vineri, martie 29, 2024

Dilema Curtii Constitutionale si plaja de absurd a referendumului

Referendumul, în regula jocului, este, în funcție de obținerea cvorumului (numărul de participanți), valid sau invalid. Cvorumul face parte din regula jocului iar validitatea sau invaliditatea face parte din ”interiorul” jocului. Dacă însă numărul participanților a fost fals definit, atunci jocul este anulat. Anularea însă este o regulă din ”exteriorul” jocului.

În cazul valid/invalid rezultatul este un produs al jocului însuși. În cazul anulării, rezultatul este un produs al unui context de judecată din afara jocului.

In cazul nostru organizatorul jocului (guvernul) s-a autodenunțat și dorește să constatăm că numărul de participanți a fost fals. Ca să dăm o comparație să ne imaginăm că terenul de joc a fost prost măsurat. Noi am considerat că jucăm pe un teren standard, dar el nu a fost standard. Să spunem că un teren de fotbal are 90 de metri. Noi am jucat pe un teren de 80m sau 100m. Altfel spus, am jucat pe un alt teren. Ceea ce anulează definiția jocului în cauză pentru cel care privește de pe margine. Pe scurt nu am jucat fotbal din punctul de vedere al unui observator extern și am jucat fotbal din punctul nostru de vedere.

In acest caz cel care are autoritatea de a spune dacă activitatea de pe teren intră în categoria fotbal sau nu are de decis dacă activitățile efectuate de participanții la joc intră ele în categoria meci de fotbal sau nu întră în această categorie. De exemplu, FIFA. Pentru că dimensiunea terenului nu a fost conformă, atunci alergatul pe iarbă nu poate fi considerat ca fiind meci de fotbal.

Cel care judecă va anula jocul. Astfel cine dorește să joace fotbal va desena un nou teren și va alerga pe iarbă în speranța că această activitate va fi de această dată considerată un meci de fotbal. Revenind la referendum vom constata că el se va relua.

Cel care organizează acest referendum va fi tentat, dacă va avea ocazia, să propună ca această activitate să aibe loc în același timp cu alegerile parlamentare. Alegerile parlamentare nu au o regulă a cvorumului. Referendumul va fi, în consecință, dejucat de interesul de vot parlamentar. Ori majoritate parlamentară ori președinte.

Două întrebări distincte și două judecăți

Totuși întrebarea la care avea de răspuns sau mai degrabă de constatat CC era dacă, în condițiile cifrei anunțate la începutul jocului, jucătorii au reunit sau nu cvorumul? Evident nu au atins cvorumul și el a fost jucat corect. Cifra participanților este o condiție de începere a jocului. Ea este o convenție agreată de participanți. Jocul este o ficțiune și în lumea ficțiunii lucrurile s-au desfășurat conform regulilor. In interiorul ficțiunii pot să pun întrebări în termenii de adevăr, dar pun aceste întrebări personajelor – adică rolurilor specifice din interiorul convenției ficțiunii – de genul x este asasinul? Sau x îl minte sau nu pe Sherlock Holmes? Nimeni nu a pus întrebarea dacă jocul a fost jucat după o cifră reală. Jocul a fost de tipul: ”dacă organizatorul pariului propune un joc cu 18 jucători și s-au exprimat 7 atunci am ajuns la jumătate din numărul jucătorilor?” Ceea ce trebuia să facă CCR era să constate evidența.

CCR, în urma unui denunț ulterior, trebuie să răspundă la o altă întrebare. Dat fiind că cifra participanților poate fi falsă și dacă este ea falsă atunci acest referendum poate fi considerat ca fiind un referendum? Dacă cifra este falsă atunci referendumul nu poate fi considerat ca respectând definiția și nu este așa ceva. Este anulat. S-a desfășurat acest joc în condițiile ficțiunii sau ai unei lumi posibile?. De data aceasta întrebarea în termenii de adevăr se pune asupra jocului însuși : este el o ficțiune sau un documentar?

A doua întrebare este o judecată clasică. O entitate contestă parametrii cu care organizatorul a pus în operă jocul. Pentru a afla adevărul este nevoie de o entitate terță, diferită de organizator care să verifice acuratețea datelor sau dacă descrierea realității corespunde cu realitatea. Pe scurt, nu poți să întrebi organizatorul dacă a fost incompetent sau dacă a mințit. Ai nevoie de un expert independent.  Dacă se dovedește o neconcordanță, urmează a se stabili dacă organizatorul e doar incompetent sau are o rea intenție. Răspunsul organizatorului este viciat de propriile interese: fie de a anula fie de a nu anula jocul pe care l-a organizat. El nu este o instanță credibilă și poate fi contestată. Dacă acuzația de minciună la adresa organizatorulu1 (cel de atunci) nu este probată, atunci organizatorul2 (cel de acum) minte căci aduce o mărturie falsă. Dacă acuzația de minciună probată de organizatorul2 la adresa organizatorului1 este probată, atunci organizatorul2 spune adevărul și organizatorul1 a mințit.

Dilema

Să punem această plângere într-o altă lumină. Dacă organizatorul2 contestă buna credință a organizatorului1 (diferența dintre ei fiind doar temporală) și dovedește că acesta a mințit și că organizatorul1 este un mincinos atunci – dat fiind că cei doi sunt identici – prin consecință, înseamnă că el însuși minte. Deci dovada pe care o aduce este afirmația unui mincinos. Dacă dovedește că organizatorul1 nu a mințit, deci a spus adevărul, atunci este adevărată afirmația organizatorului2: că organizatorul1 este un mincinos (adică el însuși).

Plângerea însă s-a făcut pe incompetență. Organizatorul1 nu are o rea intenție ci e doar incompetent și a emis o propoziție falsă. Dacă organizatorul2 dovedește că organizatorul1 a fost incompetent – și afirmația acestuia a fost falsă -, atunci și organizatorul2 e incompetent – dat fiind că sunt identici – și proba pe care o aduce în sprijinul tezei sale nu e valabilă – e falsă. Dacă el dovedește că organizatorul1 a fost competent – afirmația lui a fost adevărată – atunci și organizatorul2 spune adevărul, adică acuzația lui că organizatorul1 a spus ceva fals este adevărată.

Cum cele două entități sunt identice atunci organizatorul spune ceva fals. Cele două entități sunt coreferențiale, adică au același referent sau fiecare depinde de un spațiu de discurs separat?

Dat fiind că tentativa de joc este anulată, organizatorul este pedepsit pentru incompetență sau rea voință, atunci se revine la starea inițială. Toți participanții revin la căsuța lor de plecare.

Poate, în această stare de fapt, inițiatorul – cel care reclamă referendumul – cere re-jucarea partidei? Si, dacă da, partida se poate juca, atunci în ce măsură nu poate fi ea contestată indefinit pe aceleași baze de către organizatorul însuși sau de către un alt participant?

Absurdistan

Premierul afirmă, dar de fapt citează; el are și nu are doctorat; el se deplasează la Bruxelles din motive personale și cu misiune de stat, dar nu poate afirma cu certitudine nici una nici alta; comisia de evaluare a doctoratului e multiplă și afirmă lucruri contradictorii; învățământul produce doar 30% de instruiți și nu știe ce să facă cu restul de neinstruiți; guvernul se autodenunță pentru incompentență; guvernul propune miniștrii pe care-i destituie; nebunii votează și nu votează; cei din străinătate sunt și nu sunt cetățeni; nu știm ce înseamnă a fi cetățean și deci nu știm ce drepturi și îndatoriri avem (definiția cetățeanului); ioan rus dorește un mini-recensământ de o manieră medievală unde vecinul pe ”onoare” nu va minți în ceea ce privește existența și non-existența vecinului (dacă vecinul absent în străinătate nu mai cetățean, atunci terenul lui nu-i mai aparține, căci e mort și vecinul nostru poate să-l folosească cu impunitate); deținuții au drept și nu au drept de vot; diverși morți își exprimă opțiuni electorale; nu știm ce arii geografice avem (cartea funciară) și nici dacă suntem sau nu proprietari pe ce anume; nu știm ce instituție numără și cum numără ; CCR dă o dată de reuniune și apoi, după o zi, dă o alta; CCR dorește să pună capăt a două mii de ani de sterilă reflexie filosofică și vrea să afle de la un mincinos care e ”realitatea”; CCR-ului i se pune o întrebare și ea răspunde la alta; Ponta trimite scrisori care nu ajung la destinatar; jumătate din țară numără cealaltă jumătate, dar nimeni nu e sigur care e cealaltă jumătate; guvernul e în vacanță, dar rămâne la lucru; diverși funcționari care nu sunt la lucru caută să afle dacă cei care nu sunt acasă există sau nu; autoritarea electorală are pretenții divine și dorește să oprească timpul în loc și fluxul genetic al populației între cei care se nasc și cei care mor; guvernul oferă compensări, ridicări de salarii, scutiri de taxe imaginare și scade puterea de cumpărare ”reală”; președintele interimar este liber, independent și autonom, dar respectă la literă observațiile uniunii europeene; el este discret, dar vocal; pentru el cine spune ”nu” e mort și cine spune ”da” e viu sau ca să cităm din alte vremuri ”cine nu-i cu noi e contra noastră”; șeful diplomației române se ministru de război și face metaforice ”desanturi”; creștem financiar prin împrumut sau avem mai mulți bani pe datorie.

Până una alta

Președintele (suspendat) vorbește, se exprimă și râmâne un reper zilnic pentru a evalua ceea ce face guvernul. Altfel spus, Președintele face ce făcea și până acum. Pentru media aspectele juridice sunt secundare, dar prezența pe ecran este esențială. Lupta politică se duce media; cine acoperă terenul media câștigă partida. Suspendarea nu i-a retras Președintelui dreptul de a se exprima ceea ce poate că pe unii îi va nedumeri: ”dacă e suspendat, atunci de ce lucrurile sunt ca și până acum?”. De aceea Antonescu este obligat să iasă imediat după Președinte cu un comunicat, ceva de spus, numai să apară pe ecran și să echilibreze situația. Dealtfel data de 12 septembrie nu a fost bună din acest punct de vedere și atunci Antonescu a dorit o dată mai aproape de noi sperând că astfel Președintele nu se mai poate exprima eficient. Președintele nu numai că se va exprima, dar se va amuza pe seama inepției. Cu cât Antonescu/Ponta vor căpăta mai multă morgă cu atât Băsescu va exprima libertatea de a râde pe seama prostiei.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Foarte interesant joc al inteligentei,mi-a placut.Din pacate demiterea presedintelui,referendimul, CCR au dus la polarizarea societatii romanesti in doua tabere;una pro Basescu alta contra.Se dezbate problema pe toate fronturile,se aduc acuze, se scot dosare, se ameninta,se argumenteaza,fiecare tabara cauta sa atraga cat mai multi simpatizanti.In fond politicienii lupta pentru ciolan,iar cele doua tabere isi consuma inutil energiile fara sa castige nimic.Mai vine si cate-un „fochist”sa atate focul aruncand cate-o legatura de paie (un articol,o aparitie tv) ai nostri sunt buni sunt democrati, pro europeni Etc ceilalti spun; ai vostri sunt comunisti catei ai rusiei etc.Miza este putere, de acolo se poate vinde ce a mai ramas din tara si umple buzunarul propriu.Suntem saraciti pe zi ce trece dar nu obsarvam suntem prea preocupati cu o lupta absurda,sterila.Gazele s-au dus,petrolul s-a dus padurile se duc,Bogatiile subsolului se duc terenurile, incet incet se duc urmeaza centralele electrice, aurul, sice-o mai fi ramas.Noi nu avem timp sa observam,avem treburi mai importante sustinem lupta celor care ne dezbraca.Nudegeaba imnul nostru incepe cu DESTEAPTA-TE ROMANE.

  2. Sincer, nu intelegeti nimic si sunteti complet pe langa subiect.

    Acesta nu este un „joc” iar termenii in care ganditi, analogiile cu fotbalul samd nu is au rostul.

    Rolul magistratilor oricarei Curti, de la CCR la ultima Judecatorie din fundul provinciei, este de a stabili adevarul nu de a arbitra vreun „meci”. Asta e o definitie din drept. Au fost la vot 50%+1 din cetatenii romani cu drept de vot inscrisi legal pe listele electorale permanente? Asta e intrebarea la care magistratii trebuie sa caute raspunsul. Cine a gresit listele si de ce n-are nici o importanta.

  3. A devenit o adevarata moda apelul la teoria jocului in analiza situatiei politice din Romania. Nu e rau in sine dar modul in care se recurge la aceasta teorie – in esenta matematica – duce de multe ori la concluzii care mai mult incurca decat limpezesc.
    Este clar ca autorul nu este fan fotbal. Daca ar fi, ar stii ca dimensiunile reglementate ale unui teren de fotbal variază intre un maxim si un minim. Cu alte cuvinte exista o marja de libertate in constructia terenului regulamentar(lungime: 100-110, latime: 64-75). De altfel, pe langa suporterii de acasa numerosi si agresivi, de aici se trage si complexul jocului „de acasa”: terenurile fiind diferite ca dimensiune si calitate, jucatorii de acasa sunt mai obisnuiti pe terenul lor.
    In fapt situatia din tara poate fi mult mai bine inteleasa fara apelul la teoriile jocului. Ajunge sa ramanem doar in domeniul teoriilor juridice. Jocurile sportive nu au legi, in afara celor fizice si psihologice, ci reguli. Regula poate fi negociata de participantii la joc, legea nu. De altfel tocmai renuntarea la aceasta diferenta califica actiunea uslasilor: ei considera ca legile nu sunt legi, ci reguli care pot fi negociate sau impuse prin forta.

    • si intre uslasi , programind actiunea usalsilor la care va referiti, creierele juridice (culmea! se putea tradare mai mare a breslei din care provii, luind piinea de la gura prin scoaterea Romaniei din lumea civilizata ), probabil de mult timp exersate in malversatiuni, ale lui Sova, Chiuariu si, sa-l includem aici si pe Sorin Rosca Stanescu .

  4. Nu cred ca e altceva decat impingerea lui Base sa demisioneze pentru a „salva tara”. Oricum, daca nici asa nu merge, referendumul va fi anulat. Daca nu va putea fi anulat, atunci va fi validat. Daca nu va putea fi validat, atunci va fi reorganizat („la decizia parlamentului”.

    Domnule Deaca, toata aceasta poveste este de inspiratie sovietica, nu are nici o treaba cu democratia sau cu regulile democratice.

    E ca si cum doi betivi s-ar cafti pe strada si noi ne-am gandi sa analizam daca respecta regulile boxului… :-)))))

  5. Stimate domnule, desi unii mici invidiosi care posteaza pe acest site (neinvitati), nu ne dau voie sa felicitam autorii, tin sa va spun ca am ris din inima, nu doar am zimbit , la excelentul „Absurdistan” descris de Dumneavoastra!

  6. Independent de incercarile d-voastra de a trata logic aceste probleme nu veti avea sorti de izbanda intrucat minciuna de astazi va fi depasita cu siguranta de cea de maine .Cum sa poti incerca sa deslusesti ceva din viermuiala aceasta imonda cand un trist personaj din desene animale,copiator emerit altfel ii ia locul cataclisnumui de fost ministru de externe care ne traducea din germana noua ,prostilor ce ar fi vrut de fapt sa exprime Angela Merkel;acum insa lucrurile capata o noua dimensiune caci,traducand din romana in romana Copi!Copy Paste! ne povesteste ca atunci cand fostul ministru de interne afirma ,8 ore mai devreme pe toate posturile TV cu subiect si predicat ca…eu si personalul ministerului am fost supusi la presiuni de catre tot felul de politicienni incepand cu Basescu si terminand ciu Antonescu…toti cei la care s-a referit de fapt erau unul si acelasi Basescu,personaj multiplu hiperbolizat in enisunile la care joaca tintar cu Romania seara de seara?
    Cine va raspunde totusi de modificarea sensului hotararii CC din adresa prin care CC comunica decizia sa guvernului si de omisiunea de paragraf cu care aceeasi hotarare a ajuns in MO ,amandoua faptele avand acelasi scop:promovarea versiunii vehiculata de copiatorul eminent si Mitoman!Super Mitoman! in faimoasa sedinta de guvern in care s-a lansat la apa mini referendumul de tip blitzkrieg pentru Nea Vasile si Tata Safta…?Sper ca realizati ca ati pierdut timpul si d-voastra cu acest efort intellectual si noi cu efortul de a va citi pentru ca sigur, minciuna de maine o va depasi cu siguranta pe cea de astazi.
    Si o observatie de forma:cineva sa se indure si sa-I scoata din fund batul care-l tine teapan pe discretul presedinte provizoriu autoproclamat discret si déjà ofilit,nu cumva sa I se clintesca un firicel din freza data cu fixativ…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Valeriu Deaca
Mircea Valeriu Deaca
Mircea Valeriu Deacă este doctor în studii de film și audiovizual la Paris III Sorbonne Nouvelle, dar a urmat și cursurile Faculății de Filologie Română, al universiății Paris III - Sorbonne Nouvelle, IRCAV, Institutului de cercetări în cinema şi audiovizual (1990 - 1995), DEA. În 1995, a obținut o bursă la Universitatea Heinrich Heine, Dusseldorf, Catedra de romanistică.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro