Home » Justitie/Ordine publica »Opinie » Citesti:

Dreptul evanescent

Florentin Tuca septembrie 4, 2012 Justitie/Ordine publica, Opinie
24 comentarii 1,746 Vizualizari

Deplâng de ceva vreme, cu amărăciune şi ciudă, şubrezirea dreptului ca sistem de norme juridice, desconsiderarea dreptului ca ştiinţă socială, batjocorirea dreptului ca ordine statală. Trăim într-o ţară şi-ntr-o epocă în care dreptul pare că se dezarticulează şi se travesteşte într-un amalgam flasc precum ceasurile care curg ale lui Dali. O plastilină gelatinoasă de care trag toţi analiştii şi interpreţii şi pe care o morfolesc metodic şi-o transformă-n versatile silogisme de cocoloaşe. Matematica regulilor juridice e amplasată mai nou într-un registru al aproximaţiilor şmechereşti, rigoarea devine facultativă, procedurile – prea formale şi prea constrângătoare – se deshidratează şi par să se rezume la simple recomandări. Argumentul de drept, elaborat, serios şi pertinent, riscă să fie urgent taxat ca „tertip”, „chichiţă” sau „chiţibuş avocăţesc”. Norma juridică însăşi pare descărnată de funcţia regulatorie şi  redusă la o desuetă, plicticoasă şi cicălitoare tentativă de autoritate. Imperativul ei intră într-o stază de parşivă ebrietate, două cărări posibile, două realităţi paralele, merge şi-aşa, totu-i relativ. Croiala pozitivistă a întregului sistem pare cuprinsă de leşin, anesteziată de o vag proclamată judecată în echitate, metanormativă, expresia unui bun-simţ mai bun decât toate simţurile juridice la un loc şi decât toate legile scrise.

Spectatorii recurg debusolaţi la scandări despre lege şi stat de drept.

Legea pare însă să-şi fi prăpădit statutul de premisă principală a raţionamentelor juridice. Ea se află într-o criză identitară şi se vede adesea luată în tărbacă de aceia care nu acceptă sinonimia între ilegal şi ilicit şi care susţin teoria conform căreia o opţiune contrară legii poate fi, totuşi, legitimă sau justă. Din păcate, legea de azi se tânguie înăbuşită sub greutatea competenţelor analiştilor. Interpretarea ei autentică se silabiseşte în studiourile TV, case de toleranţă normativă şi depravate locuri de perversiuni hermeneutice. Aplicarea ei cade în sarcina unor judecători vinovaţi din start că poartă robe care nu-s colorate după gusturile editorialiştilor. Iar hotărârile lor care nu ne convin trebuie că-s aberante sau comandate politic, după caz.

Cât despre stat de drept, a gâfâit şi el o vară-ntreagă. Ieri, abia dacă se mai putea apăra de sudalmele şi upercuturile unui formator de opinie, proaspăt descălecat din Maybach şi care îşi exhiba imunitatea de auto-declarat mafiot respectabil şi invincibil năvălind în platoul TV şi blestemând legile care au făcut posibilă arestarea lui de-odinioară. Ori de ocările adresate de vărul Maybach-ului unei judecătoare insuficient de smerită în faţa talentelor sale de patron de fotbalişti. Ori de presiunea unei majorităţi absolute de oameni în faţa unei minorităţi absolute de magistraţi…

Asuprit de atmosfera toridă a verii ce stă să se termine, dreptul nostru pare că se evaporă şi se descotoroseşte de propria-i substanţă. El devine un set de instrucţiuni în caz de avarie, predate de stewarzi şi stewardese unei audienţe dezinteresate  şi-apoi ignorate în buzunarul scaunului din faţa noastră, lângă punga pentru vomă.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "24 comments" on this Article:

  1. Vlad A spune:

    :)
    excelent !
    se spune ca mendeleev a conceput tabelul periodic al elementelor după ce l a visat.
    inteleg ca normele juridice care reglementeaza conduita oamenilor intr o societate au o existenta obiectiva.
    sigur ar fi imposibil să se elaboreze un ghid unic de interpretare a viselor, totusi omenirea a avansat destul incit sa propuna un sistem coerent de abordare a unor probleme palpabile nu onirice
    :)

    • dragos spune:

      apropo de existenta “obiectiva” a legilor, teoria dreptului natural cam asta afirma in principiu, ca regulile binelui social (asta ar fi dreptul) sunt imuabile, fiind de provenienta divina, iar omul nu a facut decat sa le constate, iar nu sa le edicteze, caci in mod natural simtim ceea ce e just sau injust dupa caz… aici eu ma despart definitiv de teoria dreptului natural, asta apropo si de faptul ca prea multi “analisti” de ocazie isi dau cu parerea pe la tv despre ce e just si echitabil si ajung sa faca din “justitia tv” un reality show mai ceva ca big brother..

  2. Cetatean spune:

    Nu exista “Democratie” in afara “Statului de Drept”. Asta (se fac ca ) nu inteleg (unii) politicieni, analisti, formatori de opinie si o mare parte a cetatenilor.

    • vida clara spune:

      Nu tot omul are “Democratia” drept “trebuinta”. Ce e bine unora, sufoca pe altii.
      Democratia este pentru fiinta umana ajunsa om, ceea ce apa este pentru pesti.
      Adica, mediul propice vietii.
      Dar fiintele umane cele ne-ajunse “om” (evolutia “din maimuta” o repetam fiecare,
      la nivel individual. Au repetat-o toti cei care au vazut vreodata lumina Lumii, in
      toate clipele.
      Darwin nu s-a inselat cand a spus ca omul a evoluat din maimuta, dar a gresit
      neprecizand ca nu e vorba de specie, ci de fiecare individ la al sau rand.
      Din pacate sunt asa putini oamenii care nu-si inteleg menirea incat nu au cum
      sa nu devina niste “ponti”.
      “Democratie” este sinonim deopotriva cu “libertate” si cu “omenie”.
      Unii insa sunt impotenti in a ajunge la “omenie” si atunci aleg sa fure ( de fapt,
      sa talhareasca) libertatea oricui altcuiva
      Democratia este insa o “sete” pe care nu o poate “stinge” decat o singura apa:
      “democratia”.Ea poate fi doar intarziata (amanata) dar nu oprita.
      “Pontii” sunt insa prea de-naturati pentru a nu fi in totala stare de a-constienta.
      (as fi zis “in-constienta” dar inconstienta e si o persoana lesinata)

  3. Dragos spune:

    La desconsiderarea dreptului, in toate cele trei ipostaze ale sale mentionate de dumneavoastra, contribuie din plin tocmai cei care ar trebui sa apere si sa promoveze dreptul in toate formele sale de manifestare: profesionistii dreptului. 
    Sa ma explic:
    Cum sa nu desconsideri dreptul ca stiinta cind vezi ca un plagiat evident este tratat de “experti” ai dreptului ca practica acceptabila dupa normele legale din 2003?
    Cum sa nu apreciezi ca dreptul in Romania este atit de elastic incit poti interpreta normele de drept dupa cum iti dicteaza propriile interese? Daca te cheama Andon si esti avocat, hotaririle instantelor iti sunt facultative. Daca te cheama Predescu, ceea ce alti 6 colegi de la CCR constata ca fiind in afara legii fundamentale se cheama influenta politica, numai pentru ca trebuie sa intinzi norma de drept dupa cum iti dicteaza interesul formatiunii politice care te-a asezt in functia de judecator al CCR.
    Cum sa nu crezi ca dreptul este extrem de aproximativ cind vezi interpretarile legilor date de senatorul Sova, Conferentiar in disciplina dreptului, care modeleaza sensul actelor normative dupa cum dicteaza interesul de moment al unora sau altora?
    Cum sa crezi in drept ca sistem de norme juridice cind, atunci cind vine vorba de interese de partid, calci in picioare toate normele juridice, legile si regulamentele si amputezi si controlul constitutional al CCR pentru a face posibil un puci parlamentar care arunca Romania in cea mai grava criza politica din ultimii 20 de ani?
    Si, cu siguranta mai sunt si alte exemple, de data recenta sau din istoria ultimilor 10 ani, care sapa respectul cuvenit dreptului in orice societate moderna.
    De aceea, probabil ca solutia este ca profesionistii dreptului sa-i sanctioneze sever pe practicienii care saboteaza credibilitatea propriei profesiuni.

    • Grammaticus spune:

      Excelenta postarea, mi-am salvat-o in documentul creat cu ocazia acestei lungi veri fierbinti. Interesanta este solutia de la sfirsit, dar cum s-ar putea realiza? Daca ar fi pe piata adevarata multi, foarte multi “absolventi” de drept n-ar mai avea ce sa caute, dat fiind modul in care si-au terminat studiile (ctrl+C).
      Si o nedumerire. Ce-i trebuie mesterului in rele si infractiuni contra statului, Dan Sova, statutul de conferentiar la milioanele lui de euro (din afaceri cu statul, bien-sur)? A, parca daca nu iei piinea unuia care merita locul ala nu are farmec. Si cum sa te dai ca ai prestigiu daca n-ai asa un “titlu”. Astia sint mafiotii: “prestigiu” fara onoare, asta e tot ce inteleg din viata, nu i-ar mai rabda pamintul!

    • dragos spune:

      solutia propusa de dvs. mi-a adus instantaneu in minte rezolutiile dezonorante date de Colegiul Medicilor intr-un caz de malpraxis oribil pe care se intampla sa il cunosc personal
      “corb la corb nu-si scoate ochii” e o mentalitate cu care inca ne luptam, dar ceea ce propuneti este evident calea corecta, singura de altfel
      cat timp un Sova nu este izolat in mediul academic pentru monstruozitatile “juridice” pe care le varsa in direct la ceas de seara pe la diverse televiziuni, nu se va potoli

  4. eu****** spune:

    Dar cineva sta dupa colt si asteapta sa reevalueze justitia din RO!

    Nu este de bine, dar este pentru prima data cand consider ca RO merita certata serios si, daca s-ar putea, sa ramana fara puterea Justitiei in tara, daca nu este in stare sa o apere si sa o consolideze!

    Imi pare ca oamenii din interior pentru un dram de bunastare in plus (a se citi un ciolan mai mare in farfurie) sunt in stare sa isi vanda onoarea muncii lor si pe ei lui Mefisto!

  5. berger spune:

    In opinia marilor analisti si jurnalisti (tot aia, ca nu se mai stie care e care!!) ai neamului violul poate fi atat legal cat si ilegal, crima cu premeditare insasi poate avea o justificare ca la musulmani, iar lovitura de stat este o metafora juridica, neexistand in fapt decat in jocurile de strategie.
    Dar nici legea sa nu ne ia de prosti! Sa ne spuna exact cate persoane au fost in fapt prezente la Referendum. 100%, 200% 800% ???? Chiar daca nu ne pricepem, nu suntem nici chiori!

  6. Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

    Poate sa existe “stat de drept” fara democratie, dar nu democratie fara “stat de drept”. Statul de drept este o conditie a democratiei, dar, daca legile sunt legitimari ale abuzului si privilegiilor in defavoarea cetatenilor atunci democratia ramane vorba goala, si legea instrument de opresiune. In comunism legile erau respectate mult mai strict decat in democratie, asta nu inseamna ca comunismul a fost mai bun.
    “Statul de drept” cu autoritati legitimate impotriva vointei electoratului nu este democratie, ci altceva.
    Si acum avem o astfel de dilema, inca difuza la nivelul societatii, inca inconstienta dar periculoasa. Si daca statul de drept devine ne-democratic?
    Am vazut cu ani in urma un filmulet despre un experiment, in care un numar de oameni erau pusi sa ghiceasca numarul de bile dintr-un borcan transparent. Un numar foarte mic de oameni a ghicit numarul de bile, dar media numerelor enuntate de subiecti a fost extrem de aproape de numarul corect, si cu cat numarul subiectilor a fost mai mare, cu atat media era mai corecta si eroarea mai mica. Acesta este fundamentul democratiei, in forma sa, cu erori individuale ingrozitoare, societatea alege corect, mai corect decat indivizii in parte. Nici un specialist nu poate avea dreptate impotriva societatii. Un om greseste mai mult decat un grup de oameni. Un grup mai mic greseste mai mult decat un grup mai mare.

    • Vlad A spune:

      este adevarat ce spuneti. in cazul in care multimea este pusa sa priveasca bolul transparent cu bile. dar citi ar putea fi obiectivi privind intr un atom (la scara microscopica) !?
      acum, am face o mare greseala comparind lichelele cu max planck. desigur n au ajuns la acea subtilitate. totusi consider ca se impune o oarecare prudenta si ghidare din partea unor minti mai ascutite cind avem de a face cu fenomene de asa natura :)

    • Cetatean spune:

      Spuneti ca «”statul de drept” cu autoritati legitimate impotriva vointei electoratului nu este democratie, ci altceva». Cred ca faceti aluzie la revenirea lui Basescu la Cotroceni. Trebuie sa va duc aminte ca dl. Basescu a fost ales presedinte al Romaniei in urma unor alegeri democratice. In Constitutie scrie ca presedintele Romaniei este ales pentru un mandat de 5 ani si ca nu poate fi demis decat daca incalca GRAV Constitutia. CCR nu a constatat ca dl. Basescu a incalcat GRAV Constitutia. In aceste conditii, suspendarea lui Basescu de catre Parlament a fost ilegala asa ca exprimarea “vointei electoratului” s-a facut avand ca fundament incalcarea Constitutiei, adica nelegitim. Intr-o democratie, nici macar “societatea” nu poate avea dreptate incalcand legile (constient sau inconstient) deoarece ar aboli “statul de drept”. Asa cum spuneati si dvs., nu poate exista democratie fara “stat de drept” asa ca nu poate sa existe democratie atunci cand cetatenii incalca legile (constient sau inconstient), chiar daca reprezinta o majoritate covarsitoare. Cetatenii (corect informati si responsabili) trebuiau sa taxeze suspendarea ilegala a lui Basescu (chiar si cei care doreau demiterea lui) si atunci nu s-ar mai fi ajuns la exprimarea “vointei electoratului”, decat atunci cand Basescu incalca cu adevarat GRAV Constitutia sau cand mandatul lui se incheia (dupa 5 ani, conform Constitutiei). “Specialistii” (a se citi judecatorii CCR) au avut dreptate, dar nu “impotriva societatii” ci in apararea “statului de drept”, pe care si “societatea” corect informata si responsabila ar trebui sa il apere.

      • Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

        Cu toata stima, daca aplicam acelasi principiu inca eram in comunism, pentru ca “statul de drept” a fost desfiintat atunci, si cetatenii informati ar fi trebuit sa-l apere. Eu spun ca tocmai am identificat anumite nereguli in statul de drept, care trebuie solutionate. Probabil actualul presedinte va fi pensionar cand se va intampla asta, si vor fi alte persoane in discutie.

        • r2 spune:

          legea este deasupra tuturor, inclusiv a majoritatii, mai putin atunci cand majoritatea e de alta parere. cam asa explicati dvs legatura dintre democratie si statul de drept, ca un fin cunoscator.

          exista proceduri democratice de modificare a legilor, inclusiv a constitutiei. pe vremea lui ceausescu nu existau. ce spuneti dvs este ca, odata ce majoritatea a ajuns la o parere, care este cea mai buna (cum a demonstrat experimentul cu borcanu’), de ce sa ne mai incurcam cu proceduri. regulamente, legi etc?

          • Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

            Legile nu sunt adoptate de “majoritate” ci de reprezentantii ei, care sunt implicit o “minoritate”. De exemplu, legile privind pensiile parlamentarilor, adoptate cu o larga majoritate in parlament, probabil ca nu au avut nici un fel de mandat din partea majoritatii electoratului. Legile care clarifica constitutia in asa mod incat poate fi ignorat votul la un referendum, a se vedea rezultatul referendumului privind parlamentul unicameral si cel privind demiterea presedintelui, sunt adoptate de aceeasi minoritate.
            Poate fi imaginat, nu foarte departe de adevar un sistem in care o minoritate care obtine tehnic monopolul puterii sa modifice legislatia in asa fel incat votul cetatenilor sa fie din ce in ce mai putin relevant.
            Chiar si legile care prin cerinte de cvorum erau considerate elemente stabilizatoare, legile organice au fost “interpretate” ca fiind modificabile fara respectarea cerintei de cvorum, a se vedea codul fiscal si legea invatamantului.
            Toate aceste interpretari, in zona gri a constitutiei, sunt problematice la capitolul democratie, chiar daca sunt poate justificabile la capitolul stat de drept.

            • Cetatean spune:

              Asa functioneaza (imperfect) “democratia reprezentativa”. Daca cetatenii constata ca alesii lor nu le mai reprezinta interesele, nu ii vor mai vota la urmatoarele alegeri.
              Daca dorim sa evitam imperfectiunile inerente “democratiei reprezentative”, solutia nu este nerespectarea legilor (abolirea “statului de drept”) ci “democratia participativa”. Pentru a putea implementa insa “democratia participativa” este nevoie de cetateni educati, bine informati si responsabili. Cetateni care ar fi taxat suspendarea ilegala a lui Basescu (chiar si cei care doreau demiterea lui), cetateni pe care Romania nu ii are inca (majoritate semnificativa).

      • Vlad A spune:

        traim deja intr o lume unde piata de capital este controlata de computere, asigurarea de sanatate sau eligibilitatea obtinerii unui credit se determina pe baza algoritmilor, poate ca nu i inoportun sa introducem robo-etica :)
        (cu legi ferme de impunere a obedientei si de a nu distruge fiinta umana)

  7. Algernon spune:

    Tot citez si ma minunez de panseurile profunde ale domnului avocat. Evanescenta dreptului si statului de drepti i se datoreaza si dumnealui care s-a ocupat si se ocupa cu chelirea bugetului national de onorarii uriase sub presiunea pastrarii dreptului la locul lui… Hai sa nu fim ipocriti! Ce parere aveti maestre?!

  8. silvia spune:

    Acest lucru se intampla pentru ca Istoria dreptului a devenit o disciplina tehnica, seaca, ce nu pune accentul pe idealurile fiecarei epoci sau pe filozifia marilor umanisti. Si mai grav, Etica este disciplina optionala.

  9. Grammaticus spune:

    In sfirsit un text pe profesie Domnule Tuca si va multumim, pentru ca, dupa parerea mea, sinteti unul dintre cei mai remarcabili exponenti ai tinerei generatii, o exceptie in masa amorfa a celor ce s-au dedicat acestei meserii.
    Zic o exceptie, fiindca un domn care posteaza mai sus chipurile ca autoritate, dadea citate gresite in limba latina, scuzindu-se apoi (nu stiu ceva nu ma dau lebada cind sint giscan!) ca nu prea le are cu latina. Dar vroia mai deunazi sa ne epateze cu cunostintele dumisale. Iata ce intelectuali produce invatamintul romanesc.
    Pe urma, in facultatile de drept, afli ca “dreptul e despartit de morala”. Toti repeta papagaliceste chestia asta, si a trebuit sa dau de un text al unui profesor din 1910 care explica acolo ca Revolutia Franceza a dorit sa fundamenteze dreptul intii pe logica si in al doilea rind pe morala.
    In facultatile de drept rar predau oameni de valoare. Au fost in Romania aceea cu care nu mai avem nici o legatura, Romania de pina in 1948, juristi ilustri, formati in scolile adevarate ale apusului sau de cei mari din tara. Cei care n-au fost epurati dupa anul fatidic din facultati au mai apucat sa formeze citiva din cei care aveau origine “sanatoasa” dar si calitati adevarate care, al rindul lor, au mai apucat si ei sa formeze pe citiva. In rest, masa coplesitoare, inclusiv a cadrelor “universitare”, a fost constituita din oamenii partidului ceausist roman, care sint inca “la post”, brute pentru care intelectul si deliciile sale de gindire sint tinuturi vesnic inaccesibile.
    La rindul lor, aceste personaje, vor angaja vreodata altfel de oameni decit sint ei? Ce calitate poate sa aiba invatamintul si deci produsul in asemenea conditii?
    Exceptia confirma regula!

    • vida clara spune:

      @Grammaticus.
      Daca spui “matematica este … despartita de morala” atunci intelegi mai usor nu aceea ca
      ar fi a-morala ci ca dreptul trebuie sa aiba mai putin suflet chiar sit decat un bisturiu,
      Indiferent de care parte a tejghelei te afli vreodata (vanzator sau, cumparator) ocaua
      (etalonul) trebuie sa ramana acelasi.

  10. vida clara spune:

    Excelent articolul, domnule Tuca !
    La care mai adaug si eu ca “lovitori” sub centura (adica, “ne-jucatori”, pentru ca
    “jucator” in afara regulei este in mod automat “ne-jucator”) au fost, sunt si vor fi
    in toate clipele existentei speciei umane.
    Problema e ca “azi” e inflatie.
    “Laptele” asta nu avea cum sa nu dea in foc, cu un asa gospodin cum a fost
    flacaul cel numit “comunism” (flacau la vremea cand a lua,t cu forta, de nevasta,
    Romania) si care in loc sa ii dea cu cultivatul, cultiva doar procreerea fizica,
    stiind el vorba lui Motoc, si avand trebuinta de asta (adica de “prosti, da’ multi”).
    Culegem ce am lasat sa rodeasca.
    Cultivatul, pana la semanat cuprinde un intreg set de alte lucrari, dupa cum si
    dupa.
    Dupa semanat, e sapat, plivit, ogorat, aracit (daca e planta, ca omul, ce trebuie
    sustinuta) udat, aparat de prea mult soare, de prea mult ger si inca multe (si
    mai mari si mai marunte) operatiuni, 24 din 24, fara pauza.
    Am cam dormit pe noi (ca natie) si vedem cu ochii nostri ceea ce stim din teorii:
    ca “somnul ratiunii naste monstri”.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Florentin Tuca


Florentin Tuca

Florentin Ţuca este Managing Partner al Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Cu o experienţă de 19 ani, el este specializat în drept societar, concesiuni şi PPP, precum şi fuziun... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)