Home » Opinie » Citesti:

Doua tentative de sinucidere, mai multe intrebari

Lucian Miulescu iunie 22, 2012 Opinie
26 comentarii 3,637 Vizualizari

As vrea sa intervin in vacarmul creat in jurul condamnarii si, apoi, al tentativei de sinucidere (denumita oficial astfel) ale domnului fost prim-ministru Adrian Nastase, cu o analogie aparent surprinzatoare. Sper ca voi arata, in continuare, ca analogia are temeiuri profunde si nu este neavenita, decat la suprafata.

Cunoscatorii mai mult sau mai putin avizati ai dreptului civil stiu ca subiectele de drept sunt persoanele, fizice sau juridice. Subiectul de drept civil este cel care isi poate asuma drepturi si obligatii. In domeniul dreptului civil, persoanele fizice sunt tratate la nivel egal cu persoanele juridice si invers.

Sa luam, asadar, persoana fizica Adrian Nastase. In urma unui proces maraton, care a durat peste sapte ani si care a parcurs numeroase momente de suspans, inculpatul Nastase Adrian a fost declarat, de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, vinovat pentru infractiuni de coruptie, prevazute de legea aplicabila in domeniu. In urma deciziei definitive a celei mai inalte instante din tara, dl. Adrian Nastase urmeaza sa execute doi ani de inchisoare, pentru savarsirea acestor fapte.

Ce alege domnul Nastase sa faca ?! Intr-un elan aparent romantic, cu iz antic, dl. Nastase alege calea disparitiei ca subiect de drept, purtator de drepturi si obligatii, si incearca sa se sinucida. Din fericire pentru toata lumea – nu stim daca si pentru dumnealui – tentativa a esuat. Dl.Nastase ramane in viata si aproape teafar, sa-si infrunte noua situatie de condamnat la inchisoare, cu executare.

Este evident ca, dincolo de slabiciunea morala a personajului, explicabila dupa multi ani de tergiversari, amanari, subterfugii avocatesti, dar si prin trufia si aroganta netarmurita care il caracterizeaza, gestul sau inseamna si altceva : incercarea de a nu da socoteala pentru abuzurile savarsite din functia de prim-ministru, fuga de raspundere sau, altfel spus, o tentativa disperata si nedemna de a nu-si indeplini o obligatie fundamentala fata de societate, aceea de a « da seama » pentru ceea ce a facut rau acestei societati.

Pentru ca Adrian Nastase, dincolo de aura sa atent intretinuta, de intelectual subtire si om de gust, a fost un « capcaun » al coruptiei politice. Mafia politica din vremea guvernarii sale capatase accente apocaliptice, iar tacerea presei cumparate cu banii regiilor si societatilor nationale facea si mai sumbru tabloul puterii. Sub zambetul sau prefacut, acest om ascundea un pumn de fier, cu care controla totul in Romania : presa, justitia, Securitatea, cultura. Sub atenta sa supraveghere, clientii politici dadeau grele lovituri economiei : vezi cazurile RAFO Onesti, Petromidia, dar si contractele dubioase cu OMV si Bechtel, pagubitoare pentru stat si cetatean. Dar, ceea ce se stie mai putin, in vremea guvernarii sale au aparut acei « baieti destepti » de la Hidroelectrica, plantati de ministrul de suflet al domnului Nastase, domnul Dan Ioan Popescu.

Si asa, ajungem la cea de-a doua tentativa de sinucidere, de data aceasta a unei persoane juridice : intrarea voluntara in insolventa a societatii nationale Hidroelectrica. O mare societate de stat, una dintre cele vizate de programul FMI de restructurare, convenit cu guvernul Boc. Anuntul intrarii sale in insolventa a luat prin surprindere intreaga lume politico-economica de la noi, ca si tentativa de suicid (desigur, omeneste, mult mai tragica) a domnului Nastase. Inclusiv domnul Daniel Daianu, consilier economic pro bono al premierului Ponta, s-a aratat siderat si a negat evidenta, precum in bancul cu ardeleanul care, vazand girafa, a spus: “asa ceva nu exista”. Insolventa unei persoane juridice inseamna primul pas catre faliment si dizolvare, care reprezinta “moartea” persoanei juridice.

Insa analogiile stranii nu se opresc aici. Ca si domnul Nastase, Hidroelectica incearca sa fuga de indeplinirea obligatiilor asumate fata de asa-zisii « baieti destepti », prin contracte paguboase. Ca si obligatia de a-ti ispasi pedeapsa, obligatia de a-ti achita datoriile dintr-un contract este prevazuta de lege. In ceea ce priveste persoana juridica, capacitatea de indeplinire a obligatiilor sale financiare este o ratiune de a exista. In lipsa ei, insolventa si chiar falimentul bat la usa.

Avem, asadar, doua incercari disperate si ciudate de a scapa de raspundere legala, una din ele apartinand unei persoane fizice, cealalta unei persoane juridice. Ambele tentative antreneaza riscul disparitiei subiectului de drept, asumat de acesta din urma pentru atingerea unui scop discutabil. Ce ne demonstreaza aceste analogii ?

Mai intai, incercarea de a scapa de raspundere sugereaza vinovatia. Un om nevinovat, condamnat pe nedrept, se lupta pentru dovedirea nevinovatiei, insa nu se sinucide. Nu are de ce. Daca are dreptatea de partea sa, nicio condamnare nu i-o poate lua, niciodata. Evadarea sau sinuciderea dovedesc vina, nu inocenta. Omul se stie vinovat si vrea sa scape de ispasirea pedepsei, cu orice pret, chiar si al vietii. Orice, numai sa nu apara in intreaga sa goliciune vinovata, in ochii lumii.

In ceea ce priveste Hidroelectrica, dovada vinovatiei este si mai clara. Condusa de interese obscure si de oameni numiti politic, societatea si-a asumat cu buna stiinta obligatii pe care stia ca nu le poate indeplini. Acum, pentru ca a venit FMI si a descoperit gunoiul de sub pres, oamenii din conducere si cei dindaratul lor vor sa acopere urmele, sa faca uitat trecutul si au gasit o solutie inteligenta : sa o declare insolventa. In acest fel, Hidroelectrica nu va mai fi obligata sa-si plateasca datoriile imense acumulate pana acum, va indrazni (in fine) sa rezilieze contractele si asa mai departe. Este, insa, aceasta cale riscanta si cea mai potrivita ? Vom vedea, insa nu se arata semne prea bune.

In al doilea rand, lasitatea. In loc sa scoata revolverul pentru a-si trage un glont in cap, fostul premier, ministru de externe si presedinte al Camerei Deputatilor putea avea un comportament demn si barbatesc, la nivelul pretentiilor sale de mare om politic si de cultura. Si anume, sa se prezinte in fata organelor de executare a pedepsei penale cu fruntea sus si cu un suras olimpian. Prin demisia sa morala, a aratat un caracter slab si temator. Reactia sa arata o fire deprinsa cu luxul, incapabila sa accepte o incercare a vietii, meritata de altfel.

E greu sa vorbesti de lasitatea unei persoane juridice. Totusi, fiind compusa si condusa de oameni, nu este imposibil. In fata indarjirii capuselor de pe trupul sau imens, compania de stat a dat inapoi si se preface moarta. In loc sa se scuture si sa refuze onorarea unor obligatii complet defavorabile, conducerea Hidroelectrica a ales tactica dezastruoasa a retragerii in deruta. Pentru ca insolventa poate antrena consecinte incalculabile, precum pierderea teribila de imagine, deteriorarea ratingului companiei si al Romaniei, in general. Nu vorbim aici de o companie oarecare, ci de una strategica, avand capital de stat, cel mai important furnizor intern de energie electrica. Inutil sa mai subliniez importanta furnizarii energiei electrice intr-o societate moderna.

In al treilea rand, in sfarsit, suspiciunea de frauda. Sinuciderea domnului Nastase seamana un pic cu cea a Portiei lui Caragiale, e un fel de « a fost sau n-a fost ». In vreme ce oficialitatile ne prezinta cu gravitate « probe » privind seriozitatea intentiei sale de a-si pune capat zilelor, rezultatul actiunii dumnealui pare a fi fost mai degraba minor. O raza de lumina poate veni de la investigatia prompt declansata de Parchet, in aceasta chestiune. Insa discutia cu domnul Rus, ambulanta trimisa preventiv si pretinsa lupta cu politistul naste multe intrebari si suspiciunea unei inscenari.

De ce spun acest lucru, pentru multi scandalos ? Pentru ca este nefiresc, in opinia mea, ca ministrul de interne sa trimita o ambulanta ( ?!) pentru a preveni o sinucidere, in loc sa trimita niste politisti pregatiti pentru aceasta eventualitate. Acesti politisti trebuiau, in prima instanta, sa verifice daca exista in casa ori la dispozitia condamnatului arme sau alte mijloace de a-si provoca moartea. Incompetenta cu care au tratat acest caz se poate explica obiectiv doar prin deferenta pe care acest personaj, cunoscut si influent, putea sa le-o trezeasca.

La Hidroelectrica, frauda este aproape evidenta. Nimic din situatia financiara sau contabila a companiei nu justifica intrarea sa in insolventa. La baza deciziei, pare a sta acelasi machiavelism politic, care se iveste in cazul Nastase. Nu intamplator, numele fruntasilor PSD apar in clar si intr-un caz, si in celalalt. Remus Vulpescu, autorul cererii de intrare in insolventa, fusese de curand numit sef al Corpului de Control al Primului Ministru, dar venea dupa o lunga experienta ca avocat si practician in insolventa ! Oare nu a fost numit la conducerea Consiliului de Administratie al Hidroelectrica, tocmai pentru a determina intrarea in insolventa, profitand de experienta sa profesionala? Iar administratorul judiciar, domnul Remus Borza, este un fost coleg de facultate al domnului Prim-ministru Ponta, daca e sa dam crezare presei. Nu-i asa ca se leaga totul foarte bine ?!

Iata, deci, cate similitudini pot aparea intre doua situatii, aparent foarte diferite. Vom astepta cuminti, probabil, rezultatul investigatiilor justitiei in cele doua cazuri. Insa ceva este nelinistitor : faptul ca asemenea « perdele de fum » sunt tesute undeva, la Palatul Victoria. Iar ele sunt atat de stravezii, incat descoperirea dedesubturilor si a implicarii guvernantilor in asemenea evenimente poate da o noua lovitura, nemeritata, prestigiului abia refacut al Romaniei.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "26 comments" on this Article:

  1. FlorinL spune:

    Dle Minulescu, Eu as vrea sa intervin in vacarmul creat in jurul moppingului la care a fost supus Dl Nastasre. El este un om ca toti oamenii (nu este un zeus cu puteri supranaturale, face parte din specia homo sappiens) iar intr-un moment sau altul al vietii, orice om poate cade victima depresiei (in special la batrinete).

    Aproximativ 90% din cei care comit suicid sint afectati de una sau mai multe boli psihice (cel mai frecvent de o depresie profunda). Cu cat depresia este mai severa, cu atat riscul de sinucidere este mai mare, la fel si daca depresia este tratata necorespunzator. Motivul sinuciderii este determinat de atingerea nivelului maxim al sentimentului de disperare, tristete si neajutorare. In astfel de moemnte, dorinta si placerea fireasca pentru viata este inlocuita cu atractia pentru moarte.

    http://www.paginamedicala.ro/boli-afectiuni/Depresia_1008/

    In cazul in care considerati ca un membru al familiei sau un prieten este afecat de o stare depresiva, anuntati imediat medicul familiei sau cautati ajutorul unui psiholog. Vorbind deschis despre depresie si intentia de sinucidere putem salva vieti.

    P.S.
    cred ca ardeveni foarte “amuzant” daca incepind cu ziua de maine medicii ar incepe sa scrie comentarii si articole in materie de drept ;)

    • gabi spune:

      sinucigasii poate sunt afectati de o boala, actorii insa nu neaparat. Iar Dl. Nastase este doar actor.

    • Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

      Eu vad evenimentele in context, nu separat. Este dreptul dvs. sa considerati gestul lui Adrian Nastase ca un semn de instabilitate psihica, de depresie. Din punctul meu de vedere, acesta nu este un caz medical, ci un gest disperat al unui condamnat la inchisoare. Desigur, asistenta psihiatrica in astfel de cazuri este obligatorie, insa aceasta nu inseamna ca s-a rezolvat problema. Si va rog sa va mai ganditi daca subiectul este unul strict medical sau tine de lumea justitiei…

  2. Cristi spune:

    Felicitari d-le Miulescu pt articol.
    Chiar uitam cu totii ce a insemnat perioada guvernarii d-lui nastase?
    chiar nu ne aducem aminte de primul vanator al tarii.
    Domnilor , chiar daca nastase ar fi fost condamnat politic, ceea ce , fireste nu este cazul , atunci ar fi avut aura unui martir care face puscarie politica.
    Tov. Dej a facut ,Tov. Ceausescu a facut, in plus a avut si demnitate in fata plutonului de executie. Se pare ca dl nastase nu are demnitate nici cat un borfas de rand.
    C.

    • brita spune:

      eu nu uit!
      aveam inima strinsa-strinsa la alegerile alea la care actorul a pierdut… ce vremuri de spaima!

  3. Carol P spune:

    Este cea mai echilibrata analiza a “fenonenului Nastase” din tot ce am citit in ultimele 40 de ore. Chiar si CTP m-a deceptionat de aceasta data, pozitionanduse strict intr-o anumita tabara. Felicitari! O singura obiectie am, dar desigur, se poate dezbate pe seama ei zile in sir fara o concluzie exacta: nu sunt de acord ca sinuciderea inseamna fuga de responsabilitate. Atunci fuga lui Boldea in strainatate ce mai este? Cred ca intre cele doua tipuri comportamentale sunt evident diferentiale de un element esential: demnitatea. De cele mai multe ori, presiunea responsabilitatilor asupra unui om devine atat de puternica incat il ingroapa. Pur si simplu pentru ca nu mai are suficienta forta sa se opuna. Dar, cu riscul de a fi combatut de cei care sustin canoanele bisericesti, mi se pare brutal sa consideri asta fuga de raspundere sau lasitate, punand in acelasi taler fugarul si sinucigasul. In rest, cu respect!

    • Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

      Intram pe taramul filosofiei morale unde lucrurile sunt, vrem nu vrem, relative si subiective. Din punctul meu de vedere, sinuciderea este tot un fel de “fuga”, numai ca este o fuga-din-lume si nu, precum evadarea lui Boldea, o fuga-in-lume. Pana la urma, ramanerea in viata este o chestiune de alegere personala, dar priveste si pe ceilalti, nu doar pe tine. Insa, din punctul meu de vedere, aici lucrurile trebuie privite in context: a fost vorba de a accepta sau de a nu accepta decizia justitiei, nu de altceva. Nastase nu are nimic din sinucigasul tipic, incercanat, mistuit de dileme existentiale si de depresii, ci a refuzat totdeauna sa-si asume vreo vina si gestul sau dovedeste ca refuza, in continuare, acest lucru.

  4. noname spune:

    Paralela sugerata in articol este confuza. nastase are numai avantaje de pe urma tentativei de suicid pe cand, in mod evident, hidroelectrica este fortata sa apuce pe ultimul drum pt ca la cotitura o asteapta un petitor social-democrat de vita europeana dar nu prea bogat sau, cel putin zgarcit
    PS: Se scrie corect dedesubt nu dedesupt…

    • Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

      Avantajele pe care Nastase le-ar fi urmarit, prin tentativa de suicid, sunt relative si discutabile, precum si cele ale procedurii de insolventa a Hidroelectrica. Ar putea castiga timp, amandoi, insa nu prea mult…
      Aveti dreptate cu “dedesubtul”, s-a corectat.

  5. victor L spune:

    Parerea mea este ca fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu viata lui, si il compatimesc pe dl Nastase ca a esuat ;)
    Dar ” In urma unui proces maraton, care a durat peste sapte ani” imi pare un mic neadevar.
    Urmarirea penala si trimiterea in judecata (“procesul”) nu sint acelasi lucru.
    Urmarirea penala a inceput pe timpul actualului aliat, Tariceanu, iar trimiterea in judecata a fost mai tirziu.
    Dupa cum spun unii, procesul a durat cca 3,5 ani.

    • Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

      Sesizarea penala dateaza din 2006 si a provenit de la Inspectoratul de Stat pentru Constructii. In mod procedural, cercetarile se demareaza imediat dupa primirea sesizarii. Inceperea urmaririi penale se decide numai daca exista suficiente date cu privire la savarsirea unei infractiuni. Dupa cum va amintiti, cred, inceperea urmaririi penale a fost franata doi ani de catre Parlament, care a refuzat ridicarea imunitatii parlamentare a deputatului Nastase. Sunt elemente de istorie politica, deja.

  6. Tavi spune:

    Daca domnul AN a fost sinucis?
    O persoana ca dansul ajunsa in aceasta situatie ar putea incepe sa vorbeasca despre multe si multi. Domnul AN nu prea mai are ce pierde – e deja condamnat – dar ar putea trage pe multi dupa el.

    • noname spune:

      Dl Nastase nu a fost sinucis. A fost consiliat de expertii trimisi de seful lor cum sa-si cauzeze o rana plauzibila dar neprimajdioasa. este singurul Plan b de care dispunea USL pentru seful ei de facto si a fost pus in plaicate. A suivre….

  7. Nici daca stateam in cap o zi intreaga nu mi-ar fi dat prin cap sa compar tentativa aia stupida de sinucidere cu intrarea in insolventa a Hidroelectrica. Cu alte cuvinte, te sinucizi ca sa scapi de raspunderea legala. Adica daca tentativa de sinucidere a lui Nastase nu e o proba de lasitate, ca in cazul dlui Lalu, e cel putin o ocazie prin care natura ta infractionala isi spune disperat ultimul cuvant; sper ca psihologii va citesc atent, pt ca daca n-au de invatat nimic despre sinucidere din textul asta, sigur au de invatat ceva despre abrutizarea pe care ati atins-o. Ca sa simplific, alegi moartea in locul a doi ani de puscarie, adica nu temnita grea sau ocna, ci puscarie cu carti, tel, tv, vizite etc, evident cu incovenientele de a imparti celula, masa, baia, curtea etc cu detinuti probabil mult sub nivelul tau, dar nu ocna, nu deportare etc etc. Personal, nu imi pot imagina cine poate inghiti asta. O minima psihologie ar fi trebuit sa va spuna ca dupa constientizarea dezastrului, persoana asta sau pur si simplu a fost incapabila sa-l mai gestioneze rational sau si mai bine, a decis ca nu se poate trai cu asa ceva. In cazul asta din urma, se inscriu o gramada: filosofi, poeti, samurai, astia care militeaza pt legalizarea eutanasierii umane (in Elvetia e legala), eroi, inclusiv politicieni (Pierre Beregovoy -1993, probabil cel mai bun precedent al lui Nastase) etc.
    E pur si simplu scandalos ca va pot sa va dea prin cap asemenea lucruri

  8. Pinno spune:

    Exceptional articol!
    Dar romanii logici sint o “minoritate absoluta”. Drama, teatrul, spectacolul, telenovela ung sufletele majoritatii absolute.

  9. toma spune:

    is satul de teoria “sinuciderii” lu bombo’ !
    un sinucigas se impusca in gura sau in tampla (nicidecum pe langa gat) !
    pentru asta ai nevoie de 30 de secunde. ori de la ora 18 pana la 23 sant de 600 de ori 30 de secunde !
    deci nastase se putea cu adevarat sinucide, daca vroia, de 600 de ori.
    singur, fara niciun martor !

  10. Luciane, m-ai dezamagit.

    Pe de o parte, pentru lipsa oricarei nuante cu care analizezi vinovatia lui Adrian Nastase. Conchizi cu o usurinta suparatoare pentru un jurist ca Nastase a fost condamnat pentru “fapte de coruptie”. Or un specialist al dreptului, cum esti, ar fi intrat in detalii, ca doar dracul sta intotdeauna in detalii.

    Fapta de coruptie imputata lui Nastase este reprezentata de art. 13 din Legea 78/2000. Pentru a se retine fapta, ar trebui sa asistam la fapta unui lider de partid de a folosi influenta sa asupra institutiilor de stat pentru a obtine, pentru sine sau pentru altul, un folos ilicit. Cu alte cuvinte, este vorba de infractiune cu subiect calificat (conditie indeplinita de Nastase) si o infractiune comisiva (presupune o actiune pozitiva, de folosire a influentei, reale sau ipotetice, un uz, o utilizare a importantei in aparatul politic). Or tocmai acest aspect, comisiv, de actiune pozitiva, nu a fost probat în nici un fel, el a fost dedus de catre judecatori prin … prezumtii. Or, în penal, prezumtiile nu valoreaza doi bani, ci probele materiale care sa ateste vinovatia dincolo de orice dubiu rezonabil. Ceea ce nu a fost cazul, faptele comisive au fost deduse prin prezumtii.

    Din punct de vedere procedural, sunt umbre care delegitimeaza actul de justitie si ridica dubii serioase cu privire la impartialitatea instantei. Dupa cum stim, orice persoana are dreptul la un tribunal independent si impartial (art. 6 CEDO) si mai stim, de asemenea, ca un procuror nu poate judeca, ca judecator, un dosar la care a lucrat ca si acuzator public (ma refer la Ioana Bogdan, desigur, care a lucrat la DNA ca adjuncta lui Morar fix in perioada instrumentarii dosarului la DNA). Ioana Bogdan nu s-a abtinut, cum era normal si din acuzator a devenit judecator. Mai putem vorbi de proces echitabil, de instanta impartiala? Nici in Congo nu se poate asa ceva, dar la Romanelika noastra, se prea poate…

    Tot în legatura cu dreptul la proces echitabil : nu ti se pare ca un numar de 972 de martori in acuzare, la cererea DNA, raportat la cei 5 (cinci!!!) admisi în aparare pentru Nastase – este evident de disproportionat? Asta mai este proces echitabil, egalitate de arme, cu 972 de martori la 5? Nu te supara, dar 972 martori contra 5 este vadit proces inechitabil. Nu mai vorbesc de alte dosare (cel cu termopanele, cu mita data in 2004 de Nastase, cu dolari dati mita care nu fusesera tipariti) – acolo fabricarea diletanta, insailarea grosolana a dosarelor cu probe mincinoase arunca o umbra de dubiu din cele mai serioase pe probatoriille DNA contra lui Bombo.

    Daca îmi raspunzi la aceste întrebari, dar la obiect, ca un jurist respectabil, ai putea sa îmi schimbi opinia despre înscenarea stalinista jucata lui Nastase la ICCJ; altfel nu.

    Pe de alta parte, am luat act de argumentele tale referitoare la jaful economiei nationale, imputate de tine lui Bombo. Quam terribilia sunt judicia tua, Domine! Retine însa ca acuzele de jaf economic, ele nu fac obiectul condamnarii din Trofeul Calitatii, deci relevanta lor este doar una vag-retorica (eufemism pentru vorbe de claca). Pe de alta pare, acuzele sunt si neadevarate (partial). RAFO si Petromidia au fost vandute in 1998 de ministrul Radu Berceanu, las-o moarta. Eu nu voi sustine niciodata ca Bombo a fost un serafim sau un preacurat, dar sa nu uitam ca guvernul Nastase a luat o Romanie varza de la guvernarea cederista, pe deficit si cu arierate mari in economie, a pus-o pe calea cresterii economice, a vârât România in NATO si a încheiat negocierile de aderare la UE (guvernului Bombo îi datoram intrarea in UE, se stie doar). Deci, vezi ca realitatea economica a Romaniei din anii 2000-2004 este interpretabila, versiunile pot diferi violent una de cealata. Unii vad jafuri (discutabile), altii vad crestere economica, bunastare creata si succese europene (indiscutabile – ultimele). Hai sa nu avem cecitate selectiva si sa acordam guvernului Nastase macar meritele indiscutabile pe care le-a câstigat.

    În final, sunt de parere ca gestul de a-ti lua viata (de a plati pretul suprem) este un act de curaj mai mare decât a îndura puscaria. Mai mult ca viata nu putem plati. Aici însa, suntem (inclusiv eu) pe domeniul parerologiei; motivele determinante ale suicidului, acelea ce conteaza, sunt cele din capul sinucigasului, nu al celor din jur. Orice dat cu parerea despre motivele care l-ar fi determinat pe Bombo sa se sinucida sunt irelevante, conteaza ce credea el. A judeca pe sinucigas, a-i amusina motivele si a-ti da cu parerea despre ele, mie mi se pare un gest lipsit de orice decenta. Am ceva cunostinte (si experienta) medicale, intr-un serviciu de urgenta, unde am întâlnit zeci de cazuri de sinucigasi ratati. Pe fondul depresiei teribile (atroce) care îi determina la act (motivele care îi determina sunt irelevante, dar psihic toti sinucigasii sunt la pamant), se adauga rusinea ratarii suicidului si nefericirea de a fi (înca) in viata. Asta le lipseste, sa vina un destept sa le spuna ce motive puerile au pentru a-si lua zilele sau ce lasi sunt. Cine a avut vreo problema de acest gen în familia extinsa stie ce tragedie este atât suicidul consumat, reusit, dar si cel ratat, ce sechele lasa. Daca am avut mila si compasiune si decenta fata de un membru al familiei, un cunoscut sau prieten pe care nu l-am judecat si condamnat ci l-am ajutat sa isi revina, de ce nu am avea si cu Nastase? El nu este tot om? Sau poate nu mai suntem noi oameni fata de el? Homo homini lupus …?

    Astept reactia ta la cele trei probleme de drept (continutul constitutiv al infractiunii prevazuta de art. 13 din Legea 78/2000- citeste te rog sentinta de la fond, dreptul la un tribunal impartial si dreptul la egalitatea armelor si probatoriilor intr-un proces echitabil, in sensul art. 6 CEDO). Te rog sa retii ca eu nu cred ca Bombo e vreun inger sau heruvim, deloc!!! Insa justitia trebuie sa se faca pe baza de lege si cu respectarea legii, nu cu lozinci. Daca oricine trebuie sa raspunda penal (inclusiv Nastase), sa o faca, dar pe baza de lege, probe reale nu fabricate, cu proces echitabil …

    • Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

      Salut, Cristian,

      Iti multumesc pentru timpul acordat lecturarii si comentarii acestei umile incercari jurnalistice. Nu comentez excesele tale polemice, sunt obisnuit cu ele. Totusi, nu pot sa nu remarc faptul ca ai citit articolul meu in diagonala si cu un ochi partizan, cu o opinie deja formata. Altfel, nu mi-ai fi reprosat ca nu am atins subiecte pe care nu mi-am propus sa le ating, precum vinovatia lui Nastase, din dosarul “Trofeul Calitatii”. Ca un cetatean care cunoaste legile, nu numai ca jurist, acord importanta cuvenita deciziilor definitive ale Justitiei, mai ales celor pronuntate de Inalta Curte. Dupa cum stii foarte bine, astfel de decizii se bucura de “autoritate de lucru judecat”. Aceasta autoritate o depaseste cu usurinta pe cea de care te bucuri tu, de exemplu, ca un chibit de pe margine. In plus, singura instanta chemata sa se pronunte asupra caracterului echitabil al procesului lui Nastase este CEDO, nu Cristian Petre, nici Lucian Miulescu. End of story.
      Cat despre povestea cu “inscenarea stalinista”, e ridicol sa compari acest proces de ani de zile cu procedura sumara din anii ’50, in care erai saltat noaptea din sanul familiei, fara judecata si fara mandat, si in care stateai in penitenciar sau la Canal, fara ca macar sa fii condamnat, in final. Ca dovada (ca tot te dai in vant dupa probe), iti pot prezenta dosarul penal al bunicului meu, inchis la Craiova si cu un an la Canal, fara vreo condamnare definitiva, ci ca urmare a unui mandat de retinere! Daca ai avea acces la astfel de informatii, probabil ca nu ai mai face analogii deplasate cu vremurile stalinismului.
      Dar ce sa ma astept, de altfel, din partea cuiva care tragea sirena ca Vasile Roaita, in 2009, cu privire la “marele pericol al dictaturii lui Basescu si al revenirii la Marea Adunare Nationala”, in urma referendumului pentru Parlamentul restrans?! Te-as intreba acum, domnule Petre, unde este dictatura? Unde este Marea Adunare Nationala?
      Aprecierea data de tine guvernarii Nastase tine de opinia ta politica si te priveste, exclusiv. Eu mi-am exprimat opinia si as putea dezvolta aceasta tema, daca vrei, intr-o conversatie separata. Exista si aici dosare penale de studiat, cu duiumul.
      Cat priveste “tentativa de sinucidere”, care se dovedeste din ce in ce mai mult o cacealma, pusa la cale pentru impiedicarea executarii unei hotarari definitive, raman la parerea mea ca nu a fost un act de curaj, ci de lasitate. Nu am discutat despre sinucidere, in general, cum incerci sa induci tu ideea, ci despre aceasta (!) tentativa de sinucidere. Cat despre lipsa mea de decenta pentru motivele gestului domnului Nastase, te rog sa ma scuzi, dar fiind vorba de o persoana publica, chestiunea cu intimitatea nu prea mai tine… Poti studia cateva decizii CEDO in acest sens, cand ai timp.

      • Salutare, Lucian,

        Ma gratulasi cu un raspuns. Multumesc. Însa si raspunsul este si mai dezamagitor.

        Pe de o parte, pretinzi ca nu ai atins în articol subiectul referitor la vinovatia penala a lui Nastase, pe simplul motiv ca nu ti-ai propus. Ian sa citam din articolul original : AN ” … a fost un « capcaun » al coruptiei politice. Mafia politica din vremea guvernarii sale capatase accente apocaliptice, iar tacerea presei cumparate cu banii regiilor si societatilor nationale facea si mai sumbru tabloul puterii …”. Hai, Luciane, daca nici vorbele astea nu sunt o apreciere (de fapt o hiperbola) a vinovatiei lui Nastase, eu sunt calugar Shaolin. Ce dracu’, ma prostesti pe fata?

        Pe de alta parte, te feresti ca dracul de tamâie sa raspunzi la ce te-am întrebat eu. Eu nu am pus în discutie esenta actului de justitie (solutia pronuntata, aia care beneficiaza, precum bine zici tu, de autoritate de lucru judecat) ci procedura realizarii respectivului act de justitie – judecator impartial, egalitatea armelor partilor în proces, etc. Nici CEDO nu intra în analiza fondului actului de justitie, ci priveste aspectele sale exterioare, decelabile, precum cele analizate de mine. ïn concluzie, argumentul cu “mai taceti din gura si respectati autoritatea de lucru judecat nu subzista”, pentru ca nu este vizat fondul actului de justitie ci modalitatea de realizare.

        Tertio, observ ca nu mi-ai raspuns la ce propusesem eu (asa, o apreciere de la chibit la chibit cu privire la caracterul echitabil al procesului si procedurii) : oare sa ma pripesc cu concluzia ca nu poti? Mmm, nu-i adevarat, nu?

        Quarto, un proces care a durat mult nu înseamna neaparat un proces echitabil. Ca profesionist al dreptului, stii termenele de la Înalta (de la trei la sase luni). Faptul ca a primit termene la saptamâna sau mai mici, ca s-a preschimbat (scurtat) în scurt primul termen la recurs nu ti se pare ciudat, prin raportare la termenele obisnuite si sugereaza fix contrariul. Hai nu ma aburi, ca doar stiu termenele si procedura de la Înalta si este evident ca în cazul lui Nastase special s-au facut derogari mari de la procedurile, termenele si completele “normale” de la ICCJ.

        În final, iau act, potrivit raspunsului, ca tu nu te refereai, în articol, la sinucigasi in general ci doar la cazul lui Nastase în particular; cu alte cuvinte, ai decenta si respect fata de suferinta sinucigasului în general, dar în cazul sinucigasului Nastase nu. E bine, Nastase nu e om. El este … un « capcaun » al coruptiei politice, nu om ca mine si ca tine.

        Q.e.d., homo homini lupus.

  11. Alina spune:

    Nu pricep, pe o parte spuneti ca nu au fost probe, si pe de alta ca au fost prea multi martori ai procuraturii. Re probe, nu conteaza daca evidenta este directa sau circumstantiala, aat timp cat faptele dovedite duc la o singura concluzie posibila, si anume ca inculpatul e vinovat fara nici o posibilitate rezonabila a contrariului. Cam asa merge in orice stat civilizat. Chiar aveti cel mai mic dubiu ca Nastase a fost vinovat?! Eu cred ca de la matusa Tamara si pana la Trofeul Calitatii exista un lant de acte ilegale care au scris “vinovat” pe fruntea lui AN, dar din pacate el va ramane nepedepsit pentru multe. Dar dé, una e legea si alta e justitia.

    • Petre Cristian spune:

      @Alina,

      Va înteleg nedumerirea, ea tine de detalii. Vi le ofer, cu placere.

      A. Proba infractiunii se dovedeste prin mijloacele de proba reglementate de legea de procedura penala. în procedura penala romana, prezumtiile nu sunt permise.
      B. Pentru a îl condamna pe Nastase în temeiul art. 13, procurorii trebuiau sa probeze – si instanta sa motiveze –
      1. fapta unui lider de partid politic (asta s-a probat usor, calitatea de lider PSD nu poate face obiect de discutii);
      2. care isi foloseste influenta politica (AICI nu s-a produs nici o proba); legea presupune o actiune, o fapta comisiva, o utilizare, un uz, o exercitare a unei influente reale sau imaginare; fara probarea acestui element nu putem retine infractiunea (dreptul penal este de stricta interpetare si aplicare).
      3. pentru a obtine, pentru sine sau pentru altul, un folos injust (afisele, propun sa conchidem, de dragul argumentatiei, ca s-a probat suficient)
      4. prin prejudicierea unei institutii publice (nu intru în polemica daca ISC a suferit sau nu vreun prejudiciu – desi temei de polemica exista, ba chiar cu asupra de masura, dar propun sa consideram de plano ca prejudiciul de peste 1,5 Mio EUR exista fata de ISC si ca a fost probat dincolo de dubiu)
      Deci, pentru a obtine condamnarea, procurorii trebuiau sa dovedeasca (ca sarcina a probei infractiunii) ca un subiect calificat al infractiunii (1) a savarsit fapta prevazuta la (2), în scopul prevazut la (3), cu efectul prevazut la (4). Cu toti cei 972 de martori, DNA a dovedit dincolo de dubiu (1) si (3), DELOC (2) si discutabil (4). Altfel zis, nici cu 972 de martori nu s-a probat elementul-cheie, si anume daca Nastase a facut sau nu uz de influenta sa pentru afisele de partid in dauna ISC. Cei 972 martori au fost o strategie judiciara a DNA, care a sperat – si le-a mers – sa abata atentia de la lucrurile pe care nu le pot dovedi (pct; 2) spre lucrurile care le convin (1, 3 si 4). Corul asurzitor al martorilor acuzarii a acoperit cerinta legala de a proba actiunea interzisa insasi (ceea ce doctrina dreptului numeste verbum regens, exact acest verbum regens nu a fost probat, au fost probate numai elementele lui circumstantiatoare)

      Deci, în ciuda audierii a 972 martori, vinovatia lui Nastase nu a fost probata DELOC în ceea ce priveste verbum regens (pct. 2 de mai sus).

      Spre final, va atrag atentia asupra unui aspect : probele circumstantiale nu se confunda cu probele indirecte dar certe. Faptul ca intr-o localitate exista 100 de femei violate si un singur barbat (circumstanta) nu inseamna ca el este violatorul; circumstanta coroborata cu teste ADN ale, sa zicem, spermei barbatului (proba indirecta a violului) este o proba indirecta dar certa a raportului sexual ( si înca mai ramane de dovedit ca femeile s-au opus ca sa vorbim despre viol).

      ïn sentinta de condamnare a lui Nastase s-a facut aceasta greseala de rationament, presupunându-se ca un montaj financiar de talia Trofeului Calitatii nu putea sa se realizeze decât prin influenta, fie ea tacita, a lui Nastase. Ori, pe de parte, proba cu prezumtii este interzisa in penal (probatiune ilegala) si, pe de alta pare, textul de lege cere o actiune comisiva, pozitiva de uz de influenta si nu un uz implicit, prin abstentiune, prin inactiune sau simpla toleranta.

      ïn concluzie, vinovatia lui Nastase a fost in cor strigata de 972 de martori dar nedovedita complet. Textul legii penale este de stricta interpretare (repet) deci daca el incrimineaza numai actiunea, dovedirea pe baza de rationamente circumstantiale a inactiunii echivaleaza cu nevinovatia penala.

      Sa nu credeti ca sunt de parere ca Nastase este vreun inger sau heruvim, dar CERT nu se face vinovat de fapta prevazuta la art. 13 di Legea 78/2000. Cum oricine are dreptul la un proces echitabil, inclusiv Arogantu’, apreciez condamnarea lui o farsa demna de procesele staliniste din anii ’50 – doar atunci se intindea de legea penala ca pe guma pentru a trimite oameni nevinovati la Gherla, Aiud si la canal.

    • Bono spune:

      Buna seara, incerc sa va raspund deoarece si eu mi-am pus aceasi intrebare. Cristian Petre sustine ideea ca procesul nu a fost echitabil deoarece lui Nastase nu i-a fost permis sa participe in mod egal la prezentarea probelor (i-ar fi fost permis sa prezinte numai 5 martori).

      Am facut o cautare si am gasit urmatoarele informatii pe pagina Institutului National al Magistraturii despre “DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL SI ACCESUL LIBER LA JUSTITIE” (art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului).

      http://www.inm-lex.ro/fisiere/pag_35/det_126/406.doc

      Citez:

      “1.Cerinţa din art.6 pct.1 al Convenţiei, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înţeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces şi anume principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părţilor în proces.

      - Contradictorialitatea este principiul care îngăduie părţilor din proces să participe în mod activ şi egal la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul desfăşurării procesului, mai precis să discute şi să combată susţinerile făcute de fiecare dintre ele şi să-şi exprime opinia asupra iniţiativelor instanţei în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

      În virtutea contradictorialităţii, părţile îşi aduc reciproc la cunoştinţă pretenţiile, apărările şi probele de care înţeleg să se folosească în proces, prin cererile scrise adresate instanţei, judecata nu se poate face decât după legala lor citare, în cursul procesului toate părţile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse în discuţie de instanţă, în vederea aflării adevărului în cauză, încuviinţarea probelor se face în şedinţă publică, după prealabila lor discutare de către părţi, iar hotărârile judecătoreşti sunt comunicate părţilor, în vederea exercitării căilor legale de atac.

      Consacrări indirecte ale manifestărilor principiului contradictorialităţii, aşa cum au fost ele anterior redate, respectând înţelesul art.6 pct.1 din Convenţie, se regăsesc şi în legislaţia naţională, mai precis în reglementarea art. 112, art.115, art114 alin.1, art.107, art.128-129, art.114 alin.4 Cod procedură civilă.”

      **** Citat ende.

      In toamna anului trecut aproape 13.000 de cereri care erau indreptate impotriva Romaniei (la CEDO) , iar Romania ocupa locul 3 in clasament, dupa Rusia si Turcia. Astazi nu ar fi exclus ca Romania sa ocupe chiar locul 2. Aceasta perfomanta (slaba) cred ca spune foarte mult si despre impartialitatea, profesionalitatea si corectitudinea curtilor romanesti.

      http://www.hotararicedo.ro/index.php/news/2011/10/statistici-recente-privind-situatia-Romaniei-la-CEDO-cauze-pendinte

      • @ Bono,

        Stimate Domn,

        Daca definitia data de INM (citata de dvs.), a ceea ce întelege INM ca este proces echitabil , este ceea ce predau ei viitorilor magistrati, nu ma mira ca avem 13.000 cereri la CEDO împotriva României. Deloc, pentru ca procesul echitabil este mult mai mult decât simpla contradictorialitate si respectarea formala a dreptului la aparare.

        În primul rând, procesul echitabil debuteaza cu un judecator independent si impartial, desemnat potrivit legii. Simpla prezenta a Ioanei Bogdan, trecuta de la DNA la ICCJ sa judece rechizitoriul facut de DNA echivaleaza cu ceea ce americanii numesc mistrail. Cele cinci curci speriate care au casat doar în parte decizia de fond (deci, decizia lui Bogdan a fost mentinuta în parte, si exact în partea în care conteaza, cea pe baza careia s-a pronuntat condamnarea) nu schimba cu nimic situatia – ne aflam în fata unui proces politic ca din anii ’50 – doar atunci se facea din legea penala prastie pentru condamnari ale adversarilor politici.

        Apoi, contradictorialitatea si dreptul la aparare trebuie respectate în spirit, nu îl litera. 972 de martori contra 5 nu înseamna, de fapt, contradictorialitate si drept la aparare. Sau, daca dam eficienta unui criteriu formal, dreptul la aparare si contradictorialitatea au fost respectate, dar într-o masura insignifianta.

        În plus, de egalitatea armelor în proces nu vorbeste INM – dar CEDO nu înceteaza sa o aprecieze. în cauza Brumarescu c. României, statul român a fost condamnat fix pentru inegalitatea armelor (era vorba de termenul de recurs în anulare) dintre Procurorul General (nelimitat) si un petent obisnuit (maximum un an). Aceasta inegalitate de termen de declarare a recursului a fost apreciata ca fiind incompatibila cu procesul echitabil. Ce sa mai vorbim, în concluzie, de 972 de martori contra 5 ….

        Eu cred ca, la CEDO, Nastase va câstiga fluierând. Cu Popescu ca avocat, aproape 100%. De-aia insista hienele sa îl incarcereze ACUM, nu peste un an, pentru ca este foarte probabil ca peste un an sau doi sa nu mai aiba pe ce temei sa îl mai condamne.

  12. Mihail spune:

    Analogia e o mica bijuterie jurnalistica, mesajul e moral, totusi…
    Nu traim in lumea perfecta a povestilor pentru copii nici intr-un sistem perfect bazat pe moralitate si “printipii”; cu atat mai putin AN care a fost strans legat si de sistemul politic abolit in 89.
    In situatia sa este exclus sa fie nevinovat. Dar adevarata vina si condamnarea pot avea putine in comun.
    Inteligenta i-ar fi permis sa treaca drept nevinovat, daca s-ar fi dat la o parte. Dar de ce sa o faca? Nimeni din jurul sau n-ar fi ridicat primul piatra. Numai ca lumea se schimba si in scena apar actori care nu impartasesc aceleasi pacate. Ei da, pot condamna. Uneori au chiar datoria de a o face.
    Era momentul retragerii. Pacat ca AN l-a ratat. Mai avea un cuvant de spus. La urma urmelor, el e o victima a sistemului care l-a format.

    • @Mihail

      Quam terribilia sunt judicia tua, Domine! “In situatia sa, este exclus sa fie nevinovat”. Scurt, clar, transant, apodictic, fara dubiu. Aforism inatacabil. Certitudine ineluctabila.

      Poate asa o fi, cum spuneti dvs., poate nu. Dar vinovatia în penal se bazeaza pe lege si probe, nu pe aprecieri generice, aforisme, generalizari sau lozinci.

      Gândirea dvs. este laudabila, în sine. Denota un simt acut al justitiei, în general. ïnsa pentru justitia realizata de judecator, mai sunt necesare detalii gen lege, probe, compunere legala a completului de judecata, egalitatea armelor în proces. Ori completul de judecata nu a judecat vinovatia concreta, probata, ci a facut apel la aprecieri generice de genul “In situatia sa este exclus sa fie nevinovat”, ceea ce este inadmisibil în drept penal.

      Cu respect,

      PS : Nastase era pe linie moarta, în partid, înca din 2005 (parca de la congresul de dupa alegeri). Se retrasese din esalonul I si II. În 2009 era clar ca nu mai era el candidatul PSD, desi mie mi se pare unul din cei mai inteligenti trei lideri PSD (cu excluderea lui Ponta, desigur, din aceasta lista a primilor 3. Geoana nu intra nici în lista primilor 100). Nu înteleg deloc argumentul cu retragerea la timp, va rog, poate va dezvoltati punctul de vedere.

  13. gigel spune:

    Articol foarte bun. Apreciez analiza pertinenta facuta imediat,atunci in 2012. Citesc articolul in anul de gratie 2014 si il felicit pe autor pentru obiectivitate.
    Nu pot sa nu fiu putin nostalgic si sa nu ma gandesc la Nastase Adrian care este un tip foarte destept. Cred ca acest lucru e fara tagada. Iata unde poate duce inteligenta fara moralitate si principii…
    Asa cum am spus, citesc acest articol in 2014 cand NA mai are cateva zile de pedeapsa, daca nu cumva a fost eliberat…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Lucian Miulescu


Lucian Miulescu

In prezent, director juridic la o multinatinationala. Master in Drept international la Universite Paris I Pantheon – Sorbonne. A publicat articole juridice in reviste de speciali... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)