vineri, martie 29, 2024

Dimensiunea sociala a Uniunii Economice si Monetare ca alternativa la politica de austeritate neoliberala?

Rezultatul Comunicarii Comisiei publicata in urma reuniunii ministrilor muncii si afacerilor sociale din 15 octombrie a.c. este o politica neoliberala prezentata ca un pachet al stabilitatii sociale, in care se pune accent pe reforme structurale neoliberale.

Asteptarile au fost mari, inca de anul trecut cand acest document a fost promis, fiind vazut ca un set de masuri de contracarare a efectelor crizei economice din spatiul european.

Comisarul Laszlo Andor, responsabil pentru ocuparea fortei de munca, afaceri sociale si incluziune, a prezentat Comunicarea Comisiei, dar singura propunere concreta face referire la crearea unui tablou de bord social format din cinci indicatori care vor masura dezechilibrul social din zona euro (indicatorii sunt nivelul ratei globale a șomajului și evoluția acesteia, rata șomajului în rândul tinerilor și numărul de tineri care nu sunt cuprinsi în educație, ocuparea forței de muncă sau stagii de formare (rata NEET), venitul real disponibil brut al gospodăriilor, procentul populației în vârstă de muncă supusa unui risc de sărăcie, inegalitățile de venit, masurate prin compararea celor mai bogați 20 % din populație cu cei mai saraci 20 % ).

Rata somajului inregistreaza recorduri (peste 12%) si este intr-o continua crestere. De asemenea nu trebuie sa omitem ca depresiunea a deschis o prapatie intre tarile puternice din blocul zonei euro (vz. Germania) si periferia zonei euro. Saracia si excluziunea sociala sunt in crestere incepand cu anul 2009, mai ales in cazul statelor sudice si estice.Toate acestea le simtim, inca un instrument de monitorizare nu poate decat sa ne confirme perceptiile si traiul de zi cu zi. Adica ceea ce avem acum nevoie cu ardoare.

Tabloul de bord care atrage atentia asupra dezechilibrelor sociale este un lucru binevenit, dar un instrument pur analitic nu inseamna o politica diferita, cu atat mai putin o politica inclusiva si sociala. Iar acest instrument ramane analitic intrucat nu s-au precizat sanctiuni si masuri pentru abateri de la un nivel minim acceptabil. Nici nu se puteau introduce sanctiuni atat timp cat nu sunt insotite de solutii privind imbunatatirea acestor indicatori.

De fapt s-a asteptat ca aceasta Comunicare sa reprezinte cadrul general pentru o politica diferita, ceea ce nu s-a intamplat. Politica de coeziune si Fondul Social European merita o atentie mai mare. In general, agenda sociala a Uniunii trebuie aprofundata si inclusa in schimbarea de paradigma a guvernantei economice.

Tabloul de bord se va comporta ca un barometru si nu va conditiona aparitia unor actiuni concrete, tesutul social al societatii fiind in continuare afectat, ceea ce va duce inevitabil la erodarea sprijinului cetatenilor pentru proiectul european.

Comisia europeana ramane impasibila la criza sociala, o criza profund structurala cu efecte dintre cele mai pregnante. Practic, ramane pe trendul actual anuntand reforme structurale cat mai multe reforme structurale. Totusi ar fi fi periculos daca deja experimentatele masuri de austeritate vor fi mentinute sau reluate, precum reducerea drepturilor angajatilor, reducerea salariilor, subminarea conventiilor colective, eliminarea in mare parte a protectiei impotriva concedierii. Ele stau la baza valurilor de proteste din majoritatea statelor europene si au contribuit la aprofundarea crizei sociale actuale.

Documentul releva ca pe baza altor reforme structurale “recomandate”, Comisia va conditiona sprijinul financiar – printr-un buget creat separat – cu ajutorul noului instrument denumit “Instrument de Competitivitate si Convergenta”, sau cu alte cuvinte a unei noi sperietori de tipul MCV. O noua monitorizare care se va lasa cu premii…

Europa mai echitabila si mai solidara a dezechilibrata din nou de aceasta Comunicare a Comisiei, cu o denumire paradoxala in acest caz – “Dimensiunea sociala a Uniunii Economice si Monetare”. De la initiativele asigurarii europene de somaj si buget pentru zona euro care sa sustina statele supuse socului asimetric s-a ajuns la initiativa crearii unui buget din care se vor premia statele ce vor implementa ca un elev silitor reforme structurale neoliberale aflate sub marea umbrela a austeritatii.

Scuza invocata de catre Comisie la afirmatia ca nu realizeaza mai mult pe agenda sociala in documentul de aproape 20 de pagini este suveranitatea statelor si competentele nationale (politicile de ocupare a fortei de munca sunt in intregime sub jurisdictia statelor membre) peste care Uniunea nu poate trece. Drept urmare nu poate decat sa creeze un cadru proprice pentru „dialog si dezbateri” si cel mai concret lucru o „monitorizare” care sa atraga atentia asupra problemelor din UE. In schimb, aceeasi suveranitate a statelor nu mai este relevanta atunci cand vorbim de reforme structurale si de bugete special create pentru acestea. Avem in acest caz un dublu standard de apreciere si actiune.

In concluzie dimensiunea sociala a UEM va avea o valoare pur analitica, va fi „predispusa dialogului” si, in mare parte, va fi prezenta in discursurile populiste europene, fara impact asupra cetateanului. Un alt proiect „nascut mort”, un alt esec de etapa, esec care mai produce o fisura in piedestalul Uniunii.

Soarta agendei sociale a Uniunii va fi discutata si stabilita la finalul acestui an, in cadrul Summitului din decembrie, dar acestei etape preconizez ca i se va acorda o importanta din ce in ce mai scazuta.

Ne putem intreba pe deplin justificat : este lipsa de competenta, este lipsa de cunoastere, de perceptie a realitatii – decidentii politici europeni chiar nu simt valul care se apropie si creste aproape exponential –, este poate rea vointa sau pur si simplu nepasare? Sau cate putin din fiecare?

Ceea ce este cu adevarat grav si frustrant este faptul ca acest cocktail otravitor prezentat mai sus afecteaza vietile a milioane de oameni si distruge o idee si un concept care ar trebui sa mearga mai departe : constructul european.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. „Ne putem intreba pe deplin justificat : este lipsa de competenta, este lipsa de cunoastere, de perceptie a realitatii – decidentii politici europeni chiar nu simt valul care se apropie si creste aproape exponential –, este poate rea vointa sau pur si simplu nepasare? Sau cate putin din fiecare?”

    Noi, in Romania ne tot intrebam toate astea de peste 20 de ani si ultima noastra speranta era UE…
    Speranta care se cam duce si ea, vedem bine…..

  2. Dacă ”ultima noastră speranță era UE …” înseamnă că UE face exact ce trebuie, la momentul de față. Chiar dacă articolul vede lucrurile exact invers. Până la urmă, societatea nu poate funcționa numai cu metode socialiste, cineva mai trebuie să producă și bani reali.

    ”Valul care se apropie” , dacă se apropie, va avea drept consecință reducerea de trai tot pentru categoriile care votează cu ambele mâini orice promisiune socialistă.

    Nivelul de trai al unei societăți depinde, în ultimă instanță, de cantitatea de muncă utilă prestată în respectiva societate. Pe măsură ce tot mai mulți învață să fenteze sistemul, apar dezechilibre iar criza nu face decât să reașeze lucrurile la locul lor: nivelul de trai se reduce până când corespunde din nou cu cantitatea reală de muncă utilă.

    Măsurile socialiste pe care le promovează articolul nu sunt decât o rețetă pentru dezastru. Însă e drept că trebuie să existe o cale pentru ca țări gen Brazilia sau Turcia să ajungă și ele la nivelul Uniunii Europene :D

    • Circula o vorba de duh in comunism care spunea ca celor care muncesc nu le mai ramane timp sa faca bani. Se pare ca aceasta se potriveste mult mai bine sistemului capitalist neoliberal.
      Cum arata rezultatele capitalismului neoliberal acolo unde el functioneaza? Sa vedem niste statistici din SUA (tara cu economia cea mai puternica din lume) aparute in articolul din iulie 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema” („The Middle Class in America Is Radically Shrinking”), articol aparut pe „Yahoo Finance” cu date statistice preluate de pe „Business Insider”:

      – 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
      – 50% dintre americani detin mai putin de 1% (unu) din bogatia natiunii.
      – 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
      – Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor „de rand” este de pana la 500 la 1.
      – Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente („food stamps”, asigurate de stat, nu de societati comerciale) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente.
      – Aproximativ 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !!!
      – 43% dintre americani au contribuit (economisit) cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie (au alt sistem de pensii).
      – In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un „procent enorm” („whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).

      http://tinyurl.com/muydca8

      Aceste date arata ca regulile „jocului” economic si social nu sunt corecte. Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta uriasa dintre cei putini si bogati si cei multi si saraci nu se datoreaza diferentei de valoare dintre aceste categorii ci este un rezultat al regulilor incorecte ale „jocului” economic si social. „Scara valorilor” a fost si ea distorsionata (de cei care doresc mentinerea statu-quo-ului), pentru a justifica aceasta situatie (banul a devenit masura valorii omului).
      Avand in vedere ca 61% dintre cetatenii americani traiesc de la un salar la altul, este evident ca trebuie schimbate regulile „jocului” economic si nu trebuie admis ca piata sa decida singura soarta oamenilor. Clasa de mijloc este mai afectata de actualele reguli de „joc” (neoliberalism, autoreglementarea pietei), dupa cum se vede si din articolul „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”, din care am citat mai sus.

  3. „Poate fi adevarat ca banii nu aduc fericirea insa acest lucru se aplica doar daca ai destui bani ca sa iti asiguri nevoile de baza: o locuinta, mancare, haine pentru familie, educatie pentru copii.
    Coeziunea sociala a societatilor noastre democratice este construita pe premisa ca exista mecanisme de echilibrare („checks and balances”) care sa previna crearea unei prapastii asa de mari intre cei bogati si cei saraci incat oamenii sa puna la indoiala bazele unui sistem care lasa mari mase de oameni in saracie.
    Un element al cresterii economice sustinute din deceniul pre-criza care a produs surpriza a fost acela ca nu toti oamenii au beneficiat de aceasta crestare: bogatii au devenit si mai bogati decat inainte, comparativ cu cei cu venituri mici si mijlocii”.

    „Coeziunea sociala – liantul care tine societatea unita – este amenintata peste tot in lume (…). Exista spatiu amplu pentru actiuni guvernamentale in tarile in curs de dezvoltare si in economiile emergente, pentru a satisface cererea crescuta de coeziune sociala”.

    Angel Gurría, Secretar-General al OECD

    http://tinyurl.com/cydzbe8

    • Asta e doar propagandă lipsită de conținut. Locuința și mâncarea se obțin în schimbul unei anumite cantități de muncă, iar acea cantitate de muncă trebuie prestată de cineva, chiar dacă nu neapărat de beneficiarul locuinței și mâncării respective.

      Citatul dvs. revendică doar dreptul fiecăruia la satisfacerea acestor nevoi de bază, fără să menționeze și soluții pentru ca respectiva cantitate de muncă să fie efectiv prestată la nivelul societății. Redistribuirea sună nemaipomenit de frumos, dar mai întâi trebuie să ai ce să redistribui.

      • Citeste mai atent raspunsul meu la comentariul tau de mai sus si vei vedea ca „ai ce sa redistribui”, din belsug!

        • Raspunsul tau nu are nicio legatura cu fenomenele sociale si cauzele lor reale, ci doar cu propaganda gen Russia Today. Nu stiu cu ce te ocupai tu prin 1985, dar eu exact chestii din astea citeam in revista Lumea sau auzeam la Radio Moscova.

          Clasa de mijloc nu e aia cu venituri medii, clasa de mijloc e aia care isi obtine veniturile intr-un anumit mod, ceea ce denota (si creeaza) o anumita mentalitate. Daca visul dobermanului e sa lucreze ca salariat, nu are nicio importanta ca e salariat la stat sau salariat la corporatie.

          N-ati inteles nimic din falimentul regimurilor comuniste, nici tu si nici autorul articolului. Visati in continuare la masuri socialiste, care mai intai ii iau omului tot ce are, dupa care ii iau si orice motivatie de a munci. Daca n-ai fost in stare sa creezi macar 10 locuri de munca, uita-te in continuare la Russia Today si voteaza partidele socialiste. Esti publicul si electoratul lor mult dorit.

          • Esti indoctrinat (sau direct interesat!?) asa ca in loc sa analizezi datele statistice prezentate, reciti dogme neoliberale. Daca ajungi sa combati datele statistice cu „argumente” de genul: „raspunsul tau nu are nicio legatura cu fenomenele sociale si cauzele lor reale, ci doar cu propaganda gen Russia Today”, nu este de mirare ca nu intelegi nimic din „falimentul regimurilor neoliberale” (vezi „criza derivativelor” cauzata de dereglementarea sistemului financiar, vezi gravele inechitati sociale provocate de politicile neoliberale). Comunismul a luat „mai intai omului tot ce are” intr-un mod rudimentar, neoliberalii „ii iau omului tot ce are” intr-un mod mult mai pervers, incepand cu manipularile de tipul celei incercate de tine in comentariul de mai sus.

            P.S. Sa vedem ce spune CIA, pe care sper ca nu o banuiesti de „propaganda gen Russia Today” :-) :

            „Indexul GINI este folosit pentru a compara inechitatea in diferite tari: Statele Unite au unul dintre nivelurile cele mai ridicate ale inechitatii printre tarile cu dezvoltare similara. SUA se situeaza la acelasi nivel cu Uruguai, Nicaragua si Venezuela, potrivit CIA”.

            http://en.wikipedia.org/wiki/Income_inequality_in_the_United_States#International_comparisons

  4. De acord cu Harald. Cetatean se face ecoul unor clisee socialist-egalitariste care nu au nicio legatura cu realitatea economica si care nu fac decat sa justifice politicile interventionist-etatiste promovate in in spatiul euro-atlantic si care au inscris UE si SUA pe curba actuala descendenta.
    Ce zic de fapt acesti domni de la Bruxelles, preocupati de coeziunea sociala: nu e destula egalitate, asa ca votati-ne si lasati-ne pe noi sa ne ocupam de egalizare, ca ne pricepem sa luam de la unii si sa dam la altii, evident prin impozite si taxe care sa asigure ‘redistribuirea”. Adica noi suntem niste super-mega experti, doar pentru ca am fost votati sau adusi la Bruxelles iar voi „stati linistiti la locurile voastre” ca va mai dam noi 100 de lei/euro. Toata teoria asta frumos poleita este confirmarea unui citat din Tocqueville:
    “A democracy cannot exist as a permanent form of government. It can only exist until the voters discover that they can vote themselves largesse from the public treasury. From that moment on, the majority always votes for the candidates promising the most benefits from the public treasury with the result that a democracy always collapses over loose fiscal policy, always followed by a dictatorship. The average age of the world’s greatest civilizations has been 200 years.”
    Recunoasteti ce se intampla azi? Mie mi s-a parut izbitor.
    Contrar perceptiei larg raspandite, nu votul universal si teoriile egalitarist-marxiste au creat avansul civilizatiei occidentale, ci „rule of law”, adica respectul legii si predictibilitatea acesteia, mult inaintea lui Marx. Ceea ce se intampla azi este distrugerea initiativei individuale, cresterea dependentei fata de un sistem controlat de niste politicieni si acolitii lor, in beneficiul acestora. Vedeti mai jos o perspectiva asupra deficientelor sistemului democratic actual.

    http://www.hanshoppe.com/wp-content/uploads/publications/time_preference.pdf

    Domnii de la Bruxelles si de la Washington ar face mai bine sa raspunda la intrebari legate de acumularea datoriilor suverane, care actualmente reprezinta semnele degradarii civilizatiei euro-atlantice. Numai ca nu ar fi in interesul lor, pentru ca si-ar pierde ratiunea de a manca banii nostri. Vedeti la link-ul de mai jos o analiza nu prea placuta, dar mai aproape de realitate a problemei datoriilor suverane in SUA. Nu sistemul financiar a creat criza, ci clasa politica.

    http://online.wsj.com/news/articles/SB10001424052702304906704579113661593684356

    • Spui ca: „Cetatean se face ecoul unor clisee socialist-egalitariste care nu au nicio legatura cu realitatea economica”. Serios? Hai Sa vedem ce spune CIA, pe care sper ca nu o banuiesti de „clisee socialist-egalitariste” :-) :

      „Indexul GINI este folosit pentru a compara inechitatea in diferite tari: Statele Unite au unul dintre nivelurile cele mai ridicate ale inechitatii printre tarile cu dezvoltare similara. SUA se situeaza la acelasi nivel cu Uruguai, Nicaragua si Venezuela, potrivit CIA”.

      http://en.wikipedia.org/wiki/Income_inequality_in_the_United_States#International_comparisons

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Marius Dobre
Adrian Marius Dobre
Adrian Marius Dobre este Vicepresedintele Camerei de Comert Britanico – Romane si Secretar General al Fundatiei Europene Titulescu, Secretar General al Fundatiei Institutul Social Democrat “Ovidiu Sincai”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro