Doctrina PSD. Sinceritate până la capăt cu Marian Vanghelie

Unul din cele mai răspândite sentimente colective din România de azi este acela al „rupturii de realitate” de care ar suferi ceilalţi. Membrilor clasei politice li se pare că cei care îi critică sunt „rupţi de realitate”. „Poporului” i se pare că cei care îi conduc sunt „rupţi de realitate”. Ambele categorii îi privesc pe intelectuali ca fiind şi mai rupţi de realitate. În general fiecare e în realitatea lui şi îi desconsideră pe ceilalţi. Excesul de comunicare a ucis comunicarea veritabilă. Fiecare e în lumea lui.

Rolul politicienilor în democraţie este tocmai acela de a transcende înfeudarea diverselor categorii sociale. În măsura în care oamenii politici sunt reprezentativi, lupta politică nu duce la gâlceavă socială ci, din contra, este o modalitate de a instituţionaliza contradicţiile normale, câteodată extreme, dintre diversele grupuri sociale. Astfel nu „excesul” de democrație, ci absenţa unor politicieni reprezentativi poate duce la conflicte sociale. Este riscul major la care România se expune azi.

Conflictele de pe scena politică din ultimul timp au două consecinţe majore: creşterea puterii PSD şi declanşarea competiţiei interne din PSD. Ieşirea publică a lui Marian Vanghelie de luni 10 februarie merita până acum mai multă atenţie pentru că este importantă atât pentru a înţelege ce este PSD azi şi cum vrea un lider al acestui partid să influențeze modul cum gândesc „simplii” cetăţeni.

Primarul de trei ori ales al sectorului 5 este şi un prosper preşedinte executiv al organizaţiei Bucureşti şi vicepreședinte al PSD. Dar mai ales este un reprezentant al ceea ce aş numi „Romanian postcommunist dream”. Acesta a fost invitat săptămâna trecută la emisiunea „Jocuri de putere” moderată de Rareş Bogdan, care l-a prezentat pe Marian Vanghelie ca pe un posibil viitor proprietar al postului respectiv, Realitatea TV.

Într-o limbă română cu destule greşeli dar îmbunătăţită faţă de începutul anilor 2000 Marian Vanghelie şi-a îmbrăcat afirmaţiile în neobişnuit de multe nuanţe. Voi încerca să reiau mesajul său poate făcând o nedreptate acestor nuanţe, dar concentrându-mă pe mesajul principal care, chiar dacă a fost prezentat cu mănuşi, acestea erau de box.

Pentru Marian Vanghelie în ţară lucrurile nu merg bine. Dar nu din cauza conducătorilor de azi sau de ieri:

„Până la urma urmei trebuie cu toţii să înţelegem că nu ne ajută ca ţară şi ca naţiune să plimbăm toţi conducătorii pe le televizor cu cătuşe şi să considerăm că în felul acesta se rezolvă problemele în România”. Cei vinovaţi trebuie să plătească, dar „mă uit şi în Europa şi în America, sunt nişte etape care conform democraţiei trebuiesc parcurse”,  „ne uităm cu toţii şi suntem îngrijoraţi”,  „ideea de a te lua din casă şi după aceea să poţi să-ţi dovedeşti nevinovăţia pare un pic inechitabilă, nu pare coerent şi corect”.  „De aia am şi ieşit”.

În legătură cu Năstase dă exemplul problemelor lui Helmut Kohl, „după care a venit un socialist” şi totuşi  „până la urmă s-a pus un punct”. „Nu cred ca era pentru binele Germaniei să-şi aresteze un cancelar”. „Nu vreau să iau apărarea celor vinovaților, dar schimbarea şefilor, bucuria nebunilor”. „Stânga cu dreapta fac guvern şi în Germania şi în Europa”  iar „Noi nu ne înţelegem…în nebunia asta alţii conduc, alţii beneficiază de haosul nostru”. „Cred ca nu ne îndreptam…către o democrație reală. Este nevoie de politicieni, avem nevoie de partide”. Dacă nu, „să punem pe cineva pentru 50 de ani şi … nu mai avem voie să spunem nimic despre justiție, nu mai avem voie să spunem nimic despre Bruxelles”. Adevărata soluţie este „să depăşim certurile”, „nu mi-e frică de cătuşe”  dar e timpul „să ne oprim din nebuniile astea”.

Avertismentele sunt grave, pentru a sublinia asta în tot acest timp degetul arătător de la mâna dreaptă este îndreptat ameninţător către  telespectatori: „Să nu ne bucure că azi vedem pe unul la puşcărie…poimâine că altul este condamnat zece ani…pentru unii dintre ei doar pentru că sunt politicieni…ajung judecătorii să-i condamne de frică ca să nu se subînțeleagă că sunt mână în mână”. „Atenție pentru jocurile astea, s-a întâmplat în Italia şi n-a ajutat pe nimeni”.

„Să susţinem investitorii…nu să-i arestăm pe ai noştri, că o să ajungem să nu mai avem nici un investitor în România, să ajungem să fim toţi o ţară de săraci”. „Năstase a greşit, a vrut să mute problemele de aşa-zisă corupție către judeţe” . „Baronii sunt cei care câștiga alegerile…tot ce e pozitiv vrem să omorâm”.

Preşedintele Băsescu este lăudat în mod repetat, dar întrebat de moderator dacă acesta riscă să „ajungă în situaţia lui Adrian Năstase dacă nu îşi negociază bine ieşirea din Palatul Cotroceni” răspunsul lui Marian Vanghelie este că „pe nebunia care este la noi în ţară…din păcate se poate întâmpla orice”. „Nu cred că s-a procedat corect cu Adrian Năstase, dar ar fi si mai nebunește să continuam aceste lucruri”. Trebuie să îndreptăm greşelile „şi mai ales să căutăm soluţii să nu se mai întâmple a doua oară”.

Un alt mesaj recurent a fost respectul lui Marian Vanghelie pentru „servicii”: „Nu se poate guverna nicăieri fără servicii. Rolul unui stat puternic e să aibă servicii puternice. Servicii puternice care, bineînţeles, în primul rând să vadă, pornind de la SRI pe plan naţional şi celelalte servicii care, vedeţi că e o competiţie, o bătălie, să poată să fie în jocul mare şi în bătălia şi în toate discuţiile care se poartă cu celelalte servicii. Aici putem să spunem orice, putem să şi condamnăm pe Traian Băsescu, dar trebuie să îi dăm şi meritul pe care îl are. El a reuşit, a întărit şi a dat un rol puternic acestor servicii”. Aparent logic Liviu Maior este primul ministru guvernului de uniune naţională clamat de vicepreşedintele PSD. Dar invocarea lui Maior e făcută mai mult pentru a-l ridiculiza pe acesta: „Ar fi mult mai uşor cu un Guvern de uniune naţională să vii cu un om care azi nu face politică, are o susţinere şi de pe stânga şi de pe dreapta. Eu l-am cunoscut când era consilierul lui Mircea Geoană în partid şi pot să vă spun că chiar era un intelectual serios care nu se băga în bătăliile noastre politice. De multe ori cred că nici nu le înţelegea sau nu dorea să le înţeleagă”.

Dar probabil că finalul a fost cel mai interesant:

„Miniştrii cei mai buni de Interne au avut cea mai bună comunicare cu cei din minister, acolo sunt oameni cu experienţa, au o anumită disciplină şi înţeleg că în disciplina respectivă pot să facă orice până la o limită, de acolo mai departe nu se pot întâmpla anumite lucruri”.  Care sunt aceste limite? Reevaluarea lumii interlope ne va ajuta să înţelegem mai bine:

„Lumea interlopa e pe diverse paliere de la cei de duzină până la cei mai mari. Până la urma urmei un lider, un prim-ministru, un ministru de Interne trebuie sa înțeleagă sistemul ăsta, trebuie sa înțeleagă că noi avem o lume interlopa care nu ne afectează atât de mult societatea româneasca, nu dispar copii, nu împuşcă pe X sau pe Z, nu se întâmplă lucruri cum se întâmpla în alte ţări…datorită acestei lumi interlope mai bune sau mai proaste, că si ea se raportează tot la societatea noastră, nu va supărați, ca şi clasa politică, ca şi clasa intelectuală, avem un noroc că la noi în Romania n-au putut [aici se termină înregistrarea disponibilă pe www.realitatea .net] s-a încercat să se facă clanuri de chinezi, nu au venit sârbii, nu au venit clanuri de lume aşa-zisă interlopă din alte ţări să îşi facă punte. Nu au reuşit. Aşa browniană şi nebună şi săracă lumea asta interlopă a noastră, a reuşit într-o formă sau alta să nu le dea voie să fie aici în România. Acum e adevărat că idealul ar fi să nu existe nicăieri. Nu există lume fără lume interlopă, fără mafie. Cu cât e civilizaţia mai mare, cu cât e bogăţia mai mare, de la lume interlopă se transformă în mafie sau în alte formule. Trebuie văzut „avantajul” în care să nu pierdem lucrurile de sub control, sub un exces de zel prostesc şi copilăresc, prin anumite tarabande pe la televizor pe care le văd şi încercăm să le facem dosar la unii care şi acolo nu întotdeauna sunt corecte, doar pentru că dă bine. Să nu cumva să începem să avem clanuri de chinezi, de sârbi, care bagă oamenii în coşciuge, în taie în bucăţele şi aşa mai departe. Deci ăsta e un mare avantaj al lumii aşa-zise interlope din România, că nu a dat posibilitatea. Şi doi, dacă nu te bagi cu ei în cârcă nu au probleme. Se mai bat între ei, îşi mai taie câte o mână”

Umor? Parcă nu ne vine să râdem. Mai degrabă un avertisment.

E oricum lăudabil efortul de comunicare al lui Marian Vanghelie. Programul posibilului viitor preşedinte, măcar executiv, al PSD este clar. El face PSD-ul mai transparent, aşa înţelegem ce argumente se aduc în campaniile interne din cel mai puternic partid din România. În partidul care conduce azi România.

O formă mai scurtă a acestui articol a apărut în Revista 22