Euforia Sărbătorilor pascale și zilele libere aferente acestei mai sărbători a creștinătății, modificările, chiar o anumită relaxare intervenite în grilele de programe ale puținelor Televiziuni de știri serioase care încă mai funcționează pe teritoriul României, incapacitatea cronică a Televiziunii publice de a reacționa rapid și eficient în fața unui eveniment de maximă importanță, aceasta în pofida faptului că primul canal al postului public se reclamă a fi pe mai departe unul de actualități, au făcut ca românii să nu fie conectați așa cum se cuvenea la dinamica alegerilor parlamentare din Ungaria.
Alegeri ale căror rezultate au infirmat până și minima speranță că gruparea Fidész condusă de premierul Viktor Orbán măcar nu va atinge iarăși performanța de a obține două treimi din mandate în viitorul Parlament de la Budapesta. Or, datele de care dispunem luni dimineața, la ora la care scriu eu acest comentariu, arată că Fidész și-ar fi asigurat 133 din cele 199 de mandate disponibile.
Până la urmă, copleșitoarea victorie, a patra din istoria respectivei formațiuni politice și a treia consecutivă, victorie obținută pe fondul unei participări masive la vot (se pare că ar fi votat cam 70% dintre cetățenii maghiari cu drepturi electorale) nu face decât să îl confirme pe jurnalistul și analistul politic Paul Lendvai care, în cartea Ungaria lui Orbán, apărută la Viena în 2016 și tradusă în românește în vara anului trecut (a ieșit pe piață la editura Humanitas în 2017, în traducerea Mariei-Magdalena Anghelescu) punea un diagnostic și făcea o predicție și clare, și îngrijorătoare deopotrivă. Reproduc în cele ce urmează un pasaj mai amplu din cartea lui Paul Lendvai.
“De la victoria în alegeri a Fidész din primăvara anului 2010, Ungaria trăiește într-o eră nouă. Oamenii de știință și jurnaliștii nu discută, ca în alte state democratice din Uniunea Europeană, în primul rând dacă acest guvern ar putea fi înlocuit prin niște alegeri viitoare și când anume s-ar putea petrece acest lucru. Tacit și aproape cu rușine, se pornește de la premisa că, după două succese copleșitoare în alegeri ale Fidész, în condiții normale, deci în viitorul apropiat , regimul Orbán nu va putea fi răsturnat prin alegeri libere. Fortăreața puterii construită în ultimii șase ani este, după judecata omenească, inexpugnabilă din afară. Opoziția este atât de disperată și atât de fără speranță dezbinată încât nu oferă nici o alternativă realistă pentru o schimbare politică . Este mai mult decât emblematic faptul că proiectul cel mai ambițios de descriere și analiză a regimului- Caracatița maghiară. Statul mafiei post-comuniste, trei volume însumând 1750 de pagini cu numeroase eseuri strălucite, -nu spune aproape nimic despre alternativele realiste sau despre strategii promițătoare ale Opoziției. ”
Viktor Orbán și-a proclamat duminică seară victoria în alegeri spunând “A câștigat Fidész, a câștigat Ungaria!” Nici măcar la acest nivel, al discursului politic al liderului prezentului și, mai mult ca sigur, al viitorului guvern de la Budapesta nu avem de remarcat vreo modificare de ton sau stil, cu atât mai puțin de substanță. Exclamația d-lui Orbán nu face decât să le completeze pe altele asemănătoare, aparținându-i tot domniei-sale. Ca de pildă: “noi și numai noi reprezentăm poporul, pe adevărații unguri” sau “națiunea întrupată de Fidész nu poate fi în Opoziție”.
Victoria în alegeri a Fidész ar trebui examinată la București cu maximă atenție. Cu atât mai mult după ce ea vine la numai câteva săptămâni, puține, după ce, la Moscova, Vladimir Putin și-a mai asigurat încă un mandat de cinci ani. Nu e deloc exclus ca cele două victorii să aibe consecințe asupra felului în care își va concepe în viitor politica PSD. Președintele său, dl. Liviu Dragnea.
Sigur, în ultima vreme atât partidul cât și președintele său au înregistrat drastice scăderi în sondajele efectuate în rândul opiniei publice. Astăzi, d-lui Dragnea i-ar fi mai greu să spună, fără să își asume riscul de a părea complet ridicol, așa cum a făcut-o în trecut, că “PSD e mai mult decât un partid, e, practic, România mai mică”. Cu toate acestea, Opoziția este, pe mai departe, slabă, chiar în pofida unei creșteri în sondaje a PNL (o creștere pe care e din ce în ce mai limpede că dl. Ludovic Orban nu are nici știința, nici capacitatea de a o gestiona așa cum se cuvine), iar o parte dintre opțiunile electoratului se pare că s-ar îndrepta către ALDE, deocamdată aliat la guvernare al PSD.
