joi, martie 28, 2024

Dincolo de minuni, prietenia

M-au intrigat în ultimele săptămâni apelurile repetate (și oarecum disperate) ale lui Nicușor Dan pentru a strânge semnăturile care să permită USR candidatura la alegerile parlamentare. „Situația e critică…“, spunea acum mai multe zile, filmat în fața unui cort de campanie. Sunt făcute publice aproape zi de zi dări de seamă cu privire la numărul semnăturilor strânse, locurile unde pot fi găsiți voluntari în fiecare oraș, se transmit linkuri de unde poți descărca formulare ca să le dai prietenilor și cunoscuților, apoi să le faci să ajungă la USR.

De ce e atât de surprinzătoare toată această mobilizare? Fiindcă, dacă te uiți în jur, nici o formațiune politică, de orice fel, nu pare să aibă nevoie de cele două sute de mii de semnături. Fiecare pare, dimpotrivă, că le are asigurate, că le are deja în buzunar. Ba, mai mult, îmi vin în minte atâtea partide și partidulețe de care e plin la fiecare scrutin buletinul de vot și pe care nu le-am auzit vreodată să ducă lipsă de simpatizanți pe hârtie. S-au înscris mereu la alegeri de parcă sutele de mii de semnături s-au așezat pe formular ca printr-o minune. Adevărată minune! Ce să mai vorbesc de partidele mari, care numai grija aceasta n-o poartă. Vreun apel al lor la cetățeni pentru șansa de a candida nici măcar nu e de conceput. Cum adică, atunci de ce mai sunt partide mari? Șansa vine acolo oarecum din oficiu… Și e șansa oricărui nimeni de pe listele lor, care devine un nume abia după ce ne trezim cu el în parlament, făcând trăsnăi și măscări.

Însă un gând tot mă bântuie. Deși cred în minuni (cum că pâinile și peștii s-ar putea înmulți), totuși știu că ele au un caracter excepțional pe lumea asta: nu se întâmplă cu regularitate, o dată la patru ani, căci tocmai de aceea sunt relatate, atunci când se petrec, ca evenimente unice. Or, în situația semnăturilor de care nimeni nu are nevoie în afară de Nicușor Dan, un lucru îmi apare din ce în ce mai clar: tocmai aici e vorba despre o excepție, de cineva care s-a hotărât să strângă „pe bune“ toate cele două sute de mii de prenume, toate cele două sute de mii de nume de familie, toate cele două sute de mii de cnp-uri, toate cele două sute de mii de date de naștere, adrese și serii de buletin și, în final, toate cele două sute de mii de semnături (fără să aștepte vreo minune). Închipuiți-vă pe cineva care ar deschide sacul cu liste și s-ar apuca să citească… E imposibil! Și, dacă prin absurd le-ar citi, ce? Ar putea face vreo verificare? Poate că ar putea, în vreo sută de ani, când vor fi alegeri și pe Marte. Atunci de ce să nu ocolești frumușel acest mic impas preelectoral și să apelezi la minuni?

Din felul în care USR cere sprijin zilele acestea, în țară și în diaspora, deduci într-adevăr că „situația e critică”. E nevoie de voi, oameni buni. Nicușor Dan apare filmat cu un teanc de scrisori pe masă, nedeschise încă, venite din diaspora. Iar, cum listele din diaspora trebuie predate mai repede decât cele din țară, ți se sugerează să le trimiți în acest sfârșit de săptămână prin curier rapid… de oriunde te-ai afla: Europa, America, Australia.

Dar mai deduci un lucru: pe aceste liste, strânse cu atâta risipă de sudoare, nu pot încăpea decât semnături ale unor oameni în carne și oase, fără să se petreacă niscava minuni. Altminteri de ce atâta efort, de ce atâta mobilizare, de ce atâtea rugăminți, care alcătuiesc laolaltă un fenomen-premieră în România ultimelor decenii? Unii vor gândi, desigur, că „premiera“ constă în asta: Nicușor Dan e primul fraier care și-a pus în cap să strângă semnăturile astea pe bune. E fraier și fiindcă nu crede în minuni.

Totuși, acest spectacol al neputinței și al onestității radical înțelese – ce seamănă cu o subscripție publică – are în el ceva sublim. Ceva mă frapează atât la Nicușor Dan, cât și la Clotilde Armand, când se plimbă cu selfie stick-ul ei pe stradă, prin parcuri, printre blocuri, în mașină, în sufrageria proprie: se adresează cu o asemenea nonșalanță celor cărora le vorbesc, încât n-ai nici pe departe senzația că sunt doritori să „câștige“ voturi, ci, dimpotrivă, doresc să-i strângă laolaltă pe simpatizanții lor deja asigurați, să le dea eventual câte o mică sarcină (descărcați formularul, procedați așa și pe dincolo) și să-i țină aproape. Să le inducă, celor ce au deja intenție de vot în direcția lor, o doză de activism, o fervoare a coeziunii mereu afirmate, prin gesturi dintre cele mai mărunte. Nu ies în față promisiunile, ci, dimpotrivă, solicitările. Or, asta este iarăși ceva nou în relația dintre omul care cere votul și cel care-l dă. Pare să se înfiripe un nou metabolism social, o relație de încredere care nu se mai bazează pe promisiuni, ci pe isprăvi făcute în comun. Ca între prieteni. Cercul „fraierilor“, al celor dezinteresați se lărgește dintr-o dată. Pare să se nască logica potrivit căreia, dacă Nicușor Dan și-a lăsat (poate definitiv) matematicile lui deoparte și acum montează corturi pe stradă, merită să-ți lași și tu deoparte câteva ore profesia și să pui umărul. E o logică puțin diferită de logica lui „Mie ce-mi dă partidul?“…

În plus, nu ai senzația că faci propriu-zis politică. Și nici că e nevoie de minuni. Doar de o semnătură.

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. – „Or, în situația semnăturilor de care nimeni nu are nevoie în afară de Nicușor Dan”
    Prea poetic si deloc adevarat.
    Oricum, autorul lasa impresia ca toata lumea, adica partidele „mari”si autoritatile electorale procedeaza miseleste, singura oaza de onestitate este in partidul re Salvarii Romaniei. Calmi, a mai fost un oenge transformat in partid pentru a ne Salva.
    Dece ii e frica autorului sa priveasca adevarul in fata?
    Ce vina au partidele”mari” si autoritatile electorale ca alegatorii nu se inghesuie la semnaturi?
    Apoi, dle Cioaba, acuze poate lansa si coruptul Ghita tv, dar unde sint dovezile ca partidele „mari” (in simbioza cu autoritatile electorale) masluiesc listele de care vorbiti.
    Alegatorii „sint vinovatii”; nu au incredere intr-un „partid” care spune ca nu face aliante politice cu nimeni. Atunci dece te-ai transformat in partid?
    Vrei sa conduci tara singur, doar cu USR?
    A mai fost un caz. Si nu e gluma.
    NB,
    semnaturile, in jur de 200.000, nu e obligatoriu sa fie adunatre doar din Bucuresti, unde bucurestenii se pare ca au facut un pas in spate dupa locale, iar in tara iti trebuie structuri in localitati. Si e greu, da.

    • „dar unde sint dovezile ca partidele “mari” (in simbioza cu autoritatile electorale) masluiesc listele de care vorbiti.”

      PSD a depus inainte de termen liste pentru un milion de oameni. Da, un milion. In conditiile in care au fost inexistenti in strada. Poate dumneavoastra sunteti inca tanar si mai credeti in „structurile locale” si in Mos Craciun.

      • Pina la proba contrarie „hotul neprins e negustor cinstit”
        Nu stiu sigur daca e vorba mioritica sau tradusa de la venetici :P
        Cum adica ” In conditiile in care au fost inexistenti in strada”
        Ai vizualizat toate strazile tarii?
        Si apoi, exista o autoritate care verifica semnaturile.
        Precizare: „sint vechi, domnule!” Am chiar 5 ani de viata in Regatul Romaniei :D
        Eu nu „cred in structuri”, ci in organizarea din teritoriu. Indispensabila.
        Dar dece te iei de mine si nu de bucurestenii, romanii care-i ingreuneaza stringerea de semnaturi lui Nicusor?
        Acolo este chichirezul :P

    • Vorbiti din varful pixului…

      Concret, la ultimele alegeri au candidat:

      – Partidul Popular
      – Partidul Alianta Socialista
      – Partidul Popular si al Protectiei Sociale
      – Partidul Social Democrat al Muncitorilor
      – Partidul National Democrat Crestin

      Intrebari:

      – pe cate dintre ele le vom regasi si anul acesta pe liste?
      – despre cate din ele putem crede, rezonabil, ca pot strange 200.000 semnaturi la nivel national?

      Daca tot ne chinuim, barem sa ne chinuim cu totii, nu?

      P.S. desigur, legendele urbane povestesc cu reprezentanti ai „marilor partide” copiaza pur si simplu nume din bazele de date de la Evidenta Populatiei (unde sefii sunt numiti de partide, desigur) si semneaza pentru ele. O fi asa? N-o fi asa?

        • Domnule Victor L. (și domnilor care ați participat la discuția inițiată de dumnealui), vă citesc de ceva vreme comentariile și vă apreciez modul de gândire. De data aceasta însă simt nevoia să intru în polemică. Nu știu cum o fi cu partidele „mici”, știu însă cum se procedează la cele „mari”, ai căror reprezentanți țin măcar de un capăt al ciolanului în administrațiile locale.

          Concret: sunt mama unui băiețel autist (în numele lui scriu) într-un orășel de provincie – tradițional fief psd într-o regiune care a dat nume ilustre de baroni contemporani (cu tentă rozalie).

          În 2013 (ultimul an în care am contribuit activ la buget, după aceea renunțând la un job productiv pentru a mă putea ocupa de copil), în luna septembrie sau octombrie, am fost la primărie să încasez indemnizația. DUPĂ ce am semnat statul de plată, dar ÎNAINTE de a încasa banii, d-na de la birou a scos o altă hârtie, un tabel cu semnături și mi-a zis: D-l primar are nevoie de ajutorul dvs., știți că e un efort să vă asigure banii ăștia, așa că trebuie să-l susținem și noi. Știți că a candidat independent, acum a hotărât să se înscrie în unpr și trebuie să fim alături de el. După o discuție destul de lungă și nu tocmai amiabilă, am plecat cu banii și fără a semna (nici nu mă lămurisem pentru ce anume; m-a lămurit ulterior o altă mamă: pentru înscrierea în unpr!).
          Anul următor, povestea s-a repetat. Acum era vorba de candidatura lui ponta la președinție. De data asta eram salariata primăriei (asistent personal pentru copil), mi s-a spus, așa că nu mai puteam refuza, d-na deja completase rubricile cu numele și CNP-ul, nu aveam decât de semnat. Ia ghiciți? Când am ajuns cu discuția la reproșuri personale (cuvintele au fost civilizate de fiecare dată), d-na mi-a spus că „au și ele ÎNDATORIRI DE SERVICIU”. (Totuși rubrica ce conținea datele mele a rămas în listă; mă-ntreb dacă locul pentru semnătură a rămas gol…)
          (Povestea nu-i nouă, a apărut atunci în Dilema Veche).

          În ianuarie 2015, de data asta la adunarea bienală a asistenților personali pentru evaluare psihologică și ceva cursuri de pregătire, ni s-a băgat pe gât un formular 230 (2%) pentru Crucea Roșie. Când am spus că eu intenționez să direcționez în altă parte acei bani,mi s-a răspuns să iau totuși formularul. Am comentat că mi-e milă de copaci, să irosesc degeaba o hârtie…

          • P.S.
            „irosesc degeaba” – scuze pentru pleonasm, voiam să întăresc ideea că știam – și aflaseră și ei – că nu voi folosi acea hârtie.

          • Situatia dvoastra ma lasa fara vorbe.
            Dar eu nu vorbeam despre conditionari mizerabile pentru semnaturi, nici macar nu spuneam ca nu se practica.
            (Nu ati vazut in filmele americane asemenea conditionari? deci se mai practica si in alte parti!)
            Altceva incercam eu sa scriu, despre ce se spunea in articol „„Situația e critică…“ plingerea lui Nicusor. Si incercam niste explicatii.
            Sa nu neglijam pe Maria Sa, Alegatorul.
            Atita timp cit ne spune ca vrea stirpirea coruptiei si inlaturarea politicienilor corupti, dar tot pe ei ii voteaza (nu suta la suta, dar suficient sa te iei cu miinile de cap!), vorbim despre ipocrizie, ca sa nu folosesc alta rima.
            Atita timp cit in politica intra un personaj-partid, care spune ca nu vrea sa faca alianta cu niciun alt partid, te intrebi: vrea sa conduca tara singur? ei bine, alegatorul este derutat.
            Nu ne putem intoarce la vremea cu un singur partid.

          • Simată doamnă,
            Din păcate efortul unor oameni onești de a arăta concret cum se strâng ilegal semnături pentru diferite susțineri de către marile partide, chiar concluzia unor judecători cum că aceste partide (PSD) au realizat un sistem de fraudare bine pus la punct (dacă l-au făcut pentru alegeri, nu văd cum n-ar frauda la strângerea de semnături ale susținătorilor) – toate astea nu valorează nici cât negru sub unghie pentru cei (mai mulți) care, am impresia că sunt interesați să denigreze o anume persoană sau un anume partid sau vor să se audă vorbind, să facă aprecieri cu orice preț, să comenteze (cum altfel decât negativ) orice încercare onestă de a ieși din vechile tipare (vechi de 25 de ani, dacă nu mai din urmă).
            După siguranța cu care afirmă diverse lucruri fără nici un argument concret, trag concluzia ca, de fapt, puțin le pasă dacă aici, în Ro, se schimbă ceva în bine sau nu. Toti știu deja care e mersul lucrurilor, sunt informați, sunt experți în politică, în psihologie, în tot, văd pericole la orizont și pur și simplu asta le ajunge.
            Dacă USR n-are nicio șansă să intre în parlament, nu înțeleg de ce ne ferim atât de tare să semnăm pentru ca el să poată candida. Cei care critică și USR-ul și campania lor de strângere de semnături (care mie mi se pare onestă) nu dau nicio ceapă degerată pe încercarea de a schimba clasa politică, de a schimba componența parlamentului, de a schimba ceva.

  2. Oare dece e asa greu de priceput ca ND nu are priza la public?
    Eu am votat ND la locale din disperare de cauza – oferta partidelor a fost o bataie de joc nu o oferta. Si am considerat ca ND e mai bine decit anularea votului! Atit!
    In rest e dezinat, nu are carisma, nu pare sa il intereseze decit critica. Cele douaa doamne cu origine franceza nu pot tine locul unui partid. Iar programul lor….. Si se mira ca nu au aderenti. Cei citiva talibani M10 oscileaza intre a semna cu el sau sa il convinga sa vina in M10. De parca M10 ar avea vre-o sansa! dupa cea mai demagogica campanie cu catusele pe masa.
    E vina noastra ca nu ne lasam vrajiti de nimic? Programul si actiunile lor arata ca si cum s-ar adresa unei mase critice convinse deja de binefacerile aduce de USR. Si ei trebuie de fapt sa convinga ca exista ca partid, ca u de gind sa faca ceva, ca au forta – ei solicita voturi si incredere pe datorie…… „votati voi ca vedem noi ce iese! Avem intentii bune!”
    De la revolutie votam de fiecare data fara sa alegem nimic. Doar validam hotaririle unor gasti de partid.

    • @ CetateanulRoman (12/10/2016 la 12:36)

      La alegerile local, candidatul M10 la fotoliul de primar al Bucurestiului (provenind din societatea civila) a trecut, la chemarea candidatului PNL la aceiasi pozitie, (i s-a oferit functia de viceprimar); totusi ca sa fie sigur ca „prinde ceva” a cerut pozitia nr. 1 de pe lista de consilieri la primarie PNL si iata, acum este consilier la Bucuresti.

    • Cosette Chichirau este romanca. Ce are programul USR, ce masuri nu va plac? Cat despre faptul ca USR nu are sustinatori: partidul a strans 153.000 de semnaturi pana acum. Si-au desemnat deja candidatii pentru Diaspora si judetul Brasov. Daca ii urmariti, s-ar putea sa gasiti foarte multi oameni interesanti in afara de ND si cele „doua doamne de origine franceza”. In plus, e posibil ca ND sa nu fie cel mai bun orator, dar compenseaza prin faptul ca il duce capul f bine si e un om cinstit. In plus, are o vointa incredibila si tone de energie: vezi zecile de procese cu Primaria Buc. Cel mai important, USR este un partid in care fiecare din noi se poate implica cu sanse de reusita. Daca vrem, desigur.

  3. De la „situatia este critica” au ajuns la 140K semnaturi. Conform site USR mai au nevoie de 72000 semnaturi in 4 zile. Sigur, nu este usor, dar in mod cert nu merita atata atentie. In plus, daca pornim de la ideea de onestitate a fiecarui partid (inclusiv a USR) atunci am putea sa teoretizam ca restul partidelor au cale batuta fiind partide parlamentare (inclusiv PMP).
    Altfel, daca pornim cu afirmatii de genul: „Nu le cumpărăm şi nu le falsificăm, ci le strângem pe bune împreună cu tine!” si teoretizam ca… stim noi cum fac altii, pai teoria este cu dublu sens.
    In sfarsit, mi se pare o mascarada chestia asta cu semnaturile si sper sa ma insel. Oricum, as paria ca le vor strange. Ma bazez si pe saltul de la „situatia este critica” la 140K semnaturi.

    Critici sunt oamenii din acest partid, dar asta este alta discutie.

  4. „Miracolul” se va produce fără îndoială. Dacă va reuși să intre în parlament USR-ul Nicușorului se a lipi de PSD-ul lui Dragnea devenind un stâlp al corupției și tâlhăriei instituționalizate.

    PSD-ul a încercat captarea hipsterimii, a iecologiștilor, neomarxisștilor și a altor deșeuri sociale prin Ponta & Co. ca să deină un partid socialist modern după moda vest europeană sau nord americană. A fost un eșec epic și total. În loc să aducă votuile și activismul isteric al neomojicimii, Dottore, cu apucăturile sale de dork, a fost respins brutal de de aceștia (PET-uri bătute în asfalt, etc. – meserie, nene :P ) și s-a bazat exclusiv tot pe milogii ăi bătrâni ce erau oricum electroratul captiv al PSD de decenii. Numai că ăștia se răresc cu timpul în mod natural și tebuie găsiți urgent alții. Motiv pentru care s-a și tras apa după Pontacchio și ai lui.

    Acum sub conducerea înțeleaptă a geniului cu mustață din Teleorman se încearcă atragerea „progresiștilor” într-o nouă manieră. De acolo și pomenile fiscale promise medicilor & IT-știlor cu doar câteva zile în urmă de Dragnea. Nicușorul și ai lui reprezintă noua stângă românească, încă nenăscută. Poate să nască un nou monstru de toata frumusețea sau doar un avorton.

    Numai că acum și PSD-ul a devenit ceva mai deștept și vrea să vadă marfa înainte de a sări cu banu’. Deci dacă Nicușorul strănge cele 200000 de semnături și mai și intră în parlament, i-a pus Dumenezu mâna în cap. Va ajunge să pună temeliile noii cleptocrații socialiste fără dhuhoarea de nădușeală, mici și bere răsuflată a vechiului PSD. Fuziunea sau absorbția dintre USR și PSD e ievitabilă, cu condiția ca USR-ul să nu dispară în neant cu ocazia alegerilor. Astea sunt chinurile facerii noii cleptocrații pregresiste, europene și în fapt mult mai distructive decât tâlharii grobieni ai vechiului PSD… Vai de crucea și capul țării ce clocește o monstruozitate veninoasă după alta…

    • După un articol ce spune cat de diferit e USR de partidele noastre mamut (mari si mici, imbatranite-n rele), comentariul dumneavoastră acid si demolator dar si premonitoriu vine ca un dus rece ca gheata după o baie calda, plăcută.
      Asta n-ar fi nimic. E chiar bine sa nu fim toți de acord, sa schimbam păreri si sa ne luminam.
      Pe ce va bazați concret când spuneți:” Fuziunea/absorbția PSD-USR e inevitabila daca USR intra in parlament.”? Sau:” USR aliat cu PSD va fi un stâlp al corupției de tip nou.” Sau:”Chinurile facerii noii cleptocrații progresiste- europene care este/va fi mai distructiva decât tâlharii grobieni de pana acum.” Dintr-un foc trei afirmații pe care nu le susțineți cu niciun argument (acțiuni, fapte, declarații, atitudini, program). Pe ce va bazați?
      Daca pe socialiștii moderni (hipsteri ecologiști) din vestul mai civilizat, poate ca a venit timpul sa ne civilizam si noi, sa ne modernizam, sa trimitem in parlament oameni educați, manierați, cu o oarecare cultura si cultura politica, nu grobieni, inculți si mincinosi. Eu am citit programul USR si nu mi s-a părut a fi unul de stanga, socialist.
      Parlamentarii (progresiști) europeni parca sunt cu câteva clase mai sus decât grobienii noștri jefuitori de stil vechi. Tot ar fi bun si un asemenea progres pentru noi, cei din Ro.
      In concluzie, revin la întrebarea inițială: pe ce va bazați concret? Inca o întrebare: Ce partid credeți ca nu ar face alianță cu PSD, nu ar contribui la nașterea cleptocrației de tip nou ( in cazul intrării in parlament)?

      • Diferit nu înseamnă neaoărat mai bun. :P

        Pe ce mă bazez când afirm ca USR-ul e PSD-ul de mâine? Pe faptul că am urechi de auzit, ochi de văzut și creier de gândit. Dacă dumneavoastră nu le aveți, vă rog să primiți expresia sincerei mele compasiuni. :P USR-ul are toate caracteristicile „progresismului” vestic. Viitorulvnu fort îndepărtat ne va arăta cine are dreptate.

        Chestia cu a „venit vremea civilizării” sună bine numai că nu e sustenbilă. În vest mișcarea neomarxistă a ajuns la stadiul monstruozității morbide când lumea occidentală era deja la un nivel de prosperitate fără precedent deci își permite măcr pentru o vreme risipă demnețială. În România se pare că timpul nu mai are răbdare și „progresiștii” evoluează mult mai rapid ca nivelul de prosperitate. Cum ăștia sunt mult mai rispitori și mai distructivi (cel putin din punct de vedere economic) decât socialiștii tradiționali ai lui Dragnea, nici nu vreau să-mi imaginez proporțiile cataclismelor Nicușorului. Adică e tare greu să cheltui boierește când ai venituri mojicești. Slavă Domnului eu mă aflu la o distanță sigură de lcoul dezastruui iminent. Însă dumneavoastră se pare că aveți toate șansele să-l experimenați pe pielea dumneavoastră, la prima mână :P

        • Nimic nou pe frontul de vest!
          Afirmații foarte generale care suna cinic mai ales ca, după fiecare, adăugați cate o figura zâmbitoare. As adauga si eu cate una trista, dar aparatul nu-mi permite. Niciun răspuns concret.
          Nu-mi rămâne decât sa va doresc mai putina clarviziune si luciditate iar mie/ noua sa îmi/ne doresc mai mult curaj sa „înfruntam” asemenea sumbre predicții.

  5. vazand ca Gorghiu culege pt. „partid” niste persoane certate cu cultura elementara – pt. ca, chipurile, sunt „vedete”, lucru care arata limpede ca lumina zile, absenta oricarui program ideologic, social, politic la adunatura de fripturisti numita „PNL” – am semnat pentru USR, chiar daca nici ei nu sunt cine stie ce, si nu au programe si nici oameni (si nici nu-i intereseaza. N. Dan este cam autoreferntial). Pentru ca PNL se pare ca a incetat sa mai fie o alternativa. Ne-am saturat de mafia transpartinica care conduce fara nicio legitimitate reala de 26 de ani tara asta.

  6. Listele alea de semnături ar trebui publicate pe net, (cu acorerirea datelor personale, lăsând vizibile numele și locația unde au fost colectate) pentru a permite celor care au bănuiala că numele lor au fost folosite fraudulos să verifice. Și să facă plângere, dacă e cazul.

    • Perfect de acord!
      Dacă vei avea răbdarea să-mi citești comentariul de mai sus, vei vedea că sunt parte direct interesată :-)

  7. Oameni buni, vorba lui Banica Jr.:
    – este – dupa cunostinta mea – pentru prima oara cand cineva ridica in mod serios problema strangerii semnaturilor necesare pentru a candida – felicitari pentru articol domnului Cioaba!
    – personal, am observat acest proces in cazul a 3 partide mici, reformiste: Noua Republica, M10 si USR. Este EXTREM de dificil in lehamitea generala actuala.
    – faceti va rog un exercitiu simplu de statistica: printre rudele apropiate, indepartate, prieteni buni, amici, cunoscuti – cu alte cuvinte in cercul vostru de cunostinte – cati membri de partid (ai oricarui partid) cunoasteti? Personal, scanandu-mi memoria ultimilor 25 ani, gasesc cam 4-5 nume maxim. Si totusi partidele „mari” ale Romaniei defileaza din 4 in 4 ani cu liste care cuprind in jurul a 1 milion de semnaturi de sustinere FIECARE. Nu mai discutam aici despre partidele pe care le regasim cu totii pe buletinul de vot si despre care nu am auzit inainte si nu vom mai auzi nici dupa alegeri. Acelea sunt o gluma, insa o gluma proasta. Cand iti trebuie 200.000 semnaturi ca sa participi la alegeri, iar tu esti votat de cateva mii, cateva sute sau in unele cazuri cateva zeci de alegatori, atunci ce impiedica institutiile abilitate (BEC sau oricare ar fi ele) sa verifice autenticitatea semnaturilor? Iar prin autenticitate nu inteleg numai faptul ca cele 200.000+ CNP-uri sunt valabile, sau ca cei 200.000+ cetateni chiar exista (cu alte cuvinte ca partidul respectiv a „facut rost” de la Evidenta populatiei prin cine stie ce mijloace de listele respective), sau chiar ca intr-un moment al trecutului lor (in urma cu cativa ani sau 10-15-20-25 ani) oamenii si-au dat semnatura pentru partidul respectiv, ci ca, in mod expres, oamenii si-au pus semnatura pe lista partidului la alegerile in cauza (@Emil – foarte buna solutia propusa).

  8. multumesc de articol.
    hai, ca poate ca noi, astia mai fraieri, ne inmultim.
    si nu bagati in seama tovarasii, ei vor fi si dainui, ca buruiana….
    cum zicea nagymama: uita-te de la cine vine!
    sint multi, recunosc ca-i greu….

  9. Este greu de crezut cum unii comentatori se ambiționează să folosească denumiri precum „partide” sau „doctrină” în contextul PSD sau PNL, PMP etc. E vorba de niște structuri mafiote și atât. În comparație cu ele până și gherilele FARC constituie o alternativă demnă de luat în considerare. Și când colo, domnii subțiri flutură voința poporului care prin puterea partidului votează din mormânt (chiar așa, de ce n-ar și semna atunci). Da, am înțeles, nu vă plac mutrele francezilor, preferați cocălarii și Antena 3 și veniți cu ifose doctrinare în timp ce spargeți semințe pe spațiul verde.

    • Exact ca tine vorbeau activistii pecereului despre partidele istorice burghezo-mosieresti.
      O sa repet vorbele lui Iulian Chifu:
      USR este ” un partid anarhist anti-sistem de stanga, care culege voturile de dreapta, si care nu se aliaza cu nimeni, e doar o opozitie blocanta in Parlament, daca intra.”
      Strigatele cu „inlocuirea totala a clasei politice” si „toti aceiasi mizerie” (faceti loc sa venim noi :P ), este o negare totala a inaintasilor.
      Lumea incepe cu Nicusor?
      NB,
      dupa cite voturi i-au dat bucurestenii la alegerile locale, Nicusor avea de drept un loc de viceprimar general al Capitalei.
      Dar postul ala implica efort, munca si greseli, ori Nicusor e invatat doar sa critice.

      • @victorL: Nu vă supărați, dumneavoastră ați „guverna”, la orice nivel vorbind – de la cel comunal, la cel guvernamental/național – cu mafioții de la p(o)s(e)d(ați)? Ăia de-l au și azi „președinte de onoare” (mai corect, „de oroare”) pe Ilici Ilieskovici Kaghebilă, care au dat un premier plagiator și mitoman, altul hoț, nepoțelu’ „mătușii Tamara” (și coordonatorul așa-zisei „teze” a plagiatorului), pe acel ceapist ajuns șef de partid, CONDAMNAT (e drept, „cu suspendare”, dar condamnat!)? Lista ar putea continua, dar e vorba și de coloană vertebrală, caracter și alte trăsături asemenea, pe care, cred eu, le găsiți la oamenii din USB/USR (vedeți cum a fost furată, chiar de pesedoi, la sectorul 1, Clotilde Armand!), dar pe care la partidoiul mafiot, „emanat” din PCR-FSN-FDSN-PDSR o să le vedeți, poate, într-o altă viață, posibil, după o estimare optimistă, personală, peste cam 1 milion de ani! Și dacă vorbiți de „înaintași” de tipul mafioților din PSD, PNL (cu tot cu fostul PDL – aripioară a primului FSN!), PMP, ALDE, UNPR, UDMR, nu, mulțumesc! O fi politica o curvă, dar te mai uiți și la cât caracter (nu) au cei cu care ar trebui să te aliezi. Ori a face o coaliție cu Fierea ar fi fost, pentru USB, cea mai mare prostie!

  10. @Josef Svejk (13/10/2016 la 13:37)

    Daca te afli „la o distanță sigură de locul dezastrului iminent” ce te mana in aceasta lupta si te agiti asa de tare ?

    Presupun ca o faci pentru „milogii ăi bătrâni ce erau oricum electroratul captiv al PSD de decenii. ” din care fac parte si parintii tai.

  11. Nu mă agit, mă amuz comentând. E o oarecare diferență. De agitat n-ar fi rău să vă agitați dumnevoastră care sunteți pe moment prins în capcană. Poate aveți totuși scăpare… :D

    Părinții mei n-au mușcat-o niciodată la gargara FSN-FDSN-PDSR-PSD & Co. Au fost de o clarviziune infiorătoare. Ne-au sfătuit pe noi copii lor încă din 1990-1991 să facem tot posibilul să pleacăm din țara ce e blestemată pentru generații, cât de repede putem după ce ne terminăm studille. Spuneau că poate nici măcar copii copiilor noștri nu vor avea șasa să vadă România prosperă și civilizată. Au avut perfectă dreptate. Noi, cei trei copii ai lor, le-am urmat până la urmă sfaturile și suntem azi realizați în lumea civilizată iar ei nu sunt forțați să fie milogii nimănui. Au o grămadă de nepoți și nepoate și își petrec bătrânețele împărțindu-și timpul între America de Nord, Europa de Vest și croaziere. Asta e răsplata judecății corecte și a spiritulji de prevedere…

  12. @ Josef Svejk (16/10/2016 la 1:56)

    Asa o fi ca prea le zici cu foc.

    La cuvintele si invectivele pe care le folosesti – a la Vadim Tudor – de ce nu spui ca-i „un pamflet”……….. sa stim si noi despre geniul transferat peste ocean care poate era un nimeni daca nu-si „termina studille.” la scoala „comunista” din Romania pe baza careia si-a facut un master in USA.

    Si data viitoare cand te mai amuzi comentând, atentioneaza cititorii ca cele scrise se refera la toti romanii mai putin rudele tale (de toate gradele). Atfel poti crea confuzii intre romanii de rand si famiglia lui Josef Svejk.

    • Ați presupus dar n-ați bunghit-o. Dar ăsta nu e un motiv vă enervați așa de tare. Slavă Domnului că e plină România de milogi. Faptul că sunt cu doi mai puțin decât ceea ce v-ați imaginat nu o să vă pună câtuși de puțin într-o situație mai jenantă ca cea în care sunteți azi :P

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Catalin Cioaba
Catalin Cioaba
cercetător postdoctoral, Universitatea Bucureşti A absolvit Facultatea de Litere şi Facultatea de Filosofie la Universitatea Bucureşti, unde a obţinut doctoratul în anul 2005 cu o teză despre Martin Heidegger. Autor al mai multor traduceri importante din Martin Heidegger şi Ludwig Wittgenstein. Stagii de cercetare în Germania, Franţa şi Austria.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro