Caricaturizarea ideii de suveranitate şi autodeterminare teritorială, coborâtă la nivel de provincii, raioane, oraşe sau cătune cu majorităţi rusofone reale („Republica Populară Doneţk”, Transnistria, Osetia de sud) ori închipuite (Găgăuzia), urmată de revizuiri ale frontierelor (secesiuni) făcute peste noapte prin referendumuri de carton, protejate prin forţă militară brută de către Moscova, va fi indiscutabil cartea distructivă pe care va juca Rusia în Estul Europei, în anii următori. Revanşa lui Putin pentru extinderea Occidentului răsună ameninţător în toată regiunea. „Nu vreţi integrare euroasiatică? Aveţi guverne centrale care semnalizează spre Vest? Ei, vă dăm noi acum democraţie locală…”
Eşecul economico-social al republicilor est-europene, desprinse din fosta URSS, îi face deja pe etnicii ruşi rămaşi, după destrămarea Imperiului Sovietic, rezidenţi ai altor state, în care de regulă nu sunt simpatizaţi (în Letonia, de exemplu, n-au nici măcar cetăţenie!), să-şi dorească reapropierea de „Rusia-mamă”, în care cel puţin resursele şi stabilitatea par garanţiile unei vieţi care le aminteşte de bunăstarea mediocră din anii 70-80. Oricum, mulţi dintre aceştia nu au experienţa vieţii în Occident şi nici perspectiva unei fructificări a libertăţii, iar prin simpla comparaţie cu frustrările de astăzi, cu situaţiile umilitoare, pensiile derizorii şi preţurile occidentalizate, ar putea spune că amintirea traiului planificat de la centru, cu „raţia asigurată”, de acum trei-patru decenii, a început să li se pară un vis frumos. Chiar dacă, în mod evident, acea viaţă de cuşcă, ferită de primejdii şi cu porţia de mâncare primită zilnic nu o vor mai regăsi nici în Rusia capitalismului sălbatic şi corupt, iluzia unui „mai bine” de tip rusesc persistă în mintea multora.
Vulnerabilizarea statalităţii vecinilor de la vest ai Rusiei, care au aparţinut până în 1991 Uniunii Sovietice, pare aşadar strategia meschină cu care Vladimir Putin s-a gândit să abordeze noul Război Rece şi să redevină negociator „de la egal la egal” cu Statele Unite. Ucraina acum, se pregăteşte Republica Moldova, atenţie la Letonia, Georgia nici nu ar mai fi o surpriză şi, în fine, Belarusul, care dacă ar mişca în front ar deveni victimă sigură.
De la Kaliningrad până la Marea Neagră, Rusia dispune de pârghii de fragilizare şi destructurare statală pentru fiecare din aceste state ale zonei tampon. Fie prin dependenţa cvasi-totală de gazul de la Răsărit, fie prin nevoia de a vinde marfă pe piaţa rusească sau prin datoriile deja acumulate la bănci sau la mari companii din Rusia, ţările cuprinse în „rahiticul” Parteneriat Estic cu Uniunea Europeană s-au trezit captive într-o situaţie practic imposibilă: cu ochii spre Vest şi cu mâinile întinse dramatic şi spre Occident, şi spre Rusia, mâini în care nimeni nu pare dispus sau pregătit să pună mai mult decât nişte firimituri. Nu-i uşor să guvernezi acum la Kiev sau la Chişinău. Semnarea Acordurilor de Asociere cu Uniunea Europeană, în pofida marilor speranţe pe care aceste acorduri le trezesc unora, nu va însemna rezolvarea problemelor cu Rusia. Sunt absolut necesare, dar nu suficiente pentru garantarea unei perspective de viaţă occidentale şi pentru ţinerea Rusiei la distanţă.
Fireşte, nu spun prin asta că urmează noi anexări de tipul Crimeei. Dimpotrivă, am mai scris în trecut că nu cred în anexarea de noi teritorii, ci în încurajarea mişcărilor secesioniste urmate de destructurare statală, tensiuni inter-etnice, problematizare internaţională, crearea unui dosar de negociere şi, în final, acceptarea implicită a statutului de super-putere al Rusiei, care va negocia direct cu Statele Unite viitorul acestor ţări.
Exact asta s-a întâmplat cu Ucraina. Dintr-o dată s-au trezit subiect de negociere între super-puterile Războiului Rece de odinioară. Uniunea Europeană, prin ezitările atât de transparente ale Germaniei de a perturba ordinea economică actuală de pe continent şi propriile interese comerciale, nu este o voce de luat în seamă în acest dosar. NATO, la rândul său, este greu de reorganizat pe termen scurt. E nevoie de ani de negocieri între statele Alianţei pentru a implementa propusa rebalansare şi consolidare a flancului estic, atâta timp cât contribuţia financiară efectivă a aliaţilor europeni nu se întrevede. Câteva sute de soldaţi americani relocaţi la frontiera NATO nu înseamnă nimic în ecuaţia militară a zonei, net favorabilă Rusiei. Este cel mult un timid mesaj de sprijin politic, bun şi acela în plan simbolic. Rămâne aşadar în discuţie doar America în sine, ca actor distinct cu forţă de negociere pe scena internaţională, adică situaţia ideală pentru ambiţiile lui Putin de restabilire a statutului Rusiei de super-putere, pierdut în 1991.
Washingtonul şi Moscova negociază deja viitorul statului ucrainean. Formal, va fi invitată şi Uniunea Europeană să adere la acest format, cu binecunoscutul rol al pătrunjelului în supă: nici nu ajută, nici nu strică. Situaţia Ucrainei se poate repeta dacă Transnistria sau Găgăuzia vor dori să iasă din componenţa Republicii Moldova, cu deosebirea că nu vrea nimeni să le anexeze, ci tocmai să le lase „să lucreze” din greu pentru blocarea acestor state în drumul lor spre Occident. Se pregăteşte, astfel, o capcană politică bine pusă în scenă. Dacă se acceptă federalizarea Ucrainei şi Republicii Moldova, ceea ce în primă instanţă ar putea părea soluţia rezonabilă, acele unităţi federative pro-ruse create pe teritoriul lor, dotate oficial cu autorităţi decizionale (guvern, parlament etc.) recunoscute constituţional, vor acţiona pe cale legală pentru întârzierea oricăror decizii cu privire la aderarea Kievului sau Chişinăului la structurile ordinii occidentale. Ideal ar fi să scape de ele cu totul, dar nu au cum. Moscova nu le vrea în componenţa sa.
Personal, nu cred că Rusia doreşte război în Europa, altul decât cel „rece” pe care l-a şi declanşat acum câteva luni, înaintea momentului Vilnius. Ceea ce Putin doreşte însă cu certitudine este să readucă Moscova la masa negocierilor cu Statele Unite şi să crească importanţa Rusiei ca super-putere indispensabilă echilibrului european. Cu alte cuvinte, doreşte revizuirea balanţei de putere, pornind de la crearea unei crize majore a Estului Europei.
Tactica liderului de la Kremlin pare devastator de simplă: mai întâi tulburăm apele şi producem panică în regiune, apoi acceptăm invitaţia Statelor Unite şi Uniunii Europene de a negocia (interminabil, aşa cum ştie excelenta şcoală diplomatică rusă) o soluţie pentru viitorul grupului de „state-problemă” din Estul Europei. Occidentul a căzut în plasa acestei politici, nedorind sau neputând merge pe linia sancţiunilor economice, mult prea costisitoare şi riscante pentru propriile interese.
PS (Update). Câteva din multiplele surse de informare (academice şi non-academice) pentru situaţia „non-cetăţenilor” din Letonia, o problemă reală, cunoscută de multă vreme la nivel internaţional dar nerezolvată corespunzător şi pe deplin tocmai de teama impactului politic intern, asupra unei ţări de doar 2,2 milioane de locuitori:
http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2351181
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8630304.stm
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Strategia aceasta „meschina” este indiscutabil eficienta!
Federatia Rusa a spus de mult ca va apara interesele cetatenilor sai, oriunde vor fi acestia.
Si ca nu tolereaza la granita state membre NATO!
Necazul este ca actioneaza porin inductie: pina ier, Ucraina si Basarabia erau neutre, OK.
Dar ieri a luat Crimeea, acum va inghiti si toata Ucraina, respectiv Basarabia, va incepe sa stirige ca are granita comuna cu Romania, si nu accepta baza Nato in imediata apropiere!
iar cetateni rusi sunt, conform anecdotei ambasadorului, si la Miami …
Atata doar, ca toti astia nu sunt cetatenii Rusiei.
Tactica lui Putin este simpla dar nu este noua: Molotov in ’40 a cerut lui Hitler Bucovina in plus peste Basarabia, prevazuta deja in odiosul Pact, tocmai sub pretextul „protejarii” minoritatii ruse de acolo. Chiar si pe Adolf se pare ca l-a indignat acea pretentie, asa ca nu poate sa ne mire nimic din partea Imperiului Rosu-Oligarhic de Rasarit! Este momentul de a-i avertiza pe americani (aflati se pare intr-o pasa defensiv-roosveltiana) prin toate mijloacele asupra traditiilor acaparatoare ale tarismului, nesmintite de 300 de ani dar acoperite intotdeauna de o uriasa ipocrizie pravoslavnica. Asteptam de la diplomatia noastra sa fie cat mai efervescent -romaneasca, acum la ceasul 11 si 45 de minute!
Stimate domn Naumescu,
Scrieti: (în Letonia, de exemplu, n-au nici măcar cetăţenie!),
E o afirmatie falsa, vezi linkul de mai jos. Puteti citi in linkul respectiv detaliile cu privire la acordarea cetateniei si la procentul de rusi care sint deja cetateni letoni (spre 70% … ar trebui sa pun si eu semnul exclamarii …).
M-am conversat la Riga cu rusi care erau cetateni letoni si inca si foarte fericiti sa aiba pasaportul respectiv.
Eu banuisc ca va considerati „de dreapta” doar ca ati preluat un argument (fals) al stingii, si inca unul din cele diseminate de rusi.
http://en.wikipedia.org/wiki/Non-citizens_%28Latvia%29
Poate ar trebui pus si acest punct pe i, si anume:
Rusia a avut, intr-adevar, pana in 1991 un statut de super-putere, poate mai corect ar fi cvasi-statut caci, daca ar fi sa definim super-puterea dupa conceptul sau real, Rusia nu se incadreaza in criteriile respective.
Personal, cred ca aceasta pierdere s-a datorat tocmai existentei acelui statut care a facut din Rusia victima presiunilor politice si economice, desfasurate de-alungul razboiului rece, urmate natural de sucombarea acelui imperiu mamut pe picioare de lut. Fara presiunile economice si politice, respectiv fara acel Razboi Rece cu occidentul, poate ca Rusia ar fi fost bine-merci si astazi.
Reafirmarea acestor aspiratii de catre noii conducatori moscoviti si, mai ales, recastigarea statului pierdut, ar pune, indiscutabil, Rusia in aceasi pozitie de viitoare victima a subsecventului Razboi Rece. Numi ca, ce aceasta data, caderea Rusiei va fi si mai devastatoare caci, cine i-ar mai intinde apoi o mana de ajutor?
Excelent articol si foarte echilibrat. Destul de greu se mai scrie, in ziua de azi, fara patima chavista sau infierare talibano-portocalie.
E greu sa vezi cum dupa frumoasele comparatii Putin-Hitler, Siemens & Co. semneaza contract dupa contract ca nu cumva sa-i taie cineva laba in borcanul cu miere.
E greu sa-l vezi pe Rambo V, cantonat peste Atlantic (din cauza bugetului auster, bineinteles) dar care, din solidaritate, isi trimite nepoteii la Kogalniceanu ca sa mai aiba de lucru curvele si buticurile locale. Oare pe unde umbla brava si neinfricata Victoritza „f..k EU”? N-ar fi trebuit sa-i serveasca cu cozonacei si colecei pe „protestatarii” din Harkov si Donetsk ca sa le arate cit sunt de manipulati de Moscova?
Oare de ce se simte, iar, un fior rece pe sira spinarii? Multi nu vor sa recunoasca dar daca ratiunea nu va invinge, se va intimpla…din nou.
Pentru un expert, prea multe epitete.
„în Letonia, de exemplu, n-au nici măcar cetăţenie”
Cum a intrat Letonia in UE cu un asemenea statut al minoritatilor?
cu o micuta corectie : in „Transnistria” nu exista o majoritate rusofona; romanii constituie acolo majoritatea relativa (40%), rusii si ucrainienii fiind fiecare la 30 %..
Cert e ca vecinilor Rusiei le merge bine doar in (scurta) perioada de „eclipsa” a colosului rus. Romania, Polonia, Finlanda, „Balticii” au profitat vre-o douazeci de ani in „interbelic”, acum, dupa destramarea URSS, chiar daca situatia politica este diferita Rusia face eforturi sa redevina o mare(?) putere. Mi-am amintit si de Neculce, de sfaturile intelepte pe care le ofera Tarului Generalul Seremet.
Surprinde pe orice om cu o gandire moderna faptul ca Rusia insista sa se impuna prin metodele imperialismului rus, tarist sau comunist, intr-o lume total diferita. Chinezii par mai bine orientati, aplica alte metode, cel putin deocamdata … …
Ani de zile m-am imbatat si eu cu apa rece citind statisticile cu 40% romani in Transnistria. Realiatea de acolo este insa mult diferita. Acolo este o populatie profund rusificata si mancurtizata. Afara de a sprijini cu toata forta si mijloacele cultural-identitare pe cei putini care mai simt romaneste in Transnistria, acolo nu mai e nimic de facut deocamdata. Basarabenii trebuie sa accepta urgent ideea granitei pe Nistru, iar pentru Transnistria trebuie facut un plan inteligent de recucerire e termen mediu si lung, daca vom fi vreodata in stare sa-l facem si sa-l aplicam.
Vad ca prostia cu rusii ne-cetateni letoni a corectat-o documentat @Corneliu Cazacu. Mai vine cu alta idiotenie @noname – aia cu Bucovina ceruta in 1940 pentru protectia etnicilor rusi. Nici vorba, Molotov a cerut-o drept COMPENSATIE pentru „exploatarea” Basarabiei de catre romani dupa 1918.
Dle Naumescu: pun pariu ca nu ai pus piciorul vreodata la Harkov, Donetzk sau Lugansk (rebotezate hilar Harkyv sau Luhansk de ucraineni). Acolo nu sunt rusofoni, sunt RUSI, si inca de o mie de ani. Nu se compara cu tarile baltice sau Basarabia unde au fost colonizati in ultimele doua sute de ani. Rusii din estul statului cu frontiere fara legatura cu realitatea etnica si istorica numit Ucraina au tot dreptul sa-si aleaga apartenenta statala. Repet, nu ei au venit in Ucraina ci Ucraina a venit peste ei. Greu cu statutul de analist extern daca nu cunosti realitatile.
@ lucid,
cu orice postare demonstrezi ca tu „ai pus” (doar piciorul) in multe locuri; pentru asta esti atit de lucid.
Cit priveste al doilea paragraf al postarii tale, cred ca sint extrase din istoria PC (b)US.
Poate ai lipsit de la ore (e scuzabil), dar si Basarabia era pamint rusesc. Si nu rusii au venit peste moldoveni, ci moldovenii peste rusi.
Stimate domn, as prefera sa va exprimati coerent, la subiect si argumentat ca sa se inteleaga ce vreti sa spuneti si ce consistenta au aceste exprimari.
Cred ca aberezi un pic. Macar cu aia 1000 de ani.
Dupa cum zice istoria, Rusia a inceput printr-un „stat” care prin secolul X avea capitala la Kiev. Si totusi, acum acest oras e in Ucraina, si doar 25% din populatie se declara de etnie rusa, 75% se declara ucrainieni. Iar aia 25% sunt rezultatul supravietuirii URSS pana in 1991. Lumea se mai schimba, nu?
Oricum prin zona de sud, unde-s localizate orasele rusofone care acum sunt in estul Ucrainei, erau alte triburi acum 1000 de ani. De ex: pecenegi, cumani, astea au fost impinse spre vest de alte triburi din urma. Pe la 1240, a venit puhoiul mongol din Asia si i-a cam exterminat pe toti in zona de sud, si i-a dat peste cap si pe rusii de mai la nord (au cucerit inclusiv Kiev, Moscova). Dupa care in zona a existat pt ceva vreme Hoarda de Aur, care s-a cam dus pana spre 1500, a mai ramas din ea Hanatul Crimeei si inca un Hanatul prin Caucaz. Hanatul Crimeei a devenit vasalul Imp Otoman pe la 1475, si acoperea si zona care acum este estul Ucrainei/Sudul Rusiei macar pana spre 1600, daca nu mai tarziu. Zona respectiva a fost cucerita in timpul Ecaterinei. Crimeea de ex a fost „capatata” de Rusia in 1783-84, in urma unei paci cu Imp Otoman.
Toti „rusii” astia pe care ii gasim azi prin diverse alte tari sunt urmarea politicii tariste si staliniste referitor la rusificarea zonelor cucerite, din ultimii 300+ ani. Plus transferuri de populatie de colo-colo. De aia exista acum „moldoveni” prin Kazahstan, si tatari nu mai stiu unde. De aia exista 30% rusi in Transnistria, au aterizat acolo dupa 1924 cand Stalin a creat o republica sovietica „Moldova”.
PS: chestia asta cu non cetatenii/test de limba ar trebui bagat si la noi intr-o forma sau alta. Macar cei care au pretentia la functii publice (angajat al statului care interactioneaza cu publicul, primar, parlamentar, ministru, etc) ar trebui sa cunoasca limba romana destul de bine. Evident, si vorbit si scris, sunt sigur c-ar pica la testul asta si multi politicieni de etnie romana.
Foarte buna analiza, ca de obicei.
Intr-adevar cred ca este o scapare cu Letonia unde marea majoritate a cetatenilor de origine rusa au si cetatenia letona. Este doar nevoie pentru imigrantii rusi (este adevarat, imigranti si de dinainte de 1989) sa completeze o cerere si sa dea un test in limba letona. Teste de cetatenie au loc si in UK de exemplu.
Problema este cu rusii care au peste 50 de ani si nu vor sa invete deloc despre tara (Letonia) in care traiesc, oameni care inca viseaza la URSS si se doresc sefi peste localnici.
Hai sa ne gandim si la Smirnov care a aterizat direct sef in Transnistria in 1987 si doi ani mai tarziu flutura indepenenta Transnistriei fata de Moldova….
Nu mai poti fi astazi o super-putere militara daca nu esti si o super-putere economica. Rusia astazi are probleme mari economice si cred ca incearca mai degraba sa pastreze ceea ce are. De aceea nu cred nici in capacitatea si nici in dorinta de expansiune a Rusiei, in general. Insa daca nu mai este chiar o super-putere nu inseamna ca nu mai e nimic. Si nu poate accepta sa piarda influenta asupra unor teritorii (nu prea mari dealtfel) din imediata vecinatate a sa si populate de majoritati rusofone. Si nici nu cred ca este corect sa o acuzam pentru asta. Sunt de acord ca planul lui Putin este cel descris de dumneavoastra. Nu inteleg de ce nu este el legitim. De ce ar trebui obligata populatia (aia proasta, asa cum ati descris-o) din estul Ucrainei sa-i urmeze pe cei din vest? Sau tocmai de aceea, fiindca sunt prosti si nu stiu ce-i bine pentru ei! Haideti sa revenim cu picioarele pe pamant. Daca vor sa ramana impreuna federalizarea este solutia corecta in situatia data. Si daca vor sa ramana impreuna trebuie sa accepte influenta Moscovei. Esticii nu tin sa ramana impreuna cu vesticii, deci au un avantaj. Vesticii, in schimb, vor sai forteze pe estici sa ramana impreuna si sa-i traga spre vest, ceea ce nu e inregula si nu va fi posibil. Ce e atat de anormal ca sa-si vada fiecare de drumul sau? Impreuna, in conditii de ostilitate, de optiuni fundamental diferite si chiar de mentalitati diferite, va fi cel mai greu de evoluat. La fel si cu basarabenii. Vor musai cu Transnistria. Cu Transnistria inseamna cu Moscova. Si pentru multi nu pare a fi chiar asa de rau. Ceea ce este de neinteles pentru mine este aceasta ofensiva occidentala total nepregatita. Adica nu a venit pe fondul unei sustineri consistente pe plan economic, a unei sustineri propagandistice menita sa schimbe optiunile, ci a venit speculand niste fracturi existente in aceste societati pe care acum le adanceste si se mira apoi ca apar conflicte. Exemplul gagauz este mai mult decat relevant. Acolo sunt o mana de oameni. Cu niste maruntis situatia ar fi fost rezolvata demult si definitiv. Pastrand proportiile si in Basarabia se putea rezolva problema optiunilor populatiei daca se alocau in mod programatic ceva fonduri, nu mari fiindca populatia nu este numeroasa iar saracia este profunda. Si mai este o problema pe care o ignoram in mod constant. Daca mergi in Basarabia sau in Ucraina si vei vorbi cu persoane care nu au optiuni radicale (pro-vest sau pro-est) si care de fapt sunt majoritare, iti vor pune toti, mai mult sau mai putin direct, urmatoarea intrebare: dar de ce trebuie sa alegem intre UE si Rusia? De ce nu se poate sa avem relatii bune si cu unii si cu altii? Geopolitic intrebarea pare mai mult decat naiva. In realiate, uman vorbind, este o intrebare mai mult decat fireasca. Iar raspunsul la aceasta intrebare ar trebui sa ne conduca catre solutiile normalitatii. Sau daca vrem o solutie occidentala trebuie ma inainte sa lucram eficient ca aceasta intrebare sa dispara din mintea cat mai multor basarabeni.
Pertinente nedumeririle dvs. dar dati-mi voie sa va aduc unele lamuriri:
1. Populatia aia proasta din est trebuie sa-i urmeze pe cei din vest ptr. ca in est este toata industria grea a Ucrainei iar in vest sunt poetii si filozofii cu vederi neo…liberale care stiu sa-si jertfeasca viata ptr. democratie si libertate. Rog a se vedea „300: Rise of the Empire” in care veti vedea cum taranii si poetii greci au infrint armata persana de dragul acestor valori care, in timp, au fost sursa de inspiratie in dezvoltarea civilizatiei occidentale. Numai rauvoitorii raspindesc zvonuri ca democratiile sunt impuse acolo unde e si petrol sau alte resurse la care unii pohtesc.
2. Parte din industria militara sovietica este amplasata in est: motoarele de elicoptere se fac la Zaporozhia, rachetele balistice intercontinentale la Dnepropetrovsk. Occidentul nu are nevoie de tehnologia sovietica dar cand o sa buna manutza pe ele o sa aiba soarta combinatului de la Krivoi Rog.
3. Planul lui Putin e simplu: vrea sa fie bagat in seama si sa fie invitat la masa jupinilor. Numai ca Marele Licuric e putin „kinky” si nu-i plac pozitiile traditionale ale rusului.
4. Istoria e facuta de elite, nu de pulime. Federalizarea ar putea fi o solutie de compromis daca nu se vrea varsare de sange dar „perversa de la Targu Ocna” vrea ca rusu’ sa fie plesnit din orice unghi si din orice pozitie.
5. Transnistria: industria energetica si nu numai, e aici. In rest, a mai ramas de-o crama…la Cricova.
6. Ofensiva occidentala a fost total nepregatita pentru ca nu le-a venit sa creda ca mucosul de Yanukovych poate spune NU. Tupeu, nu? Atunci au lasat primcipiile democratice la o parte si au lasat poetii si taranii din vestul Ucrainei sa-si aleaga destinul. Pina la iarna…
Nu le-a venit a crede cum un pirlit le poate incurca planurile si atunci au actionat sub impuls…apoi si-au dat seama ca nici CIA, NSA, KKK, BaBaBa si cite or mai fi, n-au stiut ce manevra au facut rusii prin Crimeea. Wrong! Acum incearca sa dreaga busuiocul si o sa se pupe pe frunte, cu rusul, la Paris. C’est la vie, c’est la guerre :)
Concluzie. Zbigniew Brzezinski in cartea sa „The Grand Chessboard” a spus: “Ukraine, a new and important space on the Eurasian chessboard, is a geopolitical pivot because its very existence as an independent country helps to transform Russia. Without Ukraine, Russia ceases to be a Eurasian empire.”
Restul e joc de glezne si praf in ochi.
Dle Alexandru,
Vorbiti de federalizarea acestor teritorii ca si cand aveti de-a face cu Elvetia.
Dvs. ganditi aplicarea unor principii democratice, civilizante, pure, unui sistem care nu are nimic a face cu democratia, civilizatia, puritatea. Rusii au cu totul alte principii dupa care se ghideaza. Daca nu le aveau nu ar fi existat NKVD, KGB sau alte instrumente hiper coercitive specifice unui stat totalitar, agresiv acaparator si hraparet.
Civilizatiile avansate constientizeaza datoria pentru conservarea speciilor, in aceeasi masura in care ar trebui conservata si diversitatea natiunilor. De unde ideea dvs. cu federalizarea teritoriilor rusificate de-a lungul timpului? Au intentionat vreodata rusii sa federalizeze teritorii cu populatie rusofona minoritara sau inexistenta? Absolut nu! Au ocupat teritoriul respectiv, au operat schimbari etnice la scara mare prin deportarea localnicilor si popularea cu populatie rusa, simplu si eficient. In acest fel si-au impus, prin propria populatie, o asa zisa legitimitate asupra teritoriului respectiv.
Lasati-i pe rusi sa actioneze conform sistemului lor si peste inca 50 de ani intreaga Europa va fi rusofona.
Rușii în calitatea lor trecută de sovietici au acceptat niște prostii politice cât ei de mari cu privire la localizarea în diverse republici unor teritorii populate de ruși, pornind de la presupoziția că orice prăbușire a URSS este imposibilă, inconceptibilă și că oricum toate popoarele din URSS cu timpul se vor rusifica. Iată însă că o dată cu prăbușirea de necrezut a URSS s-au trezit cu state recunoscute de ONU în care se află regiuni cum sunt Crimeea și estul Ucrainei, care mai și cochetează cu ideea de a intra în NATO. Dacă planul inițial a fost o re-creare a URSS prin CSI, în fața ofensivei valorilor occidentale în unele state tot ce le-a mai rămas de făcut este să folosească forța pentru a recupera măcar o parte din ceea ce au pierdut.
Dacă mai era nevoie de vreo demonstrația că dreptul internațional și în particular drepturile omului nu au decât o valoare instrumentală, pur retorică, pentru puternicii economici și militari ai lumii, acum lucrurile sunt edificatoare. Ele doar civilizează cât de cât cadrul negocierilor cu adepții politicilor de forță.
Și când te gândești că România este în NATO doar pentru că niște islamici au organizat atentatul din 2001… Un accident istoric ne-a salvat din sfera de influență a rușilor.
dle Virgil Iordache,
” localizarea în diverse republici unor teritorii populate de ruși, pornind de la presupoziția că orice prăbușire a URSS este imposibilă, inconceptibilă și că oricum toate popoarele din URSS cu timpul se vor rusifica”.
Am o alta presupunere aici.
Localizarea in diverse republici a etnicilr rusi, masiv, a fost facuta si in eventualitatea prabusirii URSS. La fel cum au fost cedate teritorii Ucrainei. Tocmai ca dupa prabusirea colosului, atunci cind isi va reveni, sa aiba motiv sa pretinda. In plus, cedind Ucrainei teritorii care au apartinut altor tari si niciodata Ucrainei, gilceava e gata. Ucrainei nu poti sa i le ceri caci nu ti-a luat nimic, iar URSS-ul nu mai exista.
In felul asta nici Rusia nu isi asuma tratatul Ribentrop-Molotov. Nu Rusia l-a incheiat, iar URSS e defuncta.
Ma tem ( vorba sa fie) ca au lucrat pe termen lung, doar se considera „a treia Roma”.
Ucraina se gaseste de la infintare intr-o situatie inextricabila. Din pacate pentru ucrainieni in cei 22 de ani de independenta nu au reusit nici sa se defineasca ca natiune, nici sa se dezlege de Rusia in rol de tutore. Pana la urma asta e ! Este de inteles ca Ucraina ca orice stat suveran in teritoriul sau nu poate renunta la o parte din aceasta. Din pacate frontierele Ucrainei nu corespund la nimic din punct de vedere etnic sau istoric si in acest context este greu sa definesti o natiune. Pe de alta parte Ucraina nu are prieteni, nu are relatii clare cu vecinii sai si nu este membra a nici unei structure de securitate. Deci situatie Ucrainiana e albastra de a dreptul ! Probabil va urma o destramare, dar depinde cum se va face. Poate ca pana la urma daca regiunile pro ruse sau ruse doresc sa se desprinda ar avea o sansa sa devina o tara guvernabila.
Da situatia e aproape de adevăr Ucraina nu are trecut istoric independent. Ea a fost arena numeroaselor migrări întro direcţie şi alta. Se simte un iy de profitor de situaţie. Se apropie de cel cu mai multe profituri imediate fara a gandi la yiua de maine. Ea deseori a privit cu gind la teritorii străine fiindca aste e o psihologie locală. Din păcate ea se va destrăma. Nu înţeleg cum de acolo au apărut unele secte conduse de unele persoane alogene . Unde sunt tradiţiile Sacrei Rusii de la Kiev___
„…dreptul internațional și în particular drepturile omului nu au decât o valoare instrumentală, pur retorică, pentru puternicii economici și militari ai lumii…”
Cans spuneti „puternicii lumii” va referiti la China si Rusia sau includeti in lista si SUA+GB+Germania+Franta? Vedeti ca pe aici e plin de proamericani fanatici si daca spuneti ceva rau de americani veti suferi pedeapsa suprema: nu veti primi portia de like-uri. Tocmai citeam un articol pe Hotnews cum in mod democratic Madridul le-a intezis catalanilor sa isi voteze democratic soarta. Am un lapsus imi spune si mie cineva cand au primit de la Belgrad in mod democratic kosovarii dreptul sa devina independenti.
PS. America e de o mie de ori de preferat Rusiei doar ca as dori ca sa nu se mai comporte ca un copil razgaiat fara notiunea timpului. Se puteau ajunge la aceleasi rezultate in Iugoslavia fara violarea/bombardarea dreptului international/popoarelor doar folosind putina rabdare. Vreau inapoi America interbelica.
La fel e si cazul in Ucraina. Yanucovici fusese de acord sa organizeze alegeri anticipate si sa revina la constitutia anterioara care ii limita puterile in schimb cineva (cine oare nu a participat la acel acord istoric) a decis sa scoata lunetistii fantoma si sa puna la putere oligarhii+nazistii. Cel mai simplu e sa vezi cine profita material din toate astea ca sa stii cine a avut interes si a organizat violentele. Ma opresc aici.
Pentru o imagine destul de completa a evolutiei Central si Est Europene din 89 recomand urmatoarea carte:
Wolchik, S. L. & Curry, J. L. (Eds.). (2011). Central and East European Politics from Communism to Democracy. Lanham: Rowman & Littlefield Publishers.
Include si problema minoritatilor mentionata in articol.