Au existat în trecut numeroase indicii în privința dorinței d-lui Dragnea de a trece la un fel de orbanizare a României. Le-am enumerat într-un editorial publicat la data de 10 septembrie 2017 pe adevărul.ro. Le reproduc ca atare. “Concentrarea puterii în mâna președintelui PSD și a fidelilor săi proveniți cu precădere din anumite zone ale țării mai puțin dezvoltate și din rândul unei elite politice de esență marginală, de proastă calitate, cu școală puțină și diplome universitare dobândite la instituții de învățământ superior de rangul al treilea, tentativele de modificare prin tot felul de tertipuri și manipulare a populației a Constituției, atacurile neîncetate asupra justiției (Orbán s-a străduit din răsputeri și a reușit să limiteze atribuțiile Curții Constituționale în vreme ce în România cu ajutorul pixului slugarnic al ministrului Tudorel Toader sunt vizate alte instituții cheie, precum Procuratura generală și DNA), recentralizarea deciziei și a puterii, dorința de a limita atribuțiile președintelui țării, atitudinea constant anti-europeană (valul de critici și chiar sfidarea UE), reorientarea politicii externe spre Moscova și Istanbul, criticile frecvente la adresa cancelarului german Angela Merkel, ura față de multi-miliardarul de origine maghiară Soros socotit vinovat de toate relele din lume, dorința de întărire a controlului asupra mass-media (astăzi Dragnea și partidul lui au la dispoziție Antenele voiculesciene și România tv a fugarului Sebastian Ghiță, iar prin eliminarea taxei, au supus aproape în totalitate și Televiziunea Română), tirul încrucișat la care sunt supuse Banca Națională și băncile comerciale cu capital străin și, nu în ultimul rând, naționalizarea pensiilor private, exacerbarea naționalistă, înlăturarea grabnică din cercurile decizionale a oricărei persoane suspectată că ar putea fi o primejdie pentru liderul suprem sunt tot atâtea indicii că există asemănări tot mai serioase între Ungaria lui Orbán și ceea ce ar trebui, în planurile nebunești ale PSD, să devină România lui Dragnea”.
Sunt analiști politici care atrag atenția că ar trebui să ținem cont de o deosebire esențială. În țara vecină, electoratul și-a dat votul în favoarea modului în care Fidész și Orbán au decis orientarea țării. O bunăstare relativă, un nivel de trai oricum mult mai bun decât cel din România ar compensa deficitul de democrație de care suferă tot mai evident țara. În schimb, cu ocazia alegerilor parlamentare din decembrie 2016, câștigate covârșitor de PSD, Liviu Dragnea nu a scos o vorbă despre planurile sale parșive.
Sigur, la nivelul analizei, toate aceste detalii au valoarea lor. Mă întreb însă cât de mult contează ele în fața realităților deloc încurajatoare cu care se confruntă tot mai accentuat și mai dramatic România în anul de grație 2018.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Problema este a U.E. Decalajele dintre țările central-europene (Estul Europei este doar în Rusia, după calculele geografice) trenează, puțin estompate de … stagnarea Europei Occidentale, deja de 10 ani. Oamenii, care nu au emigrat, și din Ungaria a emigrat relativ mai puțini decât din România, s-au trezit cu speranțele de prosperitate sfărâmate. Asta explică ascensiunea unui Orban, a liderilor din Polonia și alte țări. Nu e vorba de naționalism. Pentru că nu există naționalism unde se cedează voluntar din suveranitate. Este vorba de comunitarism, de apărarea intereselor unei comunități sărace, numită națiune mai mult în virtutea inerției.
Putem fi ca Europă, o singură țară, și toți au egalitate de șanse. Atunci se admit regiuni mai sărace. Cei care vor mai mult, fac un mic efort să se mute. Ori suntem țări bogate și țări sărace, și atunci cele sărace își apără interesele.
