Dreapta cumpănă

Ne-a intrat prea mult și, foarte adesea, excesiv de primejdios în sânge zicerea potrivit căreia în România orice minune ar ține numai trei zile. Poate și din această cauză s-au și făcut deja auzite voci, unele aparținând chiar analiștilor politici, care susțin că toate părțile beligerante în conflictul creat în jurul persoanei procurorului șef al DNA, d-na Laura Codruța Kövesi, se vor liniști de îndată ce președintele Klaus Iohannis, odată întrat în posesia Raportului consultativ al CSM referitor la propunere de revocare formulată de ministrul Tudorel Toader, va face un anunț oficial în această privință.
Mă îndoiesc sincer că lucrurile se vor rezolva chiar atât de simplu. Așa după cum scriam într-un comentariu anterior, cred că până în luna aprilie a anului 2019, atunci când i se va încheia oficial mandatul, d-na Kövesi va fi, pe mai departe, poate chiar mai intens decât a fost până în februarie 2018, unul dintre cele mai frecvente subiecte de dispute politice și de presă. Subiectul Kövesi va furniza mereu muniție presei aservite coaliției PSD-ALDE, va fi întors pe față și pe dos la Congresul extraordinar al PSD care urmează să se desfășoare începând cu data de 10 martie, va fi supraevaluat ca importanță de dl. Liviu Dragnea, va rămâne tema favorită a d-lui Călin Popescu-Tăriceanu și a minisculului său ALDE. Mai mult. Tema Kövesi va rămâne în actualitate și pe tot parcursul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din anul 2020. Indiferent dacă din aprilie anul viitor încolo în fruntea DNA va fi desemnat un nou procuror șef cu drepturi depline ori se va recurge la un interimat până după ce va fi clar cine va fi viitorul președinte al României, subiectul va rămâne pe mai departe unul la ordinea fierbinte a zilei. Mai mult ca sigur că, în cazul în care va candida pentru un al doilea mandat la Cotroceni, domnul Iohannis va fi supus unei hărțuieli sistematice având la origine subiectul.
Îl va aborda, în funcție de umori și de interese, și fostul președinte Traian Băsescu. De ce? Fiindcă dl. Băsescu este gata să facă orice pentru a rămâne pe mai departe în actualitate, dorește în ruptul capului să figureze constant pe lista de invitați de prim rang ai televiziunilor tot mai înfometate după rating. Domnia-sa nu se poate obișnui în ruptul capului cu statutul de pensionar și de bunic. Pe lângă toate acestea, dl. Băsescu trebuie să acționeze, pe mai departe, în calitate de locomotivă electorală pentru tot mai firavul său PMP și cât se poate de cert că teme precum Statul paralel, justiția, corupția, anticorupția, Marile Parchete printre care figurează și DNA-ul vor reprezenta subiecte de primă importanță și în alegerile legislative din anul 2020. Dl. Băsescu le stăpânește ca nimeni altul.
Revenind la ceea ce se întâmplă în aceste zile, socotesc că este de salutat mobilizarea presei oneste în favoarea d-nei Laura Codruța Kövesi. Prea a fost prost scris, prea lamentabil susținut, din cale afară de cusut cu ață albă, impardonabil de corigent la capitolul strategii argumentative s-a prezentat opiniei publice pretinsul Raport de evaluare ca să nu determine reacții jurnalistice dintre cele mai dure. Este, de altminteri, în obligația elementară a presei să le atragă atenția cititorilor, telespectatorilor, radioascultătorilor ori de câte ori cineva, indiferent de funcția deținută, încearcă să îi ia de proști, să îi păcălească, să îi manipuleze. Așa cum în cel mai descalificant chip cu putință a încercat dl. Tudorel Toader. La fel de clar este detaliul că presei oneste îi este complet interzis să rămână indiferentă atunci când cineva din prim-planul vieții publice își îngăduie blasfemia de a supune execuției publice, în cazul de față din înalt ordin de partid și doar de dragul de a-și păstra poziția în Executiv, pe altcineva socotit de politicienii corupți nu un om al cărui rost este acela de a-și da concursul la corecta înfăptuire a actului de justiție, ci un adversar politic.
Pe de altă parte, nu pot să nu remarc că în aceste din urmă zile mi-au căzut ochii peste nedorite texte cu caracter hagiografic. Omagii, ode, panegirice al căror unic subiect este doamna Laura Codruța Kövesi. Nu m-am simțit deloc confortabil, bunul meu simț a fost afectat, jenat de-a dreptul de tonurile mult prea exaltate, de patetisme, de tirajul insuficient reglat al laudelor, de excesul de epitete ornante. Citindu-le, mi s-a părut că ele se află într-o evidentă contradicție nu numai cu realitatea faptică (nici activitatea DNA nu este tocmai perfectă, nici doamna Laura Codruța Kövesi nu este și nici nu cred că dorește să se identifice cu Sfânta Fecioară), ci și cu ceea ce ne dorim să fie de aici încolo Direcția Națională Anticorupție. Un organism cu reguli de funcționare clare, transparente, care să evite pe cât posibil greșelile și excesele. Un organism care se identifice cu cinstea și cu buna credință.
În atât de intens comentata ei conferință de presă din urmă cu aproape două săptămâni, doamna Laura Codruța Kövesi a impresionat plăcut și prin faptul că a știut să păstreze dreapta cumpănă. Presa ar trebui să îi urmeze exemplul.