joi, martie 28, 2024

Doua lectii ale Razboiului Rece

Războiul Rece a fost înfiorător și respingător, dar a pus mintea la încercare în multe feluri. În tinerețea mea din anii ‘70, ne temeam că, în cele din urmă, comunismul ar putea învinge: pentru săraci, era atrăgător, iar săraci erau mulți.  Și era promovat de o superputere care părea să ne păcălească peste tot în lume.

Au trecut aproape 30 de ani de când aceste îngrijorări s-au domolit, iar generația de acum nici nu-și mai aduce aminte de ele și le găsește greu de imaginat. Toate cele trei elemente ale sistemului sovietic – economia planificată, statul monopartit și guvernarea imperialistă a Kremlinului – par mai puțin rele pe măsură ce amintirile pălesc, iar nemulțumirile cresc.

Acum, pe toate aceste trei fronturi, îngrijorările abundă. Evidentul eșec al capitalismului bazat pe o piață liberă, de a distribui roadele prosperității și de a stăvili rapacitatea finanțiștilor, îi face pe oameni să creadă că un rol mai puternic al statului în economie este necesar și de dorit. Eșecul ordinii liberal-democratice – incapabilă să gândească pe termen lung și subminată de o elită neputincioasă – îi face pe oameni să dorească o mână forte în politică. Antiamericanismul îi face pe mulți occidentali să creadă că o voce rusească mai apăsată în lumea afacerilor la nivel mondial ar contrabalansa aroganța factorilor decizionali de la Washington, DC.

Oamenii au dreptate să fie furioși, dar soluțiile din trecut vor înrăutăți lucrurile, în loc să le îmbunătățească. Economiile controlate de stat nu reduc din puterea acoliților, ci o adâncesc. Dacă vă displace modul în care elitele occidentale își transformă relațiile în avuție, amintiți-vă numai de ceea ce înțelegea Milovan Djilas prin “noua clasă” – șefii partidului, care se bucurau de un trai extrem de privilegiat, în timp ce proclamau virtuțile internaționalismului proletar. Doar prin mai multă concurență, și nu prin mai multe avantaje, se poate reduce  puterea privilegiaților – atât în domeniul economic, cât și în cel politic .

După cum nu are niciun sens să tânjești după lideri puternici – fie ei Donald Trump, Vladimir Putin, Marine Le Pen sau oricine altcineva din aceeași tagmă – dacă ei or să strivească legea și instituțiile care îi protejează pe cei slabi și îi constrâng pe cei puternici puternici. Democația are o groază de probleme, dar tocmai ăsta e un motiv să o susținem, și nu s-o subminăm.

Cel mai important element al sistemului occidental este tocmai capacitatea de a-l contesta: principiul potrivit căruia cei aflați la putere trebuie să țină cont de alegeri, de procese, de proteste publice și de atenția presei înainte, în timpul și după adoptarea deciziilor. Asta nu garantează rezultate bune, dar înseamnă că aceia care conduc țara nu se pot considera imuni. Cea mai bună garanție a unei bune guvernări nu este faptul că alegerile vor fi câștigate de politicienii cei buni, ci faptul că puterea învingătorilor este ținută în frâu de instituții independente, conduse de niște oameni lucizi.

După cum nu este înțelept nici să căutăm o lume fără leadership-ul american. Desigur, Statele Unite au comis multe greșeli în trecut și cu siguranță vor mai face și altele în viitor. Este tocmai un motiv ca aliații lor din Europa și din alte părți să aibă un rol deplin în elaborarea și adoptarea deciziilor legate de politica externă occidentală. Procesul va fi dificil, dar renunțarea la responsabilitate este și mai rea, după cum constatăm acum în Siria. Dacă disprețuiești conducerea americană, nu va exista o lume bazată pe niște bune principii liberale europene. Vei avea parte de o lume condusă de Putin, de Bashar al-Assad și stăpânii de sclavi comuniști chinezi.

Trebuie să ne amintim cele două lecții importante ale Războiului Rece. O reacție la pericolul sovietic a fost aceea de a cheltui o mulți bani pentru apărare. Europenii trebuie să mai facă asta o dată. Dar un element și mai important a fost hotărârea de a face ca societățile noastre să funcționeze mai bine. Asta ne-a ajutat să devenim imuni la pericolul sovietic și, în cele din urmă, să îl anihilăm.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Desigur, Statele Unite au comis multe greșeli in trecut și cu siguranță vor mai face și altele in viitor.

    Perspectivele nu sunt prea roz, se pare ca Trump are mari sanse… de altfel singurul fapt ca a ajuns in finala arata starea natiunii. Daca mai adaugam si niste lideri englezi, sau de la EU, sau europeni, gen Erdogan, Urban etc. vedem ca lumea e in schimbare asa ca autorul ar face bine sa nu ne certe prea tare, noi suntem oricum cei mai cuminti, cumintenia pamintului as zice.

  2. instructiva rememorare ptr cei ce o inteleg
    au disparut de aci autori de valoare ( comentariile la ei erau de asa natura ca au renuntat), au aparut in schimb alti pe care ii incadrez la oameni noi; un tip construit de comunisti si denumit romin care nu are trecut individual,el stie doar trecutul natiei lui de la Decebal ; cum pot acestia sa analizeze si sa aduca la lumina ptr cei tineri atmosfera comunista reala !? ei fiind construiti in matricea comunista.
    „Cea mai bună garanție a unei bune guvernări nu este faptul că alegerile vor fi câștigate de politicienii cei buni, ci faptul că puterea învingătorilor este ținută în frâu de instituții independente, conduse de niște oameni lucizi.” romania si aci are o problema ; revolutia intregului popor a promovat si unitatea si continuitatea acestor structuri in buna intelegere a unitati de nezdruncinat a mindrului popor rominesc

  3. – „Antiamericanismul îi face pe mulți occidentali să creadă că o voce rusească mai apăsată în lumea afacerilor la nivel mondial ar contrabalansa aroganța factorilor decizionali de la Washington, DC.”
    Ei bine, si din partea mea le doresc sa li se implineasca, acelor „mulți occidentali”.
    – „După cum nu are niciun sens să tânjești după lideri puternici – fie ei Donald Trump”,
    Pai dece sa nu aiba doar Rusia lideri putenici? americanilor li se interzice.
    Doar ca intrebarea e alta: afirmatia ca Trump e un lider puternic nu e antiamericanism? caci Trump nu e deloc inca un lider, ci doar candidat. Si nu cumva e o sustinere mascata a dnei Clinton?
    Si cei ce vor sa fie impartiali gresesc, si chiar foarte mult, nu doar uneori americanii.
    Si cu asemenea spaime, de a nu gresi ca americanii, o sa vina vremea pentru ” o lume condusă de Putin, de Bashar al-Assad și stăpânii de sclavi comuniști chinezi.”

  4. Şi,totuşi,DE CE este democraţia liberală în criză?Să căutăm cauzele,nu doar să constatăm situaţia.De ce ne este frică să spunem că după sfârşitul „războiului rece” prin care ordinea democratică a învins ordinea comunistă,statele „democratice” au început să facă chiar ele ceea ce făcea comunismul înainte.Şi anume să limiteze libertăţile civile şi să adâncească prăpastia dintre bogaţi şi săraci.Ca părere,vinovate de „criza democraţiei” sunt chiar statele democratice.Iar asta nu se apără cu armele ci cu schimbarea paradigmei sociale şi politice.

    Trebuie o altă „regulă a jocului”,poate o altă filozofie a societăţii.

    • Serios ? Oooo, suna atat de cunoscut …:

      „…statele “democratice” au început să facă chiar ele ceea ce făcea comunismul înainte ( exact asta zice si putina -s.n. ) .Şi anume să limiteze libertăţile civile şi să adâncească prăpastia dintre bogaţi şi săraci (s.n.) .Ca părere,vinovate de “criza democraţiei” sunt chiar statele democratice( s.n.) .Iar asta nu se apără cu armele ci cu schimbarea paradigmei sociale şi politice(s.n.) .”

      Ati inteles totul ( din iad ?! : )) adica nimic, respectiv exact ceea ce propovaduia Marx ( cu barba , sau ma rog, cu barbi ) pentru cei care l-au crezut :

      „Hai la lupta cea mare,
      Rob cu rob să ne unim,
      Internaţionala
      Prin noi s-o făurim!

      Sculaţi, nu-i nici o mîntuire
      În regi, ciocoi sau dumnezei!
      Unire, muncitori, unire,
      Şi lumea va scăpa de ei!” .

      Offff….
      Nu v-ati plictisit totusi de peste 25 ( +inca 50 ) de ani de aceasta placa stricata ?! :))

      N.B. Nu va speriati totusi , e democratie , lasati patefonul a mearga , cine stie de unde mai sare inca o data iepurele …:))

    • Problema e ca dupa prabusirea sistemului comunist (si esecul ideologic evident) marxistii din Occident si in general stanga si-au reorientat ideologia si militantismul spre feminism, conceptul de „politically correct”, incalzire globala, antirasism, cultul minoritatilor de tot felul (sexuale, religioase), antiglobalism si, nu in ultimul rand, antiamericanism.

    • „Prăpastia dintre bogați și săraci” e doar o lozincă lipsită de conținut. Pe vremea regimurilor comuniste diferențele în cadrul societății erau foarte mici, dar erau obținute printr-o sărăcie generalizată. Nu are nicio relevanță dacă unii locuiesc în case de 5 sau 10 milioane de dolari bucata, important e ca membrii cei mai defavorizați ai societății să aibă venituri suficiente pentru un trai decent și ca aceste venituri să fie obținute printr-o muncă utilă societății.

      A crea o burghezie socialistă formată din bugetari și o nobilime socialistă formată din politicieni nu adâncește ”prăpastia dintre bogați și săraci”, dar spoliază resursele întregii societăți. Așa ajunge omul simplu să primească 400 de euro lunar pentru o muncă utilă, în timp ce magistratul cu pensie specială primește 22.000 de euro lunar fără a presta nicio muncă utilă în acel moment.

      • Pensia de 22.000 euro lunar de la stat tine de altceva (inclusiv in SUA pensiile de stat – Social Security – sunt limitate la o anumita suma – 4-5000 USD din cate stiu, si calculate strict pe principiul contributivitatii ..e Romania un stat mai puternic decat SUA sau Germania, etc?).
        Legea a fost insa interpretata ilegal de cei care au dat in judecata si au aplicat-o (aceiasi oameni au centrat, au dat cu capul si au fluierat golul). Conform legii pensionarii calcularea pensiei se face in baza salariului si sporurilor din ultima luna (subliniez singularul), nu din cumulul acestora din mai multe luni; chiar daca banii sunt remisi intr-o singura luna, ei reprezinta cuantumul unor drepturi cuvenite pe mai multe luni….) Din pacate cazul celor 60 magistrati da apa la moara celor care striga ca Justitia este corupta (si pe fata) pe langa multiplele cazuri de mita (pe din dos) etc…
        Mai este insa si cazul concediilor de maternitate de 33.000 euro, etc

        • @halal – explicațiile ”tehnice” sunt lipsite de sens. Mecanismul e unul și același, spolierea bugetului chiar de către funcționarii, demnitarii și magistrații statului. Nu e vorba de nicio interpretare, legea a fost special creată în acest mod. Iar dacă ai impresia că e vorba doar de 60 de magistrați, poate ar fi cazul să te mai informezi. Cei 60 sunt doar cei pentru care pensiliile speciale depășesc 1mld.ROL, ăsta a fost pragul luat în calcul. Există însă destui care au pensiii de 15 – 18.000 de euro, care nu sunt cu nimic mai corecte decât cele de peste 22.000.

          În rest, te poți informa despre cum funcționează fondul de pensii al judecătorilor din Texas, de exemplu, ca să înțelegi mecanismele concrete folosite de ei (JRS 1 și JRS 2). Veniturile sunt luate în calcul doar la stabilirea contribuției lunare, în timp ce pensia primită este de 50% din veniturile unui judecător aflat încă în activitate la o instanță de același nivel ca și judecătorul pensionat. Dar asta deja depășește orice nivel de corectitudine la care s-ar putea gândi legislatorii din România.

        • Da,sunt aşa zisele „pensii speciale”(magtistraţi,armată,servicii secrete,parlamentari,etc) unde nu se aplică principiul contributivitrăţii) şi pesiile muritorilor de rând unde se aplică acest principiu echitabil.Este normal ca un pensionar normal să ia 500,00 de Lei/lună. iar un magistrat 22000 €/lună?Aceeaşi discrepanţă între salariile bugetarilor sau de la regiile de stat şi salariile din mediul privat.Este normal ca un director de regie de stat să ia 10.000,00 €/lună iar un inginer din privat să ia 1800 lei lună?

          • Problema reala a unei societati nu este cat castiga fiecare, ci cat merita, altfel e doar o minciuna poleita (nu uitati cozile la paine, zahar, ulei pe cartela din „iepoca de aur”).
            Nimic rau daca un director de regie sau un magistrat castiga 10.000 euro/luna, cu conditia sa fi adus o contributie corespunzatoare comunitatii/societatii (profituri reale de milioane pentru regie, respectiv pronuntari corecte in procese de zeci/sute de milioane care sa nu fie ulterior paguba statului/contribuabilului roman).
            Pentru functionarii de stat in majoritatea tarilor (SUA, Germania, etc) sunt categorii de salarizare proportionale cu educatia, etc. Cheltuielile statului sunt transparente (alta dandana). La noi s-a mimat asta prin 2010, dar erau greu de justificat veniturile „speciale”, pe care PDL a incercat sa le modifice (circ si proteste), iar Ponta le-a pus la loc. Problema este ca aceste favoruri s-au facut cu bani imprumutati, iar fraudarea investitiilor prin deturnarea unei proportii semnificative a facut imposibila functionarea normala, sustenabila a economiei (similar anilor 80, numai ca atunci incompetenta a inlocuit frauda).
            In general sustenabilitatea economica este data de meritul real al contributiei individuale raportat la cost; la extrema stanga este comunizarea integrala a contributiei individuale cu demotivarea progresului si competitivitatii, la extrema dreapta e monopolul prin eliminarea competitiei si inflatia artificiala a costurilor – exceptie proprietatea intelectuala care poate fi licentiata, o alta discutie importanta).
            Problema unei democratii este reprezentativitatea, care e subminata de restrangerea (ex. 2 candidati, lipsa de „vot alb”) si manipularea alegerilor si optiunilor individuale (ex defaimarea candidatilor in loc de propuneri economice/sociale realiste si constructive, atacuri la persoana in loc de o responsabilizare reala pentru platforma electorala in baza careia se face votul).

  5. Mie, ca simplu om de pe zebra, imi pare ca, oricum am privi, capitalismul a castigat lupta cu socialismul/comunismul. Tari precum China sau Rusia au facut concesii importante capitalismului si nu cred ca-si doreste nimeni de pe-aici sa traiasca in Coreea de Nord.

    Razboiul Rece nu s-a incheiat, nu a incetat niciodata. Cea mai notabila schimbare (in zona noastra de lume, facand abstractie de Cuba, de exemplu) este ca se muta Cortina de Fier catre Est. Asta ma intereseaza si ma afecteaza pe mine, ca traitor in Romania. Poate ca Razbiul Rece isi schimba fatza, temele si modul de manifestare, dar el nu se va incheia, vreodata. Chiar si numai pentru ca nu este profitabil sa se incheie.

    Cat despre „liderii puternici” cei mai multi dintre ei sunt doar galagiosi. Daca lovesti un butoi metalic gol, suna mai tare decat unul plin. Adevaratii lideri sunt „butoaie pline”, asa ca sunt relativ usor de identificat.

    • Capitalismul a câștigat în principiu. Însă în Uniunea Europeană, când taxele și impozitele sunt folosite pentru a finanța afaceri private, ăsta nu e capitalism, e butaforie.

      • Ei, nu doar in UE s-a intamplat asta, ci si in SUA si in alte tari. Dar, daca stam stramb si judecam drept, se cheama ca tot capitalismul a castigat… efectiv, nu „in principiu”… :) A stiut sa-si acopere pierderile… :)
        E drept, in comunism nu exista notiunea de „pierdere” si, daca de facto exista pierderi in comunism, ele se acopera pe tacute. Tot din impozite. :)

  6. antiamericani nu prea pot fi romanii ci numai europenii ingrati, salvati de americani in WWII. Si iarasi cred ca America sub Obama a fost mai mult in retragere decit in actiune…deci nu a refuzat nimeni un leadership care a fost mai degraba absent. Mi-as dori sa scrie autorul, daca citeste pe-aici si-si traduce cu Google, cum de, in cazul Chinei, cele spuse despre capitalism nu se aplica, zona aceea fiind o zona – si in termenii lui Glucksmann – a unui nou tip de sclavagism.

  7. Capitalismul nu poate castiga fara treptata reformare , ceea ce de fapt si face fiind un sistem pefectibil spre deosebire de comunism care nu este. Si se pare ca sunt unii acolo mai sus care inteleg ce spun eu dar deocamdata nu este inca pentru … nu mai stiu dar este o fabula… :)

  8. Războiul Rece trecut a fost un duel politico-economic între sistemul etatist-comunist şi cel liberal-democrat. A câştigat sistemul liberal-democrat pentru că s-a dovedit viabil. Sistemul etatist-comunist s-a născut cu „forcepsul” şi a fost ţinut în viaţă cu „perfuzii”.
    Acum se prefigurează un nou Război Rece în care se vor duela două principii: cel pluralist şi cel autoritarist.
    În primul Război Rece dezacordul între tabere consta, în principal, în atitudinea faţă de proprietate. În cel nou diferenţa principală va fi determinată de atitudinea faţă de adevăr. Sistemul autoritarist va impune un adevăr unic sub forma unei singure doctrine politice. El poate fi uşor mascat de un pluralism doar de faţadă, cu apariţii de doctrine alternative, dar ţinute sub control şi fără să fie cu adevărat eligibile. Sistemul pluralist, în schimb, se bazează pe gândirea liberă şi, implicit, pe formularea mai multor doctrine, cu alegera uneia dintre ele prin libera voinţă a cetăţenilor.
    Va trebui în final să găsim un modus vivendi între cele două tabere astfel încât să nu se ajungă la escaladarea violenţei. Ar fi ultimul pas greşit ..
    În fond, nu vom putea impune tuturor pluralismul, şi nici ei autoritarismul. Ar fi mai util să ne concentrăm mai mult pe evitarea extremelor: anarhismul şi totalitarismul. În rest, mai bine să învăţăm să cooperăm. E necesar pentru supravieţuire.

    • „comunismul ar putea învinge: pentru săraci, era atrăgător, iar săraci erau mulți”

      Asta la prima vedere. Pentru cine sapă mai adânc, sistemul etatist-comunist făcea tot posibilul pentru ca săracii să rămână la fel de mulţi. Adică majoritatea populaţiei civile să fie săracă, fiindcă însăşi existenţa acestui regim „născut cu forcepsul şi ţinut în viaţă cu perfuzii” depindea de asta. De modul de viaţă caracteristic al populaţiei sărace: autoritate absolută, conservatorism, căsătoria la vârste cât mai mici, mulţi copii, spaţiu insuficient, disciplina menţinută cu cureaua, conflictele cu vecinii, armata obligatorie etc. (Dacă la noi acest mod de viaţă a fost cum a fost, oare cum trebuie să fi fost în URSS, în apartamentele cu bucătărie comună şi o familie pe cameră!? :) )

      În mod curios, acest mod de viaţă înfloreşte şi îşi zbiară victoria cu surle şi trompete în lumea musulmană. Oficial, ei înoată în bani. Neoficial, au maniile şi obiceiurile unui comunist de la apartamentul de pe lângă întreprindere, cu toată averea lor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro