Home » Educatie »Opinie » Citesti:

Domnul Bostan față cu educațiunea

Mihai Maci iulie 4, 2016 Educatie, Opinie
93 comentarii 4,948 Vizualizari

D-l Bostan, despre care până acum nu ştiam nici că există, darămite că şi glăsuieşte, a cuvântat. Şi ne-a spus dânsul aşa: că şcoala merge prost din cauza părinţilor, pe care nu-i interesează calitatea actului didactic (şi care nu pot fi responsabilizaţi decât ducând mâna la buzunar) şi a profesorilor, care – motivând salariul mic – nu-şi (mai) fac treaba. Nu e bine – cugetă ministrul – ca lumea să se aşteptete la calitate pe nimic (asta fiind o meteahnă comunistă) şi, dacă vrem calitate în învăţământ, ar trebui să ne obişnuim cu ideea unui nou impozit, că bugetul nostru, săracul, nu ajunge nici pe nevoi curente, ce să mai vorbim de “Societatea informaţională”. Acum, în ceea ce-l priveşte pe d-l Bostan, descoperim (pe site-ul Guvernului) că – după ce-a scăpat de autoritatea părinţilor – a avut nenorocul unei şcoli de stat, gratuite şi unde calitatea învăţării lasă mult de dorit (după cum zice presa şi Procuratura): Academia Naţională de Informaţii “Mihai Viteazul”. Asta e: şcoală gratuită, părinţi absenţi (căci la vârsta la care urmează Academia se presupune că odraslele sunt pe picioarele lor), salarii mici (comparativ cu pensiile de generali şi indemnizaţiile din Agenţiile Naţionale), cursuri – vai! – copiate neîndemânatic (când se vor fi ţinut), drept care d-l Bostan, e de înţeles, o fi rămas cu traume estudiantine. Dar oare la Berlin, Haga şi Birmingham – pe unde de asemenea a trecut – o fi plătit din banii dânsului? Că – umblă vorba – acolo specializările costă mai mult de 100 de lei. Altminteri cum să ne explicăm că a devenit aşa capitalist feroce?!

Dar se cuvine să-l liniştim pe d-l ministru, căci în mod cert nu-şi mai aminteşte de vremea când era profesor de matematică (l-o fi nemulţumit salariul mic, căci repede de tot şi-a căutat altă meserie): părinţii nu sunt nici pe departe aşa de dezinteresaţi cum ni-i prezintă domnia sa. Dimpotrivă, majoritatea părinţilor din România dau, lunar, mai bine de 100 de lei pentru copiii lor. Numai că – dovadă a faptului că n-au deloc o mentalitate comunistă – nu înţeleg să-i dea statului (ca să ne facă “orizonturi de dezvoltare” a “Societăţii informaţionale”), ci direct în mână profesorului. Să ma ierte d-l Bostan, dar am vaga bănuială că şi dânsul, ca părinte responsabil, subvenţionează vreo doi profesori de limbi străine, poate unul de română, unul de matematică şi, cine ştie, chiar unul de biologie sau de chimie. Sigur că nu ne aşteptăm ca un ministru în exerciţiu să declare că are cheltuieli nefiscalizate, dar logica ne spune că un absolvent de specializări la Academia Naţională de Informaţii ştie că – în biata noastră ţărişoară – ce nu aduce statul, aduce omul; direct în plasă. Asta e, încă de pe vremea comunismului una din primele forme ale pieţei libere a fost cea a meditaţiilor. Departe de-a fi dispărut, e în plină ascensiune; ajunge să ne uităm la ştirile ce ne arată elevi sau părinţi în curtea liceelor, în preajma Evaluării Naţionale sau a Bacalaureatului. Majoritatea recunosc, candid şi în faţa camerelor de luat vederi, că “s-au pregătit în particular” şi că-n această pregătire îşi pun mai multe speranţe decât în orele de la clasă. Au fost tot felul de “iniţiative” ministeriale: să-şi declare profesorii meditaţiile, să le facă la şcoală, să… şi să…, dar – în cele din urmă – înţelepciunea populară a rămas ataşată vechii scheme: copilul se duce şi-i dă bănuţul în mână profesorului. Ar fi fost de aşteptat ca d-l ministru să se întrebe de ce, după un sfert de veac de societate liberă, “economie de piaţă funcţională” şi munţi de realizări ministeriale lucrurile se petrec tot ca”-n bezna anilor haini”. La atâtea comunicaţii câte are pe mână ministrul, bănuiesc că nu i-ar fi greu să răspundă: pur şi simplu oamenii preferă să înţeleagă între ei decât să mai bage şi statul în afacere. Şi asta e o dovadă de înţelepciune, căci, dacă ar da fiecare 100 de lei pentru şcoală, 97 s-ar duce pe la diverse alte ministere (inclusiv cel al “Societăţii informaţionale”) şi, la anul, ar apare comunicatorul-şef să ne explice că cu suta de lei comunistă (aia după care se jelea Păunescu) nu se face educaţie de calitate, poate încercăm cu 200…

De altminteri, deşi d-l Bostan a absolvit un curs de “Statalitate şi gândire de stat” la Universitatea Ovidius din Constanţa (să mai zică cineva că n-avem ofertă educaţională în România!), pare-se că dânsului nu i-a trecut prin minte şi ideea – totuşi, simplă – că banii aceştia, aşa puţini, pentru educaţie tot din impozite, plătite de noi toţi, vin. D-l ministru crede probabil că bugetul creşte de la sine, sub buna îngrijire a dânsului, şi când s-a copt bine, în loc să-l adune în conexiunile mirabile ale “Societăţii informaţionale”, trebuie să-l împartă unei armate de profesori mizeri ce nu-şi (mai) fac treaba. Ce le-ar comunica dânsul acestora? “Domnule, mergi acasă, dă-ţi demisia.” Că nu e de acord cu profesorii – după câţi va fi cunoscut la Academia Naţională de Informaţii – mai treacă-meargă, dar d-l Bostan, ministru în funcţie, nu e de acord nici cu “sistemul de salarizare existent în acest moment” în Educaţie, sistem girat, totuşi, de Guvernul din care şi dânsul face parte. Nu, nu vă fie frică, domnia sa nu-şi va demisia de-atâta indignare, căci om lucid fiind ştie bine că alternativă nu există, dat fiind că – aşa cum e el – şi bugetul ăsta mic riscă, de patru ori pe an, să se contracte. Aşadar, ce altceva mai poate fi făcut decât un nou impozit: “pentru copiii noştri”, sau “pentru viitorul nostru”, sau “pentru un învăţământ de calitate”. Care părinte n-ar duce mâna la pungă? Doar o face la fiecare serbare, la  fiecare Crăciun, 8 martie, Ziua Copilului, cu ocazia Ultimului Clopoţel, etc. Ba şi când trebuit zugrăvit, tencuit, parchetat în şcoli (nu mai vorbim de bănci, dulapuri, calculatoare şi consumabile – astea intră direct la donaţii). Cine ştie, poate adulţii din România s-au obişnuit într-atât să “sponsorizeze” în mod mecanic şcolile, încât suta aceasta de lei le-ar aduce aminte că au, totuşi, şi o responsabilitate de părinţi.

Pe de altă parte, nu putem să nu fim surprinşi de o absenţă din declaraţiile d-lui Bostan: avem, în vorbele dânsului, elevi, părinţi şi profesori; dar lipseşte cu desăvârşire Ministerul Educaţiei (cu Comisiile şi Inspectoratele lui). Acestea n-au nici un rol în calitatea actului didactic? Păi atunci de ce să mai cheltuim bani – şi ce bani! – pe ele? Din bănuţul atât de drămuit al bugetului de ce ţinem o mie de comisii care se “acreditează”, “auditează” şi “evaluează” una pe alta? De ce-l lăsăm pe amărâtul de profesor – acela care (încă) îşi face treaba – la cheremul “formularelor”, “dosarelor” şi “portofoliilor” care nu-i aduc nimic în meseria lui, dar îi umplu zilele şi nopţile de aşa manieră că ajunge să se dezintereseze de orele de la şcoală? Nu e mai normal să renunţăm şi la acestea toate şi la “comisiile” ce transformă în compost această masă de hârtii? Făcutul de hârtii – cele mai multe dintre ele aiurea – se cheamă cumva performanţă? Dacă e aşa, atunci ar trebui să li se înmiască salariile celor din ministere şi să fie aruncaţi în şomaj toţi ceilalţi, pleava care parazitează admirabila şi indispensabila noastră birocraţie!

D-l Bostan acuză: ce comunism stupid să-i plăteşti pe dascăli la fel şi la grămadă! Vai, d-le ministru, cât vă înşelaţi; se poate spune orice – absolut orice – despre sistemul de educaţie din România, numai că arondaţii lui au acelaşi salariu nu. Nu aţi face o brumă de bine, pentru noi toţi, să-i cereţi colegului d-voastră, d-l Curaj, să facă publică lista câştigurilor – atenţie a tuturor câştigurilor (cu AGA-uri, cu “Academia Oamenilor de Ştiinţă”, cu moşteniri în fiecare an, cu indemnizaţii, sporuri de risc etc., etc.), nu a salariilor de bază! – din instituţia centrală a ministerului dânsului? Sau dintr-o Comisie Naţională (în acest caz să se adauge şi transportul – cu avionul, şi cazarea, şi “trataţia”). Ori dintr-o universitate – oricare ar fi ea (eu am o slăbiciune pentru Academia Naţională de Informaţii) – sau dintr-un Inspectorat (cu fauna lui de “metodişti”). S-ar vedea cu uşurinţă faptul că şcoala românească a lăsat, demult, în urmă egalitarismul. Din păcate, aşa cum bine ştie d-l ministru, diferenţierea aceasta are o mare problemă: ea e exponenţială pentru puţini şi tristă pentru mulţi. Numai că aici, date fiind posibilităţile bugetului nostru (mic şi mereu cu recesiunea la uşă), nu prea sunt multe de făcut. Dar, să zicem că până se rodează lucrurile, până ce “condiţiile o vor permite” şi învăţământul va deveni “atractiv”, puţini fac şi performanţă adevărată. Or fi tocmai cei bine plătiţi! De aceea ar fi util să vedem toţi – într-o deplină transparenţă democratică – actele de salarizare a “personalului superior” din educaţie, pe instituţii. Să ne uităm la nume şi să admirăm adevărata performanţă. Aşa, orbi şi ignoranţi cum suntem, nici măcar nu ne cunoaştem valorile! Înţeleg că la Academia Naţională de Informaţii d-l Bostan a avut o droaie de profesori – universitari, doctori, abilitaţi. Poate dânsul să ne spună care e venitul acestor domni şi care e raportul dintre acest venit şi salariul unui profesor debutant din mediul rural? Şi care e performanţa profesorilor d-lui ministru? Opera lor – poate ne-o indicaţi şi nouă (că unii chiar o caută!)? Sau faptul că au umplut toate guvernele – ce dovadă mai bună de imparţialitate românească?! – de miniştri? Unui profesor de ţară i se cere să-şi promoveze elevii la Evaluarea Naţională. Ce să i se ceară – în fişa postului – unuia de la Academia Naţională? Evident, câţi miniştri a făcut (în treacăt fie spus: intră în calcul şi năşia?). Abia aşa pot înţelege sfânta mânie ce s-a revărsat asupra Doamnelor Emilia Şercan, Sidonia Bogdan şi Melania Cincea care au cutezat a cere lucrări, cărţi, liste de nume şi de funcţii. Adică cum: dânsele pun la îndoială performanţa? Performanţa atestată şi confirmată de atâtea comisii? Acum, când se ajunge la noul CNATDCU şi, mai apoi, în justiţie (sau – ferească Dumnezeu! – la DNA), când presa musteşte de istorii ce depăşesc imaginaţia (şi care – vai! – se confirmă una după alta), acum, unde e performanţa? În prime-time-ul televiziunilor? Ce ne facem cu ea? Că – de bine, de rău, asta e: “interesul naţional”, “prezumţia de nevinovăţie”, apelul, recursul şi procedura – tot către oamenii aceştia merge bănuţul puţin al Ministerului Educaţiei şi nu către profesorii de ţară ce şi-au trimis elevii la licee bune. Ce putem noi spune? Căci faptul că nişte oameni cu grave probleme – morale şi profesionale – s-au cocoţat în vârful sistemului şi, de acolo, îşi împart patrimonial resursele lui nu e problema dascălului de la şcoala de cartier, ci a Parlamentului şi a Guvernului. Deoarece în Parlament şi in Guvern se stabilesc regulile în virtutea căruia cel vrednic e răsplătit, iar impostorul e pedepsit. Ne place sau nu, regulile aceastea se statutează în instituţiile fundamentale ale ţării, cele care – de altfel – garantează şi respectarea lor. Or nu cred că poate fi acuzat un profesor de ţară de lucrurile care se fac (sau nu se fac) în “Casa Ţării”. Dacă nu mă înşel eu, cei care se opun lustraţiei persoanelor cu probleme de credibilitate în obţinerea titlurilor universitare nu fac parte din săracii dascăli ce-şi degustă salariul ca pe un ajutor social. Ci sunt, în marea lor majoritate, oameni foarte bine retribuiţi, de la buget, după “performanţă”. Despre performanţa aceasta, drept criteriu al diferenţierii veniturilor, s-ar fi cuvenit să ne vorbească d-l ministru. Căci dacă vom trăi la nesfârşit într-o lume în care singura performanţă ce contează cu adevărat – şi în primul rând la venituri – este funcţia (şi mai ales cea în aparatul de stat), atunci judecata ministrului (a acestuia sau a altuia) nu e decât de-un dureros cinism. Orice om căţărat într-o funcţie ne poate reproşa suveran, nouă, tuturor celorlalţi – mulţi şi…, cum bine se ştie Măria Ta – că nu suntem performanţi, că nu facem nimic (ca dânsul), că ne-am lăsat pe tânjală şi că ne biruie oboseala ancestrală pe care-o descria Cioran. Ce să facem? Ne-am obişnuit şi noi cu ideea, atât de dragă celor celor din fruntea administraţiei, că, devreme ce te afli sus de tot, înseamnă că şi meriţi. Un stagiu în străinătate (pe banii Guvernului), un doctorat, un titlu universitar, un grad militar, unul diplomatic, pensie specială,… Iertaţi-mă, vă rog, pe când şi titlul ereditar? Şi libertatea de-a face dreptate după bunul vostru plac, nu umilinţa de-a fi “victimele” “republicii procurorilor”. Că doar le meritaţi! Altminteri cum aţi fi ajuns atât de sus?!

Încă ceva (ce nu se studiază la cursurile de “gândire statală”), pentru lămurirea d-lui Bostan: gratuitatea educaţiei nu e opera comuniştilor, ci una din ideile majore ale Modernităţii, născute în veacul Luminilor. În acel timp, gânditorii care au pus bazele lumii moderne au considerat că cetăţenia şi educaţia sunt solidare. La naştere, omul nu are decât potenţialul de a deveni un cetăţean onest şi dedicat, prin talentele lui, comunităţii; pentru a ajunge aşa ceva, trebuie să parcurgă deopotrivă un drum propriu – al formării – şi unul comun – al înscrierii în societate. Într-o lume care se deschide, educaţia familială nu mai e suficientă; şcoala are menirea de a-l facă pe copil conştient – în primul rând prin limbă, literatură şi istorie – de apartenenţa lui la marea familie a naţiei. Calitatea educaţiei e cea care determină (şi garantează) calitatea actului civic. Serviciul pe care îl face ţara copiilor, educându-i la standardele rigorii şi ale onestităţii e recuperat – cu asupra de măsură – când, ajunşi mari, aceşti copii, deveniţi adulţi, îşi vor sluji ţara cu cinste şi abnegaţie. Ţara nu “întreţine” un sistem falimentar, cu profesori dubioşi, ci investeşte în propria ei dezvoltare. Lucrul aceasta a fost clar în Europa Occidentală încă de acum 250 de ani. La noi sună, acum, ca o teribilă noutate! Noi vrem ce? Alte impozite? Parcă suntem campioni la acest capitol! “Meritocraţia” celor cu funcţii? Dac-o acceptăm, nu doar şcoala va fi vizată, ci însăşi cetăţenia, căci un alt d-n Bostan va veni şi ne va explica faptul că cei care nu au un venit lunar de minimum 2000 de euro nu sunt autentici cetăţeni, ci loaze întreţinute care, pentru bunăstarea tuturor celorlalţi, ar fi preferabil să fie “relocalizaţi” în afara teritoriului României. De ce să nu?! Aşa scăpăm şi de problema “asistaţilor”!

D-l Bostan se face că uită un lucru foarte important: dreptul la şcolarizare gratuită, egalitatea în faţa legii şi libera iniţiativă sunt cei trei stâlpi pe care se sprijină lumea modernă. Dacă scoatem unul dintre ei, cad şi ceilalţi doi. Da, calitatea şcolii noastre e o mare problemă. Şi da, această problemă se datorează în bună parte unei salarizări africane – căci aceasta e caracteristica de bază a României (de ieri şi de azi) – dar nu numai. O ştim cu toţii, de azi pe mâine profesorii noştri n-au cum să fie plătiţi, cu toţii, asemeni celor din Elveţia sau din Finlanda. Dar ceva se poate face, util, mai înaintea creşterii salariilor: pot fi regândite regulile care să-i facă pe profesori să-şi dăruiască sufletul celor din faţa lor şi pe copii să creadă că şcoala temeinic făcută îi va ajuta să devină oameni adevăraţi. Putem termina cu stupidităţile ce inundă programele, cu birocraţia fără rost ce-i înjugă pe profesori, cu ideea că şcoala, la fel ca viaţa, e făcută pentru a pedepsi, cu formalismul care duce la ura de carte, cu mitologia “practicii” ce nu crează decât sclavi, cu “comisiile”, cu “protocolul”, cu “salariile de merit”, cu “gradaţiile” (toate legate de funcţii) şi cu armatele de funcţionari centrali, cu Academiile fără număr şi cu pensionarii lor, cu impostura titlurilor date si luate ca la tarabă, cu miniştri cu CV-ul plin de “stagii”, de “masterate” şi de “doctorate” ridicole. Faceţi – cum spunea Descartes – reguli simple şi clare, inteligibile tuturor. Şi respectaţi-le – mai înainte de toţi, chiar voi. Şi după aceea daţi-ne sfaturi. D-voastră înşivă, d-le Bostan, într-o şedinţă de Guvern, faceţi un gest, de mulţi aşteptat: uitaţi-vă la unul dintre colegii d-voastră, drept în ochi, şi spuneţi-i: “Domnule, aiasta nu să poate!” Nu e nevoie să-i cereţi demisia, ca unui dascăl de rând; nu, doar spuneţi-i aceste cuvinte privindu-l în faţă.

Asta dacă nu cumva sunteţi colegi (de) la aceeaşi Academie Naţională…

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "93 comments" on this Article:

  1. Stan P spune:

    Iată cine e Bostan:
    https://www.google.ro/search?q=youtube+bostan+b1tv&ie=utf-8&oe=utf-8&gws_rd=cr&ei=_hR6V8uAJMjt6ASrmI3wDw#q=youtube+bostan+FNTM+Repatriot+PNTCD (Se pare că nu sunteţi foarte informat şi nici nu prea aveţi încredere în goagăl)
    De ce în România nu sunt permise decât părerile stângiste?
    Nu se vede totuşi că sistemul actual NU merge? Nu se ştie că părinţii plătesc şlcoala din greu??? De ce nu putem să ieşim din mentalitatea blocată a plagiatorului Ponta??
    Declaraţiile lui Bostan, aşa cum au fost făcute, fără să fie scoase din context:
    http://www.ziuaveche.ro/actualitate-interna/social/inregistrarea-audio-a-declaratiilor-ministrului-comunicatiilor-care-i-au-deranjat-pe-profesorii-280715.html/
    https://www.youtube.com/watch?v=yB1qlrg3D1I

    • Mihai Maci Mihai Maci spune:

      Va multumesc pentru informatie. Totusi, permiteti-mi sa observ ca invatamantul gratuit, obligatoriu si de stat NU e o idee stangista. E, pur si simplu, unul din daturile funciare ale Modernitatii. Iar disfunctionalitatile sistemului actual nu se reduc la bani (ca daca doar ei ar fi in joc, atunci niciodata nu am avea un alt sistem, dat fiind ca niciodata nu vom avea – la bugetul nostru – salarii europene in tot invatamantul).

      Cu toata consideratia,

      Mihai Maci

      • Stan P spune:

        Mulţumesc frumos!
        Învăţământul gratuit de bază nu e o idee stângistă. Gratuitatea oricum, în orice condiţii, fără responsabilitate este. Bostan are trei copii, vede că mulţi părinţi nu cer performanţă şi că profesorilor nu le pasă, aşa că vrea responsabilizare. Propune o idee care este acceptată în Ghana, unde cei mai săraci copii merg la privat.
        “Într-adevăr, în mediul universitar și în general în sectorul public, salariile sunt foarte proaste. Dar, întotdeauna nevoile sunt mai mari decât posibilitățile, întotdeauna, în orice țară, în orice stat. Atunci, trebuie să alegem să prioritizăm cumva. O prioritate e educația, toată lumea spune că o prioritate e educația.
        Eu nu aș vrea să emit o opinie directă, dar cred că ar trebui legată cumva munca de performanță. Eu nu sunt de acord cu sistemul de salarizare existent în acest moment … evident bugetul nostru nu ține… nu ține… avem o datorie undeva la 70 de miliarde, ce înseamnă un punct procentual la dobândă? Înseamnă undeva la 700-800 de milioane pe an în plus la cheltuieli. Deci, e foarte, foarte riscant.
        Cred că investiția în educație are un viitor pe termen lung .Deci, ce faci primii trei ani, cinci ani? Pentru că mergem în faliment, nu o să avem să plătim altceva. Acuma-i minus.
        …Noi, în momentul de față, trebuie să conștientizăm și nu conștientizăm, că consumăm mai mult decât producem. Dumneavoastră i-ați da bani cuiva împrumut care vă păgubește? Poate că i-ați da, dar i-ați mări dobânda…Deci asta e situația României.
        În plus, eu nu cred că măririle făcute otova rezolvă problema. Eu cred în implicarea privatului, eu cred că trecerea într-un sistem mixt public-privat ar putea să rezolve problema.
        2. … Eu văd părinții la școală, sunt părinte, am trei copii. Sunt părinte, am trei copii. Jumătate din ei nu se interesează. Nu se interesează. Nu cer calitate. Profesorii au salarii mici. Dar nici din partea cealaltă nu se cere calitate. Unii profesori pur și simplu își bat joc de meseria lor. Și spun: am salariul mic. Domnule, mergi acasă. Dă-ți demisia dacă ai salariul mic, dar nu poți să îți bați joc de viitorul unor copii, să faci prostii la școală și nimeni să nu te verifice. Deci justificarea că am salariul mic e o imbecilitate. Am salariul mic, îmi dau demisia și mă apuc de altă muncă, dacă nu îmi place meseria asta. Ei, revin.
        Vorbele mele poate sunt brutale. Revin. Dacă fiecare părinte ar plăti 100 de lei pe lună, ceva simbolic, dar să simtă că nu e gratis. Lumea s-a învățat… Mentalitatea comunistă a fost așa: să primesc gratis educație. Atunci nu cer în partea cealaltă, la ghișeu, calitate. Să primesc gratis curent, de exemplu, nu m-ar deranja foarte mult că s-a oprit curentul la ora 12, dacă e gratis… Deci nu cer calitate serviciilor publice.
        După părerea mea, orice serviciu trebuie plătit într-o formă sau alta. Eu înțeleg, sunt anumite tipuri de servici pentru care-i mai ieftin, decât să faci un sistem de plată, mai bine n-ai limită și pui impozit. Dar eu cred, eu cred că dacă, pentru foarte mulți părinți, dacă ar simți în fiecare lună sau ceva, o sumă, poate ar conștientiza faptul că nimic nu-i gratis.
        La noi, în mentalul colectiv, a intrat prea adânc gratuitatea… Ar trebui făcute seminarii despre funcționarea statului: cum e un stat, ce rol are el, de ce funcționează așa. Pentru că atunci nu ar mai veni cu cereri care sunt de neîmplinit sau de nerezolvat. ..toată lumea își face niște iluzii, totul trebuie să funcționeze perfect, cineva să aibă grijă, să ni se dea, să se dea. Suntem tot timpul să se dea.”

        • fefe spune:

          M-am saturat sa tot citesc aceasta minciuna sfruntata: “salariile la stat sunt mici”.
          Luati statisticile si o sa vedeti ca SALARIILE LA STAT SUNT MAI MARI DECAT IN PRIVAT. Fara a pune aici tot felul de beneficii pe care le are salariatul la stat fata de cel de la privat, care fac diferenta inca si mai covarsitoare.

          Deobicei nu fac comentarii, dar efectiv imi vine sa vomit cand aud aceasta tampenie fluturata cu nonsalanta.

          • baraka spune:

            ca sa iasa ce ai zis trebuie ca salariile de la stat sa fie cele mai mici. altfel pot fi mici si cele de la privat, si cele de la stat. in rest, cred ca e cum spui.

        • Stefan Kovacs spune:

          Aiureli. Învățământul privat există. Și nu cu 100 de lei- aia e pur și simplu jecmăneala gândită de dl. Bostan să mai ia niște bani de la oamenii săraci dar care vor face sacrificii pentru copiii lor. Învățământul gratuit este varianta normală- pe care merge și e normal să meargă- marea majoritate a lumii. Dl. Ion Ionescu- care locuiește în Ferentari e mulțumit că odraslele lui au posibilitatea să facă școala.Gratis. Pentru că nu le poate da mai mult- dar educația e un lucru care rămâne. Dl. Ion Ionescu- care are o casă un pic pe Coasta de Azur- își dă copilul la liceul francez- care e privat și unde plătești ceva peste 5000 de Euro/semestru. Amândoi au acces la educație- la un nivel rezonabil.
          Școlile private la care se gândește dl. Bostan vor fi finanțate masiv de stat- pentru că nu poți trăi cu 100 de lei/lună chiar când ai un rulaj de 5000 de copii/an- dar vor mai ciupi ceva- făcându-ne și mai săraci. Iar calitatea va fi aceeași- dacă nu și mai proastă. Pe de altă parte dacă dl. Bostan ar vrea să facă ceva- pe bune- ar vorbi cu șeful său să se modifice legea sponsorizării- care să nu mai aibă un nivel limită- și care să permită de exemplu unui absolvent al școlii nr. X din Focșani- care a ajuns bine- să sponsorizeze un corp nou de clădire, un laborator, hârtia igienică.

        • silicon_v spune:

          Poate ca domnul Bostan avea cu totul alte responsabilitati in guvernul asta. Nu era nevoie sa mai inflameze spiritele impotriva guvernului pe o problema delicata (sistemul de educatie si gratuitatea serviciului public de educatie), mai ales ca presa nu ii este favorabila guvernului, iar sustinerea parlamentara e problematica in aceste momente. Iar guvernul actual e presat de timp, are extrem de multe prioritati, nu era nevoie si de problema asta pe agenda publica.

          Si domnul Bostan nu e ministrul educatiei, are un alt portofoliu. Portofoliu despre care e mut ca un peste. Are ceva de comentat despre contractile firmelor UTI sau Teamnet cu statul sau despre disputa dintre minstrul Ghinea si domnul Sebastian Ghita? E corecta informarea DNA despre astfel de contracte sau colegul sau de guvern bate campii? Despre aceste lucruri nu vom afla niciodata nimic de la domnul Bostan, domnul Bostan are alte preocupari.

          Daca domnul Bostan nu intelege ca nu poate declara tot ce ii trece prin bostan, poate ca ar trebui sa isi aplice siesi sfatul “Domnule, mergi acasă. Dă-ți demisia dacă atat intelegi dumneata despre modul cum se conduce un minister”

          P.S. Linkul ala cu activitatea domnului Bostan e delicios. Ne-a aratat “google” cine e Bostan, cai noi nu stiam. E o lumina a antreprenoriatului romanesc, care invarte o fundatie, fundatie cu un site demn de anii 90. Fundatie care a produs, precum gaina din povestea lui Creanga, o mare margica: un portal tot demn tot de anii 90 ce promoveaza pensiunile din Romania. Portal care se lauda cu 5000 de rezervari intr-un an. Enorm! Articole si recomandarile din prima pagina sunt si ele bestiale: suntem invitati la ravasitul oilor. Frumos, doar ca e vorba de anul 2012. A intrebat unul timid in comentarii “da in 2013 cand se va tine?”, dar domnul Bostan era prea ocupat ca sa poata raspunde.

          Oricate pensiuni am cautat, a fost imposibil sa gasesc macar una in care sa existe si recomandari ale unor clienti. La 5000 de rezervari pe an e absolut explicabil. Pagina de facebook e si ea “state of art”. Cele cateva postari nesarate din ultimul an au intre 2 si 5 like-uri fiecare. E drept ca au fost folositi bani europeni pentru chestia asta geniala. Cred ca altfel nici nu se putea, un investitor privat normal la cap nu ar fi investit bani in asa “realizare”.

        • DanBruma spune:

          Eu i-am propus D-lui Bostan pe facebook-ul lui sa tina el seminariile alea despre functionarea statului. Nu e corect asa? Cine sa tina seminariile alea?

    • vitansandu spune:

      Pai stane de unde ai dta informatia ca parintii platesc la greu scoala? Sistemul nu merge pentru ca nimeni, absolut nimeni, nu accepta ca odrasla lui (ei) nu poate fi decat, eventual, un muncitor (mai bun sau mai putin bun), toata lumea isi vrea coconul doctor in stiinte daca nu cumva academician. Si atunci, sigur ca, pentru loaze, se plateste. Numai sa ajunga copilul “cu o treapta mai domn”. Chiad daca acesta nu poate. In rest nu ai dreptate. Copii buni, dotati si muncitori au toate sansele sa faca scoala de orice nivel. Si o scoala de buna calitate. Pentru a vedea ca am dreptate mai vedeti si niste statistici: cati absolventi de opt clase fac altceva decat liceul (chiar si cei cu note de 1-2-3 la evaluare vor un liceu), cati absolventi de liceu renunta la ideea unei facultati (picatii de la bac asteapta sesiunea din august pentru a se inscrie la facultate). In conditiile in care orice colectivitate, inclusiv o generatie de copii, are o anume repartitie pe nivele de inteligenta si capabilitate, a trebui sa ii faci pe toti licentiati, nu se poate decat cu rabat la calitate. Multi nu ar avea ce cauta in liceu, si multi bacalaureati nu ar avea ce cauta intr-o facultate. Dar toti vor. Si atunci rezulta un grup care nu face fata decat cu indulgenta dascalului. Media calitativa este scazuta, ori dupa aceasta sunt judecati dascalii. Si vine un bostan si zice ca acestia nu isi merita nici salariile extrem de mici.

      • baraka spune:

        statistica spune ca avem mai putini studenti (raportat la populatie) decat media europeana.
        apoi trebuie luati in considerare toti copiii. oricum, din ce spuneti, daca vorbim doar despre cei din 1-8, nivelul lor ar trebui sa fie ok. credeti ca e asa?

    • dana eugenia spune:

      daaaaa … cum a indraznit cineva sa spuna ca invatamantul romanesc este (in majoritate) prost dpdv al rezultatelor, condusi de incapabili, si ca gratuitatea este o idee comunista? daca va uitati pe fb-ul saracului ministru – care a spus EXACT ce gandea – majoritatea sustinatorilor gratuitatii sunt pensionarii si uitatorii la televiziunile-spalatoare de creiere; nu ma asteptam ca un autor “contributors” sa scrie un articol in aceeasi nota :(

      vreti sau nu vreti sa admiteti, invatamantul romanesc “la toti cate putin” – e varza! si da, aceasta “sa dam la toti” gratuitate, e mentalitate comunistoida; cum bine zicea cineva – daca ai mertan de mers la mall – marca banu’ la scoala (semi)privata; la scoala de stat sa mearga doar cine chiar are nevoie!

      daca pentru Solomon Marcus e bun, voi, care abia sunteti la glezna lui, cu ce drept il atacati? (una ar fi critica, altul e atacul); daca tot suntem la dl. illuminist al romaniei, sa faca ANAF-ul sufletului o analiza pe quartile de venit – cine e in alea de “jos” , la stat … restul la privat sau la co-plata!

      http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/academicianul-solomon-marcus-despre-marius-bostan-un-om-care-intr-adevar-a-reusit-imi-scot-palaria/

  2. Leo spune:

    Îmi veți ierta impertinența de a comenta, citind doar pe sărite acest articol în care îl certați mai mult pe omul Bostan și mai puțijn atitudinea acestuia, articol care, de altfel, cred că este extrem de interesant chiar dacă nu sunt de acord cu el.
    Una dintre axiomele economiei este că orice serviciu – mic sau mare, n-are importanță – oferit de un stat (sau de către orice altă entitate) costă și calitatea lui este direct proporțională (chiar dacă nu la nivel absolut) cu banii pe care îi are la dispoziție acel stat pentru respectivul serviciu.
    Sunt de acord cu faptul că o societate trebuie să se ocupe de educația cetățenilor săi, însă cu anumite limite, pentru că această responsabilitate aparține în mod principal părinților, nu tuturor contribuabilor.
    Și legat strict de afirmația dlui ministru, care stă la baza acestor reacții, eu cred că este în esență corectă, pentru că oamenii, dacă nu știu că plătesc pentru ceva, consideră că este gratuit.

    • Mihai Maci Mihai Maci spune:

      Va multumesc pentru observatii. Eu cred, dimpotriva, ca resposabilitatea adevarata e cea pentru lucrurile gratuite: viata, libertatea, narura ce ne inconjoara, educatia, frumusetea, etc. Financiarizand toate aceste lucruri nu le facem mai valoroase, ci doar rationalizam – dar si desacralizam – raportul nostru cu ele. Nu contest necesitatea investitiilor – deopotriva publice si private – in educatie; ceea ce contest e transformarea educatiei (sau a sanatatii) intr-o functie de bani: ai bani, ai carte (sau pur si simplu traiesti). O asemenea reducere nu e semnul unei societati dezvoltate si prospere, ci, dimpotriva, al uneia sarace, in care lupta pentru existenta e primara. Nu e semnul isonomiei (al egalitatii in fata legii), ci cel al feudalitatii (in care casta superioara are acces – gratie mijloacelor ereditare – la toate privilegiile).

      Cu toata consideratia,

      Mihai Maci

      • Leo spune:

        Viața și libertatea vi se par gratuite? În cazul acesta de ce nu avem un sistem sanitar care să fie accesat în mod gratuit, medicamentele să fie și ele gratuite iar doctorii să lucreze pro bono? De ce cheltuim bani cu apărarea, dacă libertatea este oricum gratuită?
        Nu, Stimate domn, drepturile – oricare ar fi ele – vin cu costuri; unele sunt mai mari, altele sunt mai mici, dar toate costă și de regulă costul respectiv se exprimă în bani.
        Educația în sine nu aduce absolut nimic unei societăți dacă nu este canalizată spre necesitățile pe care membrii acesteia le au, de aceea un sistem educațional, cu facultăți inutile (a fost făcută o cercetare pe această temă) sau facultăți de viitor în care curricula nu mai are absolut niciun fel de legătură cu producția, ba chiar este predată de profesori care n-au mai citit nimic de când și-au luat ultima diplomă (nu mai zic să fi publicat ceva prin vreo revistă ISI), cu școli în care se face îndoctrinare religioasă în dauna folosirii timpului pentru a-i învăța pe copii lucruri folositoare, cu teme care fac ca ziua unui copil să depășească cu mult ziua de lucru a unui adult etc, trebuie – vorba lui Băsescu atunci când s-a referit la TVR – distrus și făcut unul nou în loc.

        Repet: sunt pentru educație și pentru o implicare a statului, dar exclusiv pentru situații excepționale; ca să fiu mai exact, mi-aș dori un sistem asemănător celui britanic (care vă contrazice părerea din ultima frază).

    • HansBrinker spune:

      La fel ca ministru Bostan si Dvs. aveti dreptate. Am avut norocul sa avem si in Romania invatamant privat de calitate. Uitati-va la universtitatile particulare: unde ajungeam daca nu beneficiam de antreprenoriat in invatamant? De exemplu univ. Spiru Haret a eficientizat enorm procesul de invatamant micsorand timpul petrecut la cursuri si maximizand numarul de diplome obtinute, totul la un pret absolut rezonabil, chiar si pentru Romania. Cu toate acestea inca mai exista mentalitati retrograde la universitatile de stat unde doar pentru o diploma (una bucata!) trebuie sa pierzi pana la 6 ani (cum ar fi la Medicina).
      Ca intotdeauna, Romania se afla cu un pas inaintea tarilor dezvoltate. Chiar si in SUA ori Marea Britanie, tari prin excelenta capitaliste, membrii guvernului ar avea retineri in a critica un drept fundamental al omului, cel la educatie. Dl. Bostan a lasat la o parte aceste retineri prostesti si a spus lucrurilor pe nume. Cu astfel de oameni putem ajunge departe. Mi-e teama, insa, ca nu in directia cea mai buna.

      • Eulescu spune:

        “Am avut norocul sa avem si in Romania invatamant privat de calitate. … De exemplu univ. Spiru Haret a eficientizat enorm procesul de invatamant micsorand timpul petrecut la cursuri si maximizand numarul de diplome obtinute, totul la un pret absolut rezonabil”.
        Asta-i scrisa la mishto, sa inteleg ?

        • HansBrinker spune:

          Pai asa ministru, asa declaratie, asa raspuns. Numai mistoul poate da sens unei astfel de discutii. Poate fi altceva decat ridicol un ministru care contesta declaratia drepturilor omului, constitutia Romaniei si in general cam toate reglementarile in materie de educatie publica?

      • Leo spune:

        Lipsa de performanță este una din tarele majorității membrilor din cadrul societății românești, nu este specifică mediului universitar privat.
        SH a existat tot din cauza faptului că statul i-a determinat pe angajații săi în funcții fără sau cu un nivel mai redus de calificare (ex. agent de poliție, casier, șofer etc) să obțină o diplomă de licență ca să aibă parte de un salariu mai bun; SH ar fi dispărut la fel cum a apărut (sau ar fi fost, cel mai probabil, la nivelul celorlalte universități) dacă același stat le-ar fi spus angajaților: „pentru că ați obținut o licență, sunteți prea calificați pentru postul de casier, deci faceți loc unei persoane ale cărei capacități intelectuale sunt potrivite acelei funcții ori prin eliberarea postului, ori prin candidatura pe o funcție corespunzătoare nivelului de educație dobândită”.
        Cred că există date cu privire la ce facultăți au absolvit bugetarii și angajații din companiile de stat și cele pe care le-am spus eu se pot verifica cu ușurință.

        Eu nu am înțeles că dl Bostan a criticat dreptul la educație ci modul prin care societatea și sistemul își bat joc de cetățeni, obligându-i să-și bage în cap informații inutile, făcându-i să „studieze” pe cei care ar putea să se ocupe de altceva, cheltuind bani cu studenți care n-ar fi trebuit să fi promovat nici măcar examenul de ciclu 2, ba chiar irosind banii, sponsorizând educația unor studenți care, după absolvire, ajung – fără costuri pentru sistemul de învățământ de acolo – în companii care contribuie la bugetele altor state.

    • Adrian spune:

      Nu l-a criticat pe d. Bostan, ci o anumită formă de evoluție personală de după Revoluție. Președintele Constantinescu a sesizat lipsa grupurilor de interese să le zicem românești (asta se vedea cu ochiul liber) și a dat liber la constituirea acestora (o acțiune cât se poate de clară, deși a fost atât de mult acuzat de inacțiune). Că au existat ulterior dezvoltări abuzive, iar se vede cu ochiul liber.

      Foarte bună fotografia, mai aveți? În prim plan pare a fi (și) actualul vice-prim-ministru, așa e?

  3. Alex 2 spune:

    O fi avînd multe bube la dosar si la cerebel domnu bostan..dar in esenta a avut dreptate. Toata profesorimea urla dupa salarii…dar face miau in liniste in in plagiatelor, curicule si relației de vasalitate ce inca e la moda cind e vb de interactiune profesor -elev- părinte. E de bun simț sa pleci dintr-o meserie unde nu esti plătit suficient….si de bun simț ca părinții sa astepte deformat de mult dar si aberant de putin de la scoala “gratuita” de stat care scoală e cum e tocmai fiindca e moka si de stat…

    • Mihai Maci Mihai Maci spune:

      Va multumesc pentru observatie. Nu stiu ce sa spun; pana si in Evul Mediu seniorul feudal avea niste obligatii (clare) fata de supusii sai – intretinerea drumurilor, repararea morilor, etc. Sa inteleg ca acum – fiind pe gratis – statul nu mai are nici o obligatie fata de noi. Atunci de ce mai platim impozite? N-ar fi preferabil sa renuntam la stat; daca tot nu ne face nici un bine? Caci acceptandu-l, nu facem decat sa platim o gasca de birocrati, ce fagociteaza bugetul public. L-as fi crezut pe d-l Bostan daca incuraja implicarea parintilor (cu bani) in sustinerea scolilor, in crearea de scoli particulare, daca sustinea o lege a homeschooling-ului si alte asemenea. Dar sa ne spuna sa contribuim tuturor cu inca un impozit la bugetul de stat nu mi se pare chiar o idee capitalista… ci una de “economie de piata originala”.

      Cu toata consideratia,

      Mihai Maci

    • dana eugenia spune:

      excellent punctate.

      • baraka spune:

        “scoala “gratuita” de stat care scoală e cum e tocmai fiindca e moka si de stat.”
        pt ca ai pus ghilimele inseamna ca nu gratuita, dar apoi spui ca e moka. deci, moka nu-i totuna cu gratuita. ce vrei sa spui?! nu inteleg.

  4. Faur George spune:

    Eu am fost la MCSI aplicand intr-un proces de recrutare a unui Expert in managementul proiectelor, cu vechime de peste 10 ani. S-a intamplat in iunie 2016.
    Colegii domnului Bostan mi-au dat niste subiecte care nu aveau nici cea mai mica legatura cu profesia de manager de proiect.

    In aceste conditii, sunt tentat sa ii inteleg strigatul de neputinta exprimat de catre domnul Bostan.

  5. Florin Oprea spune:

    Nimic bun pe lumea asta nu este gratis (aici gratis este in sensul ca nu faci o plata directa pentru un serviciu concret). Si, da, dl. Bostan are dreptate, Nu are rost sa va imbatosati (daca nu v-as cunoaste anterior, as spune imbatosare timpa, adica exact ceea ce face hadar si compania de sindicalisti) de ceea ce a spus. Gratuitatea este vaga, platesti un impozit undeva si banii ajung altundeva, difuz si confuz. Nu mai bine am plati onest un serviciu si apoi am avea dreptul sa cerem calitate? Asa, acum, ni se serveste mereu: calul de dar nu se cauta de dinti. Si, da, dl. Bostan are dreptate cind vorbeste de profesori: nu mai bine pleci tu daca nu-ti convine salariul; nu iti bate joc de copii numai pentru ca salariul e mic. Ai semnat un contract, ai acceptat conditiile, atunci tine-te nene de treaba la capacitate maxima. E aici si cercul vicios al banilor putini, dar odata si odata, trebuie luat taurul de coarne. Ce ar fi sa ne uitam si in jur: unde este invatamintul cel mai bun, unde se duc toti cu limba scoasa sa faca facultati si masterate si doctorate? In lumea anglo-saxona! A, nu se potriveste cu Romanica. Si atunci “ce-i de facut” – vorba marxistului?

  6. Diana spune:

    Domnule Maci,
    Inceputul articolului dvs. este jignitor si asta scade mult din respectul pe care cititorii dvs. se obisnuisera sa vi-l poarte. Si dl. Bostan are dreptul la opinie, ca si dvs., ca si mine.
    Apoi, dreptul la educatie este, totusi, altceva decat faptul ca pe parinti nu-i intereseaza ce anume a invatat si cat a inteles copilul lor la scoala ASTAZI sau macar sa transmita in familie ideea ca invatarea este foarte importanta si demna de respect (“Sa facem liniste! Danut invata in camera de alaturi!”). Scoala de masa ofera acces la informatie competenta si la evaluare, dar, sa fim seriosi, daca nu este sustinut de familie, de mediu, interesul copilului pentru invatare nu are cum sa se dezvolte. Degeaba dai bani de perdele, daca barfesti invatatoarea…
    Meditatii se faceau si in perioada interbelica, si se vor face mereu, de exemplu pentru limbi straine, atunci cand parintii nu converseaza acasa cu copiii in limba predata la scoala, si asta pentru ca… asa se invata.

    • Mihai Maci Mihai Maci spune:

      Va multumesc pentru observatii si pentru atentionare. Nu am dorit deloc sa ii aduc vre-o atingere d-lui Bostan personal, nici la inceputul articolului, nici in continut si nu doresc ca textul sa fie citit in acest sens. M-am referit la un mod de a pune problema care, mie unuia, ca profesor si ca parinte, mi se pare inadecvat. Iertati-ma ca o spun: pana acum n-am auzit niciodata vorbindu-se de d-l Bostan si, mai ales, n-am auzit ca dansul sa ridice vreo problema a educatiei romanesti. Si, har Domnului, sunt multe. Nici in declaratia pe care a facut-o, d-l Bostan nu a spus nimic de partea institutionala a educatiei: aceasta chiar nu conteaza? Daca dansul ar fi spus: afara cu toti dascalii – incepand cu Ministrul Educatiei si toata clica din Minister si Comisiile lui; se vor face reangajari – la toate nivelele – prin concurs international si apoi se va da retributie justa fiecaruia – va asigur ca eram primul care-l sustineam. Daca d-l Bostan ar fi spus: in tara asta sunt 1000 de oameni platiti (si nu cu salariul unui parinte de rand!) ca sa se ocupe de “calitatea educatiei”, oameni care de ani de zile nu vorbesc decat de “performante”, ei bine, aduceti-i in fata legii sa ne explice ce-au facut si de ce-au ajuns lucrurile asa cum au ajuns – va asigur ca eram primul care-l sustineam. Dar cand dansul ne spune ca la orice problema exista, singura solutie e un nou impozit; ingaduiti-mi sa nu-l sustin. Eu platesc impozite si vad ca statul nu-si face treaba pe banii mei. Vad cum creste, in jurul meu, mizeria si ignoranta si, in acelasi timp, vad functionari inalti cu venituri astronomice, cu proprietati nenumarate, cu copii in strainataturi si cu un dispret suveran fata de stupid people. Si asta nu-mi place.

      Cu toata consideratia,

      Mihai Maci

  7. Prof. pens. spune:

    Domnule Maci, cred ca si domnul Bostan n-a auzit de dta pana in prezent. Evident, aceasta este inca una din marile sale vinovatii.
    Nu este singurul membru al guvernelor postdecembriste care are de suferit atunci cand spune adevarul. Cand cineva a spus ca ne trebuie 20 de ani ca sa invatam ce e democratia, acesta a fost copios injurat, afirmand ca noi avem o “democratie originala”. Un alt ministru si-a pierdut functia cand a prezentat fara ocolisuri situatia copiilor ramasi fara parintii plecati la munca in afara tarii si a majoritatii parintilor acestora. Daca domnul Bostan va pati acelasi lucru, atunci se va dovedi inca o data ca adevarul supara.
    Desigur ca nimeni nu mai doreste un impozit in plus. Desigur ca salarile profesorilor sunt mici si nu tin seama decat de vechime si pile. Stie toata lumea de mita data in diverse situatii in toate domenile, nu numai in invatamant, precum si de traficul de influenta (vezi “Bacalaureat”). Faceti o comparatie intre rezultatele la bacalaureat obtinute de elevii scolilor particulare (unde parintii platesc si dascalii sunt bine platiti) si cele ale elevilor din scolile de stat. Este adevarat, ideea invatamantului gratuit nu este o idee comunista. Din cele mai vechi timpuri comunitatea locala asigura toate cele necesare vietii profesorului care-i invata pe copii “az-buchea”. Ideea comunista (sau doar socialista) este ca toti elevii trebuie sa faca cat mai multe clase, minim bacalaureat. E adevarat ca multi profesori isi fac datoria de forma, pentru ca forma li se cere de sefii care vin (anuntati din timp) in inspectii si pleaca dupa o masa copioasa cu sacose burdusite. Dar e perfect ca exista si profesori care sa se daruiesca total meseriei lor si din mana acestora rezulta olimpicii internationali cu care ne mandrim, nu cu testele PISA. Munca acestora s-a materializat in nenumarate de ore de pregatire neplatite, facute cu elevi care erau scosi de la alte ore.
    In concluzie, aprecierile globale nu pot fi decat gresite. De 25 de ani se fac fel de fel de “reforme” in invatamant, fara a vedea clar un scop final. Imi place sa cred ca vom progresa atunci cand planul de invatamant va fi centrat pe nevoile elevului, nu pentru a pastra un anumit numar de catedre si pe nevoile reale ale vietii econumice. Iar finantarea scolilor, deci si salarile profesorilor, vor fi stabilite clar ca procent din impozitele platite de fiecare dintre noi si vor tine seama de performanta reala a cadrului didactic, adica pe gradientul real de cunostinte dobandite la sfarsitul fiecarei etape de invatamant. Evident ca, pentru a face economie, va trebui sa se reduca toata pletora de inspectori de la diferite nivele si sa se asigure o finantare corespunzatoare pentru o baza materiala moderna a scolilior.

    • Mihai Maci Mihai Maci spune:

      Va multumesc pentru observatii. Si sunt de acord cu d-voastra. D-l Bostan nu trebuie sa ma cunoasca, pentru ca acest lucru nu intra in competentele dansului. In ce ma priveste, pana saptamana trecuta eu nu am auzit de dansul, nici in domeniul dansului (la care, e drept, nu ma pricep), nici pronauntandu-se despre educatie – cu privire la care am oarecare atentie. Da, ar fi bine ca sa avem o implicare a comunitatii locale; insa normativizarea ei tot a impozit ar semana. Pe de alta parte, voluntariatul unor parinti – care inteleg sa ajute si sa sponsorizeze – nu ar trebui sa se traduca in avantaje pentru copiii lor. Cred ca lucrurile acestea se invata doar in timp si cu multe – si inevitabile – probleme. In ceea ce priveste retributia personalului didactic, da, si ea trebuie sa fie alta. Si asteptam de la d-l ministru, la fel ca de la colegii dansului sa ne spuna care vor fi criteriile acestei diferentieri. Deocamdata, singurul criteriu e functia in ierarhia administrativa a invatamantului: sunt recompensati nu cei ce fac ceva, ci cei ce “raporteaza performante”. “Raportul” acesta, nu munca, e rasplatit. Aceasta stare trebuie schimbata. Si ne dorim ca Ministerul Educatiei sa propuna schimbarea si Parlamentul sa o legifereze, despartind apele clar. Dar nu uitati un lucru: pana una-alta suntem impozitati pentru educatie si banii nostri merg – unde? – pare-se la niste functionari care (daca ne luam dupa starea invatamantului) nu si-au facut treaba. Cu ei ce facem? Sau, pur si simplu, incepem maine de la zero, ca si cum pana acum nu s-ar fi intamplat nimic?

      Cu toata consideratia,

      Mihai Maci

  8. Mihai Popa spune:

    Declaratia domnului Bostan este criticabila in multe aspecte. Eu unul nu sustin in nici un caz introducerea unei taxe suplimentare. Asa cum ati spus, gratuitatea invatamantului nu este o idee socialista ci unul dintre pilonii statului democratic.
    Pe de alta parte insa exista dezinteres din partea unei largi majoritati a parintilor. Asta este o realitate. Probabil si-au pierdut ei insisi speranta in faptul ca educatia ar putea fi calea spre succes pentru copiii lor. In fiecare oras exista unul, doua sau in cazuri fericite patru-cinci licee unde inca se mai face carte, depinde si de marimea orasului. In rest e nenorocire. Parintii nu calca pe la scoala, nu se intereseaza de ce fac copiii. Stiu ca in ziua de azi e reprobabil sa vorbesti de constrangere, ca totul ar trebui facut prin motivare si tehnici moderne de parenting etc. etc. dar eu cred ca 90% dintre copii trebuie tinuti din scurt ca sa se tina de scoala. Asa a fost mereu, asa va fi si in viitorul previzibil al umanitatii, restul e ipocrizie.
    Si mai sunt desigur multe cazuri de profesori slab pregatiti si blazati. Am avut si eu, ce-i drept putini. Acum s-au inmultit. Dar nu-i pot invinovati pe ei in conditiile in care statul ii plateste mizerabil, ii obliga sa transforme copiii in material pentru meditatii si adesea trebuie sa se lupte nu doar cu sistemul ci si cu indolenta parintilor.

    • Mihai Maci Mihai Maci spune:

      Va multumesc pentru observatii. Aveti dreptate, asa e. Numai ca pe profesorii slab pregatiti si balazati – la toate nivelurile – ii certifica pe functie (prin concurs, acreditare si evaluare) niste institutii de stat si, mai exact, niste functionari bine platiti pentru aceste munci. Nu parintii copiilor si nici profesorii care-si fac treaba. Cum de mecanismul acesta al acreditarilor, al atestarilor si al evaluarilor – care, la vremea lui, a inghitit milioane de euro si a fost prezentat ca o mare reusita – a ajuns sa produca impostura? Si cine raspunde pentru aceasta? Parintii, cu o suta de lei de caciula? Ma scuzati, nu cred ca acesta e raspunsul bun.

      Cu toata consideratia,

      Mihai Maci

      • Mihai Popa spune:

        Am pe masa cartea dvs. “Anatomia unei imposturi”. O parte din texte le citisem cand le-ati publicat. Inclin sa cred ca dvs., profesor fiind, priviti cu un ochi critic in special catre cei care au in maini destinele educatiei: angajatii ministerului si cei ai inspectoratelor scolare. Eu, ca parinte, vad mai degraba erorile noastre, ale celor ce avem copii de varsta scolii si adesea gresim fie prin dezinteres fie prin faptul ca ne intereseaza notele si nu substanta educatiei.
        Poate ca e bine ca-i asa si ca nu urmam modelul generalizat in societate, acela de a-i invinovati mereu pe “ceilalti”. Ma gandesc ca existe sanse ca in timp sa apara o “restauratie” a valorilor.

    • baraka spune:

      modernitatea nu poate sa cuprinda si idei socialiste?
      probabil ca nu, fiindca socialismul a aparut dupa modernitate. :) )

  9. ion spune:

    Bun si daca nu trebuie sa fie gratuit de ce mai este obligatoriu ? Multi comentatori,fiecare cu parerea lui,ce interese au ..se mai si vad pe la unii,fiecare cu boala lui ori pata lui, stiu de la bunicul ca odata, prin capitalismul anterior, prin sat carte stia primarul,notarul si popa si toata lumea era fericita,cum istoria se repeta cred ca nu suntem departe…………..

  10. mihai spune:

    ”şcoala merge prost din cauza părinţilor, pe care nu-i interesează calitatea actului didactic”
    Total fals,parintii sunt foarte interesati de calitatea actului didactic si de competentele personalului didactic..DAR cand mergi la o o unitate de invatamant sa reclami ceva,e ca si cum nu ai merge .pentru-ca toti se acopera intre ei sau inchid ochii la greselile colegilor.
    Va dau un exemplu scoala din bacau ,Miron Costin si stirea difuzata acum aproximativ doua saptamani unde o invatatoare de la clasa PREGATITOARE agresa fizic si psihic copii din 2015 de la inceputul anului scolar si nu s-a facut nimic ,absolut nimic CONCRET ,desi era si cercetata penal pentru aceste fapte si parintii au facut plangeri de la inceputul anului scolar
    Intre timp,anul scolar s-a incheiat si doamna respectiva va preda in continuare. La alta scoala,dar va preda in continuare.
    Ca na..nu se poate face nimic . Doamna directoare era de parere,in reportaj, ca ”e o situatie mai dificila la clasa respectiva..copii sunt obraznici ”…Poftim..ce sa mai zici..foarte usor sa dai vina pe niste copii de 6 ani care normal,ar fi trebuit sa fie la gradinita . Ei se asteptau probabil sa aiba la clasa pregatitoare adolescenti..
    Deci..degeaba esti interesat ,reclami,soliciti schimbari,etc..din cauza sistemului acesta total depasit ,chiar nu conteaza cat de interesat esti de calitatea actului didactic. pentru ca nu esti luat in seama si nu ai nici o sansa sa schimbi ceva atata timp cat cei de sus stau si privesc..de fapt.. inchid ochii..nici nu privesc..asta e mai rau ..
    Si,ca sa inchei,va felicit. Un articol foarte bun .

  11. Cititor spune:

    Nu consider afirmațiile dlui. Bostan atât de injuste încât sa atragă aceasta avalanșă de critici. Stiu câteva lucruri clare: 1) De când incepe grădinița si pana se termina cl a XII-a, școlarizarea de stat nu e gratuita. Ea costa din ce in ce mai mult. Părinții plătesc semestrial pentru: fondul grupei/ clasei, pentru paza asigurata de firme de bodyguarzi, pentru diferite si multe materiale didactice necesare fiecărei discipline, chiar pentru manuale (cele transmisibile, pe care școală le oferă sunt vechi, mâzgălite, cu pagini lipsa – nu se pot folosi), pentru dotări ale diverselor clase/cabinete cu perdele, jaluzele,tv, cd player, tabla inteligenta, mobilier nou, aer condiționat, renovari si tot ce mai doresc cadrele didactice si conducerea scolii. De obicei, aceste investiții se fac la începutul fiecărui ciclu si, de la ciclu la ciclu, părinții sunt de acord pentru ca primesc in schimb anumite promisiuni de la conducerea scolii (o anumită sala de clasa, anumiți profesori la clasa, program dimineața, si altele asemenea. 2) Apoi vine costul meditațiilor care, sa știți, încep acum din clasele primare chiar cu cadrul didactic de la clasa. Meditațiile continua si se înmulțesc pe tot parcursul școlarizării. 3) Cărțile primite de elevi ca premiu la serbarea de sfârșit de an pentru bunele rezultate obținute sunt cumpărate tot de părinți, mai ales acum când premiul I e luat de jumătate de clasa, la fel si celelalte premii. 4) Diverse calendare, bilete la spectacole absolut nepotrivite vârstei, pliante ce fac publicitate agențiilor de modelling, de pilda). 5) Culegeri de probleme si exerciții la materiile de examen, dar nu numai. Nu o singura culegere, ci mai multe pentru aceeași materie. 6) Recent introdusele uniforme. N-am vorbit de banii strânși pentru 1 si 8 martie, pentru ziua doamnei, pentru Craciun , etc. N-am vorbit nici de banii pentru spectacole, pentru excursii, etc. N-am vorbit nici de banii pentru rechizite. Socotiți doar punctele 1-6 si veti afla o suma bunicica ce pleacă din buzunarul părinților anual, suma ce diferă de la școală la școală dar nu cred ca lipsește din școlile mediului urban. Nu stiu cum e la sate. Când copiii sunt mici, părinții spera ca toate astea ii vor ajuta. Când copii cresc, se observa ca pe unii, pe cei mai multi, nu i-au ajutat deloc. Peste tot in lume, școlile private sunt considerate a fi mai bune decât cele de stat. Sunt curios sa stiu cat mai plătesc părinții in plus, in afara de taxa, la o școală privata. Ar fi utila o comparație intre cat costa școală primara (cls. 1-4) la stat (pe bune, nu pe declarații sforaitoare ) si cat costa ea in sistemul privat. La cați bani se iau in școlile de stat de la părinți, e normal ca așteptările lor inițiale sa se spulbere in final. In plus, acest sistem care-i pune pe copii sa vehiculeze atâția bani de la vârste mici acolo unde ar trebui sa meargă ca sa învețe si sa se formeze ii cam deformează. Am uitat de fondul de protocol pentru examene! Corolar!

  12. Cititor spune:

    Am uitat nr. 7) concursurile școlare – multe si toate cu bani (in afara celor organizate de ministerul ed.)

  13. G. C. Modoi spune:

    O mare problema este ca cei mai multi dintre elevii si studentii actuali n-au asteptat sa vina vreun cap luminat de ministru sa le spuna ce sa faca si au facut deja ceea ce le-a spus d-l Bostan: au aruncat cat colo idea de a ajunge la randul lor profesori si s-au orientat catre alte meserii mai banoase. Dintre cei putini care sunt suficient pregatiti si dotati pentru a urma o cariera didactica o buna parte parasesc tara. Prin urmare profesori ajung, cu mici exceptii, cei mai slabi. Or, dupa cum se stie, nu poti face bici din orisicare material. Daca meseria de dascal nu va deveni cat de cat rentabila si din punct de vedere financiar, situatia nu se va schimba. Si cand zic, cat de cat rentabila, nu ma gandesc la salarii imense, pe de-o parte este clar ca acestea nu au de unde sa fie platite in sistemul bugetar, si pe de alta este evident ca profesorii au si anumite avantaje care nu sunt de neglijat (vacante, program mai scurt etc.; de exemplu o domnisoara/doamna care isi doreste si timp de stat cu actualli sau viitorii copii ar putea fi atrasa de aceste avantaje, cu mentiunea ca totusi isi doreste si sa ii creasca decent). Este de ajuns sa urmariti cu atentie cat de greu se inlocuieste un profesor la un liceu bun din Romania. Va asigur ca daca nimica nu se schimba in 20 de ani situatia va fi si mai dramatica: elevii buni, care vor exista cu siguranta, vor rade de profesorii mai slab pregatiti decat ei. Sau sunt optimist cand zic 20 de ani?

  14. Josef Svejk spune:

    Și totuși Bostanul are dreptate. Ca orice serviciu de stat, învățământul de stat nu poate fi performant. Iar chestia asta devine și mai acută la Portțile Orientului. Asta e. Realitatea poat fi înjurată ascunsă, cocoloșită, dar nu poate fi ocolită. Partea și mai proastă e că nu se întrevede NIMIC care să schimbe situația catastrofală a educaței românești.

    Nu e atât vorba de nivelul finanțare cât e vorba de limitările de ordin social ale învâțâmântului de stat. Mă uit la cazul SUA unde școlile de stat ( ~ 5% dn totalul școlilor) sunt totuși finațate mult mai bine decât cele din România și sunt totuși înfiorător de proaste. Probabil că mai proaste ca cele românești. Școlile private, confesionale și cele comunitare (în esență tot școli private) ce reprezintă restul de ~ 95% din școlile americane. Ele sunt de la mediocre la foarte performante. Există într-adevăr o corelație directă între cât de prosper e districtul școalar și calitatea școlilor din district, dar există și districte sărace (finanțate poate chiar mai prost ce cele de stat) cu școli totuși mult mai bne ca cele de stat. Însă nu știu să eiste școli de stat mai bune ca cele comunitare sau private.

    La scurt timp după ce am ajuns aici, când copilul cel mare a intrat în clasa pregătitoare (pre-school), am participat la una din ședințele board-ului districtului. Toate sunt publice. Era vorba de un proiect de construcție a unei noi școli elementare și modalitatea de finanțare. Eram oripila de ideea măririi impozielor pe proprietae pentru finațarea noii școli. La un moment am întrebat și eu dacă nu putem totuși obține finanțare (măcar pentru reducerea/evitarea dobânzilor) din partea statului sau a guvernului federal. Refuzul a fost net și pentru mine atunci șocant și de neînțeles. Cu timpul l-am înțeles însă foarte bine. Dacă accepți fie și un cent de la buget totul s-a sfârșit. E ca ciuma. Nimicește tot ce atinge :-D . Dacă accepți bani de la stat atunci statul va avea un cuvânt de spus în administrarea districtului, în programa școlară, etc. și de aici totul o ia pe apa Sâmbetii iar școala ajunge rapid la nivelul uneia de ghetto,,,

    • Adi spune:

      Parerea mea este ca va osteniti inutil, dovada ca la comentariul dvs., care spune ceva important, autorul, cu toate ca raspunde la multe altele, nu considera necesar a formula un raspuns.
      Din ideile autorului articolului, imens majoritare in sistemul educational romanesc, rezulta doar atat: mentinerea “gratuitatii” invatamantului, de parca ar fi greu de inteles ca acesta nu este deloc gratuit, ci doar finantat indirect din toate taxele si impozitele platite de noi. Insa sub aceasta masca a gratuitatii si a singurei idei produse de catre corpul profesoral (prin sindicatele din care 99% fac parte), anume ca invatamantul este slab finantat se ascunde o risipa de neimaginat. Din ce a spus domnul Bostan nu se intelege, asa cum sustine dl. Maci, ca acesta a propus cresterea impozitelor pentru finantarea suplimentara a invatamantului, ci ideea de a gasi o metoda de a apopia parintii de scoala (si de performanta acesteia) in care isi trimit copii, tocmai prin a-i face sa simta mai direct ca scoala copiilor ii costa. Ori, tocmai de asta se fereste sistemul ca dracu de tamaie, nu cumva sa simta direct parintii ca platesc scump un serviciu prost. Oare cati dintre parintii celor 50% dintre copii care termina liceul si nu isi iau bacalaureatul ar mai da vreun ban liceului, daca ar trebui sa-i dea direct si nu prin intermediul bugetului de stat? Dar sistemul obligatoriu si “gratuit”, prin intermediul statului, isi permite, de un deceniu deja, sa plateasca inutil jumatate dintre profesorii de liceu din Romania. Acelasi sistem “gratuit” (si prost finantat, asa cum deja s-a stabilit) isi permite de mai mult de un deceniu sa plateasca pentru pregatirea multor medici, ingineri, etc. care pleaca in strainatate si tot de atunci sistemul sta, priveste ingrijorat la drobul de sare si boceste ca ne pleaca copii bine pregatiti in strainate. Bravo lor si bravo statelor in care pleaca si care se aleg cu specialisti pregatiti pe banii saracilor de romani! Dar, Doamne fereste!, sa incerce cineva in Romania sa atenteze la “gratuitatea” sistemului de invatamant si a celui medical.

      • Josef Svejk spune:

        Știți vorba aia a redneck-ului: „There ain’t no such thing as a free lunch”. Adică nu există mese gratis. Totul se plătește. Pentru moment majoritata zdrobitoare a românilor nu înțeleg asta. Cu timpul s-ar putea totuși să o înțeleagă…

    • baraka spune:

      nu tine explicatia. din moment ce doar 5% sunt publice, cu siguranta acolo se vor duce aproape numai copiii din medii nashpa. chestia asta va da peste cap tot ce incerci sa spui despre finantare.

      • Josef Svejk spune:

        Tocmai că ține. Nu e neapărat vorba de a cheltui mai mulți bani, e voarba de a-i cheltui mai bine. Școlile comunitare nu percep nici un fel de taxe de studiu de la părinți. Ele sunt întreținute din taxele pe proprietate plătite de rezidenți.

        Într-adevăr școlile susținute de stat sunt școlile din ghetto-uri unde comunitățile sunt atât de sărace încât nu pot susține școlile din taxele locale și tunci guvernul federal sau/si cele ale statelor preiau finanțarea și administrarea școlilor. Majoritatea absolvenților din acele licee se duc direct la închisoare după absolvire. Acele omunități reprezintă oricum o cauză pierdută. Ideea e că li se oferă o șansă la educație de calitate restului de 95% din copiii…

      • baraka spune:

        Nu cred ca e ok argumentul. Ca sa arat ca educatia este mai bine sa fie gestionata pe plan local, si nu de stat, trebuie sa vorbesc de doua finantari asemanatoare (am inteles ca asa ar fi, din ce ati spus) si de doua grupuri de studenti, la fel, asemanatoare. Dar grupurile nu sunt asemanatoare, unul fiind mai sarac, cu infractionalitate ridicata (etc; am folosit atributele folosite), prin urmare, nu pot sa decid care model este mai bun, cel local, ori cel de stat.

    • silicon_v spune:

      Acesta mi se pare un raspuns bun :)

      Adica ne puteti spune cum functioneaza sistemul in tara in care ati ajuns, o tara evident mai dezvoltata decat Romania. Si putem incerca sa invatam din acel system.

      Din pacate sistemul descries (cel american presupun) nu mi se pare aplicabil, tinand cont de nivelul de dezvoltare actual al Romaniei. Daca am aplica un sistem in care 95% ar fi scoli private, sustinute de investitori sau de comunitatile locale, am constata ca mediul rural romanesc nu poate sustine acest sistem. Mediul rural e sub-dezvoltat, legat inca de o agricultura de subzistenta. Lasam 40% din populatie fara acces la un sistem de educatie. Daca extindem un pic si la micile localitati urbane (care erau centre mono-industrial in vechiul regim si care astazi sunt slab dezvoltate), ne ducem spre 60% din populatie care nu isi poate asigura singura un sistem cat de cat rezonabil de educatie. Poate sa fie numit stangist sau socialist punctul meu de vedere (desi eu cred ca nu am astfel de simpatii), dar nu cred ca se poate astazi fara un sistem public de educatie in Romania. Adica nu cred ca astazi solutia pentru Romania e liberalizarea totala a sistemului. Avem o problema, dar nu vad cum asta ar putea sa fie solutia, in conditiile date (cativa poli de dezvoltare in Romania in jurul catorva orase mari, cu venituri medii mult peste media nationala)

      P.S. Totusi aveti o viziune un pic catastrofica asupra sistemului de educatie romanesc, asa cum vad ca se poarta in tot mediul on-line, chiar si cel romanesc. Eu am 3 copii in acest sistem, si mi se pare destul de departe de un sistem in colaps. Sunt enorm de multe de imbunatatit (in special asupra programei scolare, zic eu), dar sa nu exageram chiar atat. Cred ca un profesor roman, mai ales unul bun si care isi face meseria cu drag, ar trebui sa evite sa citeasca prea mult online-ul romanesc, caci e deprimant.

      Si, ca sa nu fiu acuzat de subiectivism. Iata testele PISA 2012 (ultimul an in care avem rezultate la aceste teste), la matematica:
      Pozita 36: USA scor 481
      Pozitia 45: Romania scor 445

      De aici:
      https://en.wikipedia.org/wiki/Programme_for_International_Student_Assessment#Overall_performance

      Si ceva imi spune ca la urmatorul test (2015), Romania o sa fie ceva mai sus, caci testele de evaluare nationala au inceput de ceva vreme sa fie modelate dupe testele PISA si asta ajuta la punctaj.

      • Josef Svejk spune:

        N-ați înțeles nimic. Nu e vorba de a cheltui mai mulți bani, ci de a-i cheltui mai bine, de a oferi ceva de o calitate ridicată în schimbul lor. Oricum România cheltuie mult prea mult pentru nimicul de care beneficiază copiii.

        Da, consider că abordarea dumneavoastră sintetizează toată micimea și ticăloșia socialismului/stângismului: Dacă 60% din copii trăiesc în comunitătți mult prea sărace pentru a le asigura o educație de calitate, atunci hai să-i sacrificăm și chinuim inutil și pe restul de 40% care ar avea șansa unei educații de calitate. De dragul egalitarismului :-D

        Imaginea pe care o am asupra învățământuui românesc nu e deloc una catastrofică. Pur și simplu dumneavoastră nu păreți să aveți aveți nici cea mai vagă idee vis a vis de ceea ce înseamnă educație de calitate și de aia școala a la Trăznea ce se practică în România vi se pare OK.

        Cât de relevane sunt testele PISA?! Câți tineri dn toată lumea le dau? E vorba de câteva sute de mii. În SUA vorbim de peste 50 de milioane de copii în clasele I-XII. Nu-mi imaginez ce tineri americani ar fi interesați să lea dea și mai ales de ce? Universitățile americane țin cont doar de GPA (un soi de bacalaureat care e un test obligatoriu) și de testele opționale ACT și SAT. E ca și cum ați susține că învățământul românesc e mai performant ca cel american pentru că, copii români au rezultate mult mai bune la Olimpiada Internațională de Limba Franceză (nu știu dacă e adevărat) :-D :-D :-D

  15. nnm spune:

    Total de acord ca invatamantul mediu, liceu si scoala profesionala, trebuie sa fie obligatoriu si gratuit. Cand vine vorba de invatamantul superior se schimba lucrurile. Peste 50% dintre studenti vin la facultate din cu totul alte motive decat pentru a invata, de gura parintilor, pentru ca “da bine”, sau pur si simplu pentru “viata de student” (mai ales).
    Suntem tara cu cel mai mare numar de absolventi care nu lucreaza in domeniul pentru care s-au pregatit. Si asta nu e doar din cauza ofertei (cum cred unii). E in primul rand din cauza lipsei de interes a studentilor. Daca tot e gratis, de ce sa nu profiti. Intai termini o facultate, pe urma mai vedem.
    Invatamantul superior nu este un drept fundamental. Nu intamplator cele mai bune universitati au taxele cele mai mari. Este cel mai bun filtru pentru studentii dezinteresati sau nehotarati. Nimeni nu-si permite sa arunce banii pe fereastra (in afara de stat) pe studii care nu folosesc la nimic.
    Invatamantul superior ar trebui sa fie exclusiv pe baza de taxa. E nevoie de un cadru legislativ pentru acordarea bureselor, sociale sau de merit, dar numai pe baza de contract individual, cu drepturi si obligatii, intre finantor (care poate fi oricine, inclusiv statul) si student. In afara de investitii si finantarea de proiecte, statul nu trebuie sa dea niciun ban la universitati, acestea trebuie sa-si autofinanteze cheltuielile operationale.
    Cand ai putini bani, decat sa faci totul – dar prost, mai bine putin si bine. Banii ar trebui directionati catre invatamantul primar si mediu. Cu aceiasi bani pregatesti 10 ingineri chimisti (care ajung sa lucreze in publicitate, eventual pleaca “afara”), sau 100 de muncitori calificati. Ce e mai bine? Daca ai nevoie de un inginer bun sau un cercetator, il poti aduce de oriunde (asa fac americanii si se descurca foarte bine). Daca ai nevoie de muncitori calificati, nu ai de unde sa aduci. Fara muncitori calificati nu vin nici invetitii. Deci n-ai nevoie nici de ingineri.

    • baraka spune:

      nu stiu cum spuneti ca e o solutie buna fara date statistice.
      cat ar costa un an de studiu daca statul isi va retrage sprijinul? cati si l-ar mai permite?

      apoi pt partea aia cu 50% aveti vreo sursa?
      ca si pt partea cu americanii?

      • nnm spune:

        Este un lucru binecunoscut, probabil nu sunteti la curent. In plus cunosc situatia fostilor mei colegi. Iata doar trei linkuri gasite fara niciun efort:

        http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/cifre-uluitoare-70-dintre-absolventi-fac-facultatea-degeaba–3999.html
        http://www.mediafax.ro/social/80-la-suta-dintre-absolventi-lucreaza-in-alte-domenii-decat-cele-in-care-s-au-pregatit-10664353
        http://www.zf.ro/profesii/de-ce-au-devenit-studiile-superioare-un-must-have-in-cv-uri-chiar-si-cand-nu-folosesc-la-nimic-4051351

        Din cate stiu statul subventioneaza cam 70% din costul pe student. Acum taxa e 500 de euro, deci ar trebui sa fie minim 2000 de euro anul de studiu (doar taxa, fara cazare si masa). Oricum de 5-10 ori mai mic decat in alte parti.
        Sustineti ca multi nu-si vor putea permite. Dar este treaba mea, a noastra, ca nu-si permit? De ce trebuie sa finantam noi studiile altora, fara a avea vreo garantie ca vom benefica in vreun fel? De ce trebuie sa risipim putinii bani cu un randament atat de scazut?
        Daca o comunitate are nevoie de un medic, poate sa acorde o bursa, iar in contract sa specifice ca respectivul trebuie sa lucreze 5 ani pentru ei. Daca o firma are nevoie de un inginer chimist, nu-i opreste nimeni sa acorde o sponsorizare. La fel si statul daca are nevoie de functionari.
        Cine vrea sa invete, invata. Ca obtine bursa, ca-l ajuta parinti, ca-si face credit, sau munceste in timpul liber, conteaza mai putin. Asa se intampla in toata lumea. Invatamantul costa si nimeni nu-ti da bani asa pur si simplu, fara a cere ceva in schmb. Doar la noi se intampla asta.
        Daca ati fi intrat vreodata pe siteul unei universitati americane, ati fi observat ca mare parte dintre profesori (si chiar studenti) au nume asiatice, orientale sau est-europene.
        Invatamantul primar si mediu american e recunoscut pentru calitatea slaba, dar acolo nu intereseaza pe nimeni ca absolventul sa stie integrale sau trigonometrie. Ii intereseaza respectul fata de munca si de societate. Si nu este considerata o rusine sa fii muncitor calificat, fara studii superioare. Iar daca au nevoie de un specialist si nu-l au, pot recruta de oriunde.

        • baraka spune:

          Va multumesc pentru raspuns, dar din informatiile de acolo nu rezulta ca studentii vin la scoala din alte motive decat pentru a invata, chit ca au nevoie de acea diploma (nu-s incompatible, diploma si invatatul). Intr-adevar, reiese ca multi nu se angajeaza in domeniu, dar nu am gasit nicio comparatie cu alte tari in aceasta privinta.
          Daca accept suma de 2000E/an, va implica, cred, acelasi raport ca afara dintre anul de studiu si salariul mediu (am considerat un an studiu afara 10000E, la o facultate obisnuita). Chiar si asa nu ar fi corect; o putere mai mica de cumparare va forta un procent mai mare din suma disponibila sa fie indreptata catre lucrurile necesare. Prin urmare, va fi nevoie de mult mai multe salarii medii pt a acoperi un an de studiu. Probabil ca aici se mai pot spune multe, dar nu ma pricep.
          In incheiere, propuneti un invatamant primar si mediu ca la americani, unde sa se puna accentul pe respectul fata de munca si societate. Deci, asta lipseste educatiei din ro ca sa fie de calitate, ca despre asta era vorba?

          • nnm spune:

            Sunt convins ca studiul exista pe undeva integral, a fost finantat din fornduri europene. Nu am acum informatia aceasta.
            Referitor la motivarea studentilor, probabil nu aveti contact cu mediul lor. Recent am avut in practica un student care-si dorea sa devina “chef” (adica bucatar) nicidecum specialist in IT. Dar parintii l-au obligat sa dea la Politehnica, si chiar a reusit sa termine cu chiu cu vai. Nici ceilalti nu erau prea departe, chiar daca aveau medii bune (dintr-un grup de sase). Anul trecut in schimb am avut o studenta (romanca) de la o facultate din Franta. Incomparabila atitudinea, era singura care punea intrebari si se implica activ.
            Atunci cand primesti totul pe gratis, ajungi sa crezi ca totul ti se cuvine. Patru salarii medii pe an nu reprezinta o suma mare pentru cineva care isi doreste si e capabil de o cariera intr-un anumit domeniu (si sa nu uitam de burse). In schimb e suficient de mare ca cei nehotarati sau insuficient pregatiti sa renunte. In plus este cel mai bun filtru pentru a reduce specializarile fara cerere si supradimensionate. Daca toate marile universitati functioneaza asa, de ce vrem noi sa facem altfel?
            Referitor la invatamantul primar, cu siguranta este cel mai important. Acolo se formeaza deprinderile esentiale, corectitudinea, respectul fata de reguli, de societate. Toata lumea face scoala primara, doar o mica parte facultate. Acolo e important ca lucrurile sa mearga bine. Orice sistem se cladeste de jos in sus. Cand ai o baza solida, restul vine de la sine.
            S-a ajuns la doctorate plagiate pentru ca pe tot parcursul scolii elevii copiaza referate si materiale de pe internet, fara sa realizeze ca plagiaza. Si mai ales fara a fi penalizati.
            Si de ce tinem noi neaparat sa avem un numar mare de absolventi de facultate cand este o cerere imensa de muncitori calificati (pleaca investitorii din cauza asta) si aproape deloc de cercetatori?
            Probabil e inca o reminiscenta a sistemului comunist, in care datorita egalitarismului in privinta veniturilor, diferenta o facau studiile. Nu erai mai bine platit, dar macar erai “domnul inginer”.

          • baraka spune:

            Nu am formata o parere clara despre ce ati spus, asa ca o sa spun cateva lucruri disparate.

            Ma intreb, daca toti primesc totul gratis, cum as putea sa ajung la concluzia ca mie nu mi s-ar cuveni?

            Nu-mi pare ca un sistem e totuna cu o cladire. Am zis asta pentru ca: imaginati-va ca am renunta complet la invatamantul superior, asteptandu-l sa se dezvolte natural din cel primar. Dar cel primar este modelat de cel superior, caci altfel se va transforma in scoala bunelor maniere ori altceva asemanator. Pp ca observati problema.

            Este mult mai probabil ca fie o cerere imensa de muncitori calificati cu pretentii salariale mici, fiindca ma indoiesc ca oamenii nu s-ar califica daca ar fi platiti decent.

            • nnm spune:

              Nu rastalmaciti ce am spus. Nu renunta nimeni la invatamantul superior, ci la gratuitatea invatamantului superior. E o mare diferenta. In plus exista mecanismul burselor, iar statul poate sa sponsorizeze oricati studenti are nevoie. Sub contract, fara grija ca dupa ce termina studiile vor pleca in alta parte.
              Chiar vi se pare o coincidenta ca cele mai bune sisteme de invatamant sunt cele bazate pe taxe? Producem absolventi pe banda rulanta, din care 50% lucreaza in alt domeniu, iar 25% pleaca. Prin introducerea taxelor probabil numarul total s-ar reduce la jumatate, dar al celor care raman in domeniu ar fi chiar mai mare. Ar renunta doar cei nehotarati si nepregatiti. Iar calitatea ar fi incomparabila. Nu va mai face nimeni facultate ca sa se afle in treaba (pe banii nostri). Iar cu banii respectivi am putea face scoli de agenti de vanzare, pentru ca asta fac “inginerii” nostri.

            • baraka spune:

              Imi pare rau ca nu pot sa va urmaresc argumentarea. Asta e.

            • nnm spune:

              Imi pare rau, dar nici eu nu pot sa inteleg de ce trebuie sa platesc din banii mei niste oameni care nu stiu ce vor si nu sunt capabili sa urmeze o cariera. Inteleg ca trebuie asigurata egalitatea de sanse, si invatamantul primar gratuit este esential, dar atat. Cine vrea mai mult, sa obtina prin munca lui, nu a altora. Asa este peste tot, si functioneaza foarte bine.
              Sigur cand ai crescut in comunism, cu totul pe “gratis”, e greu sa intelegi ca e o mentalitate paguboasa. Da-i cuiva ceva pe gratis, si l-ai invatat sa nu faca nimic. Dupa care-ti sare si-n cap ca nu-i mai dai. Asta e problema pe care n-o intelegeti.

  16. euNuke spune:

    “Altminteri cum să ne explicăm că a devenit aşa capitalist feroce?!”

    Domnule Maci, s’ar putea sa ma insel in interpretarea sintagmei “capitalist feroce” pe care o utilizati vizavi de ministru Bostan, s’ar putea sa fie vorba de o simpla ironie. Si totusi, in cazul in care vorbeati serios si priveati declaratiile acestuia ca pe o mostra de capitalism extrem ma simt obligat sa intervin, nu de alta, dar e deja destul resentiment la adresa oamenilor de afaceri si capitalismului in tara.

    De cate ori pomeneste cineva de comunism in mod negativ, asa, din senin, ar trebui sa stim ca urmeaza o pozitionare fortata la dreapta spectrului politic si ca autorul urmeaza sa ne dea cu “reforma” peste des’te. Dar a pretinde plata unui serviciu public obligatoriu NU este nicidecum capitalism. In raport cu ofertantul -monopolist- cetateanul este un client captiv, fortat sa achizitioneze serviciile statului indiferent de calitatea acestora. Cetateanul nu are niciun drept contractual in acest raport ce se instituie exclusiv in temeiul legii, ca atare nu poate refuza un anume element al ofertei, nu se poate pronunta asupra pretului, nici asupra costurilor decise de o Centrala birocratica, nici asupra prestatorilor directi [profesori sau simpli gardieni ce mimeaza pedagogia]. Serviciul cu pricina NU este gratuit pentru ca cetatenii sunt obligati sa’l suporte prin impozitele recoltate prealabil. Este gratuit, teoretic, doar pentru acei cetateni atat de saraci incat nu platesc niciun impozit statului roman [si acestia sunt un segment minor de populatie caci e greu sa traiesti in tara asta fara sa achiti TVA-ul cand iti iei de'ale gurii]. Deci, avem un bun cu tranzactionare reglementata si limitata in favoarea statului vanzator-reglementator, in care bunul ia orice forma isi doreste vanzatorul monopolist, asupra caruia cumparatorul nu are nicio posibilitate legala de a’l evalua, refuza, respinge la plata, schimba cu altul asa cum se intampla in capitalism.

    Din declaratiile ministrului nu reiese nicicum dorinta de a sparge monopolul educational al Statului, nici macar dorinta de a liberaliza anumite segmente ale pietei educatiei, ci, in mod clar, o sfidatoare nazuinta de a extinde raptul institutionalizat al statului-feroce prin perceperea unor noi taxe, caci “nimic nu poate fi gratuit” chiar daca cetatenii platesc deja de 2 ori serviciul nesolicitat [o data prin taxe si impozite si a doua prin contributii ilicite sau cel putin imorale catre scoala, profesori, edituri]. Vreti neaparat sa descoperiti cheia ideologica a acestor pretentii aiuritoare, a acestui elan hraparet de birocrat-feroce? Pai, daca ne gandim la ce s’a intamplat deja cu celalalt serviciu asigurat de stat -sanatatea- putem prefigura o reforma fascistoida, o struto-camila de tip parteneriat public-privat, menita sa inlature sarantocii din scolile ‘de elita’ unde copchii bostanilor se cam impiedica de odraslele barabulelor ‘dezinteresate’, adica incapabile sa contribuie dupa noul fason la propasirea scolii publice, recte a afacerii de pe tarlaua statului. O noua megaafacere a statului cu statul si cu capusele lui private crescute tot de oamenii stratului. Nici vorba de capitalism, nici vorba de retragerea statului din economie, nici vorba de renuntarea la centralizarea programei si diciziei, nici vorba de desfiintarea inspectoratelor, nici vorba de liberalizare, ci inc’o manevra din categoria ‘vechiul smen se’ntoarce’ in care ‘descentralizarea’ va insemna o mai mare putere economica acordata punctelor de lucru ale statului, in care scolile vor primi un buget pe mana ca sa’mpace caprele si verzele politice din teritoriu. Adica fix ‘reforma’ din sanatate in care spitalele au intrat pe mana unor ‘manageri privati’ de stat si au facut ce a putut sa afle toate lumea intre timp.

    Acum, asupra parintilor care “nu cer calitate” serviciului public. Parintii care nu solicita ca serviciul de stat sa fie extins prin diverse activitati extrascolare/ extracuriculare, parintii care nu’si preseaza copiii sa se incadreze in sablonul etatist [serviciul educativ este o activitate de modelare mentala], parintii care nu platesc un leu in plus fata de ce legea le impune [dar uneori isi angajeaza profesori pentru meditatii private], ei bine parintii astia ‘dezinteresati’ sunt adevaratii capitalisti din sistem. Pentru ca, indiferent ce viseaza comunistii si fascistii, piata nu poate fi anihilata de niciun mecanism statal, iar in timp oamenii pricep ca sunt clienti captivi ai Statului si incep sa caute alternative pentru ca in ochii lor educatia este o valoare ce merita sa fie apropriata indiferent de dificultati si pret. Desigur, fiind vorba de servicii clandestine valoarea de piata a serviciului este dificil de stabilit, deci e posibil ca pretul platit in privat sa nu fie cghiar corect, dar macar au posibilitatea de a renunta oricand la serviciile profesorilor privati, de a interveni si schimba natura raportului. Evident ca acesti parinti -care deja au intrat pe piata privata si au accesat servicii paralele- sunt prea putin dispusi sa accepte costuri suplimentare pentru serviciile nelegale pe care scolile de stat incearca sa le impuna, ca atare se vor opune ‘reformei’ menite sa ascunda abdicarea statului de la obligatiile sale constitutionale, reforma ce consta in inlocuirea sursei de finantare a scolilor publice, in loc de stat prin autoritati centrale si locale, acealasi client-captiv si pagubit ce va fi obligat sa contribuie pentru investitiile decise de directiunea scolilor fara niciun acord prealabil din partea cetatenilor. Problema “tehnocratului reformist” rezida in dificultatea impunerii unui sistem unitar de plati, si de aceea se va renunta la egalitarism si suta de lei ‘simbolica’ va deveni de fapt o medie, intre cei 2 lei platiti la tara si cele 200 platiti la oras, cu exceptiile de rigoare, recte scolile de elita unde taxa va fi de la 500 de lei in sus. Pentru ca aceste noi taxe sa fie acceptate e nevoie ca parintii aceia refractari sa fie oleaca perpeliti in propaganda ‘de dreapta’, sa li se creeze iluzia capitalismului, sa li se dea impresia ca diferentele tarifare au legatura cu calitatea superioara a serviciului, nu cu zona, privilegiile si mofturile unei false elite. Si probabil in prima faza o sa aiba succes: “reforma” va fi implementata si clientii-captivi vor plati suplimentar pentru acelasi serviciu execrabil dar, de data asta, poleit, imbracat in termopane si stropi decorativi; vor plati suplimentar pentru ca Statul sa’si indeplineasca obligatiile legale in ceea ce priveste starea edificiilor, vor plati pentru ca scoala sa primeasca avizele de functionare de la niste organe ale statului catre organul-penitenciar care le ‘ocroteste’ copiii. Dar perdeaua asta nu o sa tina mult, oamenii o sa descopere escrocheria cat de curand si va urma efectul pozitiv: respingerea in masa a serviciilor statului si un nou val corelativ de evaziune fiscala.

    • Mihai Maci Mihai Maci spune:

      Va multumesc pentru observatii. Daca inteleg bine, avem aceeasi pozitie: inca un impozit in cadrul actualului sistem de reglamentari nu ar duce decat la mai multa birocratie si clientelism. Pe de alta parte, ar trebui sa luam in serios faptul ca inaltii functionari sunt obligati – in virtutea functiei pe care au acceptat-o fara a fi ofortati la aceasta – sa se ocupe de problemele publice.

      Cu toata consideratia,

      Mihai Maci

      • euNuke spune:

        Da, domnule Maci, asa este, in anumite privinte impartasim o pozitie comuna. Dar, nu prea inteleg ce vreti sa spuneti aici:

        “Pe de alta parte, ar trebui sa luam in serios faptul ca inaltii functionari sunt obligati – in virtutea functiei pe care au acceptat-o fara a fi ofortati la aceasta – sa se ocupe de problemele publice.”

        Din cate stiu domnul Bostan este Ministrul Comunicatiilor, ca atare, nu gasesc ca ar fi treaba dansului sa se ocupe de reforma invatamantului, de salariile profesorilor ori cu implementarea conceptiei sale asupra statului in scoala publica. In fapt, gasesc ca pronuntarea agresiva, vituperanta chiar, in chestiunea salarizarii corpului didactic este pur si simplu un abuz de putere, un gest politicianist vulgar care ar trebui sa se termine cu demisia ori revocarea sa. Asa ar fi decent. Nu poti sa insulti cateva sute de mii de angajati ai statului din postura de inalt functionar al aceluiasi stat si sa scapi basma curata.

        Insa in privinta reformei nu prea cred ca suntem pe aceeasi pozitie. Pe scurt, eu sunt pentru limitarea invatamantului obligatoriu si gratuit la 4 clase primare, restrangerea drastica a implicarii statului in celelalte cicluri [gimnazial/liceal/universitar], desfiintarea a cel putin 90% din universitatile de stat, desfiintarea inspectoratelor si a ministerului, abolirea programelor publice si dereglementarea serviciilor de educatie inclusiv in sensul permiterii homeschooling-ului. Adica un set de reforme tipic libertariene, radicale, dar nu extreme [a se observa: statul ramane totusi unul dintre prestatori pe piata imaginata de mine].

    • elena spune:

      “consumator captiv” – corect :)

    • Don Basilio spune:

      1. Idiferent ce rafuiala aveti Dvs cu Bostan, el NU a propus un nou impozit, ci un mic si timid inceput de liberalizare. Nu lansati zvonuri, ca multi cititori nu stiu ce e un impozit, ce e o plata, un bonus, etc.
      2. Cum ati proceda Dvs? De ex, când aţi opri şcoala gratis si obligatorie? la clasa 4-a? a 8-a?

      • euNuke spune:

        “Idiferent ce rafuiala aveti Dvs cu Bostan”

        Nu domnule, nu am nicio rafuiala cu domnul Bostan, nu’l cunosc si nici macar nu vorbeam despre domnia lui, ci strict legat de o declaratie publica a unui ministru [si sa ne amintim: de cate ori politrucii vechi scoteau cate'o perla in direct aflam a doua zi ca nu vorbeau ca parlamentari/ministri/sefi de institutii, ci ca 'persoane private' , asa ca oamenii s'or fi obisnuit ca orice critica la adresa politicienilor sa fie "o rafuiala personala"].

        Acum, eu nu stiu si nu ma intereseaza ce interese va leaga de domnul Bostan, dar, va rog mult: nu mai raspanditi zvonuri [precum inchipuita rafuiala a comentatorilor cu un ministru lipsit de rezerve] si rastalmaciri ale declaratiei cu pricina. In discursul sau prolix, Domnul Bostan a reusit sa exprime clar conceptia domniei sale asupra necesitatii introducerii unei noi TAXE in serviciile de STAT de invatamant. NU se referea la privatizare, NU se referea la liberalizare, ci strict la o presupusa gratuitate inacceptabila a serviciilor publice. TAXELE NU reprezinta o liberalizare, ci, din contra, o intarire a serviciilor monopoliste ale statului si o premisa pentru instituirea si extinderea ulterioara a sustinerii financiarea scolii publice prin taxare, iara nu din impozitele deja platite de cetateni. Poate nu as fi avut nicio problema cu declaratia respectiva si poate nici nu as fi comentat daca nu aparea in textul domnului Maci o referire la capitalismul feroce. Nu poti, ca functionar al statului, sa pretinzi taxarea unui serviciu sustinut deja din impozite si sa te consideri capitalist. Eu am vorbit exclusiv in apararea capitalismului, pentru ca interventiile precipitate de acest soi nu fac altceva decat sa erodeze imaginea pietei libere, a ideii de liberalizare. Ca dovada, chiar si dumneavoastra, considerati ca ministrul nu a vorbit de taxare, ci de o liberalizare. Iar oamenii obisnuiti s’ar putea sa va creada, s’ar putea sa’l priveasca pe domnul Bostan ca pe un politician de dreapta ce lupta pe baricade cu comunistii. si nu e cazul, ba e chiar pacat ca oamenii sa ajunga sa defineasca capitalismul prin asemenea conceptii etatiste.

        Acum, a nu se intelege ca as fi impotriva taxarii serviciilor publice. Daca ministrul, care, repet, e sef peste Comunicatii, nu peste Invatamant, isi doreste o reforma in acest sens, corect ar fi ca:
        1. inainte sa faca declaratii publice sa’si contureze cat mai limpede, o schita de reforma, in scris, pe care sa o repete pana ii intra in cap. si in schita sa nu mai introduca termeni vexatorii pentru o parte din cei vizati de ‘reforma’
        2. sa citeasca in prealabil textele de lege pe care ‘reforma’ ar urma sa le modifice, in special Constitutia
        3. sa se abtina de la eforturile ‘didactice’ pentru ca nu este in masura sa dea lectii nimanui in chestiuni de drept. cu definirea statului se ocupa altii, mai competentii pe sfera asta, de pilda profesori universitari de TGD si filozofi ai dreptului.
        4. sa chibzuiasca bine la dubla si tripla impunere corelative unui serviciu. Repet: serviciile publice de educatie sunt deja platite de doua-trei ori de parinti, prin impozite, prin plati informale ilicite [asazisele contributii], prin taxe scolare la limita legii [ma refer exclusiv la invatamantul 'gratuit' si ciclurile lui].
        5. sa propuna o modificare succinta a Constitutiei in sensul restrangerii gratuitatii serviciului. intelegem cu totii ca statul asta e sarac, cel putin in comparatie cu celelalte state membre UE, asa ca e de inteles dorinta unui inalt functionar de a elimina din obligatiile pe care statul si le’a asumat fata de cetateni. Sa zicem 4 sau 8 clase a caror functionare sa fie asigurata de stat fara alte taxe.
        6. sa propuna o modificare a legii invatamantului in sensul permiterii taxarii invatamantului liceal de stat in paralel cu liberalizarea acestui sector [astfel statul va concura cu privatii pe segmentul 14-18 ani]. Iar aici trebuie sa vina cu detalii asupra modalitatii de taxare, a limitelor tarifare, a eventualelor scutiri, si, mai ales, asupra institutiei ce va gestiona sumele rezultate din taxare [vor fi declarate liceele ca operatori de credite? vor avea un buget propriu, un Consiliu de administratie?vor intra si parinti in Consiliu? sau cum? chestiunile astea e musai sa fie elucidate in prealabil, altfel vor exista tot timpul suspiciuni]

        dar probabil ca visez. tehnocrati verzi pe pereti de sticla. la noi nu se poate asa ceva, orice ministru care apare pe ecrane se simte obligat sa dea cu bata’n balta, sa faca valuri, sa acuze in stanga si dreapta, sa vorbeasca de conspiratii a la Dej pentru a se apara de potentiali critici. Si uite asa, in eternul scandal, se sting si ideile de reforma, caci acum nu mai vorbeste nimeni de nicio reforma, ci de reputatia bietului ministru atacat de stanga marsava.

  17. Andrei spune:

    Dle Maci,

    inca un articol lung care nu va face cinste. Recunosc ca nu am avut nici rabdarea si nici timpul sa il parcurg in intregime, dar chiar si asa am inteles ca veniti inca o data cu teza prezentata pe larg in articolul dvs. This is the end, my firend, the end … De aceasta agatandu-va de o declaratie (rupta si aceea de context) destul de inabil formulata de catre un ministru. Regasesc si in acest articol aceeasi viziune stangista, de aparator neinteles si, desigur, nedreptatit, al unui sistem care, in mod evident, nu mai raspunde nevoilor reale ale societatii de astazi. Fie ca va place sau nu, oamenii cauta astazi altceva. Si da, dinamismul, abordarile neliniare sunt unele dintre aceste lucruri. Sistemul educational al Romaniei este depasit de realitate! Pana ce nu acceptam acest lucru vom continua sa avem impostori raspanditi peste tot. Nu doresc sa intru in niciun fel de polemica, constat doar cu dezamagire ca innoirea nu este (inca) posibila si datorita unor oameni ca dvs. Formatorii de opinie se dovedesc prea adesea interesati doar propria soarta. Deplang faptul ca sunteti platit doar cu 2000 de lei / luna, dar oricand aveti alternativa de a lucra intr-un bar din Germania (referinta la articolul dvs. anterior, mentionat mai sus). Probabil insa ca veti ajunge ministru al educatiei sau macar un secretar de stat responsabil cu reforma …

    Cu dezamagire,
    Un tata a doi copii

    • Mihai Maci Mihai Maci spune:

      Imi pare rau ca va intristez, dr acestea sunt lucrurile pe care le vad si le inteleg eu. Nu ma doresc nici formator de opinie, nici secretar de stat. Doresc doar sa formulez problemele de care mi se intampla a ma lovi, pentru ca altii – mai vrednici decat mine – sa aiba un spor de intelegere in rezolvarea lor. Va marturisesc ca nu am pulsiuni stangiste, insa cred – cu convingere – in faptul ca educatia, ingrijirea medicala, exprimarea opiniilor, siguranta publica si dreptul de vot sunt lucruri universale, a caror buna functionare o garanteaza statul. Altminteri de ce am mai avea nevoie de stat? L-am putea aboli si am putea functiona strict pe baza contractului dintre indivizi. Or, inca n-am auzit nicaieri de asa ceva. Nu am nimic impotriva “dinamismului si a abordarilor neliniare”, orice incercare e binevenita si unele pot debloca situatii pe care le credeam inchise. Dar, la nivelul discutiei acestui text, care e problema? Dupa stiinta mea multi (adica cel putin de ordinul zecilor de mii de) parinti isi trimit copiii de mici in strainatate, multi urmeaza aici scoli particulare sau confesionale – ca atare alternativa exista. Putem legifera homeschooling-ul si lucrurile vor merge cu un pas mai departe. Dar exista si oameni care se incredinteaza sistemului public. Acestia sunt – ab initio – niste fosile comuniste? Nu ne mai trebuie nici un sistem public? Iertati-ma – poate intr-adevar sunt eu depasit de lume – dar nu inteleg aceste lucruri.

      Cu toata consideratia,

      Mihai Maci

    • GAVRILACHE spune:

      Somnule Andrei, ce mirare : chiar sa nu intelegeti nimic? Si daca nu ati inteles : chiar sa simtiti nevoia de a comenta ceva ce nu intelegeti? Si daca chiar simtiti nevoia de a comenta : nu puteati comenta cu vecinii?

    • silicon_v spune:

      “inca un articol lung care nu va face cinste. [...]… De aceasta agatandu-va de o declaratie (rupta si aceea de context) destul de inabil formulata de catre un ministru. Regasesc si in acest articol aceeasi viziune stangista, de aparator neinteles si, desigur, nedreptatit, al unui sistem care, in mod evident, nu mai raspunde nevoilor reale ale societatii de astazi”

      Cred ca imi scapa mie ceva. Autorul articolului este acuzat ca are o viziune stangista, de aparator neinteles al unui system falimentar si asa mai departe.

      In conditiile in care domnul Bostan nu a vorbit despre incurajarea sistemului privat de educatie prin reducerea de taxe sau despre finantarea care sa urmeze elevul indiferent de forma de organizare (stat/privat). DOMNUL BOSTAN DOAR A VORBIT DE O TAXA SUPLIMENTARA DE PLATIT CATRE STAT, ca sa simta tot romanul ca sistemul public de educatie costa. Imi este peste putinta sa inteleg cum a ajuns domnul Bostan bastionul libertarienilor din tara asta in materie de servicii publice.

  18. Haplo spune:

    Ati dat solutii foarte bune, atat in articol cat si in raspunsurile la comentarii.
    Cateva observatii:
    1. Daca ati auzit sau nu de domnul Bostan, nu are nicio relevanta. Dezbateti prea mult ce a facut el si prea putin ce a spus el.
    2. Domnul Bostan vorbeste din punctul de vedere al clientului. Ori, profesorii din Romania asta nu prea inteleg: relatia cu clientul.
    Sa ne intelegem: invatamantul nu este gratuit. Nu este si pace, nu ai ce sa-i faci. Daca platesti pentru o masa si te trezesti cu o tabla ruiginita pe 4 bete strambe, este normal si de dorit sa reclami. Problema este ca, atunci cand “reclami” profesori, apar reactii viscerale de ‘profesionisti” atinsi in esenta fiintei lor.

    Si sa stiti ca sistemul de invatamant sufera incepand cu educatoarele din gradinite si terminand cu rectorii.
    Chiar, pe ei (profesorii) de ce nu prea ii auzim? Sa vedem si noi conclavul profesorilor de franceza care doresc sa-si inbunatateasca metoda de predare, adunarea profesorilor de chimie care doresc sa schimbe metoda de predare, seminarul preofesorilor de fizica care vor sa faca orele de laborator mai incitante.

  19. Mihai Maci Mihai Maci spune:

    Trei sugestii de meditat:

    1) Are rost sa punem inca un impozit daca pastram actuala logica a sistemului de educatie? Ce s-ar intampla cu banii in plus? Experienta ultimelor decenii ne arata ca nu ar fi reinvestiti pentru a se obtine performanta ci ca s-ar disipa – mai ales la varf – in salarii. Si, inevitabil, ne vom trezi maine ca lucrurile sunt cam la fel si mai e necesar un imozit.

    2) Daca ne apucam sa schimbam actuala logica a sistemului, de unde incepem? Fiecare cu opinia lui. Ale mele sunt doua: de la programe – care sunt aberante (mai ales pentru scoala mica) si de la daramarea castelor ce controleaza sistemul. Daca punem problema doar in termeni de bani (precum sindicatele), niciodata nu vom avea suficienti pentru toti, si cei putin vor merge – inevitabil – la fabricantii de rapoarte.

    3) Exista si varianta radicala: daramam tot. Privatizam tot ce e de stat. Vorba lui Murray Rothbard, adevaratul nume al statului e furt, si cu cat limitam mai mult statul, cu atat limitam mai mult furtul. In idee nu e rau, dar in practica e tare problematic. Avem deja un exemplu: “privatizarea” industriei. Cred ca ne-ar fi utile niste studii asupra acesteia, pentru ca la urmatorul pas sa invatam ceva din greselile trecutului.

    Mihai Maci

    • euNuke spune:

      Domnule Maci, nu trebuie sa va fie teama de privatizare. Aveti deja un exemplu pozitiv: “privatizarea” industriei. Acolo unde compania privata a dobandit suficiente actiuni pentru a detine controlul asupra fabricii lucrurile au mers bine spre foarte bine [Dacia, Petrom, Sidex], insa acolo unde statul si’a pastrat controlul direct sau indirect [basca, cateva capuse] am avut pagube sau chiar dezastru [Oltchim, CFR, Romgaz, Transgaz, Hidroelectrica, Posta etc]. Acolo unde piata libera a functionat din start lucrurile au mers chiar excelent: serviciile de sanatate in anumite sectoare ‘liberalizate [stomatologie, ginecologie], insa acolo unde statul a preferat sa pastreze atat controlul si reglementarea, cat si sursele de finantare am avut prapad: spitalele publice judetene. Privatizarea insa nu e suficienta, ea trebuie sa vina la pachet cu piata libera. Daca avem un titular privat al unui serviciu dar consumatorul e captiv in virtutea unui monopol tolerat de stat atunci ne vom lovi in continuare de pagube si abuzuri: a se vedea piata utilitatilor publice unde desi serviciile au fost privatizate cosumatorii au avut de pierdut si la calitate si la pret.

    • Don Basilio spune:

      Bostan NU a propus NICI UN IMPOZIT. De unde ati scos-o?? Vrea sa fie diferentiati profesorii buni de cei care isi bat joc. Sa se judece performanta de la caz la caz. Asta nu se face cu impozit si Bostan nu a vorbit absolut deloc vreun impozit nou.

    • Haplo spune:

      Vad ca multi au inteles ce a zis Bostan si nu stau sa planga industriile privatizate. Apropos: de ce ar trebui sa faca Ministrul Comunicatiilor pentru educatie mai mult decat un profesor?
      De fiecare data cand cineva critica profesorii apar profesori care cer aparitia cometelor galbene pentru ca sistemul sa se autoregleze. Nu vor aparea.

    • Josef Svejk spune:

      1. Aveți perfectă dreptate. Un nou impozit nu va rezolva nimic. Mai mulți bani zvârliți în buzunarele veșnic flămânde ale birocrației românești sunt doar o risipă inutilă.

      2. Păi cred că ar trebui început de la reducerea masivă a rolului statului în educația primară/obligatorie. Singurul mod să avem destui bani pentru școală e acela de a transforma-o dintr-o afacere de stat într-una comunitară. S-ar putea porni cu proiecte pilot în câteva orașe mari și bogate, gen București, Timișoara, Cluj, Brașov, etc. În aceste orașe există cartiere/zone suficient de prospere pentru a putea întreține școlile exclusiv din taxe locale (taxe pe proprietăți, mașini afaceri, etc.), respectiv unde povara socială e redusă.

      Până ce oamenii vor ajunge ceva mai educați vis a vis de taxele locale, o parte fixă și intagibilă a bugetelor locale ar trebui să meargă la școli cu prețul sacrificării a orice altceva. Care școli nu vor trebui să admită copii ce nu locuiesc în limitele districtului. Cei e locuiesc cu chirie și nu plătesc taxe pe proprietate vor trebui să fie taxați separat pentru scoală pentur a evita afluxul necontrolabil de elevi. Aceste școli vor trebui să nu aibă mai multă tangență cu ministerul învățământului decât au azi școlile private. Consiliile școlare locale ce le vor administra trebuie să fie formate din părinți ce au copiii elevi în district, să fie neretribuite. Adică formate din oameni suficient de prosperi ca să nu se lăcomească și care sunt capabili de voluntariat. Ele trebuie să aibă drept de viață și de moarte asupra angajării/concedierii, asupra lefurilor profesorilor precum și asupra programelor școlare. Consiliul la rândul său să nu fie ales pe mai mult de un an și fără mandate multiple.

      Sigur că o chestie din asta ar porni extrem de greu. Ar fi extrem de multe găinării și stâgăcii în prima fază dar până la urmă ar ajunge să funcționeze și să producă un învățământ de calitate în acele „incubatoare”. Apoi modelul poate fi extins. Ca si SMURD-ul. E limpede că modelul actual al educației de stat nu are nici un viitor. Ceva trebuie încercat. Altfel se va ajunge la mexicanizarea totală a educației: Un număr infim de părinți îți vor trimite copii la școli private bune, iar restul se vor pierde în mlaștina educație falite de stat.

      3. De acord. Privatizrea masivă e sortită unui dezastru epic într-o țară locuită masiv de oameni pentru care furtul, impostura și găinăria sunt moduri decente de viață, respectiv unde hoția e la mare preț. Soluția o reprezintă o privatizare/descentralizare extrem de lente – poate pe decenii.

      • Haplo spune:

        Eu sunt de acord si cu planul dumneavoastra. Sunt mai de acord cu planul domnului Maci.

        Pana porneste un astfel de plan eu zic ca o voce critica la adresa atitudinii unor profesori si a unor parinti este bine venita. Domnul Bostan spune extrem de clar: “Atunci nu cer în partea cealaltă, la ghișeu, calitate” Aici este cheia, sincer, nu inteleg de ce domnului Maci ii este atat de greu sa priceapa cerinta clientului.
        De fapt, inteleg: niciodata un profesor nu a avut responsabilitatea unei relatii cu clientul, SLA, QoS, etc. Un profesor are numai ingamfarea si autosuficienta data de “actul sadirii cunoasterii in mintile copiilor”.
        Scuze daca par prea indarjit, vin dupa un an de contre cu cei care sadesc cunoastere la gradinita.

  20. victor L spune:

    Nechemat, dar ma fac mesagerul dlui minstru:
    “”Politia gandirii a incercat sa diabolizeze ceea ce am spus eu in mod onest si cinstit. (…) Nu am spus asa. Am spus ca daca s-ar face o legatura, nu am spus sa plateasca parintii, (ci) am dat un exemplu absolutamente didactic, am dat un exemplu de gandire. In acest moment, pentru fiecare copil se plateste o suma, bugetul de stat plateste o suma. Sa presupunem ca aceasta suma ar fi cunoscuta si am spus de un voucher – fiecare parinte ar fi mult mai preocupat de cum se desfasoara procesul de educatie. Am spus un mare daca”, a declarat Marius Bostan.

    El a acuzat ca nu s-a mediatizat si inceputul discursului sau si ca textul publicat este extras din context si modificat.

    “Avand in vedere acest atac al… Victor Ponta, in realitate el a inceput atacul pe net, un om pe care il stiti mai bine decat mine, cu lucrarile lui stiintifice si rezultatele obtinute pe parcursul guvernarii, numai in 2012 a schimbat 4 ministri ai Educatiei… Sunt oameni mici si cu idei marunte, idei care vin dintr-o gandire de la ilustrii inaintasi Gheorghe Gheorghiu Dej, Ion Iliescu si alti ilustri corifei ai gandirii centraliste”, a adaugat Bostan.”

    dle Mihai Maci,
    de data asta cred ca v-ati pripit. Ati preluat din presa doar ce voiau sa transmita divizia de lichele.

    • Mihai Maci Mihai Maci spune:

      Va multumesc pentru observatie. Nu ma identific in nici un fel cu observatiile d-lui Ponta. Ceea ce am vrut eu sa spun sunt urmatoarele lucruri: 1) invatamantul universal si gratuit e unul din fundamentele Modernitatii si a renunta la el nu inseamna a depasi Modernitatea, ci a ne intoarce la Feudalism, 2) nu putem pretexta marirea impozitelor ca singura solutie a oricarei probleme, caci deschidem o cutie a Pandorei greu de controlat si 3) exista multe – si vechi – probleme in educatie a caror rezolvare e posibila si fara imozitari si majorari salariale (si, pana acum, nu l-am auzit pe d-l Bostan vorbind despre ele). Nici mai mult, dar nici mai putin de atat.

      Cu toata consideratia,

      Mihai Maci

    • Mihai Maci Mihai Maci spune:

      Dpmnul Stan P a dat, mai sus, un citat din textul d-lui Bostan la care ma refer:

      “Vorbele mele poate sunt brutale. Revin. Dacă fiecare părinte ar plăti 100 de lei pe lună, ceva simbolic, dar să simtă că nu e gratis. Lumea s-a învățat… Mentalitatea comunistă a fost așa: să primesc gratis educație. Atunci nu cer în partea cealaltă, la ghișeu, calitate. (…)
      După părerea mea, orice serviciu trebuie plătit într-o formă sau alta. Eu înțeleg, sunt anumite tipuri de servici pentru care-i mai ieftin, decât să faci un sistem de plată, mai bine n-ai limită și pui impozit. Dar eu cred, eu cred că dacă, pentru foarte mulți părinți, dacă ar simți în fiecare lună sau ceva, o sumă, poate ar conștientiza faptul că nimic nu-i gratis.”

      Acum citez din textul redat de d-voastara:

      “(…)nu am spus sa plateasca parintii, (ci) am dat un exemplu absolutamente didactic, am dat un exemplu de gandire.”

      Spuneti-mi d-voastra ce sa inteleg?

      Mihai Maci

    • silicon_v spune:

      Am scris si mai sus.

      Politic vorbind, nu e decat o mare prostie ce a facut domnul Bostan. Iar implicatiile reale sunt fix zero. Doar nu credeti ca pornind de la doua vorbe spuse la nervi de ministrul IT o sa incepem de saptamana viitoare sa lucram la un pact national pe educatie si la un pachet extins de legi.

      Guvernul asta lucreaza contra cronometru. Nu are resurse si sprijn politic pentru asa ceva. Are alte prioritati. Nu avea nevoie si de chestia asta puse pe agenda publica.

      Ce facem noi pe aici e cam pierdere de vreme. In doua saptamani o sa uitam complet de domnul Bostan.

  21. GAVRILACHE spune:

    Domnule Maci, suta la suta de acord cu dumneavoastra! Va asigur insa ca si cei care fac parte din sistemul putred de deasupra scolii stiu care este realitatea. Si tac, fiindca nu mai sunt profesori ci simpli contopisti, pilonii birocratiei noastre sfinte! Cat derspre dl. Bostan, va rog sa ma credeti, nu merita sa discutam : e doar prost! (Ma scuzati.)

    • victor L spune:

      Spui ca dl Bostan “e doar un prost!”
      Ei bine, Solomon Marcus spunea acum citeva luni:
      ” „Pot să vă spun, după ce l-am vizitat și pe internet, și mi-a dat posibilitatea să îl cunosc și pe viu , în mediul în care el se mișcă (VIDEO), că este un om care într-adevăr a reușit, un om care a dat dovadă că facultatea te poate pregăti și pentru gîndire și comportament, nu doar pentru practica propriu-zisă – acesta este colegul Marius Bostan.

      Îmi scot pălăria, vă spun, am asistat o zi întreagă la o prestație a sa ca președinte al FNTM (Fundatia Nationala a Tinerilor Manageri). A fost un lucru extraordinar, am avut foarte multe de învățat.””
      (Gasesti link-ul mai sus, la postarea
      @ dana eugenia spune:
      04/07/2016 la 16:10

    • Georgiana spune:

      Nu, domne, e fascist! Aşa zice şi un mare om de cultură, avocat şi procuror, DR. Victor Viorel Ponta, amicul intelectualilor, al lui Che, Mao, Iliescu şi Năstase.

  22. T. Bucur spune:

    De obicei citeam cu interes articolele semnate de dl. Maci.
    De data asta m-am oprit dupa cateva paragrafe.
    Nu-mi imaginam vreodata ca pe acest site si indeosebi sub semnatura d-lui Maci voi gasi manipulari prin scoaterea din context a unor afirmatii.
    Eu am citit in intregime cele spuse de dl. Bostan si sunt de acord cu tot ce sustine.
    Si las la o parte faptul ca dl. Maci adopta procedee de atac la persoana; sper ca, daca uneori urmareste, cumva, ca si mine, haita de la A3, o face pentru a vedea cat de periculosi sunt, nu pentru a le adopta procedeele de manipulare.

  23. Andrei spune:

    Dle Gavrilache,

    Nu stiu daca comentariul dvs. este referitor la postarea mea, dar nemaivazand un alt Andrei in sirul comentariilor ma gandesc ca v-ati referit la al meu.

    Îmi cer scuze daca v-am ofensat in vreun fel, postarea mea era adresata dlui Maci si am vrut doar sa subliniez ca intrevad un “pattern” de gândire care răzbate din articolele dlui Maci. Sigur, e o părere subiectivă (oare pot fi altfel?). Promit însă sa va las pe dvs. si vecinii dvs. mult mai destepti decât mine sa comentati subiectul propus de dl. Maci. In fond educatia (cu tot ce deriva din intelesul ei) nu este pentru toti neavenitii ci doar pentru specialisti.

    Va doresc succes!

  24. Ilie spune:

    Foarte corecte observatiile domnului Mihai Maci din articol. Decat extrafinantarile prin impozite suplimentare, via stat, obligatorii pt toti parintii, daca nu si cumva pt toti cetatenii fie ei si fara copii cuprinsi in invatamant , in schimbul unei presupuse si dubitabile imbunatatiri a calitatii invatamantului, mult mai buna, mai eficienta, mai fireasca e metoda clasicelor meditatii, in care iti alegi profesorul, iti alegi frecventa intalnirilor, iti negociezi pretul, si-ti asigur un plus de pregatire, sau pur si simplu te lipsesti de toate astea neplatind niciun ban, dar straduindu-te singur sa inveti mai bine. Asa a fost dintotdeauna, asa va ramane si peste 2000 de ani. Cat timp procesul de transfer informatii si abilitati intre profesor si elevul sau nu necesita niciun fel de locatii, tehnologii, alte facilitati puse la dispozitie de catre stat, nu vad de ce si-ar baga acelasi stat aparatul birocratic si armata sa, sa gestioneze firescul. Sigur, pledez pt un invatamant public de cat mai buna calitate, dar cine e nemultumit si vrea ceva mai mult, normal e sa plateasca cat mai direct pe cine vrea, exact ce vrea, pe cat vrea si daca vrea!

  25. Sanda spune:

    Domnule Maci,

    Apreciez tot ceea ce ați scris în articol. De altfel și coincide cu părerile mele care sunt ale unui profesor obișnuit din structură. Mai mult, lucrez chiar la departamentul care formează viitoarele cadre didactice
    Nu pot să nu mă întreb în ce calitate și cu ce competențe emite d-l Bostan păreri despre învățământ? Nu numai el ci și mulți alții, fără tangență cu învățământul, dau sentințe, emit soluții ca și cum au studiat problema îndelung și sunt supercalificați în domeniu. Spunea un filozof că o societate nu poate avea un sistem de învățământ mai bun decât este ea însăși. Cum este societatea nostră se vede la vârf, în structurile de conducere de la toate nivelurile și domeniile, constituite pe orice alte criterii decât competența și viziunea. Nici guvernul așa numit ,,tehnocrat,, nu face excepție. Din păcate, de 25 de ani se cațără la putere mediocritățile, veleitarii, oportuniștii, carieriștii, ce-i drept cu sprijinul nostru electoral. Oamenii de calitate, căci mai sunt și din aceștia, nu s-au implicat în politică și nici nu sunt cooptați pentru elaborarea strategiilor naționale din nici un domeniu.

  26. padre spune:

    Prea mare efortul de a clarifica ipocrizia ministeriala a ministrului Bostan: mentalitatea comunista, a lui sa ni se dea si noua ceva indiferent cat risipesc ei, si ipocrizia corpului profesoral prost platit si nepatruns de dragostea de profesie. Cu toate ca mentalitatea comunista a tuturor diriguitorilor statului genereaza esecul atat de real al invatamantului obligatoriu, plus acea societate limitata absolut la existenta de pe langa buget.
    In primul rand ar trebui subliniat scopul acestui sector: pregateste tinerii de azi pentru economia de maine; care economie de maine va dudui la fel de ipocrit ca cea de azi; deci cine vrea cu adevarat sa invete va plati si va pleca, restul se descurca sau crapa, nu conteaza.
    Apoi mijloacele si metodologia cu care statul se ingrijeste de educatia tinerilor si a copiilor cocosati sub greutatea ghiozdanelului doldora de manuale, atunci cand exista, desigur. Inutil sa subliniez ca noi ne tehnologizam tot cu sapa si barosul in spate.
    Iar in ultimul rand ar trebui sa ne intrebam cum am putea reusi sa supravietuim invatati unui stat care refuza cu indarjire sa se modernizeze in sensul progresist oferit de occident; sau cat de cat sanatosi, caci tot de ipocrizia statului este vorba. Stat platit din bani publici la niste preturi adevarate sa nu mai existe indoiala performantei; sau tentatia de a fura.
    Concluzia e simpla: orice imbunatatire a activitatii oamenilor din invatamant se proiecteaza ca o imbunatatire a statului care se ocupa de invatamant; sau din sanatate. Si daca vedem statul ca pe o adunatura de oameni platiti public, atunci e clar: mentalitatea comunista nu va dispare in veci, ca si oamenii dealtfel.
    Deci a chibita pe marginea invatamantului, sau sanatatii strict, scoase din contextul celebru al statului anchilozat mental, ne amagim singuri sau ne mintim frumos: cauza genereaza efecte intotdeauna chiar daca efectele mai influenteaza cauza, cateodata. Mentalitatea comunista nu poate fi combatuta decat de principiile simple si seci ale moralei, atat.

  27. Sergiu Simion spune:

    Prolegomene la o microteorie a pseudo-comunicarii si a pseudo-educatiei

    Mai intai faptele. Sa rezumam intr-un algoritm cat mai clar interesanta interventie a autorului , interventie structurata pe doua paliere ( 1…7) si respectiv ( I…VII) :

    1)D-l Bostan, despre care până acum nu ştiam nici că există, darămite că şi glăsuieşte, a cuvântat. Şi ne-a spus dânsul aşa: că şcoala merge prost din cauza părinţilor, pe care nu-i interesează calitatea actului didactic (şi care nu pot fi responsabilizaţi decât ducând mâna la buzunar) şi a profesorilor, care – motivând salariul mic – nu-şi (mai) fac treaba (s.n.).
    2) Acum, în ceea ce-l priveşte pe d-l Bostan, descoperim (pe site-ul Guvernului) că – după ce-a scăpat de autoritatea părinţilor – a avut nenorocul unei şcoli de stat, gratuite şi unde calitatea învăţării lasă mult de dorit (după cum zice presa şi Procuratura): Academia Naţională de Informaţii “Mihai Viteazul”
    3)Dar se cuvine să-l liniştim pe d-l ministru, căci în mod cert nu-şi mai aminteşte de vremea când era profesor de matematică (l-o fi nemulţumit salariul mic, căci repede de tot şi-a căutat altă meserie): părinţii nu sunt nici pe departe aşa de dezinteresaţi cum ni-i prezintă domnia sa.
    4) Să ma ierte d-l Bostan, dar am vaga bănuială că şi dânsul, ca părinte responsabil, subvenţionează vreo doi profesori de limbi străine, poate unul de română, unul de matematică şi, cine ştie, chiar unul de biologie sau de chimie.
    I) Asta e, încă de pe vremea comunismului una din primele forme ale pieţei libere a fost cea a meditaţiilor.
    6) De altminteri, deşi d-l Bostan a absolvit un curs de “Statalitate şi gândire de stat” la Universitatea Ovidius din Constanţa (să mai zică cineva că n-avem ofertă educaţională în România!),
    II ) Pe de altă parte, nu putem să nu fim surprinşi de o absenţă din declaraţiile d-lui Bostan: avem, în vorbele dânsului, elevi, părinţi şi profesori; dar lipseşte cu desăvârşire Ministerul Educaţiei (cu Comisiile şi Inspectoratele lui). Acestea n-au nici un rol în calitatea actului didactic?
    7) De aceea ar fi util să vedem toţi – într-o deplină transparenţă democratică – actele de salarizare a “personalului superior” din educaţie, pe instituţii. Să ne uităm la nume şi să admirăm adevărata performanţă. Aşa, orbi şi ignoranţi cum suntem, nici măcar nu ne cunoaştem valorile! Înţeleg că la Academia Naţională de Informaţii d-l Bostan a avut o droaie de profesori – universitari, doctori, abilitaţi.
    III ) Căci faptul că nişte oameni cu grave probleme – morale şi profesionale – s-au cocoţat în vârful sistemului şi, de acolo, îşi împart patrimonial resursele lui nu e problema dascălului de la şcoala de cartier, ci a Parlamentului şi a Guvernului.
    IV ) Dacă nu mă înşel eu, cei care se opun lustraţiei persoanelor cu probleme de credibilitate în obţinerea titlurilor universitare nu fac parte din săracii dascăli ce-şi degustă salariul ca pe un ajutor social.
    V) Într-o lume care se deschide, educaţia familială nu mai e suficientă; şcoala are menirea de a-l facă pe copil conştient – în primul rând prin limbă, literatură şi istorie – de apartenenţa lui la marea familie a naţiei.
    VI ) Calitatea educaţiei e cea care determină (şi garantează) calitatea actului civic. Serviciul pe care îl face ţara copiilor, educându-i la standardele rigorii şi ale onestităţii e recuperat – cu asupra de măsură – când, ajunşi mari, aceşti copii, deveniţi adulţi, îşi vor sluji ţara cu cinste şi abnegaţie
    VII)… pot fi regândite regulile care să-i facă pe profesori să-şi dăruiască sufletul celor din faţa lor şi pe copii să creadă că şcoala temeinic făcută îi va ajuta să devină oameni adevăraţi. Putem termina cu stupidităţile ce inundă programele, cu birocraţia fără rost ce-i înjugă pe profesori, cu ideea că şcoala, la fel ca viaţa, e făcută pentru a pedepsi, cu formalismul care duce la ura de carte, cu mitologia “practicii” ce nu crează decât sclavi, cu “comisiile”, cu “protocolul”, cu “salariile de merit”, cu “gradaţiile” (toate legate de funcţii) şi cu armatele de funcţionari centrali,

    In mod evident primul palier ( 1…7) nu este nimic altceva decat un demers trivial care , sub aparenta pamfletului literar , se incadreaza in clasicul atac la persoana ( cei interesati il pot evalua si incadra intr-o zona a unei grile uzuale – ) care nu face cinste distinctiei universitare. Cu sinceritate, cred ca acest palier este o pierdere de timp si pentru autor, si pentru cititori, si pentru platforma Contributors.ro .
    La nivel general , si cu experienta celor 26 de ani care au trecut deja , se poate afirma ca degradarea comunicarii, limbajului si a spatiului public romanesc nu este opera clasei politice decat in finalul apoteotic al acestei perioade .Tonul in limbaj si atitudine l-au dat de fapt altii , adica exact cei care tipa acum cu atata indignare.

    Al doilea palier ( I…VII ) este mult mai interesant. In acest caz autorul afirma cu tarie ca in comunism aveam deja „piata libera” in domeniul celebrelor „meditatii”. Era atat de libera, incat la Facultatea de Drept, Bucuresti, decanul Fodor a fost arestat in 1973 fiind prins ca a masluit 60 (!) de teze de licenta deoarece pe lista rezultatelor de la examenul de admitere aparea aceleasi persoane cu 10 la inceputul listei si cu 2 la sfarsitul ei… La fel de interesante meditatii erau la intrarea in Facultatea de Arhitectura din Bucuresti unde prin anii 70-80 intrau numai cei care erau „meditati” la proba de aptitudini pe bani grei de un mare arhitect devenit ulterior mic petrolist, etc. In sfarsit ,inainte si dupa 1990 , a ramas celebra metoda multor profesorilor de matematica,fizica, etc. prin care acestia rezolvau in clasa cu elevii doar exercitii usoare si le dadeau acasa pe cele mai grele ca sa-si poate selecta prin metodele „pietei libere” cei mai buni elevi si cu cei mai constienti parinti .
    In acelasi sens, autorul nu se poate desprinde de paradigma unei educatii ( doar ) nationaliste si de proferarea unor lozinci goale de continut („ educându-i la standardele rigorii şi ale onestităţii ”) uitand ca una din marile probleme ale invatamantului romanesc , de sus si pana jos , este exact cea legata de mentalitate, pentru ca mentalitatile se schimba cel mai greu .
    Problemele sunt nu numai la varful sistemului , ci si la baza lui daca ne gandim ca si dupa 26 de ani mai apar in gradinitele si scolile romanesti pastorite de acelasi minister atotputernic cazuri de „educatori” care se poarta cu cele mai fragile fiinte incredintate de societate pentru „educare”, exact cum se purtau tortionarii „Experimentului Pitesti” cu detinutii politici de acolo….
    Pe cale de consecinta autorul este de-a dreptul indignat ca Ministerul Educaţiei (cu Comisiile şi Inspectoratele lui) nu este indicat …drept nava-amiral a invatamantului romanesc.
    Ca sa spunem lucrurilor pe nume, nu este si nici nu trebuie sa fie pentru ca reforma unui sistem nu se face cu functii si posturi ocupate prin numire , decizii si ordine de ministru, ci cu constiinte si competente. Daca exista.
    Aici avem o mare problema la care autorul , ca multi alti autori , inclusiv fosti si actuali ministri , evita de 26 de ani un raspuns clar :

    „ Care este de fapt SCOPUL educatiei ( la romani ) ??!!” ( Ce valori sunt cultivate la romani ? )

    O a doua problema , mult mai perfida , decurge din prima :

    „ Scopul educatiei il stabilesc profesionistii ei sau politicienii ? ”

    Conform textului se pare ca autorul , lector universitar , specialist in problema decreatiei in opera lui Simion Weil , in relatiile lui Heidegger cu istoria , si in gandirea disidenta est-europeana respectiv filosofia lui Jan Patocka ( http://www.contributors.ro/author/mihai-maci/?bio) nu si-a pus cu adevarat aceasta intrebare . Nu ma pot compara cu autorul prin nimic, dar dupa sase ani petrecuti ca profesor prin satele si noroaiele patriei strabune mi-am pus aceasta intrebare cu obstinatie inca din anii `80-`90 cand la nivel de societate parea ca scopul general al educatiei era deja acela ca oamenii sa minta, sa se toarne intre ei , sa fure de la stat in primul rand si sa injure cu un bonus de agresivitate primara si sadism social …
    Dupa autor, aceasta s-ar rezuma in esenta la „mandria de a fi roman”. Nu-i rau, dar simpla apartenenta a unui om la un grup, comunitate sau natiune nu garanteaza in mod automat si educatia sa . Problema este ca in acest caz autorul reproseaza statului exact ceea ce ar trebui sa faca profesionistii domeniului :

    „… pot fi regândite regulile care să-i facă pe profesori să-şi dăruiască sufletul celor din faţa lor şi pe copii să creadă că şcoala temeinic făcută îi va ajuta să devină oameni adevăraţi. Putem termina cu stupidităţile ce inundă programele, cu birocraţia fără rost ce-i înjugă pe profesori, cu ideea că şcoala, la fel ca viaţa, e făcută pentru a pedepsi, cu formalismul care duce la ura de carte, cu mitologia “practicii” ce nu crează decât sclavi, cu “comisiile”, cu “protocolul”, cu “salariile de merit”, cu “gradaţiile” (toate legate de funcţii) şi cu armatele de funcţionari centrali…”

    Deci, CINE sa regandeasca regulile, CINE sa termine cu stupiditatile, programele , birocratia fara rost , folosirea pedepselor, formalismul, mitologia practicii, comisiile , protocolul, functiile, gradatiile …?

    Ca sa spunem lucrurilor pe nume, in actuala sa forma , Ministerul Educatiei nu face si nu va face educatie pentru ca, desi vorbeste despre indicatorii ei ( „coordonează colectarea şi asigură analiza şi interpretarea datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia”) nu ne spune nicaieri scopul acesteia . Sa citim impreuna doua documente esentiale ale acestei institutii („Legislație – organizarea și funcționarea instituției”) si („Priorităţile strategice ale Ministerului Educaţiei şi planurile de acţiuni sectoriale pentru anul 2016” ).

    „Legislație – organizarea și funcționarea instituției

    Potrivit prevederilor Legii Educaţiei Naţionale (Legea nr. 1/2011), cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Educaţiei (…) proiectează, fundamentează şi aplică strategiile naţionale în domeniul educaţiei, cu consultarea asociaţiilor reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale părinţilor, Consiliului Naţional al Rectorilor, structurilor asociative ale universităţilor şi şcolilor de stat, particulare şi confesionale, Consiliului Minorităţilor Naţionale, sindicatelor reprezentative din învăţământ, asociaţiilor reprezentative ale elevilor, asociaţiilor reprezentative ale studenţilor, autorităţilor administraţiei publice, mediului de afaceri şi organizaţiilor neguvernamentale finanţatoare care susţin programe educative/federaţii ale furnizorilor de servicii sociale.

    De asemenea, Ministerul Educaţiei (…) ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, elaborează şi implementează politica naţională în domeniul învăţământului preuniversitar. Ministerul Educaţiei (…) are drept de iniţiativă şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi al resurselor umane din sfera educaţiei.

    Ministerul Educaţiei (…) exercită, în domeniul învăţământului preuniversitar, următoarele atribuţii
    a) elaborează, aplică, monitorizează şi evaluează politicile educaţionale naţionale;
    b) monitorizează activitatea de evaluare externă;
    c) coordonează şi controlează sistemul naţional de învăţământ;
    d) avizează structura reţelei învăţământului preuniversitar şi înaintează Guvernului, spre aprobare, cifrele de şcolarizare, pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ, a autorităţilor administraţiei publice locale, a operatorilor economici, având în vedere recomandările studiilor de prognoză, centralizate, avizate şi transmise de către inspectoratele şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti;
    e) coordonează elaborarea şi aprobă Curriculumul naţional şi sistemul naţional de evaluare, asigură şi supraveghează respectarea acestora;
    f) evaluează, aprobă şi achiziţionează manualele şcolare şi asigură finanţarea conform legii;
    g) aprobă, conform legii, regulamentele de organizare şi de funcţionare a unităţilor subordonate şi a unităţilor conexe;
    h) elaborează studii de diagnoză şi de prognoză în domeniul învăţământului;
    i) asigură omologarea mijloacelor de învăţământ;
    j)asigură cadrul organizatoric pentru selecţionarea şi pregătirea adecvată a elevilor cu aptitudini deosebite;
    k) asigură şcolarizarea specializată şi asistenţa psihopedagogică adecvată a copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale;
    l) analizează modul în care se asigură protecţia socială în învăţământ şi propune Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale abilitate măsuri corespunzătoare;
    m) coordonează, monitorizează şi controlează perfecţionarea şi formarea iniţială şi continuă a personalului didactic pentru politicile de interes naţional;
    n) elaborează politicile naţionale în domeniul resurselor umane;
    o)răspunde de evaluarea sistemului naţional de învăţământ pe baza standardelor naţionale;
    p) elaborează, împreună cu alte ministere interesate, strategia colaborării cu alte state şi cu organismele internaţionale specializate în domeniul învăţământului, formării profesionale şi al cercetării ştiinţifice;
    q) stabileşte modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a studiilor, a diplomelor, a certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne, încasează taxe, în lei şi în valută, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea şi de recunoaşterea actelor de studii, conform legii;
    r) stabileşte structura anului şcolar;
    s) elaborează metodologii şi regulamente pentru asigurarea cadrului unitar al implementării politicilor educaţionale naţionale;
    t)construieşte şi asigură funcţionarea optimă a Platformei şcolare de e-learning, precum şi a Bibliotecii Şcolare Virtuale;
    u)elaborează norme specifice pentru construcţiile şcolare şi pentru dotarea acestora;
    v)dă publicităţii şi prezintă anual Parlamentului raportul privind starea învăţământului preuniversitar în România;
    w)coordonează colectarea şi asigură analiza şi interpretarea datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia.

    În realizarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei (…) înfiinţează, organizează şi finanţează comisii şi consilii naţionale. Organizarea şi funcţionarea acestora sunt stabilite prin ordin al ministrului. De asemenea, Ministerul Educaţiei (…) propune Guvernului înfiinţarea de agenţii.”
    Sursa : http://www.edu.ro/index.php/articles/c242/

    “Priorităţile strategice ale Ministerului Educaţiei şi planurile de acţiuni
    sectoriale pentru anul 2016″
    Sursa : http://www.edu.ro/index.php/articles/23874

    Din aceste documente rezulta in mod evident cum se face educatia, dar la fel de cert nu putem afla si care este scopul ei. Se ofera cineva :) ) ?

  28. man of war spune:

    ce nseamna o tara educata ? una cu multi doctori / maresali / academicieni dar saraca, corupta si inapoiata ? ce i invata domnule dascalii pe trogloditii care scuipa cojile de seminte pe strada, injura precum cocalarii, urla ca urangutanii si asculta manele la volum maxim ziua n amiaza mare ? nu cu asta incepe n primul rind civilitatea ? cei sapte ani de acasa si citeva clase primare ar fi suficiente pentru a forma caractere. cind aparatul birocratic / cleptocratic (cu angajari pe baza de hirtii si cumetrii) va dispare, abia atunci vor rasare si oamenii cu “educatiune”

  29. Hai hui spune:

    Stimați apărători ai ”Bostan-ului”, încercați să înțelegeți ce vrea să spună ”cel” mai tînăr cîștigător al premiului Nobel pentru pace. Dreptul la educație al copiilor din toată lumea nu trebuie să depindă de religie, averea părinților sau orice altceva.

    Ca să aprofundați mai bine conceptele, vă propun să vizionați un film: ”He Named Me Malala”. A fost și nominalizat la Oscar, dacă asta contează. Eventual, i-l puteți recomanda și ”Bostan-ului”.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Maci


Mihai Maci

Lector la Universitatea din Oradea. Studii de licenţă (1995), de masterat (1996) şi de doctorat (2007) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Preocupări iniţiale legate de S... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)