joi, martie 28, 2024

Dezumanizarea politicienilor – Actualizat

UPDATE:

Mulți oameni au murit și alți mulți vor muri.

Dezumanizarea politicienilor face victime. Tragedia, evitabilă, din clubul Colectiv, arată că aceștia nu dau doi bani pe viața celor pe care îi conduc. Lucrurile sunt chiar mai rele decât le-am descris eu în acest material. S-a văzut cu claritate asta după ce tragedia s-a produs iar primul ministru nu a mers măcar să pună o lumânare pentru cei decedați și nici nu a decis imediat suplimentarea fondurilor pentru spitale, pentru a salva cât mai mulți dintre cei care se zbat și acum între viață și moarte.

Premierul unei țări încremenite de durere nu a catadiscsit să își schimbe tabieturile zilnice și ne-a dovedit, încă o dată, că ochii politicienilor nu au lacrimi, nici măcar de crocodil.  Și Victor Ponta și mulți alții stau ”la cutie”, așteaptă înfrigurați să treacă urganul dezlănțuit de inconștiența lor criminală, sperând că lucrurile vor fi la fel ca înainte iar ei vor mai reuși să păcălească o dată poporul la alegerile de anul viitor.  Ceea ce ar fi trebuit să fie opoziția a adoptat aceeași atitudine și pare că este mai degrabă solidară cu partidele aflate la guvernare, de care o aproprie multe lucruri, decât de poporul care strigă de durere, cu care nici opoziția nu are mai nimic în comun.  Și cât de simplu ar fi, de fapt. Nu este nevoie de PR, butaforie și declarații sforăitoare.  Ar fi suficient ca acești politicieni, atât de îndrăgostiți de ei înșiși și atât de siguri că alegătorii sunt toți proști, să deschidă ochii, apoi inima și să se dovedească demni de funcțiile pe care încă le ocupă.  Ar fi suficient să arate empatie, un lucru pe care ei l-au uitat dar pe care ar putea să îl redescopere învățând de la oamenii simpli, care își donează pensiile și economiile pentru a îi ajuta pe cei loviți cumplit de catastrofa din seara zilei de 30 octombrie 2015.

Țara fierbe iar vâlvătaia care începe să crească îi va arde până la urmă pe acești politicieni lipsiți de suflet și de conștiință.  Nimic nu va egala însă moartea cumplită la care dezumanizarea lor i-a condamnat pe cei morți în tragedia de la Colectiv.  Dumnezeu însă le vede pe toate și există o dreaptă plată pentru orice.

Textul din 26 oct:

Un om a murit.

Astfel de lucruri se întâmplă mereu, dintr-o mulțime de cauze. Dar moartea face parte din acele fenomene care ne mișcă, ne afectează, ne fac să ne gândim mai mult la cei din jurul nostru.   Empatia față de astfel de evenimente este unul din elementele care ne fac să fim umani, solidari cu durerea celor afectați de pierderea unei vieți.  Absența empatiei față de pierderea unei vieți omenești este un simptom grav, care denotă oameni îndrăgostiți de ei înșiși și nepăsători la nevoie și drepturile celor din jurul lor.  Lipsa de reacție și nepăsarea față de situațiile tragice ale semenilor înseamnă, până la urmă, dezumanizare.

Despre asta este vorba în tăcerea prelungă și asurzitoare a încă vice-premierului guvernului României, Gabriel Oprea.

Este, din păcate, un simptom răspândit în ansamblul clasei politice din România, o clasă politică din ce în ce mai decuplată atât de realitățile din societatea românească, cât și de ceea ce îi frământă și îi preocupă pe români. Este o clasă politică care nu a înțeles nimic din lecția alegerilor prezidențiale de anul trecut și trăiește cu capul în nori, din ce în ce mai departe de alegători.  Câți politicieni ați văzut în ultima vreme mergând la supermarket, ca și voi, să își facă cumpărăturile? La cumpărături merge, de obicei, șoferul sau sepepistul, transformați în ordonanțe. Câți politicieni ați văzut în ultima vreme plimbându-se prin parc, cu copiii, alături de copiii voștri? Ei se plimbă mai frecvent pe alte meleaguri. Câți politicieni au intrat în ultima vreme alături de voi în sala de cinema, la un film de sâmbătă seara? Aceștia preferă să se uite la talk-show-uri pe plasmele de la ei de acasă, cât tot peretele.  Cei mai mulți politicieni români au impresia că odată ce ocupă o funcție publică, numită sau aleasă, sunt propulsați brusc și irevocabil pe un piedestal înalt cât vârful Moldoveanu și că trebuie să stea acolo sus, să se uite de la înălțime la mulțimea de la picioarele lor.  Aceștia nu cunosc, probabil, butada cu cel care, cocoțat pe vârful unui munte îi privea cu dispreț pe cei din vale, care i se păreau foarte mici, ignorând, în același timp, că și el era la fel de mic în ochii celor din vale.   Efectul pe termen lung al desprinderii celor care conduc de cei conduși este că politicienii devin dependenți de acest mod de a trăi și ar vrea ca plutirea lor deasupra mulțimii să nu se mai termine niciodată.  Așa că vor fi deschiși și dispuși la orice fel de compromis și la orice fel de faptă care îi ajută să rămână în ”sferele înalte”.  Politicienilor români le place foarte mult titulatura – și beneficiile – poziției de demnitar, deși într-o democrație titulatura corectă ar trebui să fie cea de slujbaș public (”public servant”), adică poziția ocupată este atât de fapt doar un loc de muncă, cu o fișă a postului, o leafă, răspunderea aferentă și cam atât.

Clivajul acesta uriaș este suficient pentru ca dezinteresul, greața sau chiar ura față de clasa politică să crească pe zi ce trece, cu toate consecințele ce pot decurge dintr-o astfel de stare, de la dezvoltarea unor mișcări politice anarhiste sau extremiste, până la pericolul de eliminare a înseși democrației care, deși are multe defecte, nu are alternative viabile.

Din păcate, așa cum demonstrează mai multe evenimente din ultima vreme, până la recentul episod în care ”generalul” Oprea lasă în urmă, fără nicio clipire un polițist care trăgea să moară, după ce se accidentase în serviciul său, înstrăinarea clasei politice merge chiar mai departe și îi face pe unii politicieni de top să își piardă orice urmă de compasiune și de umanitate. Transformarea politicienilor devine acum completă: aceștia se dezumanizează.  Este o trăsătură foarte periculoasă pentru persoane în ale căror mâini stă soarta semenilor lor, bunăstarea, sănătatea și chiar viața cetățenilor.  V-ați încredința viața unui căpitan de navă căruia nu i-ar păsa dacă un membru al echipajului sau un pasager sunt în pericol?

Nu ar fi prima dată în istorie când are loc o astfel de transformare dar nu sunt multe situații în care dezumanizarea are loc în cadrul unei societăți guvernată de principii democratice.  Dezumanizarea a avut loc și a atins cote îngrozitoare în regimuri politice așa cum a fost regimul nazist, în care străini și concetățeni deopotrivă au fost sacrificați de nebunia unor conducători care simțeau mai multe, de exemplu, pentru câini decât pentru oameni (cazul lui Goring și Himmler).

Ce se întâmplă însă cu România? Sigur, s-ar putea spune că Gabriel Oprea nu este chiar reprezentativ pentru clasa politică din România.  Din păcate există multe elemente care arată că ele este cât se poate de reprezentativ.  Oprea este prototipul perfect al unui sistem politic în care funcționează o selecție negativă: oameni care nu ar putea niciodată reuși să ajungă cineva prin muncă sau inteligență (sau poate că ar putea, dar nu își propun să facă asta), sunt propulsați în cele mai înalte funcții, folosind în acest scop oportunismul, denumit în mod eronat ”pragmatism, și folosirea în scop personal, egoist chiar, a unor simboluri și concepte esențiale pentru buna funcționare a societății – ”interesul național”.

Iar Gabriel Oprea este doar un nume și un exemplu.  Dincolo de faptul că majoritatea covârșitoare a celor aflați în funcții publice, vremelnic, se urcă și rămân cocoțați pe piedestalul de care vorbeam mai înainte, aceștia se dezumanizează și în alte modalități.  De exemplu, câți politicieni au donat obiecte care le prisosesc sau bani – iar unii au averi considerabile – pentru persoane care au nevoie de sprijin: copii, copii bolnavi, bătrîni, sportivi care vor să facă performanțe deosebite, tineri care vor să studieze la universități prestigioase, asociații care vor să împădurească zone prăduite de covorul lor verde etc? În ultimii ani, fundraising-ul pentru diverse obiective filantropice a luat o amploare mai mare în România, în ciuda crizei economice și a scăderii generale a veniturilor, dar fenomenul este întreținut de oameni cu suflet din clase medie și chiar de oameni săraci, dar cu inimă.  Sunt puține exemplele cunoscute de oameni politici care s-au implicat în astfel de campanii, fie ca promotori, fie ca și contribuitori. Vorbim de aceleași persoane care au adesea pârghiile administrative pentru canalizarea, corectă, a fondurilor publice pe care le gestionează, către scopurile susținute până la urmă de privați prin contribuțiile lor voluntare. Dar nu o fac. Și chiar dacă o fac, puterea exemplului și exersarea empatiei și compasiunii sunt esențiale pentru persoane care merg apoi ca să ceară, din nou, voturi de la cei aflați în nevoie și de la concetățenii lor, care i-au ajutat pe cei care aveau nevoie, în locul statului inactiv.  Empatia și compasiunea sunt sentimente care se atrofiază, până la dispariție, dacă nu sunt folosite. Și atunci intervine dezumanizarea.  Politicienii ajung să creadă că lor ”li se cuvine”, că au dreptul să pretindă orice dar fără a avea obligații.

Așa că atitudinea rușinoasă de acum câteva zile a lui Gabriel Oprea este doar o manifestare, acută și foarte vizibilă, a unei dezumanizări care cuprinde tot mai mult clasa politică din România.  Dezumanizarea se manifestă zi de zi, în atitudini indiferente mărunte (refuzul sau întârzierea aprobării unui tratament sau intervenții chirurgicale esențiale, în străinătate) sau de mai mare amploare (de exemplu, finanțarea insuficientă a sistemului sanitar românesc, în cadrul căruia oamenii mor cu zile).

Speranța nu este însă pierdută.  Dezumanizarea al cărei exponent este Gabriel Oprea nu a cuprins toți politicienii din România. Există persoane cu suflet și există persoane care se bat pentru semenii lor, atât din poziția publică pe care o ocupă, cât și prin exemplul și contribuția personale.

Depinde însă de noi, de oamenii din România, ca la alegerile următoare să lăsăm pe margine pe cei care și-au amanetat sufletul pentru succesul în politică sau în administrație și cei în care empatia și compasiunea față de concetățeni sunt încă vii.  Dincolo de lozinci, programe electorale pompoase și mesaje mobilizatoare, uitați-vă în ochii lor, întrebați-i câte fapte de binefacere au făcut de la ultimele alegeri și cum ar reacționa dacă vecinul lor și-ar pierde casa.  Candidații la alegeri ar trebui să dea teste de umanitate pentru că politicienii și toți cei care ocupă funcții publice importante trebuie să știe că, înainte de orice, trebuie să fie oameni, să fie umili și să aibă suflet.

Pentru alte greșeli pot fi iertați dar niciodată pentru că nu le pasă de noi.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Frumos , problema e ca ce te faci cu 10-12 milioane care îs la fel cu politicianul descris mai sus doar ca ei încă nu au prins la ciolan , dar spera .
    Suntem o nație pe moarte , și nu neapărat scăderea natalității e motivul care ne v-a duce la dispariție , mult mai mult e de vina faptul ca ii alungam pe cei capabili și cei acre vor din rândul nostru , la noi un tânăr care e corect și onest nu are loc de leprele care îs iau doctorate și titluri la XEROX. A furat x milioane e grav da îl prinzi la zdup cu el confiști și ai remediat problema . Dar ce faci cu furtul intelectual care a făcut ca un om capabil sa ajungă un meseriaș undeva în UE iar unul care a furat tulul de doctor a ajuns prim ministru și mai drastic e ca după ce e demonstrat furtul îs aproape 7 milioane care îl votează președinte , Cum schimbi mentalitatea acestei mase care se vinde pentru kg de faina în continuare ???

    • În opinia subsemnatului, Xerox e o corporație cât se poate de respectabilă. E mai veche de 100 de ani și în decursul timpului a inventat o mulțime de lucruri fără de care astăzi ne-ar fi mult mai greu: mouse-ul, interfața grafică, rețeaua Ethernet, imprimanta laser etc..

      E adevărat că printre multe alte lucruri inventate de Xerox se află și fotocopiatorul.
      Și la fel de adevărat este că trenul special folosit de Rank Xerox prin 1973 pentru a-și prezenta produsele în Europa de Est poate fi considerat o invenție în sine, altfel nu ajungeați dvs.să spuneți ”Xerox” la orice copiator :) . Însă firme ca Agfa, Canon sau Konica Minolta s-ar putea considera jignite în amorul propriu de o asemenea omisiune. E de presupus că participă și ele din greu la doctoratele și titlurile academice pe care le menționați :P

  2. Nu stiu daca lipsa de reactie sau reactiile intarziate sunt semn de dezumanizare sau de lasitate. Poate de amandoua si de inca altele…

    „Linistea” asta, din partea vicepremierului, poate insemna si ceva bun… daca fabricarea „legendei curate” ia asa mult timp, poate e din cauza ca sistemul se impotriveste compromisului.

    Reactiile unor membri ai „partidului interesului national” mi s-au parut, pur si simplu, halucinante. Sunt tare curios ce soi de pelicani pot inghiti, pe nemestecate, luarile de pozitie in cauza…

    Ciocoismul e boala veche si grea si, pentru a rezista „betiei puterii” ai nevoie de cap limpede si caracter puternic. In functie de caracter ar trebui sa ne alegem conducatorii.

    Politicieni avem, cu duiumul. Barbati de stat – nu prea.

  3. Gata, a spart tacerea, ne-am lamurit: el nu are nici o vina. A folosit echipajul de insotire in trafic pe deplin indreptatit si pe deplin intemeiat. Si nici macar nu a stiut ca s-a intamplat ceva. Deci? Gata, ne-am linistit? Nu este in interesul national sa mai tot discutam subiectul asta.

    Nu sunt calificat, dar mie mi se pare ca se potriveste cu asta: https://ro.wikipedia.org/wiki/Psihopatie

    Citat: „Persoanele cu tendinţe psihopatice sunt puternic axate pe propriile lor dorinţe şi nu manifestă empatie pentru alţii. Aceşti oameni nu ţin cont de norme şi reguli şi au o inclinaţie mai mare spre a comite infracţiuni.

    Sunt oameni care au trăsături narcisiste şi egoiste, cu o părere foarte bună despre sine şi cu o încredere exagerată în propriile abilităţi. Persoanele cu trăsături machiavelice sunt cinice, distante emoţional şi neafectate de morală. Ele înşală şi manipulează oamenii pentru a obţine avantaje personale.

    Un psihopat este o persoană care nu prezintă empatie, mustrări de conştiinţă, are un comportament lipsit de inhibiţii, este deseori carismatică, narcisistă şi va face orice ca să îşi ducă la îndeplinire un plan.”

  4. Ca cetatean, nici nu ma intereseaza daca legea ii dadea sau nu dreptul lui Oprea sa foloseasca coloana oficiala cu antemergatori, sirene si girofare.
    Ca cetatean (si contribuabil) vad uimit ca s-a „ales” deasupra noastra ca uleiul deasupra apei clasa politica ce pluteste intr-o stratosfera rarefiata grnisita cu privilegii ce ar face un senior feudal sa paleasca de invidie.
    Ca cetatean si contribuabil imi doresc demisia si anchetarea lui Oprea pentru ca este cel putin autor moral la moartea unui baiat tinar, ce isi cistiga greu o piine muncita.
    Dar ca cetatean si contribuabil vreau cel mai mult sa vad limitarea si desfiintarea tuturor privilegiilor de care beneficiaza atit clasa politica, cit si zona de conducere a oricarei institutii publice.
    Vreau sa ii fac sa inteleaga ca o functie „la stat” – obtinuta fie prin vot, fie prin alte mijloace, nu este in nici un caz o innobilare, o metamorfoza spre o conditie de „mai egal decit altii”.
    Vreau sa ii fac pe toti – politicieni si birocrati si slubasi ai statului- sa inteleaga ca ei se afla acolo in parlament, in fotoliul de director, in spatele ghiseului de la primarie doar pentru ca exist eu, cetateanul contribuabil. Nu au alta menire si functie decit pentru a ma sluji si a -mi raspunde la nevoile si solicitarile mele.
    Cea mai inalta „functie” , pozitie si calitate din toata tara asta o am eu, cetatean si contribuabil. Nu presedintele, nu ministrul, nu primarul, nu parlamentarul, nu politistul, nu controlorul ANAF, nu medicul de garda, nu tanti de la ghiseu, nu portarul institutiei.
    Tot aparatul de stat si tot sistemul politic , social si economic se bazeaza pe mine , pe banii mei, pe munca mea, pe votul meu!
    O pozitie „inalta” in guvern sau in administratie sau in parlament NU este o innobilare, o marire a cuiva. Ba mai mult, este o reductie Din cetatean liber, acel cineva ce alege sa devina parte a sistemului de stat devine slujbasul, angajatul si servitorul meu.
    Ca cetatean si contribuabil ii imprumut vremelnic din puterea si libertatea mea de decizie, pentru a-i ingadui unui presedinte, parlamentar sau ministru sa aibe la indemina unelte cu care sa munceasca pentru mine.
    Ba mai mult, tot temporar si tot de buna voie eu cetatean si contribuabil il finantez si il sustin material pe presedinte, ministru, sef de serviciu din primarie sau pe tanti de la ghiseu.
    Vreau sa ii vad pe toti fara privilegii.
    Vreau sa ii vad in trafic, la volanul masinilor proprii, blocati bara la bara la fel ca si mine.
    Vreau sa ii vad la coada la finante sau la supermaket, cum isi imping singuri caruciorul sau cum stau cu formularul in mina sa isi achite si ei ca si mine darile la stat.
    Vreau sa ii vad in mijloacele de transport in comun, cum se duc dimineat la munca pt care i-am angajat eu, asa cum merg si eu la munca mea din care le dau un procent mare lor.
    Vreau sa ii vad coboriti din norii de fildes a simbolurilor puterii, si sa ii vad ca muncesc.
    Iar daca nu mai imi convine unul sau altul, vreau sa ii pot da afara precum un patron ce se scapa de un angajat lenes, incompetent si hot.

    • Alex:
      L-ai vazut pe TB facandu-si singur sau cu sotia cumparaturie. L-au lasat in pace „adoratorii” din presa?
      L-ai vazut FARA escorta. L-ai vazut conducandu-si singur masina. L-ai vazut dansand cu sotia intr-un restaurant deschis tuturor.
      L-ai vazut la o bere cu Steaua tot intr-unrestaurant deschis.
      L-ai respecta pt asta sau l-ai umplut de zoaie?
      [Rareori] politicienii se pot comporta ca oamenii obisnuiti. Pot oamenii obisnuiti sa se comporte „normal”? L-ai vazut pe un demnitar olandez pe bici, Unde erau paparazzi ca sa se uite daca era bine legat la sireturi, care sa umple tabloidele despre luciul spitelor de la roata?
      Poti avea „normalitatea” in interiorul unei societati care NU are 60% analfabeti functionali, sau plina de fanatici ai lui Gadea/Sincai/Ciutacu/Ciutacu/Pora

  5. Citez „Ce se întâmplă însă cu România? … Speranța nu este însă pierdută. … Depinde însă de noi…”
    De 25 de ani ne chinuim sa gasim omul care sa faca din Romania un stat respectat si de cetateni si de straini. Daca vom accepta modelul lui Lee Kuan Yew care a fost prim ministru in Singapore se poate intimpla. Este un exemplu care merita dezbatut.

    • Cred ca focusul trebuie sa fie pe ceea ce trebuie sa faca statul: infrastructura, educatie, sanatate.

      Asa putem incepe sa punem intrebarile corecte:

      Ce trebuie sa facem ca sa avem infrastructura de care avem nevoie ?

      Ce schimbari trebuie sa facem in educatie pentru ca abilitatile cognitive, emotionale sa raspunda lumii in care traim ?

      Si nu in ultimul rand ce trebuie sa facem pentru ca oamenii din tara sa aiba conditii de viata si mediu mai bune care sa-i conserve sanatatea emotionala si fizica ?

      • Statul nu ar trebui „să facă” nici infrastructura, nici educația, nici sănătatea. Statul ar trebui să se limiteze la armată, poliție și colectarea taxelor. Verzi pe dinafară și roșii pe dinăuntru, parcă așa era bancul, nu? :P

        • Statul este format din oameni. Oamenii pot sa se decida sa faca impreuna orice. Nu e vorba de a fi pentru statul minimalist, interventionist si asa mai departe.

          Dar in esenta statul trebuie sa serveasca oamenii si interesele lor, ale tuturor. Un stat care serveste doar interesele unui grup de oameni si le ignora pe ale celorlalti sau ii aserveste interesrlor altora inceteaza sa mai fie un stat functional si se transforma in unul tiranic si totalitar.

          Mie personal nu mi se pare ca banii contribuabililor colectati din multiple impozite ajung acolo unde ar trebui. Ori cand ai colectat 26 de ani taxe ai vrea sa vezi ca banii respectivi au ajuns acolo unde trebuiau sa ajunga. Daca nu au ajuns apare intrebarea: de ce nu au ajuns si apoi o alta intrebare: unde au ajuns ?

          Daca niste oameni si-au creat niste avantaje nemeritate din acesti bani oare e corect ca structurile statului sa continue sa le asigure servicii din banii tuturor contribuabililor ?

          Daca o categorie de oameni care a facut parte din serviciul public a actionat in interes personal si nu public nu cred ca poate pretinde servicii publice in continuare. Mie asa mi se pare corect.

    • Intrebarile se pot dezvolta punctual:

      Putem sa defrisam mai putin ?
      Putem sa construim mijloace de transport in comun care sa reduca poluarea ?
      Putem sa construim piste de biciclete ?
      Putem realiza o curicula educationala disponibila gratuit pentru toata lumea ?
      Putem digitiza continutul din biblioteci si arhive si sa-l facem disponibil online ?
      Putem lua masuri pentru a reduce poluarea freatica si a solului ?
      Putem sa luam masuri de preventie pentru a imbunatati igiena populatiei, adica sa invatam ce e bine si ce nu e bine pentru sanatatea noastra ?

      • La primele incendii de pădure din Spania sau Portugalia (asta ca să nu mai vorbim de State sau de Australia) ar trebui să-ți pui întrebarea dacă nu cumva trebuia defrișat mai mult :P
        Fervoarea ecologistă nu va rezolva nimic, la fel cum nicio altă fervoare nu a rezolvat vreodată ceva.

        • Ca sa va raspund eram intr-o excursie in Corfu si am facut o plimbare cu vaporasul in Orasul Vechi. In drum se vedea coasta Albaniei care in comparatie cu Corfu care e o insula foarte verde, era extrem de arida. Proprietarii ambarcatiunii, o familie foarte joviala mi-a explicat ca si in Albania ar fi probabil paduri daca ar avea un departament de pompieri …

          Oricum e o diferenta intre defrisari facute de mana omului, eventual ilegale, si fenomenele naturale. Parcurile nationale nu sunt un moft ci o necesitate de a pastra un fond natural care pana la urma ne-a facut posibili si care ne sustine in circuitul natural. Inca …

    • Dincolo de faptul ca in Romania nu traiesc singaporezi, regimul de acolo este practic o dictatură. Tocmai de asta trebuie sa ne ferim si tocmai la asa ceva ne poate conduce dezumanizarea multor politicieni.
      Si nu trebuim sa gasim vreun om providential. Trebuie doar sa reactionam. Oamenii astia de la conducere sunt ca si copiii – au jucarii interesante pe mana si pe mai nimeni sa le atraga atentia ca le folosesc prea mult: un fel de rasfat de care ne facem noi, cu totii, vinovati. Credeti cumva ca premierul olandez merge chiar de placere cu bicicleta? Stie cu siguranta ca alegatorii sai sunt foarte atenti la comportament si la cheltuielile celor din functii ca a sa. Si stie ca este un slujbaj al statului, nu vreun zeu.

      • @ Valentin Mircea. Pentru acest lucru v-am propus dezbatere. O democratie nu poate aduce in asa scurt timp un salt calitativ al societatii. Democratia nu are mijloace de a elimina infractorii (subiect de dezbatut). Pe de alta parte aceasta perioada nu a afectat efectiv decit pe cei in afara legii. Olanda si oamenii ei s-au slefuit in multi ani si fara alienarea psihica si sociala a comunismului. Sa vedem realitatea romaneasca. Puscariasii ies intelectuali si cu opere publicate din puscarie. Se poate corecta?
        Puscariasilor nu li se confisca averile. Dupa doi, trei ani se bucura de libertate si de banii furati. Se poate corecta? Sistemul politic nu lucreaza pentru cetatean. Sistemul politic lucreaza pentru el si acolitii lui. Cum se poate sparge un asemenea mecanism? Alegerile (daca nu sunt fraudate) sunt la mina aceasi clase politice. Deci un cerc vicios. Nu este mai simplu de gasit un singur om? Un caracter care sa-si inteleaga menirea?

        • Realitatea românească se bazează pe aplicarea democrației într-o societate educată într-un regim totalitar. Toată Europa de Est e în aceeași situație, în 1989 nu puteați extermina populația educață în comunism. E nevoie de 3 generații pentru a educa o familie și probabil de încă și mai multe generații pentru a educa o națiune.

        • Nu sunt deloc de acord cu dumneavoastra.
          Democratia nu se negociază și nu are alternative. Cum să găsești omul acela ideal? Pur si simplu nu exista (”caracter care sa isi inteleaga menirea”???) iar istoria demonstreaza asta cu varf si indesat. Plus ca si celui mai inzestrat om i se va urca la cap si va face doar ce vrea si doar pentru el daca nu exista posibilitatea de a fi inlocuit, pasnic. Intotdeauna suntem manati de dorinte individuale iar asta este bine, in general, de exemplu in economie. Problemele apar atunci cand nu mai exista limite sau acestea nu mai sunt vizibile/respectate.
          Calitatea clasei politice din Romania reflecta alegerile facute de poporul roman – chiar si atunci cand alegatorii si-au vandut votul au facut, de fapt o alegere, adica au acceptat targul. Nu este nimeni vinovat de o asa clasa politica mai mult decat votantii – spuneam si in text ca politicienii sunt ca niste copii care se obisnuiesc cam prea mult cu ”jucariile” puterii dar vinovati de rasfat suntem chiar noi, care ii lasam sa o faca.
          Politicienii olandezi nu ar fi altfel decat ai nostri daca poporul olandez i-ar lasa sa faca ce vor. Dar nu ii lasa.
          De asta este misto democratia.

        • Am mai avut in istorie, de multe ori, acel ”singur om”.
          Nu functioneaza. Oricum, nu are cum sa conduca un om singur, nici daca am avea doar 10.000 locuitori, nu 21 milioane. Va fi intotdeauna un grup si am oroare de oligarhie.
          Democratia nu se negociaza! Ce faci daca ”acel singur om” nu isi intelege de fapt menirea, ci o ia razna, ceea ce se poate intampla cu cel mai luminat om (ca un copil pe care il rasfeti).
          Democratia isi repara singura erorile, elimina, pana la urma, poamele stricate si evolueaza. Nu va fi niciodata perfecta dar asta este si frumusetea ei. Democratiia elimina infractorii, mai incet sau mai vulcanic, asa cum niciun regim ”luminat” nu ar face-o. In regimul utopic pe care il vedeti, infractorii nici nu s-ar mai numi asa – ar fi direct protipendada si nu ati avea cum sa schimbati asta. Cum spuneam, am mai avut asa ceva.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Mircea
Valentin Mircea
Valentin Mircea este avocat în cadrul Baroului București din anul 1996, specializat în dreptul afacerilor și Senior Partener la Mircea și Asociații. Mircea este doctor în dreptul concurenței al Universității București din 2013 și din octombrie 2018 este Visiting Fellow la European University Institute la Florența (Italia). În trecut Valentin Mircea a ocupat diverse funcții în mediul privat - KPMG, Sinclair Roche & Temperley (Stephenson Harwood) - și autorități publice (printre altele, vicepreședinte al Consiliului Concurenței (până în 2013) și șef al Corpului de Control al Prim Ministrului, în 2016). Valentin Mircea este licențiat în drept al Facultății de Drept din Universitatea București, titular al unei diplome de studii generale a Universității Sorbonne Pantheon Assas și absolvent de studii postuniversitare în dreptul internațional al concurenței al Universității din Melbourne, Australia. Acesta este autorul mai multor cărți și articole pe subiecte care țin de dreptul concurenței și dreptul afacerilor și este în mod frecvent vorbitor la conferințe de specialitate în România și în străinătate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro