joi, martie 28, 2024

“Discursul urii”, o şmecherie pasiv-agresivă de campanie ca să vă închidă gura

Ofensaţii de serviciu din kommentariatul românesc au găsit un nou cal de bătaie: “discursul urii”, practicat desigur de ăia pe care au ei boală şi-i vor decredibilizaţi, scoşi din joc. Dacă-i asculţi, ai crede că societatea a intrat de nişte ani de zile într-o spirală isterică de radicalizare, că în România se dau bătălii de stradă şi că salvarea e una singură: să ne punem pe noi nişte cămeşi albe, să luăm lumânări în mâini şi să-i urmăm pe ei pe un vârf de deal, aşteptând apocalipsa.

Dacă zici ceva de asistenţa socială, e discurs fascist al urii; dacă faci vreo analiză pe baza electorală a PSD, e ură de clasă; dacă iei în băşcălie vreo caricatură istorică din vulgata naţionalistă (adică programa şcolară în ultimul secol), e ură de neam; dacă contrazici vreun episcop sfertodoct, e ură sexomarxistă de Dumnezeu. Dubiile şi dezbaterea au fost înlocuite cu răcnete şi etichetări reflexe. Oriunde te-ai întoarce, dai peste o brigadă de vigilenţi care ştiu ei mai bine decât tine resorturile asunse care te fac să gândeşti într-un fel sau altul. Căci pentru sectele ideologice, unde coeziunea internă se bazează pe gnoză, intenţia ascunsă e desigur mai importantă chiar decât ce-ai zis, către ea trebuie mutată atenţia.

Aceşti profesionişti ai resentimentelor, experţi în exagerare, victimizare şi retorică bombastică, se găsesc la ambele capete ale spectrului: şi pe stânga, şi pe dreapta. Aş zice că-s destul de puţini cu toţii, dar fac un asemenea tărăboi încât par mult mai mulţi, în anumite momente dominând dezbaterea publică. Sunt două bule radicale care se înjură public dar depind una de alta pentru a reaşeza lumea în maniheism şi a ne convinge că toţi suntem la fel de fanatici ca ei, de o parte sau alta; că centru şi echilibru nu există; iar cine nu-i cu ei, e radical de semn contrar (fascist, sexomarxist etc) şi cu asta basta.

Să luăm exemplul de public policy menţionat mai sus: asistenţa socială în România şi în statele moderne democratice în general. Poţi să te arunci în discuţia asta cu capul înainte, fără să ai habar de cifre reale şi evaluări, să vânturi teorii conspiraţioniste, să te scapi în clişee rasiste sau eugeniste – caz în care eticheta de fascist s-ar justifica. Ori poţi să duci discuţia informat şi raţional, să te arăţi preocupat de sustenabilitatea statului bunăstării într-o ţară, date fiind bugetul şi trendurile demografice, teme legitime şi actuale peste tot în Europa. Adică să pui întrebări şi să identifici dileme, caz în care etichetările sunt propagandă pură şi diversiune.

Şi totuşi, aceste etichetările îţi vor fi aruncate în cap negreşit, de brigada de zgomote care n-are mare aplecare către cifre, analize şi nuanţe, zvârlind pe toată lumea în aceeaşi găleată: pentru ei orice discuţie care ridică dubii pe subiectul X echivalează cu “discursul urii” din partea celorlalţi. Vorbele sunt scoase din context, răstălmăcite încât să pară ofensatoare pentru Y şi Z, polemica este escaladată imediat în zona emoţiilor: spaimă şi furie. De fapt pe ei nici nu-i prea interesează subiectul X ca atare, la care nu se pricep, dar sunt foarte buni la insinuări, hiperbolizări şi ad hominem, adică tehnicile general-valabile de trolling. Şi ce-i valabil pe asistenţă socială e valabil pe impozite, politici de mediu sau orice altă temă importantă.

Abilitatea de căpetenie a ofensaţilor care văd peste tot discursul urii e de fapt “semnalizarea virtuţii proprii”, pe care o fac fără urmă de jenă, cu sirena de vapor. Asta e şmecheria retorică prin care vrei să arăţi lumii că doar ţie îţi pasă (de săraci, de creştini, de ursul polar etc) dar nu poţi s-o pui chiar aşa, că sună arogant şi nu-i credibil. Atunci o faci indirect, exagerând şi manipulând ce zic alţii ca să pară toţi nişte ticăloşi, construind adversari de paie iar apoi indignându-te gonflabil la propriile tale fantasmagorii pe care le pui în cârca lor. Pe ei i-ai vopsit în culori stridente şi i-ai anihilat; iar tu îţi semnalizezi apartenenţa şi loialitatea doctrinară. Că o faci deliberat sau instinctiv, după ani de zile de practică în tribul ideologic, nici nu mai contează: important e efectul.

