Home » Educatie »Opinie » Citesti:

Draci peste tot (I)

Gabriel Liiceanu aprilie 17, 2019 Educatie, Opinie
71 comentarii 25,760 Vizualizari

Dedic acest text Emiliei Șercan, la două zile după ce a primit un mesaj de amenințare cu moartea în urma informațiilor publicate despre tezele de doctorat plagiate de la Academia de Poliție.

Motto

„Atunci dracii s-au împrăștiat, iute ca fulgerul, în toate părțile.”

Ion Creangă, Stan Pățitul

„Ceea ce este cu adevărat diabolic este mai puțin să faci răul, cât să-l botezi ca fiind binele atunci când îl faci. (…) Este pervertirea și ruinarea pe dinăuntru a înseși criteriilor adevărului. Și, în sfârșit, este procedeul prin care minciuna este instalată de preferință într-un cuvânt al adevărului“.

Denis de Rougemont, Partea diavolului

Un intelectual căruia i s-au furat cuvintele este ca un luptător hoplit rămas în pielea goală. Total dezarmat. Potrivit lui Denis de Rougemont, omul poate face răul de unul singur, dar, odată răul făcut, nu-l poate drapa tot el în cuvintele binelui. Pentru asta are nevoie de diavol. Ca să faci răul și, în timp ce îl faci, să-l botezi cu numele binelui, trebuie, cum s-ar spune,  să te îndrăcești: adică să-l lași pe diavol să te locuiască și să-ți sufle direct în ureche, precum Neghiniță mânând caii, ce ai de făcut.

Îmi propun, în rândurile de mai jos, să descriu jaful pus la cale de diavol la depozitul de cuvinte al limbii noastre, recurgând la câteva exemple de „îndrăcire“ petrecute în anii din urmă la Facultatea de Filozofie a Universității din București. O voi face în două părți. Cred că analiza cazului poate fi extinsă apoi, după experiența fiecăruia, la alte domenii și, în final, la scara întregii societăți.
Spuneam că jefuirea depozitului de cuvinte prin răsturnarea sensurilor (negrul e alb) e treabă diavolească, dar trebuie să adaug că acrobația asta se execută de regulă în echipe de câte doi. Unul, disprețuind cuvintele, le fură de unde apucă, le pune să mintă, le răstoarnă cu capul în jos, și celălalt spune că isprava asta trebuie notată cu magna cum laude. Cel puțin așa s-a întâmplat în anii din urmă, podidiți de doctorate plagiate, când tandemul „profesor–doctorand“ și-a pierdut vocația academică și „s-a îndrăcit“. Am putut auzi în anii aceștia pe străzile orașelor noastre universitare, ca pe vremuri pe străzile Bucureștiului când se striga „Pui coadă la topor!”, strigătul academic de luptă „Hai la doctorate! hai la doctorate!“. Mă voi opri acum asupra acestui tandem îndrăcit, pe care îl voi ilustra în zilele următoare printr-un al doilea exemplu.

Primul tandem: „Vasile“ – „Ionuț“

„Vasile“ e profesor de etică la facultatea amintită. A trecut de 70 de ani. E acolo de peste patru decenii. Înainte de 1990 (începând de prin 1972) preda „etică socialistă“. O, nu, asta nu i-a alterat comportamentul, nu i-a tulburat claritatea morală a privirii. „Vasile” are ochii albaștri și deși privirea lui e blândă, caldă și respiră bunătate, un drăcușor îmi aduce în minte versul lui Aragon „Ochii albaştri ai revoluţiei strălucesc cu o necesară cruzime.“ După 1990 a optat pentru studiul Holocaustului și pentru „etica în afaceri și politică“. La cursul masteral „O perspectivă etică și antropologică asupra violenței“, „Vasile“ are din când în când invitați care le vorbesc studenților despre violența în istorie. În urmă cu câțiva ani a trecut pe acolo și Ion Iliescu. Mai recent, invitați au fost Petre Roman și Teodor Brateș, dar, în urma protestelor studenților, întâlnirea a fost anulată în ultima clipă.
„Vasile“ a avut și are mulți doctoranzi. Zeci și zeci. (Lista doctoratelor călăuzite de el îți taie răsuflarea.) Să conduci din 1995 (când devine profesor universitar) și până astăzi zeci de lucrări de doctorat este de-a dreptul prodigios. Nu e puțin lucru să îndrumi lucrări presupus academice pe o arie tematică atât de vastă. Criteriile după care sunt acceptați doctoranzii (în afara deținerii unor funcții publice influente) sunt totuși neclare. Unii dintre doctoranzii lui „Vasile” nu au studii prealabile de filozofie și nu știu de vreunul care a lăsat vreo urmă în filozofia românească. „Vasile“ îți dă impresia că îi invită pe viitorii doctoranzi într-o sufragerie cu bufet suedez și îi pune să aleagă felul care le face cu ochiul. Nu puțini dintre doctoranzii invitați la ospățul cu doctorate sunt la fel de prodigioși ca și gazda lor.
Iat-o, de pildă, pe doamna profesor universitar Verginia Vedinaș. A pornit de jos, ca educatoare de grădiniță. Apoi, prin asiduitate exemplară și putere de muncă ieșită din comun, și-a dat două doctorate (în drept – 1998 și filozofie – 2005) și a devenit și doctor honoris causa la două universități: la Universitate „Danubius“ din Galaţi (2012) și la Universitate de Vest „Vasile Goldiș“ din Arad (2015). Cu forța de muncă excepțională ce o caracterizează, doamna acoperă șapte locuri de muncă: membru al Curţii de Conturi a României, consilier de Conturi, şef al Departamentului Juridic din cadrul Curţii de Conturi; profesor universitar la Universitatea din București; la Universitatea „Titu Maiorescu“; la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir“; la Universitatea din Craiova; la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza“; la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș“[1]. Pe lângă toate astea, doamna mai este și membră în foarte multe comitete, membră fondatoare a tot felul de institute, membră în comitete de conducere a unor reviste, membră a unor academii, membră în PRM, premiată cu ordinul național „De Merit“ și cetățeană de onoare a comunei Întorsura, județul Dolj (2013).

Dacă doamna profesor doctor honoris causa Vedinaș pare o împătimită colecționară de locuri de muncă, domnul Daniel Ionașcu, avocat, are în mod incontestabil pasiunea doctoratelor „în și pentru sine“, cum ar spune filozoful german. În 2014, susține un doctorat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, cu titlul Devenirea verbului întru Logos la Sfinții Părinți, prototip al continuei deveniri. Îl găsim apoi înscris ca doctorand, din 2017, la Facultatea de Istorie și Filozofie din Cluj, coordonator Ioan Aurel Pop (Lista doctoranzilor, poziția 3). „Fără să aibă odihnă“, cum spune ziarul România Mare care îl prezintă ca pe un prodigiu, începe în 2017 și un doctorat la Facultatea de Filozofie sub îndrumarea lui „Vasile” (Lista nominală a studenților doctoranzi, poziția 37). Atâtea și atâtea doctorate în câțiva ani! „You are gorgeous, Sir!“, îți vine să-i spui dlui Ionașcu, înclinându-te până la pământ. Când mă gândesc că pe vremuri pregătirea unei tezei de doctorat în filozofie dura cinci ani! Dar asta era de mult și, între timp, lumea a progresat. Dacă s-ar fi încumetat cineva pe-atunci să dea două-trei doctorate, i-ar fi trebuit cincisprezece ani. Domnul Ionașcu are nevoie doar de câțiva! (Și nimeni nu mă crede când spun că oamenii nu sunt egali. Sunt taxat de „incorect politic“.) Când afli de performanța domnului Ionașcu, te simți atât de mic încât, vorba lui Cioran, îți vine să miauni.
Alt doctorand al eticianului „Vasile“ este doamna Doina Nadia Dincă (doctorat în filozofie în 2013), fiică a vice-premierului lui Ceaușescu, Ion Dincă „Teleagă“, și soție a miliardarului Puiu Popoviciu (condamnat la șapte ani de închisoare și fugit la Londra)[2]. Doamna, specializată în dialecte arabe, a fost activă pe vremuri în Direcția a III-a a Securității.[3] Cum o arăta teza ei de filozofie?

Până acum nu s-a uitat nimeni prin tezele de doctorat conduse de „Vasile“, să vadă ce e în ele. Cu o singură excepție. Și cu aceasta ajungem la tandemul „Vasile“ – „Ionuț“.

În urmă cu mai bine de o lună, unul dintre colegii lui „Vasile“, lectorul universitar Cătălin Cioabă, atras de titlul tezei, dar și de „statura“ autorului ei (un ministru al culturii), a cerut la biblioteca Facultății de Filozofie lucrarea de doctorat a lui „Ionuț“, intitulată Etica între teologie și filozofie. Analiză comparativă asupra valorii morale a muncii în ethosul creștin, susținută în 2008. Ce s-a întâmplat după lectura lucrării este povestit în textul publicat pe platforma „Contributors“ în data de 11 martie 2019 sub titlul De ce ne-ai batjocorit? Așa-zisa teză s-a dovedit a fi o însăilare de „pasaje copiate în bloc cu erori de tipar cu tot de pe internet, din presă sau din publicații de specialitate de la Wikipedia, la Jurnalul național și la  portalul Crestinismortodox.ro., sau chiar referate online de pe pagini precum «Regielive»)”, scrie dl Cioabă.

Asta nu înseamnă că „Ionuț“ nu este prodigios. Nu absolvise bine Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București că, țușt!, la 24 de ani (în anul 2000) ajunge expert la Departamentul de Cultură – Culte din cadrul Administrației Prezidențiale, iar din 2004, devine consilierul în materie de Culte și Cultură al lui Ion Iliescu. Are o foarte frumoasă ascensiune în PSD. Devine secretar executiv al partidului, însărcinat cu strategiile politice. În 2012 ajunge senator,  membru al „Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă“ a Camerei Deputaților, iar în 2014 e numit ministru al Culturii, pentru ca, în 2017, să fie propus, pentru același portofoliu, într-un nou  cabinet.

Cazul lui „Ionuț“ e al unuia dintre așa-numiții „băieți deștepți”. Odată trecuți de 20 de ani, „băieții deștepți” sunt licheluțe. Pe la 40 de ani, devin lichele mature. „Ionuț“ era tânăr, s-a maturizat repede, iar acum e bărbat în toată firea. În 2008, când și-a plagiat teza de doctorat, avea 32 de ani. S-ar putea ca unii dintre dumneavoastră să exclame: „Ei, ce mare lucru! Chestia asta cu plagiatul s-a fumat. Sunt mii și mii de teze plagiate pe teritoriul patriei noastre. Plagiatul la români nu mai înseamnă nimic”, de vreme ce mai toți prim-miniștrii de la Ponta încoace sunt plagiatori. Numai că povestea tezei lui „Ionuț“ nu este una obișnuită. Ea nu e o teză plagiată oarecare, asemeni miilor sau zecilor de mii de teze care au ieșit după 1990 din „fabrica de doctorate“ din România, al cărei mecanism de formare și funcționare a fost analizat pe larg de Emilia Șercan într-o carte purtând întocmai acest titlu[4]. Teza lui „Ionuț“ e unică pentru că este „îndrăcită“. Are „partea diavolului“ în ea. Fără să-și bage dracul coada, lui „Ionuț“ nu-i putea trece prin cap să facă o facultate unde se învață slujirea Domnului, ca să intre apoi în viață furând. Și asta încă nu e mare lucru. Că doar s-au mai văzut popi furând. Dar să furi tocmai într-o lucrare de doctorat de etică? Asta deja e ceva original. Dar nici asta nu-i până la urmă cine știe ce. Or fi existând pe lumea asta și profesori de etică plagiatori. Sau, mai știi?, unii pe care-i împinge diavolul să tranzacționeze doctorate. Numai că diavolul lui „Ionuț“ s-a întrecut pe sine și pe toți diavolii din lume. Căci lucrarea se numește explicit Etica între teologie și filozofie. Analiză comparativă asupra valorii morale a muncii în ethosul creștin. Auziți, să furi în timp ce faci „analiza valorii morale a muncii în ethosul creștin“! Dar nici asta nu e tot! Se poate mai mult: să furi în timp ce scrii pagini avântate despre „etica muncii la români“ în timp ce ești român, român sadea, născut  în Târgoviște! Ce ticăloșie barocă, în trepte, ce pagodă!

Să recapitulăm, așadar: 1. „Ionuț“ îl slujește pe diavol (prin furt calificat intelectual) intrând în lume cu o diplomă prin care anunță că îl va sluji pe Domnul. 2. „Ionuț“ fură calificat intelectual dându-și doctoratul în etică. 3. „Ionuț“ fură calificat intelectual luându-și ca temă doctorală „valoarea morală a muncii“. 4. „Ionuț“ fură calificat intelectual nu vorbind despre orice valoare morală a muncii, ci doar despre morala muncii „în ethosul creștin“, axat, cum știe oricine, pe cinste și care, printre comandamentele morale date lumii, l-a pus și pe „să nu furi!“. 5. „Ionuț“ îl slujește, în sfârșit, pe Necuratul, lăudând, ca român, etica muncii la români. Ce performanță unică! Ce mise en abyme postmodernă! Ce operă de artă! Ce furt cinic și nerușinat!
Dar „partea diavolului“ nu se încheie aici. „Profesorul Vasile“ i-o fi dat lui „Ionuț“ un titlu de doctor socotindu-l băiat de viitor, dar și „doctorul Ionuț“ l-a firitisit cum se cuvenea pe profesor. În volumul aniversar cu titlul 50 de ani în Facultatea de Filozofie. Pe calea moralei elementare, dedicat lui „Vasile” cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, „Ionuț“ scrie un text în care mărturisește înfiorat că a găsit în el, în „Vasile“, pe maestrul pe care-l aștepta și de la care a învățat „înaltul sens formator al discipolatului“. El, „Vasile“, i-a arătat

„ce înseamnă să fii om de cultură. Cum să-ți alegi reperele, cum să cântărești valorile, cum să iei anumite decizii morale și profesionale, cum să te exprimi în spațiul public și, finalmente, cum să te găsești pe tine însuți“.

Cum sună toate astea ieșite din gura unui plagiator? Cum l-o fi învățat „Vasile“ pe „Ionuț“ să „ia decizia morală“ de a plagia? Sau să se găsească pe sine însuși plagiind?

Doamne, ce cuvinte îmbârligate știe diavolul să pună în gura cuiva! Dar și cum știe să-și bată joc de el! Căci, în realitate, cel pe care „Ionuț” îl consideră „unul dintre cei mai armonioși oameni de cultură pe care i-am cunoscut“ („Vasile“ adică) rezultă că rămâne, când tragem linia sacrei relații „maestru –discipol“, cel care l-a învățat să plagieze sub coordonarea sa. Ce tandem splendid au format cei doi: așa maestru, așa discipol, așa discipol, așa maestru.
În cazul lui „Ionuț“, lucrurile însă încep abia când crezi că, dincolo de limita atinsă, nu mai poate urma nimic. Ei bine, după ce a apărut textul din „Contributors“ al lui Cătălin Cioabă, pe „Ionuț“ nu s-a grăbit nici un ziarist să-l întrebe ce s-a întâmplat cu doctoratul său. Omul a așteptat o vreme, ascuns ca găina în grămada de lemne, să vadă dacă începe scandalul. O fi primit și semne liniștitoare din partea Universității că „similitudinile“ nu vor depăși poate 30% din volumul lucrării. (Auziți cum se numesc în noua tehnică de spălare a plagiatelor pasajele furate cuvânt cu cuvânt: similitudini!) Deși dl Cioabă a cerut în repetate rânduri Universității componența comisiei de susținere și referatele la lucrarea de doctorat cu pricina, dat fiind că e vorba de informații de interes public, instituția care a acordat titlul refuză să le facă cunoscute, ba chiar le păzește cu strășnicie.
Cert e că „Ionuț“ s-a hotărât, pe 26 martie a.c., să iasă în arenă bărbătește. Evident, tot în regie diavolească, într-un ziar online care poartă numele Elita României și care, aflăm din chiar frontispiciul ziarului, reprezintă

„locul în care celebrăm reușitele, performanțele, unicitatea românilor de pretutindeni. Dacă ești bun în ceea ce faci, ai realizat ceva frumos la viața ta, ai un proiect interesant sau o poveste care inspiră, atunci meriți să intri în Elita României!“

Or, așa stând lucrurile, cui putea să-i ceară un interviu Elita României, dacă nu proaspăt descoperitului plagiator, acestei „unicități“ românești, acestui „român de pretutindeni”? Adică, așa cum ne spune intervievatorul, unuia „dintre puținii politicieni de stânga care spun lucrurilor pe nume, cu orice risc“. Și într-adevăr, reprezentantul elitei românești „Ionuț“ spune lucrurilor pe nume fără să sufle un cuvânt despre drăcescu-i furt și fără ca reporterul să-i pună vreo întrebare necuvenită. Hoțului nostru de la Filozofie i se face un portret care pe-alocuri îți stoarce lacrimi. De la reporter afli că „Ionuț“

„a vrut să facă ceva în domeniul de care se simte cel mai legat, cultura, fiind absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, cu master în Doctrină şi Cultură şi doctorat în Filosofie. Mulți dintre noi comentăm și suntem nemulțumiți tot timpul de ce se întâmplă în țara asta. El a vrut să facă și altceva decât a comenta“.[5]

Acum, când îl auzi pe reporter spunând că Ionuț „a vrut să facă ceva în domeniul de care se simte cel mai legat“ (cultura), că „a vrut să facă și altceva decât a comenta“, îți spui că-i va scăpa și un a plagiat. Nici vorbă! Era doar o minge la fileu. „Ionuț” preia ideea:

„Cred că, până acum, am lăsat ceva pozitiv pentru cultură, domeniul ăsta atât de vitregit în România, indiferent de epocă.“

Curat vitregit, „Ionuț” dragă! Căci cum ar putea să fie mai vitregit „domeniul ăsta“ decât punând în fruntea lui ca ministru ditamai plagiatorul care închină o teză de etică și teologie „ethosului muncii“?

Mai aflăm de la reporter că „senatorul“ consideră teologia „o știință socială“, și anume știința socială „cea mai apropiată de om“ și acesta e și motivul pentru care „nu i-a urmat ca preot tatălui său, dorind să depășească un prag“ și „să îmbrățișeze diversitatea“. Și interviul se încheie cu adevărat drăcește cu această propoziție cu damf de sulf:

„Exemplul personal este singurul instrument de care dispun, pentru a schimba [lumea], și-l folosesc. Cu onestitate“.

Auziți, oameni buni: „Cu onestitate“! Cum s-ar mai putea folosi de-acum înainte cuvântul „onestitate“ spurcat de „Ionuț“ în halul ăsta? Cum să vorbești de-acum înainte de onestitate, patriotism, dreptate, adevăr, competență, bunăstare, slujire, popor, libertate etc., dacă „minciuna a fost instalată în cuvintele adevărului“?

P.S. Tot auzim de o vreme încoace că „ni se fură țara“. Și că vrem să ne-o luăm înapoi. Dar cum se fură o țară? Așa, cu toptanul, cum pleacă dracul Chirică în Stan Pățitul, ducând cu el în spate tot lanul de grâu secerat de pe câmpul boierului? Scriind textul de mai sus, mi-am zis că, iată, țara se fură de fapt pe bucăți. De la locul de muncă. Se fură cu pădurea, cu energia electrică, cu dezinfectanții, cu cuvintele… În mii și mii de feluri, după locul de muncă, cum zic, al unuia și-al altuia.

Când „Vasile“ invită la cursuri masterale de etică pe Iliescu, Roman și Brateș, se fură etica. Când face din fitecine un doctor în filozofie pe puncte, sunt furate excelența și titlurile academice. Când decanul de la Filozofie blagoslovește concursuri pe post dedicate și bazate pe contraselecție, e jefuită Facultatea de Filozofie și se distruge studiul filozofiei în România. Domnia-sa îi are pe conștiință pe toți tinerii ce vor fi idiotizați decenii la rând de impostori travestiți în profesori universitari. Dar despre toate astea în textul viitor.

PPS Când scriam aceste pagini, nu apăruse știrea că jurnalista Emilia Șercan a fost amenințată cu moartea. I se cerea imperios să renunțe la investigațiile sale privind plagiatele docorale de la Academia de Poliție. În textul meu deplâng faptul că, în valul de știri care se rostogolește zilnic peste noi, plagiatele doctorale nu mai mișcă pe nimeni, deși ele „surpă fundamentele unei nații”. N-am știut că, dintr-o clipă în alta, prin abjecta amenințare, aceste pagini vor căpăta o asemenea actualitate.

Există lucruri pe lume, spuneam la lansarea cărții Fabrica de doctorate a Emiliei Șercan, cu care nu se poate glumi. Cu granițele unei țări, de pildă. Nici cu granițele spiritului nu se poate glumi. Pentru că atunci se amestecă cinstea cu hoția, meritul cu potlogăria, prostia cu inteligența. Ajungem să fim conduși de șmecheri, de hoți și de impostori. Exact asta ni s-a întâmplat. Abolind granițele intelectuale, lăsând să prolifereze frauda intelectuală în lanț (plagiatori de doctorate devin coordonatori de lucrări de doctorat), ne-am pomenit invadați din interior de pegra societății noastre. Dispusă, atunci când îi smulgi de pe chip masca onorabilității furate, să te omoare. Sau, deocamdată, să te amenințe că o vor face.

NOTE_________________


[1] http://www.curteadeconturi.ro/Avere/2015/VEDINAS_VERGINIA.pdf

[2] https://www.riseproject.ro/articol/in-plin-proces-penal-un-miliardar-roman-face-tranzactii-imobiliare-la-new-york/

[3] https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/de-pe-bancile-faculta-ilor-in-terorismul-interna-ional-134995

[4] Emilia Șercan, Fabrica de docorate. Sau cum se surpă fundamentele unei nații, Humanitas, București, 2017.

[5] https://elitaromaniei.ro/ionut-vulpescu-un-stat-functional-trebuie-sa-si-trateze-cetatenii-ca-parteneri-nu-ca-adversari/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "71 comments" on this Article:

  1. r2 spune:

    Pe vremea scandalului cu plagiatul lui Ponta ma gandeam ce poate fi mai penibil decat un procuror care isi fura doctoratul in drept. Dar uite ca se poate. Sa furi, ca absolvent de teologie, un doctorat despre valoarea morala a muncii in ethosul crestin este si mai si.

    Dar nu e tocmai o mare surpriza. Cand vezi o tema ca asta parca pe undeva te si astepti ca lucrarea sa fie furata. E parca mai “autentica” asa.

  2. Romulus Danciu spune:

    Sunt un om care urmareste multe aspecte ale vietii omenesti. Banuiesc ca ceea ce se expune in cele mai fantastice filme are macar un sambure de adevar. Daca ceva i-a trecut vreodata cuiva prin minte, acel lucru va putea fi aplicat candva fie de cel caruia i-a trecut prin minte, fie de un altul care a aflat de “procedeu”. E uimitor cati oameni nu citesc nici o carte in viata lor si spun asta gandindu-ma la cei care au facut ceva scoala (sa zicem o facultate, care acum este la indemana tuturor). Ce pretentii sa mai avem de la cei mai putin scoliti? Pana si media tv ne induce tot felul de expresii si incorectitudini gramaticale pe care nu le sesizeaza nimeni. Chiar in textul de mai sus am sesizat o greseala pe care o fac foarte des pana si unii dintre cei mai instruiti oameni intr-ale literaturii: va rog sa examinati exprimarea si sa va dati o parere. Chiar si pentru vorbitori foarte calificati in domeniul gramaticii nu este usor sa gasesti cum se ortografiaza corect, pentru ca nimeni nu a introdus vreodata nici macar cele mai simple exemple de lingvistica. Inlocuiti numai in momentul in care aveti dubiu cum se ortografiaza corect o forma la feminin, chiar daca nu pare corecta cu forma lingvistica acceptata. Sa dau un exemplu clar si simplu, universal valabil. In exemplul urmator -”de vreme ce mai toți prim-miniștri de la Ponta încoace sunt plagiatori” substantivul compus “prim-ministri” este ortografiat corect? Vor fi pareri impartite. Iata cum se procedeaza foarte simplu: daca in loc de prim-ministru am spune prim-ministre, folosind o forma fortata de feminin, in acea exprimare ortografia ar fi: “de vreme ce mai toate prim-ministrele de la Ponta încoace sunt plagiatoare”.

    In aceasta exprimare nu e nevoie sa fii savant. Practic orice vorbitor neaos de limba romana ar spune imediat ca doar asa se poate spune. Si se poate observa ca “ministrele” este o forma articulata cu articolul hotarat “-le” de plural. De aici concluzia ca si forma “ministrii” trebuie sa contina doi “i”, intrucat primul “i” face parte din tema cuvantului: nu avem o forma de singular care sa se termine in consoana: “ministr”. De aici si confuzia care poate fi ocolita foarte simplu.

    NOTA Editor: Va multumesc, am corectat.

    • donquijote spune:

      Eu cred ca ati scris treizeci de randuri pentru un i lipsa, lipsa care cel mai probabil este o pura eroare de tipar.
      Daca d-l Liiceanu nu ar fi stiut cum se formeaza pluralul am fi avut multe ocazii sa observam asta pana axum .

  3. Josef Svejk spune:

    Hmmm… Aia cu contraselectia n-au inventat-o nicidecum Doreii zilelor noastre. Au plagiat-o:) E o chestie veche si bine impamantenita.

    Am prins primul semestru din anul I in comunism. Aveam un profesor de metalografie care se lauda ca e neam cu Coman ala din CEPEX. La cursuri (a venit doar la vreo 2-3 in rest isi trimitea asistentii sa le tina) citea totul cu o voce monotona. Era atat de tampit incat intr-o pauza cineva i-a intors cu capul in jos diagrama Fe-C (e o chestie fundamentala in metalurgie – asemeni tablei inmultirii in matematica) iar asta a desenat-o pe tabla cu capul in jos.

    In Ianuarie 1990 i-au facut vant din facultate pe geam. La propriu. Noroc ca biroul lui era la un parter ceva mai inalt asa ca a scpat viu si nevatamat si a fugit sptre masina injurand academic. Intrebarea fatala a fost “Ce studii aveti dom’ profesor?” Avea 6 clase in scoala comunala de nu stiu unde. Certificat de strungar in fier (?! – exact asa a zis) si apoi facultatea muncitoreasca. Plus doua doctorate (?!?!). OK. Pe asta l-au dat afara in ’90 dupa vreo 3 decenii fructuoase in care si-a plantat larvele – neamuri prieteni si alti indivizi pe langa care se simtea inteligent la toate nivele politehnicii, universitatii si medicinei. Ca mde era o personalitate renascentista cu interese si legaturi in toate domeniile. Se lauda de altfel cu asta. Astia din urma aveau patalamale pe bune. Mai mult ca sigur ca si ei si-au plantat neamuri, prieteni, peste tot. etc. Chestia se dezvolta mai ceva ca fractalii :)

    Alt incident pe care nu pot sa-l uit a fost cu ocazia sustinerii tezei de licenta la absolvirea facultatii. Cu vreo o saptamana a fost un incendiu destul de serios intr-unul din camine. Am avut 3 colegi ce stateau acolo. Le arsesera lucrarile de diploma asa ca au primit din oficiu 10 pe motiv ca bietii de ei, uite ce au patit :)

    Sigur ca se mai intampla sa fie si grau prin lanurile de neghina, dar asta nu prea schimba starea de fapt. Circula o poveste despre reputatul istoric si arhivist David Prodan de la Universitatea din Cluj. Dl. Prodan a fost al doilea roman dupa Nicolae Iorga ce a fost primit in Asociatia Istoricilor Americani, ocupand locul desoebit de onorabil al remarcabilului istoric francez Fernand Braudel, la moartea acestuia.

    Se zicae ca in perioada in care profesorul Prodan preda la Facultatea de Istorie s-a intamplat sa aiba o grupa la FF aproape integral compusa din militieni, securisti si pompieri ce aveau nevoie de o diploma de umanioare ca sa poata ajunge ofiteri superiori. Cu ocazia exemenului cica ar fi venit lumea ca la teatru in amfiteatrul in care se defasura masacrul. Cu una sau doua exceptii i-a picat pe toti. Dar i-a picat frumos, temeinic si cu simtul humorului. Adcia n-au fost nicidecum niste executii rapide. Cum era o personalitatea mult prea cunoscuta ca sa-l ia sa-l bastoneze la beci, au trecut la planul B si au reusit sa-l trimita inaintea sesiunii de esxemene din toamna intr-o calatorie de studii undeva in Vest… Cine a trait in comunism stie bine ca asta era o realizare iepiocala. Evident ca persoana care l-a inlocuit pe profesorul Prodan a fost mult mai intelegatoare cu tovarasii de la organe, care au trecut astfel cu brio Re-urile ajungand generali, chestori si alte personalitati ce te umplu cu veselie cand deschid gura, ce insa la randul loor indruma azi doctorate pe la academiile militienesti si alte stabilimente strategice…

    • pick spune:

      Adevaruri frumos redate! Propun si stoparea hemoragiei de actuale “doctorate” prin eliminarea avantajelor materiale gen 15% spor de salariu…

      • Josef Svejk spune:

        Fără îndoială că sporurile la leafă pentru o patalama sunt aberante. Omul trebuie să facă școală ca să învețe ceva nu ca să scoată sporuri de pe urna patalamalei.

        Totuși asta nu va rezolva problema fraudei academice. Majoritatea celor ce obțin doctorate în mod fraudulos nu o fac pentru sporul de leafă (că doar trăiesc din șpăgi nu din leafă) ci pentru că hârtia aia le oferă „prestanța” după care tânjesc. Exact ca povestea țăranului ajuns a lui Marivaux. Cred că soluția e lichidarea nenumăratelor școli doctorale. Pentru o țară ce nu are nicio universitate între primele 500 ale lumii e ridicol să existe mai mult de un singur centru universitar , hai să zicem maxim două, care să poată acorda doctorate. În felul ăsta ar fi inifint mai ușor să se detecteze fruda din timp. Iar găinarii ar fi ceva mai sfioși tocmai pentur că ar știi că e mult mai dificil să se facă pierduți în marea de doctoranzi…

    • JB spune:

      @Svejk
      Bun text. Dar….. concluziile directe sau subînțelese se aplică (mutatis mutandis) și autorului. Nu?!?Atunci cum să explicăm infailibilitatea Trumpului ( :-)) ) care se degajă vehement din comentariile dvs.?!? Dublu standard?!?
      Cum să luăm aserțiunile batjocoritoare la adresa UE sau a sistemului legislativ al UE deși e evidentă grava necunoaștere.
      Gravă necunoaștere care se extinde și la sist. just. din US , acolo unde trăiți. Cum de vă pronunțați sentențios asupra unor chestiuni unde, cu ușurință, vi se poate dovedi ignoranța?!? Ca de exemplu susținerile indârjite privind inexistența reglementărilor și a autorităților din domeniul protecției consumatorilor.
      Cum să numim îmbrățișarea totală și fără rezerve a unui sistem socio-economic-politic pe care îl considerați a fi singurul valabil: US ?!? Restul fiind doar falimente mascate….

      • D.B. spune:

        @ JB (19/04/2019 la 12:55)

        La comentariul dvs. privind JS a se vedea “American way or Highway” , “America first” sau “MAGA (Make America Great Again)” si altele asemenatoare.

      • Josef Svejk spune:

        Ce treabă au plagiatul și frauda academică cu Trump?! Cât despre plagiat, la cât de fade și lipsite de stil (ca să nu zic de-a dreptul infantile) sunt discursurile sale e imposbibil să fie plagiate. Oricum nu pentur discursui l-am ales ci ca să-și facă meseria. Mă îndoiesc că am susținut vreodată „infailibilitatea” lui Trump. poate n-ar fi rău să aduceși și nilte dovezi în acest sens, sau să vă cereți scuze pentru colportatea de minciunni. Chestia pentru care îl apreciez cu adevărat pe Moș Donald e faptul că e primul politician pe care l-am votat vreodată care și-a dus la îndeplinire 90% din promisiunile electorale din campanie îainte de a ajunge la jumătatea primului său mandat.

        Puteți aminti un singur nume de politician pe care l-ați votat și care să-și îndeplinit promisiunile din campania electroală indiferent câte mandate a avut la dispoziție?! Nu vă sfiiți! Luminați-ne! Păi vedeți?!

        Și acum ca să ne amuzăm, dacă tot veni vorba de faudă academică și de mitomani patologici, cel ce pare a fi azi principalul adversar al lui Trump la alegerile din 2020, Joe Biden, a fost prins cu plagiatul. În camapania prezidențială din 1988 Biden a fost prins că a plagiat o bună parte din discursul leader-ului socialist britanic Neil Kinock ce încerca fără succes să o răstoarne pe Margaret Thatcher. Inclusiv cu chestii care nu i se aplicau. De exemplu a repetat mot a mot afiramția acestuia că e „primul membru al familiei sale din o mie de generații care a absolvit o facultate.” Chestie evident falsă și ușor de demontat. Apoi pe măsură ce s-a mai săpat în trecutul lui Biden s-a descoperit că în studenție plagiase cu nesimțire articole pe teme de drept și etică :) ce apăreau într-una din revistele științifice ale universității. S-a apucat să se tânguie a la Ponta că de fapt el n-a plagiat cu intenție ci că doar a repetat involuntar chestiile ce-i rămăseseră întopărite în subconșient. :)

        N-a ținut. A fost forțat să-și înceteze campania electroală iar ulterior a fost exoflisit din comisia judiciară a senatului, pe care de altfel o prezida… A rămas aprope 20 de ani ascuns cu capul între urechi până ce a fost „redescoperit” și pus „în valoare” de un alt găinar progresist de frunte: Barak Obama…

        P.S. Nu știu cum dar frauda academică pare a fi monopolul progresiștilor… Interesant, nu-i așa? Oricum asta spune multe despre apucăturile faine ale celor ce practica genul ăsta de politică.

        • JB spune:

          @Svejk
          Era vorba doar de plagiat& fraudă academică?!? Sau acestea sunt doar efecte ale unor cauze mai profunde: moralitate, valori, etc.?!? De ex. textul dvs.vorbeste despre contraselectie. Are un sens general, societal. Ma înșel?!?
          Incercarea dvs.,ulterioara, de limitare la aspectul academic si la plagiat denotă una dintre trăsăturile dvs.cele mai pregnante: buna credință….. Chiar vă prisosește.
          Infailibilitatea lui Trump in: discuțiile/negocierile privind: NATO, North-Korea, acordul climatic de la Paris. Sau singularitatea sistemului viabil (US), inexistența efectelor poluării, tâmpenia criminală a ecologiștilor, marxismul evident al UE, aberația panourilor solare izvorâte dn doctrina neo-marxistă, vinovăția băncilor europene în declanșarea crizei din 2008, normalitatea finanțării (creării de condiții privilegiate) de către stat/state a Amazon sunt tot atâtea exemple din comentariile dvs. Chiar dacă nu afirmați explicit infailibilitatea aceasta reiese clar din context. Recitiți-vă postările.

          In ceea ce vă privește: QED !!

          • Josef Svejk spune:

            Păi tocmai că despre asta am vorbit.

            Articolul se referă la contraselecție ca o consecință a fraudei academice. O temă cât se poate de gravă și reală.

            Ceea ce am constatat e că frauda academică e monopolul curentului politic fetid pe care-l susțineți („progresismul”) de la Elena Ceaușescu via Ponta la Joe Biden. Cum stați cu căutarea exemplelor de plagiatori și găinari din partea reacțiunii?!

            Dacă e ceva ce vi se pare ceva eronat în postările mele de ce nu le indicați la modul concret?! Doresc întotdeauna să-mi corectez erorirle și nu am avut niciodată nicio problemă în a a-mi recunoaște și corecta erorile. Aș aprecia niște link-uri la prezumptivele informații eronate pe care le-aș fi răspândit și identificarea clară și fundamentată a ceea ce e eronat sau neadevărat acolo. Iar dacă nu sunteți capabil să produceți așa ceva, atunci mă aștept ca un un om civilizat ce vă pretindeți să-mi cereți atât mie, cât și celorlați cititori, scuze pentru calomniile răspândite.

            • JB spune:

              @Svejk
              Bine dom’le. Ai dreptate. Doar calomnii la adresa dvs………
              Chiar vreti să caut?!? E ridicol. Toți cei care v-au citit comentariile știu f.bine despre ce e vorba.
              Sunt convins că nu ezitați niciodată să vă corectați erorile. Da’ probabil că o faceți doar în gând.

            • Hantzy spune:

              Ceea ce am constatat e că frauda academică e monopolul curentului politic fetid pe care-l susțineți („progresismul”) de la Elena Ceaușescu via Ponta la Joe Biden.

              Nice try, Mr. Švejk! Progresismul pare că este, în viziunea mătăluță, un balon extensibil în care puteți înghesui pe oricine, doar pentru a vă susține impresiile. Ce avea Elena Ceaușescu, soția unui dictator comunist, în comun cu progresismul? Ea era exponenta unui regim care persecuta orientările sexuale sau planificările familiale. În campania pentru prezidențiale, BOR a stat alături de Ponta, întru promovarea habotniciei tradiționale, exact așa cum mai an a susținut demersul fetid al cpf pentru un referendum restrictiv, de diminuare a drepturilor unor minorități. Unde vedeați dumneavoastră progresism în acest demers bulversant?
              Vreți exemple de plagiatori ai curentului pe care îl susțineți?! În Germania cele mai răsunătoare cazuri au fost de pe eșichierul de dreapta al politicii: zu Gutenberg, Giffey, Schavan. Iar din USA ii avem pe Timothy Goeglein, Paul Rand, Ben Carson. Și să nu uităm de discursul plagiat al actualei First Lady după Michelle Obama! Și nici de contraselectia Ivankăi în staff-ul de la White House.

        • I’m off the Trump Train spune:

          Tu esti un american recent si (inca) plin de voie buna. Aia mai batrini, sau mai vechi, sau in America de mai multe generatii coboara unul cite unul din trenul lui Trump.

          Fiindca ai scris ca:

          (…) Moș Donald e (…) primul politician pe care l-am votat vreodată care și-a dus la îndeplinire 90% din promisiunile electorale din campanie îainte de a ajunge la jumătatea primului său mandat.

          poate faci si tu doua liste oricit de sumare cu o parte din cele 90% promisiuni deja indeplinite si cu o parte din cele 10% promisiuni inca neindeplinite (dar, presupun, pe țeavă). Dupa modelul lui Yojimbo:

          https://www.theburningplatform.com/2019/03/23/trump-sets-another-record/#comment-1737850

          Sau, poate, incerci sa-l combati pe Yojimbo. E ceva in neregula cu listele lui?

          • Josef Svejk spune:

            Păi haideți să le luam pe rând:

            1. Relansarea economiei. – Rezolvat până în Iunie 2017. Somajule la minimul ultimilor 50 de ani. Numărul de lcouri de muncă ce nu-și găsesc ocupant e spre 7 milioane, daă rețin corect, iar veniturile reale cresc în mod constant peste rata inflației pentru prima oară în 12 ani. Piața de capital a crescut de la $17 mii de miliarde în Decembrie 2016 la $30 de mii de miliarde în Decembrie 2018. O simțim cu toții bine de tot în investițiile personale, planurile de pensii, etc.

            2. Reducerea taxelor pe venit și simplificarea sistemului fiscal. – Rezolvat în Decembrie 2017

            3.Reducerea taxelor pe corporații și repatrierea astfel a celor peste $3000 de miliarde ținute de companiile americane în afara SUA. – Rezolvat în Decembrie 2017

            4. Dereglementarea. A promis că pentru fiecare nouă reglementare guvernamentală se vor anula două vechi. La sfârșitul lui 2017 ajunsese la scorul de 20-1 iar la sfârșitul lui 2018 ajunsese conform Factiva.com la scorul de 25-1! Ceva ce nici Reagan n-a reușit!

            5. Blocarea intrării în SUA a cetățenilor țărilor musulmane ce constituie grosul imigrației musulmane. procesul a început cu un ordin executoiv în februarie 2017 și a fost finalizat prin victoria șa Curtea Supremaă din vara 2018.

            6. Lichidarea Obamacare. A eșuat în Senat în 2017. Totuși printr-o combinație de ordine executive și prin reforma fiscală a omorât-o de facto. Nimeni nu mai e penalizat la taxe dacă nu are o asigurare ce îndeplinește pragul minim al Obamacare. Peste 65% din county-urile americane nu mai oferă serivcii Obamacare. În 37 de state din 50 există maxim un operator de servicii Obamacare (sau niciunul). Sistemul e practic mort. Nici măcat leftarzii cei mai înverșunați nu mai pomenesc azi de Obamacare.

            7. Liberalizarea pieței energetice și aularea legării de glie a consumatorilor impusă de Obama. A rezolvat-o undeva în 2017. O simțim cu toții în buzunare putând să ne alegem furnizorii de energie de oriunde și numai suntem prizonierii pachetelor de „energie verde” obligatorii la prețuri oneroase. Promotorii lor ce nu s-au trezit din beție, au cam început să dea faliment.

            8. Ieșirea din catastrofalul acord climatic de la Paris ce ar fi dus a falimentul economiei americane. A rezolvat-o și pe asta încă din vara 2017.

            9. A promis renegocierea NAFTA și a altor acorduri comericale oneroase ce duc la parazitarea economieie americane. Rezolvat prin renegocieri și / sau anulări.

            10. Construcția zidului de la frontiera mexicană. A declarat abia anul ăsta starea de urgență națională pentru a obține fondurile. Lupta în justiție va mai continua cel puțin pâna pe la mijlocul lui 2020 când se va ajunge la Curtea Supremă. Ca și la punctul 5. are 99 de șanse din 100 să câștige, dar cum construcția nu se va mișca aproape 4 ani o consider o promisiune neîndeplinită. Normal lupta penteu zid trebuie începută odată cu decretul de interzicere a intrării în SUA a cetățenilor din mai multe țări islamice de la începutul lui 2017. temele sunt similare și reprezintă îmncercarea stâmngii de a sugurma separația puterilor în stat prin blocarea puterii executive. Până azi problema era rezolvată și construcția zidului ar fi fost deja destul de înaintată. Deci pe moment cel puțin asta se marchează la eșecuri.

            11. A promis relansarea producțieie manufacturiere a țării. Încă de la mijlocul lui 2017 ritmul de creșterea ajunsese la un nivel nemaivăzut din 1943! Asta e ceva cu adevărat impresionant și pe care la sfârșitul lui 2016 nu-mi imaginam că se poate produce.creșterea continua în acelși ritm și azi și încă nu s-au epuizat resursele de creștere!

            12. A promis relansarea construcției magistralei petroliere strategice Keystone XL ce leagă câmpurile de petrol de șist din nordul țării și din Camada de rafinăriile din sud. În pofida circului și a luptelor în justiție în diferite state construcția a pornit și va asigura independența energetică reală a SUA pe mult timp de acum înainte.

            13. A promis că va restabili bugetul apărării și echiparea armatei, aduse într-o stare jalnică de Obama și că va înceta risipa oneroasă a bugetului pe trangenderi și alte aberații. A rezolvat-o și pe asta.

            14. A promis mutarea ambasadei SUA la Ierusalim. Mă rog, e o chestie care mă interesa în mai mică măsură, dar de dragul palamaresului merită menționat că a rezolvat-o și pe asta.

            Dacă tragem linia vedem că stă ceva mai bine de 90%. Mi-a scăpat ceva?

            • Josef Svejk spune:

              O, vai uitasem una din cele mai importante promisiuni îndeplinite!

              15. Stoparea numirii de activiști politici sau de-a dreptul infractori la tribunalele federale și la curtea supremă, ce au înflorit sub Clinton & Obama. Numirea lui Gporsuch și apoi a lui Kavanaugh la curtea supremă precum și numirile la tribunașeșle federale aleunor judecători ce au promis să judece după lege și nu după sexul, culoarea sau gărăgaunii politici ai împricinaților, au provocat accese de isterie progresimii…. O altă promisiune îndeplină în mod superb de Moș Donald.

              16. Reducerea birocrației. Agajații federali au termen clare de îndeplinirea a sarcinilor lor de serviciu. Spre desoebire de practica ultimelor decenii cei ce nu-și fac treba sunt concediați cu mare ușurință. Doar un exemplu: Majoritatea produselor de pe lumea asta sunt vopsite sau acoperite galvanic. În 2016 aprobările de mediu și alte celea pentru o vopsitorie industrială ajunsesră să treacă de 9 luni. Asta contribuia la mutarea producției industriale în afara țării. Interesant e că în mare regleentările era cum aceleași ca și în 2006, când o astfel de aprobare dura maxim o lună, dar mașinăria birocratică ajunsese să lucreze muuult mai lent. Ei bine acum dacă funcționarul responsabil cu asta (orice chestie are acum o singură persaonă responabilă de coordonare, deci nu mai țin chestiile cu ăla nu face, ălălalt nu drege,) nu poate rezolva chestia în 15 zile lucrătoare nici nu mai trebuie să se obosească să mai vină la lucru :)

              Nu pot uita de asemenea imaginea magnidficaă de la sfârșitul lui Februarie 2017. Era vineri, mergeam la masa de prânz la o cârciumă din apropiere. Se circula foarte încet pe autpstradă așa că i-am văzut pe îndelete pe politrucii agresivi de oficiul federal împotriva discriminării cum stăteau în stare de șoc în ninsoarea de basm în parcarea sediului local în timp ce muncitorii instalau pe clădire un afiș roșu imens cu „For sale or lease call ###-###-####”. Chestia s-a repetat în mai multe locuri. Sinecurile oferite cu generozitate combatanților lluptei de clasă de prin gehtto-uri au fost tăiate dintr-o mișcare…

            • I’m off the Trump Train spune:

              Sintem complet off topic, asa ca mai zic doar doua vorbe si am incheiat.

              1. Citind lista faptelor bune si frumoase ale lui Trump (promisiuni indeplinite) pe care ai intocmit-o, mi-am amintit de o alta lista, intocmita si tinuta la zi de fitzuika lui Jeff Bezos, unde sint indosariate minciunile lui Trump (9.451 (!) minciuni de cind e presedinte):

              https://www.washingtonpost.com/graphics/politics/trump-claims-database/

              Lista ta si lista propagandistilor de la WaPo sint priviri de pe pozitii diametral opuse asupra aceluias personaj. Daca ai fi avut o finantare comparabila cu a trupetilor de la WaPo, in citeva zile ai fi scos si tu o lista de mii si mii de fapte marete si de promisiuni indeplinite. La fel de valida ca si lista minciunilor, cea tinuta la zi de WaPo.

              2. E evident ca, pentru o populatie care l-a ales de doua ori presedinte pe Obama si, inaintea lui, de doua ori de GWBush, faptele nu conteaza. Asa ca nu ar fi o surpriza realegerea lui Trump in 2020. Si nici sa o vedem la Casa Alba pe Kamala Harris in locul lui. Ori pe tovarasul Sanders. Sau pe oricine altcineva scos din vreo palarie si finantat cu 2-3 miliarde. Totul depinde intr-o democratie de maiestria celor care se ocupa de prostirea electoratului. Adica de bani.

            • Josef Svejk spune:

              @I’m off the Trump Train

              Și acum dacă tot ați luat-o călare pe porc pe arătură, după datină, deturnând discuția de la plagiat și impostură în rândurile reprezentanților legitimi ai clasei muncitoare la înfierarea cu mânie proletară a opresiunii trumpiste, nu era onest ca în loc de trimeteri la articole confuze din Pravda de DC, ce nu conțin NIMIC afară de titluri incendiare, să ne spuneți clar și fără dubii ceva de genul:

              „Moș Trump promis X și uite că nu a făcut-o”. Ce vă oprește?! Curaj! Încordați neuronu’

        • allotriosis spune:

          @Svejk

          “Chestia pentru care îl apreciez cu adevărat pe Moș Donald e faptul că e primul politician pe care l-am votat vreodată care și-a dus la îndeplinire 90% din promisiunile electorale din campanie îainte de a ajunge la jumătatea primului său mandat.”

          Asa, ca tot veni vorba, si Hitler si-a indeplinit promisiunile electorale facute in campania din ’33.

          • Josef Svejk spune:

            Hitler era vegetarian și purta mustață.

            Așa după mintea dumneavoastră asta înseamnă cumva că vegetarienii și mustăcioșii sunt niște criminali?! :)

  4. amanda13 spune:

    Sund doctorand la o universitate de top din SUA. E sfarsit de semestru. In saptamanile care au trecut, am citit mai mult de 1000 de pagini saptamanal. Lucrez frecvent de la 7 dimineata pana la 12 noaptea. Asta cand nu predau toata ziua. Ieri a trebuit sa ma tarasc afara din scaun fiindca intepenisem de la cate ore lucrasem. Am un sot si un copil cu care petrec cu adevarat timp in vacante. In rest, in weekend isi fac de lucru in afara casei pentru a ma lasa sa lucrez in liniste. Cand familia din Romania mi-a spus sa ma intorc dupa doctorat in tara, le-am spus direct ca nu m-as intoarce pentru a fi la acelasi nivel precum plagiatori ca Ponta sau Oprea. Ca nu vreau ca doctoratul meu, luat pe munca cinstita si multa, sa fie reevaluat in Romania de o nulitate care ma plictisea de moarte in facultate, care preda ceva ce aici tine de un secol trecut si care habar nu are cum sa scrie un articol corect in engleza, limba pe care o preda. Le-am explicat ca a plagia este furt intelectual. Mi-au pufnit in nas si mi-au spus ca imi tradez tara si ca arunc cu pietre in locul in care m-am format. Acum vad pe paginile lor ca il voteaza pe Ponta. Credeti ca ceea ce i se intampla doamnei Sercan e un accident? Toata Romania este bolnava. Toti cei care isi continua viata linistit in vreme ce prostia si impostura ii incaleca de la varf (guvern) si pana la cea mai amarata scoala de tara cu hazna in curte. Nu, nu ma voi intoarce sa predau niciodata in impostura. Cu dumneavoastra, domnule Liiceanu, si cu unii profesori carora inca le sunt recunoscatoare, nu se face primavara. Coruptia este sistemica fiindca majoritatea romanilor gandesc ca un doctorat e o chestie de invarteala. Iar cei care o duc cu adevarat bine in Romania sunt madam Vedinas si Ponta.

    • Stefan spune:

      Exact, a face un doctorat înseamnă a munci. Câte 12 ore pe zi, ani de zile. Problema României este că nimeni nu mai apreciază/intelege munca, pentru că nimeni nu muncește.
      Când ai muncit ani și ai citit mii de pagini, apreciezi cum se cuvine efortul altora. Cand nu muncești și iei totul de-a gata, munca pare pentru prosti.
      România nu e munca, e pentru prosti. Ne facem că muncim, ne facem că ne dam doctorate, ne facem că avem 4-5 locuri de munca. Pentru că de poate.

      P.S. O întrebare pentru cei care care cunosc mai bine legislația muncii. Cum poate un om să aibă 3-4 locuri de munca daca ITM-ul a limitat la 12 ore de munca pe zi, 60 de ore maxim pe săptămână. Cum se pot lua bani, legal, mai multi? Toți avem nevoie de bani și mi-aș dori sa știu și eu cu.

      • Prostu' satului spune:

        Afirmatia conform careia “Problema României este că nimeni nu mai apreciază/intelege munca, pentru că nimeni nu muncește.”, respectiv sugestia ca in Romania nimeni nu munceste este o tampenie, ca sa ma exprim foarte politicos. Singura explicatie pe care o gasesc pentru convingerea cu care faceti aceasta afirmatie, care printre altele este si insultatoare, este ca va raportati la dvs. insiva.
        Altfel, viata pe care o traiesc unii – si se mai si mandresc cu ea – care spun, foarte probabil o si fac, ca muncesc 80 de ore pe saptamana sau mai mult, sa-mi fie cu iertare, e o tampenie. Nu neg ca e posibil sa existe exceptii, oameni cu viziune tunel, care nu vad si nu concep nimic altceva in afara muncii lor… dar acestia sunt exceptii. Un om “normal” – adica unul care vrea, sau are familie, pasiuni si interese in afara muncii – ar trebui sa gaseasca un oarecare echilibru. Un echilibru pe care nu-l vad posibil daca timpul afectat muncii depaseste 50-55 de ore pe saptamana.
        Asta e concluzia la care am ajuns dupa ce-am facut eu insumi tampenia de mai sus pret de mai bine de un sfert de secol. Acum trag linie si constat ca, vorba unui clasic, am fost un dobitoc. Destepti au fost aia care au luptat si care chiar au murit pentru saptamana de lucru de 40 de ore, nu eu.
        Dintre multele invataminte pe care le-am tras (si pe care bineinteles ca nu le baga nimeni in seama, ca e in natura umana, nu doar romaneasca, sa nu inveti din greselile altora) mentionez doar doua.
        Timpul pe care NU ti-l petreci cu cei apropiati, timpul in care NU iti vezi copilul crescand si nu esti aproape de el, nici macar in weekend… timpul ala nu se mai intoarce, n-o sa ti-l mai dea nimeni inapoi, nici lucrurile pe care nu le-ai vazut, nu le-ai facut si nu le-ai trait. Iar daca peste 20 de ani copilul ala, devenit adult, te va privi ca pe un strain si in cel mai bun caz te va ignora politicos si va vorbi cu partenerul tau (asta daca acela nu te va fi parasit intre timp, satul sa tot cerseasca un minut din mult prea pretiosul tau timp), asta va fi fost vina ta, pe care n-o vei putea compensa cu bani, cadouri scumpe sau altele asemenea. Copiii n-au nevoie de bani, lucruri, jucarii, nemaivorbind de titluri academice, asa cum ne place sa ne mintim, pretinzand ca nu stim cum stau lucrurile de fapt – au nevoie de afectiunea si timpul parintilor.
        Doi. Trag tare acum, dar o sa recuperez, ma odihnesc in weekend/la vara/in vacanta/dupa ce-mi iau doctoratul/imi obtin postul visat etc. De fapt, uzura si stricaciunile pe care un regim de munca si viata ca acela descris le provoaca organismului tau sunt, in cea mai mare parte, ireversibile. Intocmai cum 20 sau 30 sau 40 de ani de alcool sau de tutun provoaca daune ireversibile.
        Nu vreau nici sa exagerez si nici sa generalizez, dar aceasta glorificare a muncii extreme, la nesfarsit, fara noima, e la fel de daunatoare ca si puturosenia absoluta, cea din urma, ce-i drept, mult mai comuna pe plaiurile mioritice.
        Est modus in rebus, o mostra de intelepciune care mi-a placut dintotdeauna si pe care regret ca n-am aplicat-o.

        • Josef Svejk spune:

          Bravs! Așa e!

          Trebuie să existe echilbru în toate. Am avut și eu momentul meu de rătăcire în care am sărit gardul, dar din fericire am priceput destul de rapid că trebuie să muncesc mai defgrabă mai inteligent decât mai mult și că întotdeauna trebuie evalută cu mare atenție balanța câștiguri/investiții.

        • Stefan spune:

          :)) Afirmația mea este insultătoare numai pentru cei care se simt vizați de ea. Și, cum numai un om care a cunoscut munca se poate simți vizat de ea, va înțeleg perfect.
          Sigur, probabil sunt un perfecționist și puțin habotnic, dar doar prin munca am reușit să nu depind, slugarnic, de șefi. Intr-adevar, in Ro exista 2 state paralele: unul este al celor care muncesc și au curajul sa fie independenți (eventual sa iasă la proteste) și unul este al celor care depind de șefii numiți politic și se conformează.
          Sigur, echilibrul munca-familie este foarte important. Cum, la fel de important este și exemplul pe care îl transmitem copiilor noștri de munca sau lene. Nu sunt medic dar am înțeles (cu vârsta) de ce copiii de medici aleg cariera părinților și performeaza bine. Pentru că au învățat de la părinții lor disponibilitatea necesara. Sigur, depinde foarte mult și de părinte, cat de mult își iubește meseria și cât de mult împărtășește cu familia și copiii bucuria meseriei bine făcute.

    • victor L spune:

      Am mai citit aici pe Contributors, tot de la unii plecati in strainatate, despre disperarea lor: parintii, oameni cu carte si biblioteca apreciabila acasa, votau cu PSD. Sau PRM – Vadim.
      Dar pentru ca “se alegeau” tot pesedistii, vinovatii erau prostimea.
      Apoi, stiu ca suflu contra vintului, cind e vorba despre plagiatori, sa nu ne referim doar la “ai lor”.
      Cind Emilia Serfcdan a spus ca 5% din teza cuiva a fost plagiata, a sarit lumea s-o sugrume. Si nu cei care acum o ameninta cu moartea, ci aceia care o aplaudau cind a dezvaluit plagiatul lui Ponta si a altora din GIO.
      Prea des ne folosim si de ocaua mica.

      • amanda13 spune:

        Victor L, 1. da. cei vinovati sunt cei de acasa pentru ca, spre deosebire de mine, ei traiesc in coruptie si li se pare okay sa continue sa voteze cu ea. Nu sunt eu in masura sa “invat” pe nimeni sa aleaga sa traiasca cinstit.

        2. Si 5% furt e tot furt. E furtul a sute de ore de munca a cuiva uneori. Nu e vorba de ocale aici, ci de corectitudine academica. Atunci cand pretinzi ca esti expert intr-un domeniu, chiar trebuie sa stii acei 5% pentru a fi competent.

    • MIHAI 2 spune:

      Daca tot nu va mai intorceti in Romania, ar putea părea cumva de neînțeles
      faptul ca va ascundeți numele.
      Aveti insa tot dreptul sa va temeti si sa fiti prudenta.
      In condițiile in care la iveala ies tot felul de agenti ai politiei politice a lui Ceausescu
      plasati in pozitii cheie ale Romaniei , dar si
      retele de protejare/promovare a lor ,
      este firesc sa va temeti ca bartul lung al Securitatii,
      care ni l-a rapit pe profesorul Culianu
      mai poate inca actiona inclusiv dincolo de Ocean
      eventual sub coordonarea vreunui tortionar
      acoperit uneori ca Johny alteori ca Walker.

  5. laurentiu spune:

    Viermele nimicului (care e alt nume al diavolului) ne mananca de mult, il avem toti in noi (cum observa si comentariul dlui Danciu de mai sus), acum a ajuns doar mai vizibil. Ca de atatea ori in ultimii doua mii de ani, pare ca ne apropiem de sfarsit, uitand ca nimicul nu are sfarsit.

  6. Dan spune:

    Totul este corupt în România. Absolut totul.
    Jumătate din parlamentarii pot fi ușor retrasați in fosta securitate sau vârful PCR. Totul e o impostură. Cancerul e generalizat. Ne mai rămâne doar misticul, alcoolul, muzica scrembelitica, îndopatul. Străinii s-au prins și preiau viguros sectoare întregi din economie.
    Am fost și suntem o nație incapabilă de a institui o scară a valorilor corectă.
    Cum un prim-ministru practic analfabet funcțional nu putem să ne permitem speranțe. Practic toți ministri sunt bezmetici inclusiv recent aruncatul la gunoi, TT. Să te lauzi ca ai producție de porumb mai mare decât a Franței când au suprafață cultivată dublă e monumental. Absolut toți din Politie, SRI, Parlament cu doctorate au plagiat, adică au furat. Un dezastru, o mizerie absolută, o “stăpânire a diavolului” peste țară. Nu Gradina Maicii Domnului ci Infernul. Cei drept în decor geografic interesant.
    Excelentă scriitură Domnului Liiceanu.

  7. Liliana spune:

    Efectele schimbarii silite a valorilor morale petrecuta dupa razboi se fac simtite pana in prasele. Mentalitatea primara instaurata atunci prin actiuni de forta este convenabila bine-merci si in prezent. Mai mult decat atat s-a combinat cu apucaturi fanariote si a reusit sa se extinda asupra unor categorii socio-profesionale care ar fi fost de asteptat sa fie printre primele care sa o respinga, fiind libere sa o faca.

  8. MariS spune:

    Ma bucur ca vedeti tandemul “Vasile – Ionut”, dar ma intristeaza ca nu vedeti si tandemul mai recent “Augustin Lazar – Iohannis”. Dl Iohannis tine in brate un procuror ce “plagiaza” metode ale procurorilor comunisti, din tinerele sale atunci cand lucra cot la cot cu ofiteri de securitate si isi punea semnatura pe interzicerea eliberarii conditionate a detinutilor politici, precum dl Iulius Filip, si care acum in democratie isi pune semnatura pe protocoale secrete de colaborare cu serviciile secrete, ca sa lucreze din nou cot la cot cu ei ca pe vremuri. Iar dl presedinte nu face niciun gest ca sa-l dea jos si nici macar sa premieze pe cel mai curajos disident anticomunist pe care l-a dat acest pamant si care a infruntat ororile iadului de la Aiud. E trist dle filosof! Tine de “minima moralia” (&Plesu) un apel hotarat al dvs. Dar cum sa vedem noi barna din ochiul nostru cand atentia noastra e indreptata doar spre .. ceilalti …

    • r2 spune:

      Bun comentariu. Daca as fi de la PSD, as propune sa primiti un premiu: o excursie gratuita pe lacul Belina.

      Am gresit, nu gratuita. Platita de la buget.

    • dinfranta spune:

      Domnule MariS (sau doamna), daca tot vorbiti de tandeme recente, nu v-ati gindit nici un moment la tandemul Dragnea- Iliescu ? Un presedinte al unui partid -demn urmas al PCR tinind in brate un calau comunist criminal post-comunist ? Cum stam cu “birna si paiul” de care vorbiti ? Urmarirea penala a lui Iliescu in dosarul Revolutiei o datoram domnului Augustin Lazar, mi se pare. Si apararea lui Ilici o datoram lui Dragnea, nu-i asa ? Sau nu cititi ziarele ?

    • dinfranta spune:

      Domnule MariS (sau doamna), daca tot vorbiti de tandeme recente, nu v-ati gindit nici un moment la tandemul Dragnea- Iliescu ? Un presedinte al unui partid -demn urmas al PCR tinind in brate un calau comunist criminal post-comunist ? Cum stam cu “birna si paiul” de care vorbiti ? Urmarirea penala a lui Iliescu in dosarul Revolutiei o datoram domnului Augustin Lazar, mi se pare. Si apararea lui Ilici o datoram lui Dragnea, nu-i asa ? Sau nu cititi ziarele ?

      • MariS spune:

        @dinfranta, Ion Iliescu a iesit de pe scena politica si din cate cunosc e cercetat intr-un dosar penal, in timp ce Augustin Lazar e premiat de GDS si tinut in brate de Iohannis. Unora le place dubla masura.

        • dinfranta spune:

          Dubla masura :
          Inainte de 1989 : Ion Iliescu, dintru inceput printre Decidentii PCR. Deci partas la toate deciziile criminale ala regimului.
          Augustin Lazar : procuror prins in angrenajul comunist, face prin aceasta jocul decidentilor de mai sus. Departe de a fi un erou, e fricos ca IMENSA majoritate a romanilor. Frica nu e o trasatura inascuta a poporului roman, Decidentii (Iliescu printre ei) erau cei care “educau” poporul prin frica pentru a-l stapini.
          Dupa 1989 : Iliescu, autor de crime contra umanitatii. Oameni omoriti din ordinul lui. Inca si mai grav, autor si al nenorocirii Romaniei de astazi care se zbate in disperare in mocirla pritocita de Ion Iliescu.
          Augustin Lazar, un excelent profesionist care rezista si lupta impotriva asaltului tagmei hotilor (decidentii de ieri si “famiglia” lor), profitatori ai mocirlei made Iliescu et comp.
          Actualmente :
          Ion Iliescu ESTE, din cite stiu, PRESEDINTE de ONOARE al PSD (si-o fi dat demisia ? N-am auzit.). Este cercetat intr-un dosar penal pentru crimele de acum 30 de ani (ca un mic amanunt, dosarul a fost finalizat de Augustin Lazar). Este “tinut in brate” de Dragnea si de toti profitorii care s-au catarat pe mortii Revolutiei. Care s-au opus lustratiei, care s-au opus condamnarii comunismului. Cei care astazi, in cazul A.L., sunt brusc deveniti aprigi anticomunisti si aparatori ai victimelor comunismului.
          Augustin Lazar este premiat de GDS pentru meritele lui in lupta pentru iesirea Romaniei din mocirla. Este sprijinit de Presedinte, exact pentru realizarile pe care le-a avut in functia lui.
          In concluzie, imi permit sa-l citez pe Dl. Caragiale2-0 :
          “Sa faci astfel de comentarii pur psd-iste la un articol (foarte bun) scris de un intelectual pur, este o blasfemie.”
          “Blasfemie” e dulce spus……

    • Caragiale2.0 spune:

      Draga Mari:
      Sa faci astfel de comentarii pur psd-iste la un articol (foarte bun) scris de un intelectual pur, este o blasfemie.
      Voi (psd-istii) nici macar nu mai faceti deosebirea dintre un loc unde se discuta probleme legate de moralitate, idei, norme de conduita, si locurile unde va balaciti in lozinci politice ieftine si irelevante.

      • MariS spune:

        @Caragiale2.0, da, curata blasfemie, mon cher!
        P.S. Dl Liiceanu spune ca hotii sunt peste tot si eu sunt de acord cu dansul, dar i-am atras atentia ca unii se uita doar intr-o parte si folosesc dubla masura: scheletele noastre sunt inofensive, ale lor sunt nocive. Dar adevarul vad ca deranjeaza. Sorry, am votat cu Iohannis, dar nu-l mai votez.

        • dinfranta spune:

          Alo, domnul (doamna) MariS ? Eu am argumentat, astept contra-argumentele dumneavoastra. Argumente spun, nu lozinci si juraminte.

          • MariS spune:

            @dinfranta: Pai am raspuns. Eu accept ca exista dubla masura si in tabara pro-psd si in tabara anti-psd, adica si eu confirm spusa d-lui Liiceanu ca hotii sunt peste tot, si de-o parte si alta. Banuiesc ca dl Liiceanu nu spune lozinci. Oricum eu nu sunt de partea niciunora, si sunt hotarat sa votez un independent la viitoarele alegeri.

            • dinfranta spune:

              Impartial, deci. Ca-i soarece, ca-i elefant, tot una-i.

            • MariS spune:

              @dinfranta 11:51, cand e vorba de draci sa stiti ca mikiduta e mai siret decat tartorul, deci mai periculos pentru ca inseala mult mai subtil.

            • dinfranta spune:

              mariS 10.49
              “cand e vorba de draci sa stiti ca mikiduta e mai siret decat tartorul, deci mai periculos pentru ca inseala mult mai subtil.”
              Votati deci dracul cel mai negru. Asta se si face in Ro, nici o grija. De asta am ajuns unde am ajuns.

    • Constantin spune:

      Ptiu, drace!
      Uite c-au ajuns și prin comentarii!

    • Prostu' satului spune:

      Corect.
      Dl. Iohannis v-a citti pe Contributors.ro si si-a luat seama. Nici nu s-a uscat inca cerneala pe decretul de pesnionare a lui Lazar si pe cel de decorare a lui Filip.
      Alta intrebare?
      Pai, alta intrebare o sa va pun eu – in semn de reciprocitate/corectitudine/verticalitate/inalta tinuta morala se duce si domnu’ Dragnea la puscarie, sau o tine in continuare cu modificarea legilor justitiei in asa fel incat sa iasa nevinovat, curat si uscat?

      • MariS spune:

        @Desteptu’ satului: In semn de respect pt inteligenta dvs va raspund ca eu sper ca fiecare, nu numai dl Dragnea, sa ajunga acolo unde ii este locul dupa faptele fiecaruia. Asa ar fi drept, doar ca dreptatea in tara asta are capul spart si una din cauze e tocmai dubla masura si ipocrizia aplicata de ambele tabere implicate in politica noastra, ba chiar si in justitia noastra. Noi avem gasti in politica, justitie si fani in electorat. Cetateni cu judecata onesta, cinstita si echilibrata sunt tot mai putini din cauza manipularilor din ambele parti. Nu mai vorbesc de elite, care si ele se impart pe gasti. Trist.

        • Prostu' satului spune:

          Multumesc pentru compliment, chiar daca nu-l merit.
          In rest, retin ca asteptati cu nerabdare, ca si mine, ca dl. Dragnea macar sa dispara din politica romaneasca, daca nu cumva chiar sa ajunga acolo unde si dvs. si eu credem ca-i este locul.
          Restul consideratiilor sunt filosofie subtire, care pe mine ma depaseste. Eu sunt un om simplu, daca nu chiar simplut sau simplist, care crede ca locul unui infractor condamnat este la puscarie si nicidecum in fruntea bucatelor, intr-o pozitie din care, de facto daca nu neparat si de jure, conduce destinele unei natiuni.
          Nimic, absolut nicio subtilitate etico-filosofico-comparativo-relativisto-supercalifragilistica n-o sa ma convinga de contrariu. Dupa ce-o sa-l vad pe dl. Dragnea acolo unde-i este locul, mai discutam si despre altii.

  9. Drăceşte privind, clasa intelectuală nu e mai brează decât aia politică. Şi în loc de autoreglare, avem emigrarea profesioniştilor.

    • Ela spune:

      Exact!
      Chiar si prin lentile roz, chiar si cautand doar binele si frumosul, tot la fel de lugubru se vede…nimic nu mai e de calitate, iar mentalitatea majoritara nu este in masura sa genereze schimbarile obligatorii, fara de care se vor ruina pana si sperantele…
      Nu vad alta posibilitate de normalizare in afara de cea radicala : revolutia 2.0!
      Problemele mari, or ale RO sunt imense, se rezolva prin solutii de aceeasi masura.

  10. Kurt spune:

    Le charme de l”existence

    Alain Finkilekraut a acuzat la arte TV/Paris club 28 minutes cu Elisabeth Quin pe “1968.tiști”, stânga politică franceză, ca răspunzatori de decăderea, degradarea învățământului francez. Azi o mare parte a studenților (bacalaureat francez pentru toți, peste 70% din elevi) nu reușesc să urmărească cursurile universitare și părăsesc studiile cu nimic în mână și cu și mai puțin ca aptitudini.

    …”… e jefuită Facultatea de Filozofie și se distruge studiul filozofiei în România. Domnia-sa îi are pe conștiință pe toți tinerii ce vor fi idiotizați decenii la rând de impostori travestiți în profesori universitari…. „….

    E nebunie curată. Studiu universitar academic care nu e cea ce e pretutindeni, pe plaiurile mioritice e “original autohton specific” în academii obscure:

    Ironic fostul Kulturreferent la Franfurt Main ( a initiat Museumsufer Frankfurt cu multe musee) , domnul Hilmar Hoffmann (director Goethe Institute) amintește în cartea sa „Erinnerungen /Suhrkamp Taschenbuch 2003” de cei care în RFG primesc nenumărate premii literare și culturale. Din cele peste 1000 de premii culturale germane pe an au primit:
    Günther Grass 20 premii
    Martin Walser 15 premii
    Sigfried Lenz 10 premii
    (Herta Mülle la fel, o serie mare: de la H. Kleist Preis, Bachmann Preis, înca multe altele).

    Toti au faliții lor,
    numai noi nu avem faliții noștri”
    După I.L Caragiale

    Ordinul Steua României pentru C.V. Tudor și …. ….

    Curat murdar

  11. matrix spune:

    Domnule Liiceanu,

    Dracii sunt peste tot si nu numai in lumea intelectualilor, dar sa ne limitam asupra mediului academic.

    Ma uit pe net si vad tomuri groase de drept scrise de dna prof Verdinas, doctor honoris cauza a unor univeristati obscure. Cum am scris 6 carti , dar nu la editurile obscure la care doamna publica, personal o admir sincer caci eu n-am reusit niciodata sa scriu mai mult de o pagina si jumate pe zi, oricat m-as fi straduit.
    Cum sincer il admir pe un professor canadian, care recent fiind numit in fruntea unei reviste de renume, si in al carui cv se vede ca a publicat 1500 de articole in revist cotate ISI , intr-un domeniu greu ca fizica. Si nu e singurul, mai sunt multi altii.
    Iata un titlu care o sa va puna pe ganduri preluat din revista Nature: “Thousands of scientists publish a paper every five days”, Nature, vol. 51, 167-169, 2018
    https://www.nature.com/articles/d41586-018-06185-8
    Regret ca nu vi-l pot trimite atasat. Merita sa il cititi.

    Cine sunt acestia ? Profesori universitari influenti care au fabrici de doctoranzi si postdoc care produc articole, evident co-autor fiind profesorul lor, care nu apuca sa le citeasca pe toate, nici macar pe jumate din ele. Acesti domni si doamne au fiecare fonduri de cercetare imense, decid cine si unde se angajeaza dupa ce cineva ia un doctorat, decid cine si ce pozitie ia intr-o universitate de renume. Pe scurt, sunt puternici, de temut, si societatea nu se mai intreba , daca un om poate scrie 1500 de articole ISI, pana la 50 de ani.Cine sa intrebe? Ne aflam intr-o lumea unde numai cantitatea, numerele conteaza. O lume care nu mai are repere, in afara de bani. Remarc ca aproape nici unul dintre acestia nu a luat vreoda un premiu important ca premiul Nobel, dar multe altele, marunte.

    “Ceea ce este cu adevarat diabolic este mai putin să faci raul, cat sa-l botezi ca fiind binele atunci când il faci.” Scurta mea istorie de mai sus ilustreaza cat de mare a ajuns raul transformat in bine. Cei mentionati de Dv, sunt mici copii in comparatie cu marii fabricanti de stiinta azi. Fiind in colectivele de redactie a unor reviste cam odata la 2 sapatamni gasesc autori care fie plagiaza , fie isi republica vechile lucrari ,in format nou. O sa va mirati cei mentionati de Dv , se incadreaza perfect in spiritul epocii, noi am ramas in urma, si nu mai putem recupera si nici nu vrem s-o facem. De aceea, in fata tuturor acestora ,noi cei care ne apropiem sfiit de adevar si cunoastere, suntem niste dinozauri.
    .
    Din Standford, CA , cu cele mai bune urari.

    • Prostu' satului spune:

      Aaaahh… si de unde din California ziceati ca ne scrieti?

      • matrix spune:

        Scriu din orasul care nu exista decat in CV-ul dnei profesor univ. dr Corina Dumitrescu care activeaza in domeniul drept si unde a declarat ca a studiat, dar n-a facut-o. Aceasta doamna a fost rectorul univ. crestine Dimitrie Cantemir (da , asa se numeste!), ministrul al invatamantului in Guvernul Ponta , si pe care a retras-o din functie in urma unui plagiat. N-a patit nimic, si azi e conduce senatul sus-zisei universitati!Evident membru de vaza al PSD, o doamna la fel de desteapta ca Viorica Dancila.Standford este Mecca tuturor insilor care isi baga in CV diverse cursuri absolvite, ca sa para destepti …a aparut de mai multe ori in presa scris ca atare in cv-ul unor candidati la functia de ministru si alte functii inalte.

        Punct. Are dreptate cineva care comenteaza ca intelectualii romani nu sunt mai breji decat politicienii (unii din ei evident!)

        De departe tara, din Berkeley, aproape de Stanford (cel adevarat!) ,va urez binele pe care il asteptam si nu mai vine in nefericita de tara romaneasca!

        • matrix spune:

          Realitatea intrece de multe ori imaginatia.

          Orasul din cv-uri -Standford si-a gasit si o tara!Nu, nu este in CA,USA!

          Tara se numeste Letitia- e membra a Uniunii Europe, e in Est ,si a scris despre ea acum cateva zile parlamentara europeana Maria Grapini, celebra de altfel, prin tampenii , dezacorduri, greseli gramaticale.

  12. andreea spune:

    Offfff doamne…..
    Eu ma uit la colegii mei tineri, cat invata si cat efort depun, cat timp consumă, cate weekend-uri si cați ani ca sa-și ia un doctorat sau un CFA… Si vorbesc de doctorate luate in domeniul în care si lucreaza…

    Ce-i mai poate stimula pe ei sa susțină acel efort susținut, dacă alții, în final, obțin același titlu copiind…??? Pasiunea pentru ce fac si speranța unui job afară din țară, mai bine plătit. Intr-o țară în care se poate trăi normal.
    Cei cu doctorate pe bune pleacă din țară, iar plagiatorii rămân aici, pe funcții, pe multe funcții…

    Bună treabă.

    • victor L spune:

      “Offfff doamne…..
      Eu ma uit la colegii mei tineri, cat invata si cat efort depun, cat timp consumă, cate weekend-uri si cați ani ca sa-și ia un doctorat sau un CFA… Si vorbesc de doctorate luate in domeniul în care si lucreaza”
      Sincere felicitari.
      Dar sa mai faca un efort si in ziua alegerilor sa mearga la vot.
      “Cei cu doctorate pe bune pleacă din țară, iar plagiatorii rămân aici, pe funcții, pe multe funcții…”
      Si atunci dece va nemultumeste ca “se alege” cu precadere PSD-ul?
      Pen`ca vreti “o tara ca afara”, dar sa vi se dea, nu s-o construiti.
      E dur ce spun, dar reflectati putin.

      • Ela spune:

        Si acum, dupa ce ati gasit vinovatii (profesionistii care parasesc tara si nu voteaza), dvs ce faceti concret, in Romania, pentru oprirea dezastrului?

  13. Pop spune:

    Filosofie paseistă. Așa a fost, așa mai e, din inerție istorică, sociologică, antropologică etc. Unul din afară ar zice că e normal. O tranziție. O încremenire în proiectul tranziției, nici rece, nici fierbinte.
    Ce frumos ar fi să vorbiți și despre noua generație de impostori sau de carieriștii care trec neatinși prin softurile antiplagiat, care-și promovează pilele prin manevre perfect legale, care publică speculații (când le scriu ei) de mare impact bibliografic, dar de zero impact practic și societal, care nu aprind nicio scânteie în ochii studenților, care au montat cooperative de citare reciprocă și rotativă. O nouă presiune cere o nouă adaptare. Culanți în forme noi.
    Putem face ceva mai concret pentru Emilia Șercan? Spre exemplu o platformă electronică pe care să fie încărcate tezele? La amenințări din umbră – răspunsuri din umbră. Pentru cine nu știe: șobolanii trebuie vânați noaptea.

  14. provest spune:

    Despre Ionut Vulpescu este vorba? https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Vulpescu
    Daca este asa, cred ca s-ar impune si o rectificare a informatiilor de pe pagina wikipedia. Ma ofer eu, doar sa-mi confirmati.

    • Prostu' satului spune:

      Da, de Ioan “Ionut” Vulpescu este vorba, dupa cum rezulta cat se poate de clar din articolul mentionat, la fel de clar, de dl. Liiceanu – articolul scris de Catalin Cioaba, in Contributors.ro, pe 11 martie 2019.
      Altfel, vad ca pe pagina wikipedia deja cineva :a prestat” si acuzatia de “plagiat masiv” este mentionata la loc de frunte.
      Ei, si?

  15. quovadis spune:

    Nici nu stiu cum ar trebui sa sune cuvintele ce le voi spune(poate sunt adevarate poate nu ) ,dar le voi spune totusi : . Raul tuturor relelor ,din aceasta tara are ca baza exact ceea ce ne spune autorul .Daca stam sa ne gindim , totul isi are originea in dictatura de trista amintire .Cei mai in virsta stiu cum era invatamintul la inceputuri ,atunci cind valoarea era respectata, cind ierarhiile in scolile de orisicare fel erau apreciate. Din nefericire totul sa prabusit si sistemul nou instalat, a trebuit sa isi creeze , asa zise elite.Asa au aparut facultatile muncitoresti ,ce scoteau licentiati pe banda rulanta si care nu permiteau accesul ,decit daca aveai origine sanatoasa ,muncitoreasca .Este insa adevarat ca o perioada scurta de timp , sistemul a inteles ca trebuie oameni pregatiti in multiple domenii si lucrurile s-au schimbat o vreme . Puterea acelor vremuri nu a dorit sau nu a putut sa mentina un invatamint de calitate , avind in centru respectarea valorilor si din cauza saracirii din ce in ce mai accentuate a populatiei ,multi dintre cei care isi desfasurau activitatea in sistem au inceput contra unor favoruri , sa noteze eronat elevii ,studentii , sa deformeze practic ideea de competitie si de integritate . O data cu revolutia din decembrie lucrurile in acest domeniu au scapat total de sub control si noile facultati particulare (unele dintre ele )au permis contra cost accesul tuturor la invatamintul universitar . Plagiatul este ultima forma oarecum controlabila ,dar multe alte lucruri nu mai pot fi repuse in normalitate . Masteratele ,examenele anuale si cele de diploma , au fost in mare parte falsificate cu buna stiinta , contra cost (desigur nu toate ci doar unele dintre ele) Cei care aveau astfel cunostiinta , de toate aceste lucruri si care aveau sub controlul lor astfel de fapte , comise de astfel de persoane , au capatat incet , incet, puterea absoluta asupra celor in cauza si nu numai ca le puteau controla vietile ,ci au mers mai departe si le-au inlesnit accederea in functii . )si de aici totul a capatat o alta turnura si totul a fost falsificat .

  16. In Romania furtul e rentabil spune:

    Am mai citit articole pe tema asta. Fenomenul e deja vechi si arhicunoscut, iar descrierea in amanunt a unor noi si noi cazuri nu poate fi de mare folos.

    Nu am citit insa nici o singura analiza serioasa a cauzelor care fac ca furtul sa fie rentabil in Romania. Asa ca nu aveam nici cum sa citesc propuneri concrete de eliminare a acestor cauze astfel incit furtul sa devina ne-rentabil (ba chiar periculos) in Romania.

    Pina si pionierii si utecistii de pe vremuri erau mai pragmatici. Tin minte ca la sedinte se redactau programe de masuri, actiuni si initiative de genul:

    Masura 1: se vor colecta 27 de sticle si borcane.
    Raspunde: tov. Gigel.
    Termen: trimestrul 3.

    Masura 2: vom culege o tona de musetel
    Raspunde: tovul 1, tovul 2 si tovul 3.
    Termen: 31 decembrie.

    etc.

    Noua cine ne redacteaza un plan CONCRET de masuri de transformare a furtului intr-o activitate primejdioasa si mult prea riscanta ca sa merite incercata in tara asta?

    Si care e gruparea politica care se va angaja sa implementeze masurile respective in primele 6 luni de guvernare?

    Nu-mi fac iluzii. N-o sa ia nimeni drobul ala de sare de acolo.

    • Harald spune:

      Omul comite o faptă în funcție de ce obține dacă îi iese, nu în funcție de ce pățește dacă e prins. În China se aplică inclusiv pedeapsa cu moartea pentru corupție, dar asta nu descurajează corupția, asta doar crește nivelul mitei.

      Furtul intelectual nu va mai fi rentabil în România când vor dispărea sporurile la salariu acordate pentru deținerea unui doctorat. E greu de imaginat vreun loc de muncă unde să fie reală nevoie de doctorat, cererea de doctorate a fost creată artificial, prin lege. Și plătită de la buget. Pentru că în final, despre asta este vorba: despre a inventa noi pretexte pentru salarizări excesive din bugetul public.

      • Prostu' satului spune:

        Aferim. Foarte, foarte corect – in ceea ce priveste nevoia de un doctorat “adevarat” la locul de munca.
        In ceea ce priveste insa motivatia din spatele unui doctorat fake… nu stiu ce sa zic. Cele mai “sonore” – cum ar fi cel care face obiectul articolului de fata – nu par sa aiba astfel de resorturi, un spor la salariu. Ar fi interesant de investigat ce e-n mintea acestor oameni, cand se decid sa comita un furt, stiind dinainte ca sansele de a fi descoperiti sunt mari.

        • Harald spune:

          @Prostu’ satului – am cunoscut asemenea oameni în România, nu aveau nicio jenă să comită diverse fapte, nu aveau nicio jenă nici măcar atunci când erau prinși. De exemplu, știam un manager de magazin care pe vremuri fura din firmă câteva mii de euro în fiecare lună. 10-15 ani mai târziu ajunsese la fraude cu TVA și nu i-a fost jenă nici măcar când a fost închis. Ba chiar se lăuda pe Facebook că a făcut chiar un pic de burtă în închisoare, deci nu i-a mers rău deloc. Și pusese și poze semnificative în sensul ăsta.

  17. man of war spune:

    cam asa, draci peste tot ! in fruntea lor, sobolanimea politruceasca si functionareasca ce ti baga adinc mina n buzunar. astea s elitele alese pe sprinceana. cu ele nu i de glumit. si ca sa ti arate ca nu i o joaca au inmultit militienii cu pulane (iarasi !). cine misca n front va fi amendat de garcea cu leafa ta pe citeva luni (astora ce sa le bagi in gura daca nu i jupoi pe reactionarii ?). observati ca cei mai numerosi, cei mai destepti, cu cele mai multe doctorate n interes national sint militienii ! viitor de aur tara asta are, cu asa densitate de intelligence !

  18. man of war spune:

    ps : ca o completare
    cele mai impunatoare (!) constructii dupa 89, au ramas casa poporului (unde salasluiesc alesii neamului), sediile militiilor, primariile si judecatoriile, prezente n orice tirg prafuit de tara. morala ?! dupa 30 de ani sintem tot acolo ! e drept s au mai inaltat niste monstruozitati din sticla si hangare de beton unde se vinde orice, dar astea nu salveaza peisajul, dimpotriva, il slutesc si mai tare.

  19. Dana spune:

    Inițial am gândit că felul în care v-ați livrat nemulțumirile e un pic prea mult. Acum, după ce văd efectele acestei livrări îmi vine sincer să vă pup.

  20. Gabi spune:

    “Când „Vasile“ invită la cursuri masterale de etică pe Iliescu, Roman și Brateș, se fură etica.” Si cand Andrei (Plesu) intra in guvernul Roman -Iliescu, la cateva luni dupa o deturnare a Revolutiei din Decembrie, prin mijloace a caror ticalosie nu a foat stabilita inca de justitie, ce se fura? Editura Politica, ar zice un Romanist Mare. Nu m-am numarat niciodata printre fanii lui C. V. Tudor. Tocmai de aceea, va atrag respectos atentia ca in elanul acestei polemici a carei intensitate personal o gasesc nejustificata si oarecum dubiosa, utilizati, aici si in alte parti din articol, un mod de a argumenta si un tip de sciitura apropiate de cele folosite in revistele a aceluia.

  21. Praxis spune:

    Multumim pt articol.
    V Vedinas este un fenomen. I-am fost student . Preda “dreptul administrativ”. era ca o mitraliera, redand din memorie/ citind ce scrisesera altii. Parea genul de creatura plamadita in vreun laborator de savant nebun. prea ciudata ca sa fie reala.
    Pana la urma, un mod de a ne fura caciula.
    Cui îi mai pasa de un doctorat ?!
    Vorba tovarasului Dej “de ce sa mai planga tara un inginer la moartea mea ?!” (Ajuns la putere, Dej refuza sa “faca” un doctorat, tinicheaua neinteresandu-l. Pan ala urma Napoleon 1 avea dreptate “puterea (politica) nu este niciodata ridicola”. Ajuns sus, nu mai ai nevoie de bucatele de hartie.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Gabriel Liiceanu


Gabriel Liiceanu

Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozo... Citeste mai departe


E randul tau

De acord cu dumneavoastra, domnule Bragarea. Aș nuanța, însă. Ca să aibă cercetare așa cum ar...

de: Dumitru Sandu

la "De ce România nu are un cod național de etică a cercetării științifice?"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

august 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)