat de respectul indefectibil omului care se respecta pe el insusi.
      Sunt convinsa (?) ca ati scris acest text ca o reactie naturala, spontana, practic obligatorie, fata de ceea ce ati simtit ca pe o si ale agresiune la adresa valorilor dvs si ale universitatii Bucuresti. Rezultatul este un excelent document, care merita sa aiba impactul unui manifest, va doresc succes si va felicit!

      Singurul bemol l-as pune la acest complement pe care-l aduceti textului principal, mai precis referitor la :
      “E cineva care nu ştie că proştii nu devin inteligenţi, că mediocri nu devin excepţionali, că cei înrăiţi nu devin cu una cu două buni, că cine n-a citit în adolescenţă nu va citi mai târziu, ş.a.m.d ?”
      Sunt printre cei care ignora toate aceste adevaruri absolute…
      Mai mult, sunt aproape convinsa ca oricine poate invata pe tot parcursul viatii, se poate rasgandi oricand, daca vrea, si ca in orice moment o decizie personala radicala poate transforma bruta iremediabila in miel autentic.
      Viata insasi n-ar avea sens daca raul, ca si binele, ar fi simple fatalitati, imuabile si non-permutabile (scuze, nu sunt sigura ca aceste cuvinte exista in romaneste…)
      Toate acestea, ca sa-mi exprim speranta rezonabila ca, de aceasta data, tinerii romani vor profita inteligent de sansa oferita de aceasta situatie inacceptabila!
      Rezilienta, deci! Este momentul ideal!

      • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

        Multumesc pentru comentariu.

        Gânduri bune,

      • Zev spune:

        Corect, in afara de bemol. Oricine POATE, dar cine n-a citit in adolescenta nu va VREA sa citeasca mai tarziu. E o limitate volitiva, nu cognitiva, este autoimpusa. E vorba de atitudinea fata de studiu in perioada formativa, care sa spunem ‘de obicei’ (nici eu nu sunt de acord cu valoatea de adevar absolut, dar consider statistic probabil) ramane aceiasi in anii post adolescenta. La fel de adevarat este ca schimbari in piata muncii, campanii guvernamentale, marketingul universitar, facilitati fiscale pot convinge unii, cum ar veni, sa puna mana pe carte.

      • mircea spune:

        @Ela,

        Da, domnul Iordache pune suflet si logica in articolele sale. Este unul din autorii mei preferati de pe acest site.

        Eu as fi interesat sa citesc, de exemplu, o serie de articole despre initiative de crestere a calitatii educatiei in facultatea/universitatea la care lucreaza. Ce face, concret, universitatea, ce plan are, sa intre in top 100 din lume.

        Macar sa vad ca cineva gandeste niste optiuni, posibilitati, un plan scris. Care sunt pasii? Ce trebuie facut, cand, de catre cine? Care este harta parcursului spre top 100 mondial si unde se afla universitatea acum pe acea harta…

  5. jeanette spune:

    Universitatea Buc nu mai este ce a fost; nici in ierarhia mondiala, nici in cea din tara. Concret, in cazul “hexagonului”, de ani buni se zbate intre penultimul si ultimul loc (altfel, muncit locul acela). Preda Sova, si aud ca si somitatea Adam preda, profesor fiind. Inca un fost puscarias (pe motiv de spaga luata), era coleg cu Adam. Un actual profesor, fost profesor si consilier prezidential, era interceptat in 2007 cum cerea unui coleg sa ii treaca cumna’su. Si-a dat demisia de onoare; pt 2 luni, ca dupa aceea, a trecut din provincie, la …. Universitatea Buc.
    Studentii zic (in “cercurile” lor virtuale) ca profesorii sunt de vina. Ca unele cursuri au aparut acum cu o luna inainte de sesiune,ca nu li se preda si sunt trimisi acasa sa invete singuri, ca se vine cu copiii la cursuri, ca se rezolva la telefon dosarele in timpul cursurilor (de catre profesorii-avocati), ori se intocmesc dosare notariale, pe telefon (de catre profesorii notari),tot in timpul cursurilor… etc. .
    Ce fac Asoc de Studenti in fata decadentei? Ce fac studentii, pana sa iasa cu pancarde, cocarde, banderole, … etc? Ce au facut pana acum si daca au sesizat decanatul pt. prabusirea valorica?
    Sa predea profii la universitati din top 100? SA FIM SERIOSI; nu vor, fiindca nu pot ,si nu pot fiindca acesta este nivelul. In rest, gaze, fitze, masini scumpe, titluri, costume, telefoane si … .
    Avem niste oameni cu pretentii, titluri si salarii de profesori, fara a se ridica la nivelul vestic, cum avem niste studenti balcanici, formati de profesori cu “apucaturi bizantine”. Ies doctori, judecatori avocati, cu pretentii de “magna cu laude”, murindu-le pacientii pe masa, sau dupa caz, pierzand procese, pe motivul ca tot “prostimea e de vina”.
    Te duci sa iti pui dintii si semnezi 1 mil de asigurari ca nu il vei da in judecata, ca raspunzi daca.., ca nu raspunde daca, … ; cum te duci sa iti schimbi roata la service-ul inginerului proaspat iesit de pe bancile universitatii de renume european, care te pune sa semnezi ca daca iti rupe muncitorul lui prezonul, nu raspunde si ii mai platesti si daune. Dupa ce ti-a incasat banii de mobila, producatorul ce iti livreaza monstruozitate nefunctionala, are grija sa nu raspunda, pe motiv ca ploua afara din cauza ta.
    Specialistii europenizati din fisc, scoliti cu mastere balcanobizantine, te pun sa dai 1000 de declaratii a inceputul anului, iar dupa 4 luni, te avertizeaza ca va veni “una electronica” de o sa te dea pe spate. Electronica nu a venit, dar a venit analogica (“la 4 luni”), si nimeni nu poate sa imi raspunda daca eu, care am stat 6 ore la coada, in ian 2018, ca sa depun declaratiile 220 si 680 (ca le-au vrut personal),mai trebe sa depun si 212. Iar daca o depun, cine imi garateaza ca nu ma vor impozita de 2 ori; preventiv ! (ca statu’ nu trebuie sa piarda) .
    Basca avem un presedinte romano-sas-german, cu pretentii germane, cu principii saxone, dar care nu e instare sa conduca nici macar cat pasa Soliman (balcanicu’), dupa principii bizantine.Altfel fizician de renume mondial si dansul, … , zambete, bezele, …etc. .

  6. Roland spune:

    E clar ca lumina zilei:
    1. trebuie sa dispara sau se imputineze banii ?
    2. trebuie sa dispara sau se imputineze profesorii ?
    3. trebuie sa dispara sau se imputineze studentii ?
    Doar cei de la pct. 3 mai au salvare, o parte din studenti putandu-se forma, cum trebuie, in strainatate !

    Folositi banii pe ceva mai bun !

  7. Mihai Badici Mihai Badici spune:

    Eu cred că discuția despre topul universităților în context mondial suferă de o neadecvare la context.
    Atât Universitatea cât și Politehnica ( și toate celelalte universități din România ) au fost gândite de la început ca niște “fabrici de profesori/ingineri” etc ca să îl parafrazez pe Creangă. Lucrul ăsta e valabil încă de la Maiorescu încoace, când criza era acută, iar în anii comunismului acest aspect a fost și mai accentuat. Practic activitatea de cercetare în universități a fost periferică și sporadică. În schimb, comuniștii au înființat “Institutele de Cercetare” care nu sunt afiliate universităților, special în acest scop.
    Lucrurile s-au mai schimbat în ultima vreme, dar nu fundamental. În ’96 când m-am despărțit de Universitate încă nu exista nici o formulă instituțională de cooptare a studenților în cercetare ( sigur că existau formule, dar mai degrabă ad-hoc). Între timp s-au introdus masteratul și școlile doctorale, care cel puțin în principiu au mai schimbat situația, dar nu cred că s-a ajuns nici pe departe la o situație similară ca în universitățile “din afară” . Pe de altă parte, încă mai există institutele de cercetare – am avut ocazia să lucrez la cel de “Mecanică Fină” tot până în ’96 – care după părerea mea ar trebui cumva trecute în subordinea universităților de profil pentru că nu prea își mai au rostul în economia de azi. Ele însă supraviețuiesc și unele chiar au proiecte ( cel puțin MF știu că încă avea acum câțiva ani) ; aceste proiecte de cele mai multe ori sunt obținute tot în cadrul programelor europene de cercetare iar unele sunt realizate cu colaborarea profesorilor din Politehnică ( în cazul de față) pentru că resursa lor umană s-a împuținat iar dotarea tehnică s-a învechit. Prin comasarea institutelor de cercetare cu universitățile de profil s-ar obține multiple avantaje ( pe platforma Măgurele, care a fost gândită de la început pe model american cred se vede că ceva “se mișcă” deci avem un exemplu pozitiv chiar lângă noi) .

    • mircea spune:

      Bine, au fost gandite altfel :)

      Dar acum ce facem cu calitatea pe care aceste universitati o livreaza.

      Sa luam exemplul cu Facultatea de Automatica. Vine studentul in anul I. Sta primul semestru la cursuri pana se obisnuieste cu gandul ca e la facultate. Dupa prima sesiune isi ia un loc de munca de programator si sta la serviciu 10 ore pe zi. Nu mai are timp sa treaca pe la scoala.

      Dupa 10 ore de serviciu si inca vreo ora-doua in trafic pentru serviciu, cate ore credeti ca mai are el disponibile pe zi sa invete pentru Automatica??

      Si continua asa pana la absolvire. Se descurca la examene cum poate, isi ia diploma si la revedere.

      Toti oficialii din Politehnica se mandresc cu rezultatele lor, toti profesorii la fel. Dar pana la urma ei ce livreaza? Care este continutul livrat de ei si la ce parametri de calitate?

      Nu cumva o scoala profesionala din Germania, unde elevul este tot timpul la cursuri si profesorul cu ochii pe el, este mai buna decat marea noastra Facultate de Automatica din ziua de azi?

      Nu neg ca absolventii de Automatica sunt foarte destepti. Unii dintre ei si competenti. Dar care este contributia facultatii la treaba asta?

      Cand ma refeream la top 100 mondial nici nu mai mai gandeam si la partea de cercetare. Ma gandeam la partea de educatie a universitatilor din top 100.

      • Mihai Badici Mihai Badici spune:

        Posibil să aveți dreptate ( am terminat șoala cam de multișor) deși cred că exagerați, nu lucrează nimeni full time din primul an, și oricum asta e valabil doar la unele facultăți. Doar că topurile de care vorbim se fac pe baza articolelor publicate, a premiilor obținute etc, deci criteriul folosit e cercetarea; nu vreau să zic neapărat că universitățile noastre scot “Cucuzei” pe bandă rulantă :) . Totuși am avut ocazia să întâlnesc destui absolvenți ok și printre cei mai tineri. Ce voiam să zic ( și de fapt e o critică, nu e o laudă) e că aceste clasamente sunt oarecum irelevante pentru că universitățile noastre sunt ( exact!) un fel de “școli profesionale” , care scot profesori sau ingineri fără veleități de cercetare. Eu mi-aș dori ca asta să o facă universitățile din Suceava sau Craiova ( pentru că oricum e nevoie și de genul ăsta, aurea mediocritas, mai ales că în momentul de față mulți pleacă din țară deci trebuie înlocuiți) , iar cea din București sau cea din Iași sau cea din Cluj să facă și lucruri care să conteze. Cu alte cuvinte, mai întâi trebuie să se reformeze și după aia vorbim de topuri mondiale. Așa… că măgarul e ultimul în topul privighetorilor mi se pare irelevant…. treaba lui e să … tragă, nu să cânte :) .

  8. exmaTriculatul spune:

    Oricum, acea universitate e amenintata de-a pururi de catre Mihai Vitezul in statuie, cu niste TAIERI!
    (probabil deoarece i-o fi facut ceva celui care a ordonat amplasarea ei acolo, calare pe o iapa)
    Iar din cate imi amintesc UNIVERSITATEA nu a dat omenirii nici macar un singur castigator de Premiu Nobel si in afara lui Mircea Eliade pe nimeni cunoscut intregii lumi, iar mai an a brevetat doar trei INVENTII, ?3!, spre deosebire de Universitatea Stefan cel Mare care a avut mai bine de 30 de BREVETE inregistrate INTERNATIONAL. in schimb a retras DIPLOMA DE DOCTOR unui numar neprecizat de falshi doctori in frunte cu Ponta!
    (…cel care intra la DREPT din prima, dupa ce termina a doishpea in jumatate de an, cand concurenta era de cel putin 11/ loc, toate de la buget, si nu existau particulare)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


E randul tau

Mare parte a conflictului palestiniano-israilian (si nu ma refer la prezent, ci la o perioada de zec...

de: eu

la "Ierusalim, calul troian al politicii externe "

Camp Kennedy

Ambasada Statelor Unite în România, alături de American Councils for International Education invită liceenii cu vârsta cuprinsă între 15-17 ani să candideze la Şcoala de Vară pentru Educație Civică, Participare Activă și Leadership, denumită „Camp Kennedy”, ce va avea loc la București în perioada 19-26 august. Informații complete despre program sunt disponibile și online pe site, iar aplicatiile pot fi depuse pana pe 10 iunie 2018.

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

mai 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)