Home » Opinie » Citesti:

Devirilizarea și orizontul îngust: două tare politice ale intelectualității românești

Virgil Iordache ianuarie 2, 2019 Opinie
5 comentarii 1,825 Vizualizari

Cei care se ocupă de piața politică și disfuncționalitățile democrației liberale din țara noastră semnalează absența liderilor care să poată furniza o alternativă la clasa politică actuală cu două surse posibile: zona antreprenoriatului și zona culturală. Denumesc generic bazinul de extracție cultural ca fiind intelectualitatea românească. Liderii se afirmă și se dezvoltă de la sine, pot fi eventual sprijiniți, nu îi ia cineva cu penseta și îi pune în față.

Dacă un lider real croit după chipul și asemănarea actualei clase politice face această operațiune de propulsare a intelectualilor în față îi va folosi la scrierea discursurilor, la dezvoltarea de politici bune unde îi așează, dar efectele acestora vor dispărea odată cu eventuala manifestare a ticăloșiei respectivului lider real care s-a folosit de ei. Soluția s-a dovedit disfuncțională pe termen mediu și lung. Este nevoie de dezvoltarea capacității de a fi lideri a intelectualilor. Orice intelectual responsabil față de țara sa trebuie să se gândească și la asta: se se dezvolte în acest sens sau să susțină pe alții mai dotați pentru așa ceva.

În acest text semnalez două tare evidente asupra cărora s-ar putea lucra: devirilizarea și orizontul îngust.

Într-o societate cu o cultură informală patriarhală inerentă în condițiile preferințelor religioase dominante statistic nu poate avea succes civic și politic de masă decât un intelectual cu profil viril clar. Când spun viril accentul e pe forța morală, nu pe caracteristici ontice, de gen de pildă. Femeile scriu adesea articole mai virile decat bărbații în acești ani. Cum de la un intelectual nu putem aștepta călărie la bustul gol sau centura neagră la karate asemenea domnului Putin, această virilitate se poate manifesta în mod credibil prin operă și prin puterea ei de a infuența în comunitatea de specialitate și în mase. Dacă există și o ținută corporală cât de cât masculină, un aspect general sănătos, cu atât mai bine.

Există o devirilizare pregnantă a literaturii intelectuale românești percepute ca fiind de elită pe piața comercială care are între cauze:

  • cultul eseisticii ca gen al zilei și al altor stiluri care se fac așa zicând singure, fără efort major de proiectare, respingerea gândirii sistematice de scară largă care necesită un efort uriaș al autorilor și al cititorilor, impresionant.
  • scăderea prestigiului universităților și a studiului academic românesc din cauze pe care le știm cu toții, desprinderea autorilor cu succes comercial de universități cu tensiuni mai mult sau mai puțin mari, iar când s-a căzut la pace era prea târziu pentru ambele părți din punct de vedere al relevanței publice a acestei relații. Ori vectorul academic este decisiv pentru orice influență la scara maselor.
  • precaritatea economică a intelectualilor și lipsa de căutare feminină a tinerilor cu veleități de gândire puternică. Succesul azi pe acest plan are cu totul alte criterii, statutul social al marilor inteligențe fiind cvasi-nul în România. Faptul că respingi compromisurile cu o putere coruptă nu trebuie să te facă sărac lipit. Vei fi nervos, pesimist, te vei simții izolat și nu vei putea să mai conduci pe nimeni pe plan politic.
  • convingerea multor autori că susținerea socială reciprocă poate compensa forța manifestă a gândirii. Această abordare nu duce decât la ghetoizare și pierderea oricărei relevanțe sociale de scară largă. Susținerea reciprocă de folos e doar cea care duce la depășirea unei dintre situațiile enumerate mai sus.

Dacă este să avem lideri politici din zona intelectuală tagma acestora trebuie să aibă reprezentanți care au o operă impresionantă, o stare economică bună obținută nu neapărat prin acea operă și o statură de lider care poate ține în mână o societate patriarhală. Calea este deschisă și doamnelor cu astfel de veleități, alternativa modificării mediului românesc de selecție către o cultură nepatriarhală fiind o cale firească și ea, dar fără nici o relevanță politică la scara de timp a următoarelor cicluri electorale.

La îngustarea orizontului se ajunge prin:

  • respingerea preocupărilor spirituale
  • limitarea la preocupări umaniste sau ștințifice
  • în cadrul celor științifice limitarea la un singur domeniu de specialitate.

În primul caz lipsește profunzimea verticală, de care votantul mediu are nevoie într-o societate ca a noastră (să o vadă la cei pe care îi votează, nu să o și practice neapărat). Se crede că liderul cu preocupări spirituale rezonabile, nu exagerate, e mai moral decât alții fără astfel de preocupări. Dacă are preocupări spirituale profunde trebuie să și le mascheze, pentru că va fi perceput ca naiv, incapabil să opereze în zona politicii.

În al doilea caz discursul public al intelectualului evident șchioapătă, totul tinde să se reducă fie la materie, fie la citate din marile opere ale omenirii, mai rar din cele personale, cu ghilimele sau fără, ceea ce bunul simț al oricărui votant respinge, fără neapărat să și știe de ce.

În al treilea caz percepția publică este că avem de a face cu un tehnician de înaltă calificare, cineva care știe ceva foarte specializat și se pricepe doar la acel domeniu cu puține șanse să facă față și în altă parte. O astfel de persoană nu poate fi un lider politic, poate doar să fie pusă undeva să facă ceva specializat, la un minister, la o comisie.

Toate cele trei cazuri sunt asociate modului general de funcționare azi a lumii academice: nu dă bine în comunitatea academică să ai preocupări spirituale, umanismul raționalist e la mare căutare, iar dacă ești om de știință e bine să fii reducționist și să crezi că orice știință despre procese de scară mare, ca cele de tip politic de exemplu, se reduce la biologie și mai departe la fizică. În oricare dintre aceste situații ai potențial nul să fii lider politic în România. Cine dorește trebuie să lucreze la depășirea aceastei percepții asupra sa.

Văd două căi lucru la depășirea orizontului îngust: prin strategii interne academice ale cercetării inter-disciplinare și trans-disciplinare și prin strategii externe accesibile persoanelor cu talentele scriitoricești. Domnul Cărtărescu e un caz exemplar în acest sens și poate cu cel mai mare potențial de lider politic pe piața actuală. Se poate lucra poate și la o cultură organizațională în care rolul capitalului spiritual să fie general acceptat, dar nu văd nici o motivație în acest sens nici din partea Bisericii, pentru că riscă să se dezvolte și alte spiritualități, nici din partea conducerilor academice în condițiile unui stat care este secular și așa și trebuie să rămână. Intelectualul cu interese politice trebuie să gestioneze personal în mod creativ calea spre succes într-un stat secular al unei națiuni neseculare și predominant patriarhale.

Am convingerea că inteligența, disponibilitatea la efort, generozitatea și discernămtul caracteristice oricărui potențial lider politic din zona intelectuală vor permite să se manifeste aceste persoane, ele există.

Notă

____

Mulțumesc editorului platformei Contributors pentru sugestii semantice importante care au îmbunățit o primă variantă a acestui text.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "5 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    Faptul că Femeile scriu adesea articole mai virile decat bărbații în acești ani e practic un diagnostic al societății românești.

    Însă a fi lider nu se poate învăța, iar a avea ”lideri politici din zona intelectuală ” e o contradicție de termeni. Excepțiile sunt rarissime și nu întotdeauna de dorit. România l-a avut pe Adrian Năstase ”lider politic din zona intelectuală” și e greu de crezut că vrea cineva să repete experiența.

    Problema e că societatea românească nu vrea, de fapt, un lider autentic. Deși asta i-ar trebui.

  2. man of war spune:

    educatia inseamna n primul rind cei sapte ani de acasa. daca astia lipsesc, ei mai pot fi cumva recuperati in scoala primara. ce nseamna asta ? ca individul sa fie initiat in codurile onoarei si moralei. daca i se va explica faptul ca minciuna i un rau, sau ca scuipatul cojilor de seminte n strada nu i civilizational, s ar putea sa mai existe o sansa. daca modelul insa este politrucul analfabet, botoxata de succes, stiristul (cel ce prezinta informatiile) formator de opinie sau manelistul culturalizator, rezultatele nu vor fi cele ale unei romanii educate.

  3. Stefan spune:

    Eu văd și cunosc foarte multi lideri în jurul meu. Lideri tehnici, lideri antreprenori, lideri literati, lideri psihologi, lideri spirituali. Doar că nu sunt vizibili in mass-media. Și nici ei nu simt nevoia de o vizibilitate forțată. Devii lider in mass-media doar dacă ești lider politic. Altfel, nu exiști.
    A amesteca leadershipul cu politica e puțin cam ciudat. Cel puțin în politica din Ro nu putem vorbi de leaderi.
    Dar stați, m-am uitat pe DEX, lider înseamnă “conducătorul unui partid/grupare”. Chiar și în engleză, leader înseamnă tot conducătorul unui partid.
    In ultimii ani, ideea de leader și de leadershipul are legătură cu inspirația și followingul. Nu știu cum să mă exprim, dar un lider adevărat inspiră și pune oamenii lui “first”. Nu este un conducător = manager. Este un inspirator și un susținător.
    Am găsit pe Simon Sinek la TED Talk care explica mai bine ideea de leader și followers:
    https://m.youtube.com/watch?v=lmyZMtPVodo
    Nu e o problema de devirilizare sau de orizonturi înguste. E o problema de “approach” și de implementare.

    • Ghita Bizonu' spune:

      Un lider e un lider. Indiferent ca este antreprenor, tehnic sau “spiritual”, el poate deveni lider politic.
      Este un SEF ADEVARAT, unu care urla “dupa mine” si ceilalti il urmeaza si in iad (ma rog armata eeste un domeniu in care se cere in primul rand “capacitatea de comanda” . Cu asta te nasti!!! Si nu epoletuface ofiterul ci atitudinea )
      Adica pe scurt un lider trebuie sa fie ce in etologie se numeste individ alfa.,…. (capacitate de comanda inascuta)… Si intr-un grup de barbati gamma se impune si o femeie altfa ..

      Dar azi se prefera beta si gamma ….

      Cat despre politiecieni azi nu vaz nici un alfa …..Ma rog ar fi vreo 2 doamne pe care la banui ca apar decoltate numa ca sa ne convinga ca nu au par pe piept …

      A! da ! Un lafa nu e ala care se multueste sa dea cu pumnu in cei mai slabi, sa ragaie samd .
      Un alfa este ala caruia, instinctiv, i se cere ajutorul la necaz , este “atletul”/”campionul” grupului..

      Si da. Educatia nu prea poate concura cu milioane de ani de evolutie…..



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


E randul tau

Reducerea planului cadru Este absolut necesara. Cu indiferent ce scandaluri si riscuri. Nu as ...

de: Dedalus

la "Câteva sfaturi pentru viitorul ministru al Educatiei"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

octombrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)