Se știe că Germania investește mult în China (nu în țări ca Ungaria), că încearcă să se înțeleagă cu China datorită problemelor pe care Germania le are cu S.U.A. China vrea să-și optimizeze creanțele, adică să nu țină toți banii în coșul american. De aceea vrea să dea împrumut și altora. 50 de miliarde investite în Ungaria și țările vecine schimbă complet politica în Europa. Tot atâția bani chinezi voia Yanukovich în Ucraina. Pentru acest lucru a fost dat jos și de americani și de europeni și de ruși (voia să reziste la Donețk, dar Putin nu l-a sprijinit pe el). Ungaria se află în cu totul alt context.
Rusia devine un fel de Coree de Nord, un arsenal militar în slujba Chinei, nu poate emite mai multe pretenții pentru Europa Centrală.
Disolutia partidelor de opozitie liberale din majoritatea statelor UE si reducerea aceastora la tacere. Iata noua politica impusa de la Kremlin. Astfel, vor ramane la conducere si avand majoritati parlamentare doar acele partide care sustin politica Rusiei, respectiv partidele social democrate sau „paravanele” acestora, fie ca se numesc Fidesz, AfD sau Frontul National.
In mod traditional aceste partide social democrate urmeaza o politica socialista si rezoneaza cu politica din est. La asta se adauga propaganda socialista impotriva migrantilor, politicilor UE care sunt de vina pentru tot raul din lume si inocularea sentimentelor anti -americane, sentimente care au aparut dupa 2001, odata cu razboiul din Afganistan si Iraq. Personal am vazut pancarte si mesaje macabre anti americane, agatate de balcoane sau ferestre, in orasele mici din Franta, de exemplu. Am colegi din vest care chiar sunt de acord cu Orban si cu ideile sale, si sunt in asentimentul lui privind migrantii si „purificarea” natiei ca atare. Cam trist pentru niste occidentali care n-au cunoscut niciodata comunismul si ororile sale.
Cine sustine stramutarea populatiilor islamice in Europa? Cei care sustin aceasta politica, nu realizeaza ca aceasta politica suicidara la adresa Europei renaste nationalismul?
Pana la urma au fost alegeri libere orice am spune. Situatia e departe de a fi aceeasi ca in Turcia sau Rusia. Pana la urma ungurii calatoresc si vad ce se intampla in Europa. Ce e asa zisa democratie liberala ? Este un mecanism complex de manipulare a maselor de carte o elita atotputernica si tentaculara a carei baza ideologica este ingrijorator de mult influentata de gandirea marxista apuseana. Principiul dupa care functioneaza este: nu esti cu noi atunci esti un bigot retrograd deci impotriva noastra. Lumea pe ici pe colo realizeaza siretlicul si reactioneaza. E Orban atat de popular ?, probabil ca nu, dar ungurii sint realisti. Dupa ce iti defileaza de-alungul teritorilui coloane de imigranti ilegali, agresivi si alintati de propaganda progresista occidentala iti dai seama ca ceva nu e in regula. Sint sigur ce viitorul parlament european va avea in componenta alesi propulsati de acceasi miscare de contestare. Opusul nationalismului fanatic nu poate sa fie relativismul absolut si la fel de fanatic iar constiintele libere se trezesc.
Am o dilema cu victoria asta a lui Orban: sa ma bucur de raul Ungariei (caci rezultatul final va fi intararea carutei in gard, V. Orban nu e nici primul nici ultimul populist care pune mina pe un stat, dar rezultatele, chiar si evolutia statului respectiv, au fost intotdeauna aceleasi, o perioada de avint si spre final falimentul total), stat nu prea prietenos noua, sau sa ma ingrijorez ca idiotii nostri vor gasi o sursa de inspiratie in el si o s-o dam si noi in bara?
Hai sa fim niste incorecti politic, sa ne bucuram de raul concurentei si sa fim cu ochii-n patru pe banditii nostri.
Poporul e suveran si a ales – unii sint fericiti, altii sint disperati.
Probabil, iar se vor invoca intereventii rusesti in alegeri.
Poporul alege pe cel care promite si se tine de cuvint; totusi, Orban a cistigat alegeri consecutive.
Nu e nici o legatura intre Orban, Putin si Dragnea: Putin e un autocrat, cum Rusia a avut dintotdeauna, iar Dragnea e un pungas care vrea sa-si eternizeze provilegiile – vezi articolele
Prof. Stanomir.
Merkel a incurajat o adevarata invazie si acum are pretentia ca Europa sa fie „solidara” – putem si noi, romanii sa cerem solidaritate sa ne faca nemtii niste autostrazi si cai ferate ?
Orban e un lider puternic, in secret invidiat de toti politicienii de pe lumea asta, dar nu e un dictator.