Şi care este efectul? Finalmente se ajunge la delegitimarea pentru public a temelor de dezbatere ca atare, pe care numai profesioniştii resentimentului din tribul corect au voie să se pronunţe. Cei care nu vor scandal şi care nu se simt bine bălăcăriţi în public vor începe să se ferească a mai deschide gura. Majoritatea raţională, lipsită de apetenţa bolnăvicioasă pentru conflict şi căutat de nod în papură, care îi oboseşte, se retrage în tăcere, şi uite aşa pare că lumea s-a radicalizat şi împărţit în două într-adevăr. În timp, pe subiectele importante şi controversate din societate vor rămâne stăpâne doar cele două bule, împroşcându-se de la distanţă cu invective şi procese de intenţie, într-o conversaţie subtilă ca o bazooka şi cu utilitate practică zero.

Ne îndreptăm într-acolo prin acest efect pervers, deşi eu nu cred că e “mai multă ură în societate” decât acum 10-15 ani. Nici mai multă mitocănie, ci cam tot atâta, doar că acum e mai încurajată să se afişeze ţanţoşă în stilul bad boy Trump. În schimb există cu siguranţă mai puţină dezbatere informată pe public policies relevante. Dacă ura n-a crescut, au crescut în schimb în volum cele două bule mici, dar isterice care se zborşesc una la alta, pentru că le place şi pentru că în asta şi nimic altceva s-au specializat membrii lor. Dacă le-ai lua polemica ideologică şi “semnalizarea virtuţii”, ar dispărea de pe scena publică, ceea ce, dată fiind structura lor de personalitate, i-ar îmbolnăvi de oftică şi inimă rea. Bătălia în etichetări îi ţine în tonus, deci continuă să inventeze în jur cuie inexistente, singura lor sculă fiind ciocanul doctrinar.

Şi ar mai fi o problemă care alimentează isterizarea bulelor, foarte vizibilă în aceste alegeri europene din 2019: inadecvarea analizelor luate de-a gata de prin buletine marxiste occidentale ori de pe Fox News, la realităţile din Europa de Est. Stânga ideologică românească e sfâşiată de o alegere pe care colegii lor din Vest, de unde iau copy-paste teorii şi meme, nu o au de făcut, deci nu le pot oferi soluţii. Anume, agenda socială şi idealul redistribuirii îi împing către PSD, cu care îi uneşte şi anti-occidentalismul programatic; însă pentru asta trebuie să închidă ochii la orgiile feudal-clericale şi xenofobia pe care pedalează partidul-stat, ce contrazic ideea de modernizare şi demnitate umană. (Cam aşa e tot socialismul real în ţările ortodoxe, nu-i România excepţie).

Cu alte cuvinte, stânga urbană în Est trebuie să decidă ce prioritizează: lupta de clasă şi anti-americanismul / anticapitalismul, ori progresismul social? În Vest poate că ele merg împreună, dar la noi se contrazic flagrant iar pentru aşa situaţii revista Jacobin nu oferă formule de-a gata. Până acum pare că au optat pentru luptă de clasă şi anti-imperialism, ignorând retrogradismul social pe care l-au cauţionat tacit şi sub Ponta, şi sub Dragnea. Adică l-au desemnat ca inamic principal pe „elitistul Macron”, nu pe Liviu Dragnea sau partidul său de referendum anti-gay, pe care îl ajută în procesul de auto-victimizare “anti-fascistă”, şi escamotează disonanţa în care trăiesc prin retorică inflamată pe care o descriam mai sus.

Cu Alt-Right lucrurile stau la fel, dar în oglindă: îmbrăţişează deschis agenda social-conservatoare, acoperind prin contorsiuni verbale eroice realitatea că Europa de Est nu-i SUA, deci la noi tabăra asta politică e orice, numai pro-free market nu. Ăştia îşi copiază clişeele de pe Breitbart şi Fox News, nu din Jacobin, dar ele tot ca nuca în perete se potrivesc la noi. Ceea ce şi face atât de amuzante şi rupte de realitatea românească disputele lor apocaliptice în paharul cu apă, “dreapta conservatoare” vs “stânga sexomarxistă”: electoral, ambele sunt o ficţiune online, după cum se probează în fiecare campanie. Norocul nostru, cum ziceam, e că vorbim doar de vreo 2-300 de persoane în total, chiar dacă în hărmălaia propagandistic-resentimentară în care s-au specializat ei par mai mulţi.

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Ce clisee circula pe Breitbart ?
    Cumva diferite de cele ale tulburatilor intru gen si-ntr-ale patului ? Ca pentru astea din urma exista dus rece si pastile, foarte eficace dealtfel.

      • Eu n-am auzit de Breitbart decât de la autor și de la un comentator româno-berlinez care folosește vreo 5 nick-name-uri pe-aici.

        În altă ordine de idei, e treaba fiecărei tabere să-și potolească extremiștii. Extrema dreaptă nu poate fi potolită de stânga radicală, ea poate fi potolită doar de dreapta moderată. În tabăra cealaltă, dorește cineva să potolească stânga radicală?

        • Eu n-am auzit de Breitbart decât de la autor și de la un comentator româno-berlinez care folosește vreo 5 nick-name-uri pe-aici.

          N-ai pierdut nimic. Trupa toxica de propagandisti de la Breitbart si manierele lor ma duc cu gindul la anii (incepind cu a doua domnie a lui Reagan) cind neoconii se infiltrau pe tacute in Partidul Republican. Si astia de la Breitbart incearca o infiltrare.

          În altă ordine de idei, e treaba fiecărei tabere să-și potolească extremiștii. Extrema dreaptă nu poate fi potolită de stânga radicală, ea poate fi potolită doar de dreapta moderată. În tabăra cealaltă, dorește cineva să potolească stânga radicală?

          In primul rind: nu toti avem aceeasi perceptie privind Stinga si Dreapta in politica.
          In al doilea rind: de termenii astia doi se abuzeaza „de voie” dupa WW2 in functie de nevoi si interese. Cum poti sa numesti „de extrema dreapta” un partid national-socialist al muncitorilor chiar daca el e din Germania? Poti (sa spui despre el orice vrei) fiindca a pierdut razboiul, iar in razboaie – se stie – binele invinge intotdeauna. Cum poti sa numesti fascismul „de extrema dreapta” dupa ce ai citit „Il manifesto dei fasci italiani di combattimento”, care musteste de etatism si de idei socialiste si comuniste? Poti, fiindca si astia au pierdut razboiul.

          Apoi: extremistii sint cei care vor sa interzica tot ceea ce dezaproba si sa faca obligatoriu tot ceea ce aproba. Dar astia nu reprezinta nici dreapta, nici conservatorii, nici… Extremistii sint toti la Stinga.

          Fiindca la Dreapta avem Libertate.

          • Libertatile si drepturile de care ne bucuram astazi (prin tot mai multe locuri ale lumii) este rezultatul evolutiei tehnologice si al bunastarii formate in ultimele decenii. La inceputul anilor 50 de ex, in SUA exista doar un singur congresmen afroamerican (si ala n-avea voie sa inoate in piscina Congresului). Meserii precum medici, avocati, procurori sau judecatori erau rezervate exclusiv barbatilor, in aceasi perioada in Germania femeile nu puteau face scoala de soferi fara permisia barbatului, samd (doar cateva exemple).

            Inaintea revolutiei industriale, in cea mai mare parte a lumii au existat doar mici mestesugari, constructori de catedrale si palate, proprietari de pamanturi si bineinteles in lumea noua -America- sclavi pe plantaje, si multa iobagie in lumea veche. Odata cu revolutia industriala, au inceput si miscarile muncitoresti, respectiv pretentiile la conditii mai bune de viata. Este evident ca pe masura ce bunastarea si nivelul educatiei creste, pretentiile omului la mai multa libertate si la mai multe drepturi cresc. fara crestere economica insa, nivelului bunastarii nu poate fi mentinut. Istoriecienii (hello Harald, victorL et al) va pot detalia cateva exemple de involutie a societatii „revolte, revolutii” etc, in cazul regreselor in sfera bunastarii si a socurilor din secolul trecut (vezi situatia economica a Rusiei la finele primului razboi mondial sau situatia altor tari europene din perioada interbelica (in speta Italia, Spania, Germania).

            Asadar, la care „dreapta” va referiti (la ce valori si din care epoca)? In urma crizei din 2007, au fot publicate tone de opinii, paralale si comparatii cu marea depresie din 1931. Dar iata ca aceste comparatii nu sunt corecte: in ultimii 10 ani economia globala a revenit pe crestere consistenta, nivelul tehnologic s-a dezvoltat exponential in raport cu anii ’30, globalizarea si productivitatea este mult mai accentuata, samd (traim pe un alt fundament). In plus, ne aflam la inceputul unei noi revolutii industriale (4.0), un nou inceput, o noua era, care ne asigura – crestere durabila si prosperitate fara precedent – pe termen lung. In concluzie, nu este cazul sa tragem „frana de mana” sau sa ne pregatim pentru o perioada de regres – dimpotriva, trebuie sa ne suflecam manecile (viitorul este stralucitor).

            https://www.youtube.com/watch?v=Ko2esJeGsrI

            https://www.youtube.com/watch?v=EO2fi9acHWc

            Once Upon a Time… https://www.youtube.com/watch?v=xK9TP_B95nQ

  2. Cele doua tabere se unesc, insa, intr-o privinta. Au un discurs comun anti-ratiune, anti-analiza, anti-statistica, asa cum bine spune autorul.

    • E anti-statistic, cum spuneți, ca, de pildă, la referendum să fie prezență peste 30%, dar una și doar una din întrebări să aibă (pentru vreuna din variantele de răspuns) majoritatea cerută de 25%. Va fi validat?

      Tot anti-statistic e ca la o secție cu prezență estimată dintre cei de pe lista perm de cca 10%, aceasta să se confirme și totuși nr de buletine existente de peste 95% să devină insuficient datorită (din cauza??) celor veniți să voteze din alte localități. Totuși, această din urmă situație chiar se întâmplă. Veți obiecta poate că e tot anti-analiză, fiind exemplul în cauză Mamaia.

  3. Stimate domnule Ionita, in romania a fost invins comunismul, dar nu pentru a-
    l inlocuii cu nazismul. Nu este un discurs al urii, ci un reflex de autoaparare a poporului roman, fata de ceva f. periculos. Domnul sa va dea intelepciune, sa treceti de partea celor ca vor sa stopeze razboiul romano-roman,Cu deosebit respect..

    • Ideologia comunista n-a prins radacini adanci prea adanci la noi. Propaganda ii tot dadea cu egalitatea si cu omul nou, dar in spatele ei si-a continuat bine mersi existenta feudalismul nostru traditional, cu relatii de putere de tipul jupan – sluga si cu aparat de stat luat pe persoana fizica de cate un dumnezeu local. Iar ideologia comunista era ca limba rusa – se tot facea in scoala, dar in afara de cateva chestii uzuale nu s-a prins mare lucru de elevi.

      De-aia nici lupta politica de acum nu se da intre socialism si capitalism, ci intre ideea de stat modern, cu constitutie si legi egale pentru toti, si cea de stat aflat la dispozitia jupanului. Lucrul asta e mai greu de inteles pentru strainii care se tot uita sa vada la noi unde sunt marxistii si unde sunt fascistii. Noi inca n-am ajuns pana acolo, mai avem de rezolvat niste chestii ramase de la 1848.

      • @r2 – aparatul de stat de astăzi e mult mai stufos decât cel dinainte de 1989 și mult mai subordonat micilor dumnezei locali. Și tot cel de azi e mult mai feudal, deși poate părea greu de crezut.

        Românilor nu li se propune azi statul ”modern”, li se propune statul post-modernist. De asta îl refuză, pe bună dreptate.

  4. La ce sa ne asteptam de la un partid care si-a asumat un discurs PRM-ist cu accente fasciste iar altul care traditional face politica doar de la tribuna, dar si-a importat un specialist al talk-show-ului unde vorba aia, „ai n-ai mingea, tragi la poarta” si care, pe langa ei, pare mult mai cu picioarele pe pamant ?

    • Domnul Rares cel „IMPORTAT” (frumos zis !) este si el un EPIGON DE-AL LUI VADIM – probabil de-aia pare ”mult mai cu picioarele pe pamant” – adica reuseste sa culeaga cate un rrroman tricolor din bazinul PRM ist al PSD.
      Din postarea Dvs se intelege ca optati pentru USR PLUS , ca pe ei nu-i criticati .
      Chestia e ca daca PNL ul ”face politica doar de la tribuna” avand totusi vreo treime din primarii Romaniei plus sefi de consilii judetene etc – ce politica face USR ul Din spatele tribunei – cu T shirturi si lozincute A4 – brigada artistica de agitatie & Grupul Song fara Mihalea

  5. Pe unde l-ati gasit si pe asta sa-l puneti pe hotnews? Vorbeste mult si nu spune nimic. Aproape ca si Mihail Neamtu, alt dereglat.

  6. Câteva „discursuri” culese de pe ici pe colo… :)

    „Eu propun interzicerea dreptului la vot persoanelor direct financiar influentabile de forma de guvernare.”

    „astia traiesc ca niste porci \…\ si mor ca niste caini!”

    „nu sunteti amarati \…\ sunteti doar puturosi si foarte foarte prosti. De aici si rautatea si incapatanarea de a te preface ca nu intelegi nimic, ca viata e grea si n-ai avut noroc.”

    „Bosorogi lasi care 30 de ani au votat pt ulei si galeti si care nici mila de copiii lor nu au, ca si cum au plecat de capul lor in lumea larga…\…\
    Votul ar trebui sa fie obligatoriu in Romania sub amenintarea cu pedeapsa capitala!
    Daca nu are nici un rezultat acest referendum ori renunt la cetatenia Romana ori nu am liniste pana nu vad tribunalele militare duduind de cazuri de tradare nationala si trimiteri in fata plutoanelor de executie. Da domnilor politicieni sa stiti de la mine, eu nu va vreau condamnati, eu va vreau morti si toate averile voastre nationalizate pana la al saptelea neam !”

    • Nu merge cu VOTUL OBLIGATORIU !
      Fiuk cel mai bun al Neamului – ma refer desigur la îm-bă….în-gă….Traian Basescu a fost
      salvat din Ghiara bampirilor tocmai prin posibilitatea de a-i contabiliza la BOICOTATORI si pe cei circa 40 – 50 la suta care nu vor vota niciodata cu nimeni.
      Chiar ati avea curaj sa propuneti o reluare a referendumului cu familia traditionala cu votul obligatoriu ?
      Va mai dau eu niste teme de referendumuri pe care absolut sigur s-ar gasi cine sa le provoace
      si cu rezultatul DA:
      – Sunteti de acord ca toata lumea sa primeasca un salariu fix de 2500 EURO si sa se impoziteze toate castigurile de orice natura care depasesc acest nivel ?
      – Sunteti de acord ca Statul sa suporte intretinerea si repararea blocurilor construite inainte de 1990, chiar daca acum sunt private ? (asta se face oricum, si fara referendum)
      – Sunteti de acord ca dupa un interval de cel mult 5 ani de la iesirea la pensie fiecare cetatean sa fie examinat de Comisia Nationala de Evaluare si Eutanasieri ?
      – sunteti de acord cu propunerae domnului Radu Danciu de expuzare imediata a cetatenilor romani de etnie maghiar pe care ii nominalizeaza dansul la rubrica EXPULZABILUL ZILEI ?
      etc

  7. Extremele sunt ridicole pentru că mijlocul (echilibrat, ponderat, din oficiu) e masiv, ori pentru că mjlocul nu există acolo unde credem noi? Eu cred că sexomarximul și neo-conservatorii (ridicole denumiri!) se potrivesc restului ca oglinda retrovizoare la căruță. Că unii sau alții sunt vectori de idei și meme din Occident, nu e rău, la urma urmei. Ar trebui să funcționeze ca vaccin sau ca sămânță (după caz).
    200-300 de inși, pe deasupra împărțiți în două tabere (nu sunt cumva mai multe?) nu merită mare atenție. Mesajul subiacent purtat de articol, acela că suntem o societate retardată și de proastă imitație a Occidentului, nu aduce nimic nou. Dar ar trebui repetat în fiecare zi. Suntem, ca nație, ca un ratat dintr-o piesă de teatru rusesc, care nu mai percepe ridicolul.
    Am ajuns azi, prima țară din lume și din toate timpurile care cheamă la vot anti-cetățeni, zombies care refuză un drept, refuză să se exprime în două chestiuni care pot fi fițe de președinte, dar mai înainte de orice se referă la fundamentele democrației. Ar trebui fotocopiate toate listele cu supărați din ăștia și puși, la orice contact cu instituțiile statului să completeze un formular în plus, ca să le respectăm dreptul de a opta pentru democrație sau nu. Când primesc pensia, de exemplu, când cheamă pompierii sau poliția, când sunt aduși pe targă la spital (Optați pentru masca de oxigen și resuscitare sau nu?), când își înscriu copiii la grădiniță sau școală etc. Asta e imaginea României, nu sexomarxiștii! Ca să fii sexomarxist, cred c-ar trebui să citești pe Marx și pe alții, ceea ce nu cred că e cazul. De unde-a răsărit dreapta conservatoare, din spatele blocurilor? Conservatoare a ce, a retardului și necivilizației?
    Ironia face ca acest articol să fie publicat chiar pe o platformă unde se afirmă trollingul de dreapta. Dacă aveți un student cu chef de muncă, puteți să-i dați în sarcină un studiu al komentariilor de pe Contributors. Dacă aveți oarece influență pe lângă redacție (sau cum se numește), poate le spuneți să facă câțiva pași înspre ameliorarea acestui (deși bun) site: să mai oprească articolele-eseu școlăresc și să găsească o modalitate de a transforma rubrica de comentarii, din deversoar, în forum.
    Așa se obține plus-valoarea (un concept lansat de Marx?). Nu mai publicați mascat și pe capitole viitoarele cărți ale unor domni și doamne – publicați în primul rând pentru noi, dintre care unii comentăm fără să fim trolli.

    • @JK – credeți că poate fi cineva investit cu a stabili ce reprezintă plus-valoare și ce nu, în materie de comentarii? Chiar și în cazul postacilor consacrați ai Kremlinului, de fapt chiar e nevoie de ei. Tocmai ca să știm care e punctul de vedere al Kremlinului și să înțelegem astfel ce se întâmplă. La fel și în cazul celor ai Berlinului, ai Bruxelles-ului sau a ONG-urilor neo-marxiste.

      Libertatea de exprimare e absolut necesară în societate, ca să se poată discuta tot ce nu merge. Altfel, ideile reprimate continuă să circule în subteran și nasc monștri. Pe lângă asta, astăzi se poate publica imediat în altă parte orice comentariu refuzat de o platformă sau alta. Deci nu e foarte înțelept pentru o platformă să refuze diverse comentarii, dat fiind că lucrurile, ca și caii, sunt mai ușor de controlat în direcția în care se îndreaptă deja.

      • Plus-valoarea este un concept lansat de Marx (preluat de fapt). Am făcut o confuzie: mă refeream la valoarea adăugată – mea culpa, dar nu la cea a comentariilor, ci a articolelor (vezi motto-ul / credo-ul site-ului). În esență, sunt sinonime, în sens economic, e de discutat.
        Pe de altă parte, nu sunt în nici un caz pentru suprimarea comentariilor, ci selectarea articolelor.
        Pe de o încă altă parte, hai să acceptăm că în spațiul de comentarii nu se produc slujbașii Berlinului, Kremlinului, Bruxelles-ului (ăștia cum se recunosc?) etc. – unii, sunt sigur, se reprezintă pe ei și gândirea lor. Așa cum e.

      • incepi sa te trezesti @Harald

        ia zi, au nevoie avioanele militare de coduri de aeroport? ce zici de elecopterul cazut in romania care a trecut neobservat? a incurcat cumva codurile? Realitatea a aratat ca nu avem nici o aparare aeriana si pana si civilii pot traversa frontiera liber.

        Chiar daca discutam prostii, e bine sa le discutam, vezi ce zice Richard Feynman de exemplu pe aceasta tema.

        • trebuie mai mult decât un troll basarabean format pe vremea lui Brejnev ca să înțeleagă cum e cu indicativele ICAO pentru aeroporturi și cu hărțile Jeppesen.

          cu avioane militare de transport n-ai nevoie de hărți, poți să aterizezi și pe iarbă sau pe orice platformă betonată. iar dacă ești mitraliat și iei foc, asta este, ”ghinion”, ar spune un clasic în viață :)

          • Asa, corect, deci recunosti ca avioanele militare nu au nevoie de nimic si pot intra ca in branza fara codurile ICAO. Fiindca noi despre avioane civile nu am discutat. Ti-a demonstrat un contrabandist cu un elicopter facut pe genunchi ca intra si iese, cade singur si il gasesti peste saptamani acolo, ti-a demonstrat ca nu avem aparare aeriana, nici nu stim ce se intampla pe hotar si in jurul nostru.

            Dar ca de obicei mai bagi o stramba. Nu ai tu puterea acea sa recunosti cand ai gresit, cand nu ai dreptate. Tu ai intotdeauna dreptate. Esti din aceia care cand nu au argumente dau calificative sau schimba subiectul. Eu sunt inginer, si am invatat cand e o problema sa o scot la suprafata, sa o anlizez si sa o corectez, daca nu o pot corecta sa stie lumea de ea. E greu, fiindca incepatorii mai ales incearca sa le ascunda, sunt si profesionisti sefi care au obiceiul sa camufleze o problema.

            Mai esti si nationalist din acela idiot care nici nu stie unde se incepe si se termina natiunea, ce e natiune, pentru care oamenii din satul vecin sunt obiecte inferioare. Modul acesta de gandire al tau e tipic format de propaganda ceausista, el nu va disparea usor, abia nepotii nostri s-ar putea sa devina oameni. Acesta salata de conceptii si idei au fost asortate cu grija, ca sa te poata manipula cu interesul national si in acelasi timp sa poata sa te puna sa-ti bati vecinul cu entusiasm daca trebuie, sa-ti vinzi prietenii, sa calci peste anumite chestii. Nici nu iti dai seama ca esti dinozaur.

        • @ion – problema ta nu e doar că ești inginer (*) problema ta e că te-ai format pe vremea lui Brejnev, cu ideea că ”rușii îs tari”, însă fără să fii tu însuți rus. De asta nu ai o identitate națională, exact ca și cei care astăzi încă se declară ”iugoslavi”.

          În materie de naționalism, eu încerc să-ți explic cum gândesc oamenii și cum funcționează lumea reală, nu cum ar trebui să fie omul nou, creat de sovietici. Uite că în lumea reală Uniunea ta Sovietică s-a făcut țăndări, iar primele semne au apărut încă pe vremea lui Gorbaciov, care nu reușea să oprească războiul dintre Armenia și Azerbaidjan, deși avea toată armata sovietică la dispoziție.

          În materie de aeroporturi, continui să nu înțelegi importanța unui statut oficial, atunci când vrei drept de survol pentru a ajunge la destinația respectivă. Uite că în lipsa dreptului de survol, Rogozin a trebuit să se întoarcă din drum, pentru că România chiar are poliție aeriană, spre deosebire de statele ex-sovietice.

          (*) inginerii au impresia că problemele se rezumă la partea lor tehnică și că în practică pot face orice e posibil dpdv tehnic, de ex. să aterizezi cu un avion unde vrei tu, chiar dacă nu e un aeroport declarat oficial acolo. În lumea reală, partea juridică e mult mai importantă: îți recunoaște cineva dreptul să efectuezi o anumită acțiune? Dacă ți-l recunoaște, primești și asistența necesară de la autoritățile civile și poți duce acțiunea la bun sfârșit. Dacă nu, nu.

          Ce trebuia tu să înțelegi din accidentul aviatic de la Săpânța era exact opusul: e adevărat că acel cowboy s-a dus cu elicopterul unde a vrut el, fiindcă dpdv ”tehnic” era posibil. Dar acel cowboy e acum e la 2 metri sub pământ, fiindcă reglementările oficiale erau și pentru siguranța lui, nu doar ca să-l împiedice pe el în contrabanda cu țigări. În lumea sovietică în care te-ai format tu era suficient să demonstrezi că poți face ce vrei, fără să te intereseze regulile. Dar lumea aceea a murit, iar fosta Uniune Sovietică e împărțită azi în state naționale.

          • P.S. – faptul că acel cowboy era dintr-un stat ex-sovietic nu e deloc întâmplător. Un pilot german sau britanic nu s-ar fi implicat în viața lui în așa ceva. Pentru că au la bază o educație corectă, spre deosebire de sovietici și ex-sovietici.

  8. Problemele in Est sunt altele, aproape inversate, decat cele din Vest.

    a.Noi nu avem migranti in numar semnificativ pe cand in Vest in orasele mari occidentalii (albi bastinasi) au devenit minoritari. Problema identitara si imigratia e o problema reala acolo nu insa si in tarile din Est (cu exceptia celor istorice, specifice, cum e cazul cu ungurii la noi).

    b.”Sexo-marxismul”, stanga-culturala, are deja decade de influenta in Vest, a alterat societatile occidentale, e prezenta masiv in legislatie si institutii (administratie, educatie, universitati) si respectiv a dat nastere la o opozitie reala in randul conservatorilor. In Est e doar o ‘forma fara fond’, imbratisata retoric de o mana de intelectuali si activisti insa impactul asupra societatii e foarte limitat, societatile est-europene sunt in continuare ‘traditionale’. Nu e problema reala fiindca legislatia nu se aplica in practica, iti poti bate nevasta si copiii fara probleme, asa ca nu exista in mod real o opozitie.

    c. Nostalgia dupa lideri puternici care dau o directie clara societatii e inca prezenta in Est si se manifesta politic – exemplu Orban in Ungaria sau PiS in Polonia. In Est exista un pericol real sa ne intoarcem la autoritarianism si, in consecinta, exista in Est o opozitie reala la o asemenea evolutie. Nu exista asa ceva in Vest fiindca problema nu mai exista. Au avut si ei nostalgia asta in perioada interbelica (Mussolini, Hitler, Franco, etc.) dar acum nu o mai au, a trecut prea mult timp. In Est insa au trecut doar 30 de ani la dictaturile socialiste.

    Problemele noastre si ale Occidentului sunt diferite, unele chiar intoarse cu capul in jos, asa ca noi nu ne putem „racorda” politic la temele si dezbaterile occidentale. Sau nu ne putem doar mimetic, doar imitand dezbaterile din Breitbart si The Guardian.
    Ar fi posibil, macar in faptul ca schimbarile ideologice ce apar acum in Vest ne vor afecta si pe noi pana la urma in sens geopolitic, dar asta e probabil mai dificil de discutat decat adaptarea mimetica de discursuri politice occidentale.

  9. „…dacă iei în băşcălie vreo caricatură istorică din vulgata naţionalistă (adică programa şcolară în ultimul secol), e ură de neam; dacă contrazici vreun episcop sfertodoct, e ură sexomarxistă de Dumnezeu.”

    Cred că am priceput mesajul, dar îndrăznesc să zăbovesc asupra unui amănunt, pentru că m-am obișnuit deja ca de fiecare dată când dl Sorin Ioniță transmite un mesaj corect eu să găsesc câte o chichiță în text.

    Subiectul s-a discutat, în spațiul acestei platforme și aiurea, cu patos și îndârjire, cu prilejul „Je suis…”, iar uneori “discursul urii” a fost privit drept o șmecherie pasiv-agresivă. Experiența istorică, însă, ne arată că uneori lucrurile se pot termina prost pentru toată lumea. Pe de altă parte, remarcăm că românii sunt „meșteri” la bășcălie. Adică, nici umor inteligent, nici critică constructivă. (Am remarcat cacofonia și-am lăsat-o acolo.)

    Se tot dezbate astăzi, și acesta este de fapt motivul comentariului meu, despre cât de corectă politic este „corectitudinea politică”? Așadar, fără să revin asupra temelor discutate, îndrăznesc să mă gândesc la o întrebare. Chiar dacă libertatea de expresie ne face să putem, este oare într-adevăr socialmente bine/util/pozitiv să luăm în bșcălie la rând pe Isus și pe Moise, pe Mohammed și pe Allah, pe nemți și pe români sau evrei, cu privire la subiecte etnice, religioase, sexuale etc., pretinzând că dacă nu o facem am accepta cu teamă ideea că „episcopii sfertodocți” ne-ar putea acuza îndreptățit de „ură sexomarxistă față de Dumnezeu”?

    Opinia mea este că opțiunea aceasta pentru „bășcălie de orice” (repet, exprimată în numele manifestării libertăților fundamentale) ține mai degrabă de decență decât de o „corectitudine politică” exagerată. Inclusiv în politică. Or, eu prefer din considerente de bun-simț și din respect pentru opțiunile altora diferite de ale mele (inclusiv în privința confesiunii religioase, a apertenenței etnice, sexuale, politice șamd.) să văd în spațiul public mai puțină bășcălie față de valorile pe care semenii mei le respectă (chiar dacă nu sunt de acord cu ele), mai mult umor inteligent, mai multe argumente și mai mult efort constructiv. Este doar o opinie, desigur…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro