vineri, martie 29, 2024

Drama lui Andrei Ursu: nepăsarea contemporanilor săi şi alegerile prezidenţiale

Am citit recent două articole despre „indignare”. Primul este cel al teologului Radu Preda, preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.Conferenţiarul clujean se revoltă şi indignează împotriva intenţiei unei asociaţii de producători în domeniul panificaţiei de a scoate pe piaţă „a unor sortimente de pâine făcute după reţete din timpul comunismului”, dar şi faţă de revitalizarea câtorvaproduse populare din anii comunismului: batonul cu ciocolată Rom, apa minerală Aurora, băutura răcoritoare Cico. Cel care se opreşte asupra acestui articol va constata probabil că domeniul de activitate al IICCMER îl reprezintă mai nou descoperirea comuniştilor şi ofiţerilor de securitate refugiaţi în ambalajul batonului de ciocolată Rom, sub capacul băuturilor Aurora şi Cico sau în miezul pâinii. Fără să vrea, dl. Preda revoluţionează cercetarea comunismului, de parcă aceste produse de larg consum socialist ar fi adus comunismul în România, ascuns în ambalaje frumos colorate. Tot aceste produse ar fi fost cele care îi păzeau pe deţinuţii politici la Gherla, Piteşti, Râmnicu Sărat şi Sighet. Articolul dânsului se încheie într-un registru apoteotic: profeţia sa că, în curând, restaurantele din România vor servi „cârnaţii de Jilava, ciorba de burtă de Piteşti, slănina de Aiud, palinca de Gherla, bulzul de Sighet, tocana de Râmnicu Sărat, saramura de Poarta Albă sau plăcintele de Mislea.”. Chiar aşa, domnule Preda? Nu vă daţi seama că insultaţi memoria şi suferinţele foştilor deţinuţi politici cu astfel de macabre „comparaţii paraculinare […] teribil de indecente, ci şi de un prost gust desăvârşit”, după cum le-a catalogat istoricul Mircea Stănescu?

Mă întreb: de când obiectivul institutului pe care îl păstoriţi îl reprezintă incriminarea acestor produse socialiste? Nu aţi găsit alte motive de indignare? Chiar în zilele în care dl. Radu Preda scria articolul său demascator la adresa pâinii produse conform unei reţete comuniste sau a batonului de ciocolată Rom, la sediul Grupului pentru Dialog Social se consuma o dramă, care este ignorată nu doar de către dl. Radu Preda şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, dar şi de cei mai mulţi dintre contemporanii noştri, prinşi în mrejele alegerilor prezidenţiale din 2 noiembrie. Oare domnul Dinu Zamfirescu, preşedintele Consiliului Ştiinţific al IICCMER, ce crede faţă de lipsa de reacţie a institutului şi a celor care îl conduc (Radu Preda şi Cosmin Budeancă) faţă de drama lui Andrei Ursu. Domnule Dinu Zamfirescu, exercitaţi-vă prerogativele! Sancţionaţi-i pe cei care în nepăsarea lor se fac că plouă când vine vorba de tragedia lui Andrei Ursu şi a părintelui său, Gheorghe Ursu, ucis de Securitate.

Cât de mult mai contează aceste alegeri, când în imediata noastă apropriere se petrece o tragedie, iar printre noi trăiesc încă nepedepsiţi şi lipsiţi de mustrări de conştiinţă ofiţerii de securitate şi liderii Securităţii care l-au bătut, torturat sau au dispus ca Gheorghe Ursu să fie arestat şi maltratat? Maiorul Marin Pârvulescu, generalul colonel Iulian Vlad, ministrul de Interne Tudor Postelnicu nu sunt fantasmele unei zile de toamnă, ci personificarea întruchipată a abominabilei maşinării de ucis şi torturat care a fost Securitatea. Inginerul Gheorghe Ursu a fost ucis de aceştia într-o zi de toamnă: 17 noiembrie 1985. La 29 de ani distanţă de la acest asasinat, călăii trăiesc încă nepedepsiţi şi nederanjaţi de nimeni.

În această atmosferă de complicitate, cei mai mulţi dintre noi sunt captivii unor false alegeri prezidenţiale. Nu alegerile prezidenţiale ne vor făuri viitorul, ci modul cum ne raportăm la cei care ne-au ucis semenii noştri în numele unei ideologii. Cât de mult contează cine va câştiga alegerile prezidenţiale, dacă în spatele lor se află grupuri de interese ce urmăresc un singur scop: propăşirea lor materială şi a celor ca ei. De pe afişe şi din timpul emisiunilor electorale, ne zâmbesc zeflemitor prezidenţiabilii din 2 noiembrie, iar, în spatele lor, ascunşi prin birouri ultraelegante şi cluburi fiţoase, suporterii acestora îşi împart deja viitoarele posturi din administraţia de stat şi planifică cum să vandalizeze în continuare bugetul României şi banii milioanelor de români. Din noiembrie 2014, vandalizarea României va avea în prim plan noi actori, avizi de afirmare şi de bani, şi acelaşi cadru: nepăsarea clasei politice faţă de cei mulţi, faţă de cei care contează, faţă de tragedia lui Andrei Ursu şi a tatălui său, dar şi a celorlalţi deţinuţi şi disidenţi ucişi de Securitate.

Pe bună dreptate, se indignează şi revoltă Vladimir Tismăneanu, profesor la Universitatea Maryland, cunoscut şi apreciat cercetător al celor două totalitarisme ale secolului XX într-un articol publicat tot pe această platformă. Reiau aici pasajele de o luciditate tulburătoare scrise de Vladimir Tismăneanu:

„Nu stiu altii cum sunt, dar eu unul nu pot dormi stiind ca un om se jerfteste la Bucuresti pentru adevăr si că lumea ignoră aceasta actiune disperată. Nu stiu altii cum sunt, dar eu unul sunt revoltat că, in afară de Monica Macovei, niciun candidat prezidential nu a găsit de cuviintă să meargă la sediul GDS din Calea Victoriei 120 să il incurajeze pe Andrei Ursu, să-i strangă mana, să-i spuna că idealul său de dreptate este inteles si impărtăsit, că se va pune capăt minciunii si subterfugiilor mizerabile folosite pentru a nu il aduce in fata justitiei pe asasinul tatălui sau, ofiter al criminalei institutii numită Securitate. Nu simtiti ca suntem in plina tragedie greacă? Ati citit “Antigona”? A disparut umanitatea din noi? Suntem cu totii mancurtizati, anesteziati moral? Ni s-au uscat sufletele? […] Nu stiu altii cum sunt, dar eu as fi asteptat ca un Insititut platit din bugetul tarii pentru a investiga crimele comunismului (IICCMER), sa-si trimita expertii spre a sustine, cu orice pret, cauza pentru care se sacrifică Andrei Ursu. Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu cred că alegerile de duminică ar trebui să eclipseze tragedia care se consumă la sediul GDS, in Calea Victoriei 120. Dimpotrivă, ar trebui sa fie marcate in chip decisiv de aceasta luptă pentru onoare si adevăr. [subl. mea]”.

Spre deosebire de cea a teologului Radu Preda, indignarea lui Vladimir Tismăneanu este reală şi ar trebui să ne întrebăm de unde această nepăsare a noastră faţă de tragedia lui Andrei Ursu. Fiul celui ucis de Securitate nu vrea bani, nu vrea averi, ci solicită un singur lucru: dreptate pentru tatăl său. Nu cere nici măcar ca ofiţerii de securitate să fie condamnaţi aprioric, ci doar reclamă dreptul la un proces corect pentru a se afla adevărul despre cei care i-au ucis şi torturat tatăl, darşi stabilirea gradului de vinovăţiei a celor responsabili. Şi nu l-au ucis bătându-l cu batonul de ciocolată Rom sau răcoritoarea Cico. Nepăsarea contemporanilor noştri şi mai ales a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului îl mai ucide încă o dată pe Gheorghe Ursu. Securitatea va triumfa din nou când Andrei Ursu nu va mai avea voce să strige şi să ceară dreptate pentru Gheorghe Ursu. Dreptate pentru Gheorghe Ursu este adevărata problemă care trebuie să ne preocupe pe noi şi nu aparentele alegerile prezidenţiale.România europeană şi democratică trebuie să-le ofere lui Gheorghe Ursuşi Andrei Ursu şansa unui proces corect. În caz contrar, cei 25 de ani de tranziţie nici măcar nu au început.

https://www.contributors.ro/reactie-rapida/nu-stiu-altii-cum-sunt-andrei-ursu-isi-continua-greva-foamei/

http://adevarul.ro/news/eveniment/disidentul-gheorghe-ursu-ucis-doua-oara-1_51ffc898c7b855ff56a9db39/index.html

http://gh-ursu.ong.ro/

http://adevarul.ro/life-style/bucatarie/deliciile-dictaturii-carnatii-jilava-ciorba-burta-pitesti-palinca-gherla-1_54510d050d133766a858207a/index.html

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Cred ca drama lui Andrei Ursu este in acest moment sporita si de lipsa de maturitate politica a acestui popor, care iata ca nu e in stare sa voteze singurul candidat cat-de-cat ”frecventabil” (Monica Macovei) la un nivel de macar 10%.

    Ajungi sa il intelegi si pe Tutea, care a trecut de la ”Ni s-a făcut onoarea să suferim și să murim pentru poporul roman” in anii ’50, la „Am suferit 13 ani in temnita pentru un popor de idioti”, dupa alegerile din ’90.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dumitru Lacatusu
Dumitru Lacatusu
Dumitru Lăcătușu este doctor în istorie al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași cu o teză despre represiunea comunistă și cercetător la Centrul de Consultanță Istorică. În ultimii ani, a fost expert în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (2006-2013) și asistent cercetare la Universitatea din București (2013-2017). A publicat mai multe studii despre represiunea comunistă și biografiile unor foști ofițeri de Securitate. http://consultantaistorica.ro/

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro