vineri, martie 29, 2024

Drepturi sexuale și educație sexuală în România. Sexualitatea ca modalitate de dezvoltare personală

Text scris împreună cu lector univ. dr. Toma Burean

Cum ar fi dacă educația sexuală în școli nu ar fi doar despre cum funcționează organele noastre reproducătoare ci și despre cum să facem ca sexul să fie plăcut și cum să ne gestionăm stările și să ne comportăm atunci când suntem îndrăgostiți ori suntem frustrați sau geloși că am fost ignorați, refuzați sau înșelați? Nu ar fi ceva surprinzător, ar fi cam ca în restul Europei unde orele de educație sexuală cuprind informații comprehensive atât despre aspectele fiziologice ale sexualității cât și despre cele psihologice, cu scopul de a ajuta dezvoltarea personală a tinerilor.

La noi în țară, în aprilie 2020, după multe discuții în spațiul public, tergiversate de ani de zile, statul român decide să ia măsuri pentru a stopa rata imensă de avorturi în rândul minorelor și de a instrui minorii privind igiena sexuală și aduce modificări Legii nr. 272 din 21 iunie 2004 privind Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului. Se fac astfel modificări în capitolul 3 al acestei Legi, capitol intitulat deloc întâmplător, Sănătatea și Bunăstarea Copilului. Acestea prevăd obligativitatea organizării cel puțin o dată pe semestru a unor programe pentru viață și sănătate, inclusiv educația sexuală în școli.

În tot răstimpul de până acum, societatea civilă românească a fost mult mai activă decât statul în recunoașterea nevoii sociale de a promova educația sexuală în școli. Organizații precum Centrul Filia sau Accept au promovat evenimente, au lansat propuneri de ghiduri pentru profesori și au reacționat la pasivitatea prelungită a autorităților. Este complet nerealist să crezi că tinerii nu caută informații despre sex. Statisticile spun că între o zecime și o jumătate din minori sunt expuși imaginilor pornografice. Problema este că aceste site-uri se adresează adulților care teoretic cunosc sexualitatea, felul în care plăcerea pentru ambii parteneri se generează și pot discerne între comercial și realitate. Din nefericire, tinerii fără vreo experiență sau educație sexuală folosesc industria pornografică pentru adulți ca unică sursă de cunoaștere iar această industrie promovează în general o imagine a sexualității mult masculinizată, concentrată pe sexism, obiectivizarea partenerului, și este ignorantă în privința sexualității feminine. Expunerea tinerilor la pornografie ca unică sursă de educație sexuală, susține aderența tinerilor la comportamente sexiste și noțiuni nerealiste despre plăcere, sex și relații iar ca adulți vor fi suspuși frustrărilor deoarece așteptările lor nu vor putea fi împlinite iar emoțional vor avea dificultăți în a dezvolta relații sexuale și afective fluide, pozitive.

Cu ocazia promulgării legii care introduce educația sexuală în școli, Biserica Ortodoxă Română a reacționat imediat și vehement afirmând că introducerea unui program de educație sexuală în școli atentează la inocența copiilor din România. Mai mult Patriarhia susține că a militat pentru ca aceste programe să fie opționale, educația sexuală reprezentând un drept exclusiv al părintelui. Ca argumente sunt folosite libertatea de gândire și de opinie și că de fapt prin educația sexuală mintea tinerilor este conectată la “ideologii invariabil nocive, fapt probat constant în istoria contemporană a umanității”. La această poziție a raliat o parte din populație.

Chiar dacă cele două poziții par contrare, adică noua dispoziție legală care introduce educația sexuală obligatorie și poziția conservatoare a Bisericii Ortodoxe față de sexualitate, ele nu comunică în esență viziuni diferite. Ambele pornesc de la o abordare a sexualității umane în principal din perspectiva reproducerii. Ori după cum bine evidențiază un raport din anul 2010 al Organizației Mondiale a Sănătății, este nevoie ca educația sexuală să cuprindă noțiuni mult mai ample decât o abordare în care sunt amenințați elevii cu consecințele negative ale sarcinilor nedorite ori ale bolilor cu transmitere sexuală. Așadar Biroul Regional European al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), a elaborat deja de 10 ani un document cadru prin care se încearcă reglementarea unitară a unor Standarde Europene de Educație Sexuală.

La nivel global există trei tipuri de programe de educație sexuală: cele bazate pe abstinență până la căsătorie (folosite de administrația republicană din Statele Unite și o parte din țările din Estul Europei), programe ce includ abstinența ca opțiune dar acordă atenție și practicilor de contracepție și de sex protejat (popular în Estul Europei) și programe care au o viziune complexă asupra sexualității și care se bazează pe ideea că sexul nu este o sursă de necunoscute și probleme cu care înveți să te descurci, ci este o sursă dezvoltare personală (folosit în Vestul Europei).

Așadar în Europa de Vest, programele de educație sexuală se axează pe creșterea și dezvoltarea personală, spre deosebire de programele din Statele Unite ale Americii, care se orientează spre soluționarea sau prevenirea problemelor nedorite care rezultă dintr-un raport sexual. La baza acestei diferențe fundamentale se află numeroase motive culturale, istorice și sociale. În Europa de Vest, sexualitatea, așa cum ea apare și se dezvoltă pe parcursul perioadei de adolescență, nu este percepută în primul rând ca problemă sau amenințare, ci ca o sursă valoroasă de dezvoltare personală. Pe parcursul diverselor etape ale vieții, sexualitatea joacă un rol important și activ în propriul proces de dezvoltare.

Viziunea europeană asupra sexualității este că integrarea sexualității cu alte aspecte ale personalității, cum ar fi dezvoltarea respectului și a stimei de sine, competență în relații și legături, introspecția și comunicarea propriilor sentimente, reprezintă o sursă deosebit de importantă de dezvoltare pentru tineri. Prin urmare, experiențele sexuale au și scopul de a asigura un mediu favorabil pentru înțelegerea propriilor sentimente și a comportamentului personal, precum și pentru interpretarea corectă a comportamentului altor persoane.

În perioada cuprinsă între anii 1970 și 1980, în Europa de Vest, introducerea educației sexuale pentru tineri a coincis, în mare parte, cu apariția și disponibilitatea la scară largă a metodelor moderne și sigure de contracepție disponibile femeilor, în special a „anticoncepționalelor”, și cu legalizarea avortului în majoritatea țărilor. Acestea au deschis pentru prima dată posibilități complet noi pentru separarea dintre sexualitate și reproducere, femeile putând să controleze nașterile și nu invers cum s-a întâmplat până atunci. S-a declanșat astfel o „revoluție sexuală” în jurul anilor 70, fapt care împreună cu alți factori, a stimulat procesul de emancipare a femeilor. În anii 70 și 80, cele mai multe țări din Europa de Vest au adoptat educația sexuală. De exemplu, în Germania educația sexuală a fost introdusă în anul 1968, iar în Austria în 1970.

În ceea ce privește Europa Centrală şi de Est, în perioada comunistă au fost adoptate câteva practici, dar nu se pot numi inițiative privind „educația sexuală”. În mare parte, acestea cuprindeau sfaturi ce includeau „pregătirea pentru căsătorie și viața de familie”. Pregătirea pentru sexualitate și mai ales explorarea ei nu era deloc abordată, sexualitatea fiind privită doar ca și modalitatea de a întemeia o familie.

Începând cu secolul XX are loc așadar o schimbare de valori instituționalizată în privința sexualității. Aceasta încetează să fie o anticameră a conceperii de copii și a familiei. Odată cu emanciparea femeilor și progresul științei, se dezvoltă la nivel instituțional definiții ale sexualității ce includ erotismul, plăcerea și înțelegerea emoțiilor, care alături de reproducere sunt componente ale sexualității.

Organizația Mondială a Sănătății a elaborat următoarea definiție a sexualității: „Sexualitatea este un aspect central al naturii umane pe tot parcursul vieții și cuprinde sexul, identitățile de gen, orientarea sexuală, erotismul, plăcerea, intimitatea și reproducerea. Sexualitatea este trăită și exprimată prin gânduri, fantezii, dorințe, convingeri, atitudini, valori, comportamente, practici, roluri și relații. Deși sexualitatea poate integra toate aceste dimensiuni, nu fiecare este întotdeauna trăită sau exprimată. Sexualitatea este influențată de interacțiunea factorilor biologici, psihologici, sociali, economici, politici, etici, legali, istorici, religioși și spirituali”.

La rândul său, UNESCO caracterizează educația sexuală ca având “scopul de a înzestra tinerii cu informațiile, abilitățile, aptitudinile și valorile de care au nevoie pentru a determina și a se bucura de sexualitatea proprie. “

În anul 2002, Organizația Mondială a Sănătății propune următoarea definiție a sănătății sexuale „Sănătatea sexuală reprezintă o stare de bine fizică, emoțională, mentală și socială legată de sexualitate; nu reprezintă doar absența unei boli, disfuncții sau infirmități. Sănătatea sexuală implică o abordare pozitivă a sexualității și relațiilor sexuale, bazată pe respect, precum şi posibilitatea de a avea experiențe sexuale în siguranță și plăcute, fără coerciție, discriminare şi violență. Pentru ca sănătatea sexuală să fie atinsă și menținută, drepturile sexuale ale tuturor persoanelor trebuie respectate, protejate şi împlinite.” Această definiție este importantă pentru că introduce componenta plăcerii și noțiunea că sănătatea sexuală cuprinde nu doar aspectele fizice, ci și elemente emoționale, mentale și sociale. În plus, aceasta avertizează în privința elementelor negative și, pentru prima dată, menționează existența „drepturilor sexuale” – aspecte aproape absente în definiția anterioară din anul 1972.

Drepturile sexuale cuprind drepturile omului care sunt deja recunoscute de legile naționale, documentele internaționale privind drepturile omului și alte declarații de consens. Ele includ drepturile tuturor persoanelor, fără constrângere, discriminare și violență la: cele mai înalte standarde ale sănătății sexuale care pot fi atinse, inclusiv accesul la servicii de sănătate sexuală și a reproducerii; căutarea, obținerea și împărtășirea informațiilor referitoare la sexualitate; educația sexuală; respect pentru integritatea corporală; alegerea partenerului și numărul partenerilor; decizia de a fi sau a nu fi activ sexual; relații sexuale consensuale; căsătorii consensuale; decizia de a avea sau de a nu avea copii și alegerea momentului când să îi aibă; și nu în ultimul rând dorința de a avea o viață sexuală satisfăcătoare, sigură și plăcută.”

În fond Organizația Mondială a Sănătății și societatea civilă doresc ca tinerii să cunoască ideile subsumate conceptului de “cetățenie intimă”. Această idee presupune că tinerii trebuie să învețe să își exploreze sexualitatea și emoțiile pe care le generează. De asemenea trebuie să învețe să își gestioneze și să înțeleagă sentimentele negative care pot fi generate de relațiile sexuale. Aici sunt incluse nesiguranța, gelozia, refuzul de a face sex, ridiculizarea performanțelor sexuale, teama de a nu fi dezirabil sau a altor emoții puternice prin care trecem cu toții atunci când suntem implicați într-o relație.

Am studiat și curicula propusă de Organizația Mondială a Sănătății pentru educația sexuală și am constatat că pe lângă informații legate de aparatul reproducător și actul sexual, aceasta cuprinde mai mult ghidaj pentru tineri cu scopul de a-și dezvolta abilitățile emoționale și afective, alături de cele cognitive. Copiii în categoria de vârstă 4-6 ani sunt învățați să numească zonele corpului, să practice igiena personală și să spele fiecare zonă a corpului, să recunoască schimbările care au loc în corp și să își exprime necesitățile și dorințele. La grupa de vârstă 15-16 ani, tinerii sunt îndrumați și pentru a deprinde abilități care să le permită să accepte și să recunoască îndrăgostirea, ambivalența, dezamăgirea, furia, gelozia, trădarea, încrederea, vina, teama și nesiguranța; să poată face diferența între sex și iubire, să discute despre propriile emoții și să le poată comunica, să facă diferența între stăpânirea emoțiilor, sentimentele și dorințele conflictuale. Așadar, abilitățile de autoanaliză, comunicare, negociere, de luare a deciziilor și soluționare a problemelor reprezintă esența unei educații sexuale de calitate.

Educația sexuală europeană conferă tinerilor abilitatea de a se dezvolta ca ființe sexuale, mai concret, de a învăța să-și exprime sentimentele și nevoile, de a se bucura de sexualitate în mod plăcut și de a dezvolta rolurile de gen și identitatea sexuală.

Desigur că în România, o astfel de educație sexuală ar necesita o pregătire serioasă a cadrelor didactice care o vor preda. O premisă importantă este disponibilitatea acestor cadre didactice de a reflecta asupra propriilor atitudini față de sexualitate, valorile și normele societății.

Este clar că la nivel instituțional (european) s-a produs deja o schimbare de valori în privința sexualității iar tinerii din țara noastră nu ar trebui privați de șansa de a înțelege și experimenta sexualitatea în mod complex și de a o integra propriei personalități.

Mulți tinerii români au o viziune învechită în privința comportamentului sexual și a sexualității. Astfel 13% cred că abstinența până la căsătorie este o virtute, iar 10% dintre tineri cred că abstinența este o virtute doar pentru fete. Mai mult, 15% dintre tinerii între 14 și 29 de ani activi sexual și necăsătoriți, nu folosesc metode contraceptive. În rândul populației adulte, România și Slovenia sunt pe locul întâi în privința numărului de persoane care admit că nu cunosc și nu folosesc metode contraceptive (20%)(FES, 2019)

Însă există și schimbări semnificative ale valorilor. Un sondaj din 2017 implementat de cercetători de la Univeristatea Babes Bolyai, Universitatea București, Universitatea de Vest Timișoara și Universitatea din Oradea pe studenții din România, relevă o scădere a încrederii studenților în biserică. Astfel, față de un sondaj al studenților din 2012 încrederea a scăzut de la 62% la 29%. Atitudinile refractare față de homosexuali s-au schimbat și ele. Dacă în 2012, 68% dintre studenți nu ar permite homosexualilor să organizeze un protest, în 2017, 59% nu sunt de acord cu interzicerea homosexualității. Schimbarea atitudinilor este notată și de către studiul Fundației Friedrich Ebert din 2019 despre tinerii din România. Studiul arată că jumătate din tinerii de 18 ani și mai mult consideră abstinența ca un concept depășit și că doar 40% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 14 și 29 de ani mai au încredere în biserică.

Nu în ultimul rând, 54% dintre tinerii din România au declarat că și-au început viața sexuală înainte de a împlini 18 ani.

Prin introducerea unor ore adecvate de educație sexuală care să respecte standardele europene, ni se propune în mod oficial să renunțăm la rușine, teamă, păcat, tabu și ignoranță sexuală care vin toate la pachet cu educația sexuală informală de pe canalele pornografice unde bunăstarea sexuală se măsoară în centimetri, circumferințe și multe platitudini repetitive care sunt extrem de periculoase pentru copii și tineri deoarece induc ideea că sexualitatea s-ar rezuma la câteva atribute corporale și doar la actul sexual în sine.

Acest discurs public despre sexualitate poate părea șocant și depravat pentru mulți dintre noi, mai ales cei care am crescut în ignoranță și tăcere instituțională în privința sexului, a plăcerii și a sexualității, însă acesta nu este un motiv suficient pentru a priva tinerii de explorarea propriei sexualități, în siguranță, fără vinovăție și în normalitate.

Este nevoie ca normele sociale românești despre sexualitate să se schimbe și să includă educația sexuală ca o componentă importantă de dezvoltare personală și nu doar ca un curs despre cum se evită probleme medicale sau ca modalitate de creare a unei familii.

Ioana Trană este avocat, partener la firma de avocatură Budușan și Asociații din Cluj-Napoca. Ioana este specialistă în dreptul animalelor și dreptul emancipării personale

Toma Burean este lector universitar la Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Departamentul de Științe Politice.

Distribuie acest articol

52 COMENTARII

  1. ”O premisă importantă este disponibilitatea acestor cadre didactice de a reflecta asupra propriilor atitudini față de sexualitate, valorile și normele societății.”

    Exact aici se deschide cutia Pandorei. Pe vremea lui Margaret Thatcher exista așa numita Section 28, care interzicea propaganda homosexuală în școli. A fost abrogată, așa că acum activiștii LGBT+ se fac intenționat cadre didactice, pentru a promova cauza.

    ”The number of LGBT+ teachers rose from 5 per cent to 9 per cent between 2014 and 2018, according to new data from Teach First, with many motivated in their choice of career explicitly because of their own experiences as children being unable to address their sexuality in the classroom.”

    https://www.independent.co.uk/news/uk/politics/section-28-explained-lgbt-education-schools-homosexuality-gay-queer-margaret-thatcher-a8366741.html

    • later edit: exemplu de educație sexuală în UK, pentru cine mai avea dubii:

      O mama din Marea Britanie a ramas interzisa cand a vazut cerintele de la tema fetitei ei. Doamna Taylor, din Marea Britanie, a ramas socata de tema primita de elevii din anii 7, 8 si 9 de invatamant de la Academia Archbishop Sentamu din East Hull.

      Copiii cu varste cuprinse intre 11 si 14 ani au fost pusi sa „defineasca” pornografia, pornografia soft, hardcore, pornografia transsexuala, mutilarea genitala feminina, traficul si alti termeni de genul, in cadrul cursului de Educatie Personala, Sociala si de Sanatate.

      Femeia, mama a trei copii de 7, 11 si 16 ani si-a exprimat indignarea pe Facebook, apoi a vorbit intr-un interviu pentru Hull Live.

      https://www.sport.ro/virale/o-femeie-a-ramas-socata-cand-a-vazut-tema-primita-de-fiica-ei-de-doar-11-ani-cerinta-ireala-de-la-o-materie.html

  2. „Statisticile spun că între o zecime și o jumătate …”
    este probabil că acesta este și procentul celor care își încep viața sexuală înainte de majorat.

  3. Accest articol este un foarte frumos apel la ratiune. Nu stiu care este utilitatea lui. Sigur ca un om rational in 2020 pricepe ca sexualitatea este o compnenta importanta a vietii noastre personale care depaseste functia procreerii. Dar borhotii nu sunt oameni ratonali. Sunt fanatici.

    • Ca unul care am trecut prin furcile bisericii multi ani in urma, va pot spune care e opinia bisericii fata de sexualitate. Fara sex in afara casatoriei, numai martea si joia, in afara perioadelor de post si excluzand ciclul femeilor. Asta de la sursa.

      Daca se numara intr-un an cate zile permite biserica activitate sexuala, rezulta niciuna pentru cei necasatoriti si foarte putine pentru cei casatoriti. Sunt vreo patru luni in an cu sex interzis din cauza posturilor mai mari sau mai mici, si apoi cum se nimereste martea si joia…

        • @AT,

          Ai pus Oracolul din Delfi la rusine cu replica asta sibilinica. Ce vrei sa spui? Din anii de crestere sub tutela conservatorismului imi aduc aminte facand sex, insa doar de unul singur. Nu te poti pune impotriva naturii. Sunt cazuri in care lipsa sexului duce la fobii si boli psihice reale. Mai bine magar sanatos decat cal raios.

          • Dintr-o perspectiva antropologica, as zice ca „borhotii” au mai multa dreptate cand spun ca sexul de unul singur cauzeaza orbire decat cei care spun ca e sanatos. Separarea sexului de fertilitate orbeste societatea fata de teleologia sexului, cu consecinte neasteptate.

            https://www.youtube.com/watch?v=2GJtNSL1TBM&start=1242&end=1625
            https://www.youtube.com/watch?v=2GJtNSL1TBM&start=2053&end=2203

            Mai mult, e o orbire voita si impusa.

            https://www.youtube.com/watch?v=MXSP_LFiP64

            • @AT,

              Vii cu tot felul de teorii rasuflate, demontate de stiinta cea reala. Stii ca de fapt abstinenta sexuala la barbati duce la o incidenta superioara de cancer de prostata sau testicular la varste mai fragede? Pentru femei duce la incidenta mai mare de cancer ovarian? Sau astea nu conteaza la tine? Exista vorba populara ca ce nu folosesti se strica. Tot la fel si cu organele sexuale.

            • @AT,

              Vorbesti ca de obicei in extreme. Normal, tot ceea ce cineva face sa abuzeze organismul uman pana la urma genereaza vreo forma de boala. Aici nu e vorba numai de sex, insa si de nivelul de stress aplicat, abuzurile de mancare si bautura, etc.

              Sexul prea putin sau prea mult sunt cazuri de abuzuri fizice, cu consecintele lor, indiferent daca e vorba de abstinenta indelungata, sexul de unul singur, in doi de acelasi sex sau sexe diferite, sau in mai multi.

              Ceea ce ma deranjeaza este generalizarea faptelor, care trebuie pusa in contextul potrivit, si nu trasa de par ca sa transmita un punct anume. Activitatea sexuala (indiferent daca in unul sau sau, sau mai multi), e sanatoasa in prisma in care e practicata cu moderatie. Ma deranjeaza cineva care spune ca masturbarea duce la orbire insa omite cu deliberare sa spuna in ce conditii orbirea apare (masturbare morbida) tocmai ca sa descurajeze si sa interzica practica. Asta e un clasic exemplu de manipulare a informatiei pentru un scop anume. Rusine BOR si altora ca ei pentru astfel de manipulari.

          • Tu vorbesti in termeni individuali si medicali, eu vorbesc in termeni culturali si antropologici.
            Tu vorbesti in numele fortelor culturale individualiste dominante, eu vorbesc in numele dizidentei.
            Tu vorbesti in numele a ceea ce toata lumea „buna” vede ca progres, eu vorbesc in numele traditiei pe care n-o mai intelege nimeni.

            „When somebody’s position seems so crazy and stupid that you can’t believe that they hold it, you probably are misunderstanding it.”

            https://www.youtube.com/watch?v=e6ZqIJUXYBg&t=5m51s

            • @AT,

              Atitudinea ta nu e tradiționalistă, este doar fundamentalistă. Tradițiile se mai schimbă și ele pe măsura în care se dovedește că sunt bazate pe un abuz sau nedreptate. Pe vremea medievală femeia stătea sub papucul bărbatului, țăranii erau iobagi și romii robi. Erau bune tradițiile astea?

              Nu am o problemă cu tradiția, atâta vreme cât are sens și există o logică în a o păstra. Dacă tradiția este păstrată doar de dragul tradiției, dăm în fundamentalism, și e o problemă diferită.

    • In ce mod influențează viața ta sexuală acești „fanatici” ortodocși?
      Ești nemulțumit, partenera ta e mereu îmbufnată, mergi la un urolog sau psiho-terapeut.

  4. Sexualitatea a fost din totdeauna nedreptatita, uneori se spunea sa nu preacurvesti, alteori ca daca te autosatisfaci orbesti, altii ca te poti imbolnavi de boli rusinoase, pe vremea mea ca poti deveni tata desi nu-ti doreai
    Cindva make sex not war, in fiecare perioada s-au trezit unii sau altii, sa incurajeze, sau sa interzica, cel mai natural lucru din lume.

  5. Sexualitatea este un instinct si este bine ca fiecare individ s-o traiasca ca atare si mai putin dupa dogme si norme mai ales daca ele vin partea bisericii.

  6. Poate o sa surprind, dar asta este!
    Poate ca cel mai bine este ca tinerii, cei considerati cei mai vulnerabili, sa invete despre iubirea impartasita sau respinsa unde o componenta este sexul.

    A face o intreaga discutie legata numai de sex ignorand elementele determinante mi se pare gresit.Relatia sexuala este doar o parte dintr-un edificiu mai inalt, mai complex.

    Deci subiectul aflat in discutie ar trebui sa fie iubirea, afectiunea care include si sexul.

    Cand, cine, ce, cum, de ce apare si se manifesta iubirea/efectiunea pentru cineva aflat langa tine – acestea ar trebui sa fie tema. Poate gresesc

  7. Este amuzant sa vezi cum in timpul unei pandemii de viroza respiratorie apar doua articole despre educatia sexuala a tinerilor, tocmai acum cand acestia sunt in cantonament acasa cu parintii. Am avut saptamana trecuta un fel de scurta brosura a adolescentului scrisa de domnul Funeriu, de bun simt, corecta, dar care nu va genera niciodata ( sau poate din contra, va genera mai tarziu, dar cu alte personaje…) scene de tipul celei dintre Jack Nicholson si Jessica Lange din „The Postman Always Rings Twice”, urmata de acest articol despre aspiratiile fetelor/ femeilor, la fel de corect si de bun simt ca si cel al domnului Funeriu. Sunt cu totul de acord cu autoarea ca firul epic al materialor didactice de pe internet este cam lipsit de imaginatie, iar finalul este plicitsitor de previzibil si degradant pentru o femeie, dar cu asta defilam, asta avem in oferta, ce sa-i faci.
    Acesta este probabil singurul domeniu de pe lumea asta in care vorba romaneasca ” teoria ca teoria, dar practica ne omoara…’ are o valabilitate de 100% aplicata barbatilor. In cuvinte simple: „repetitio est mater studiorum”, fara repetitie nu exista invatare, nu exista pricepere, ceea ce se rasfrange in final tot asupra femeilor, iar de buna lor dispozitie atarna fericirea si linistea noastra zilnica. Banuiesc ca toata lumea ar putea fi de acord cu ideea ca baietii si barbatii ar trebuie sa exerseze, cu singura conditie ca exercitiul sa nu fie pe fiicele, prietenele sau nevestele noastre. Mii de ani am avut o solutie practica la aceasta problema ,ajunsa in ilegalitate in ultimul secol. In ziua de azi se adauga si alienarea rezultata din folosirea scrisului ( uneori anonim) pe dispozitive pentru comunicare si evitarea contactului fizic, cat si asaltul diverselor jucarii sexuale, din ce in ce mai sofisticate, mai performate si mai tintite sa disloce partenerul real uman. Poate vom ajunge in curand sa facem sex ca si in filmele ” Barbarella ” sau ” Demolition Man”.

    • @Ioan,

      Si unde scrie ca fetele nu trebuie si ele sa experimenteze?

      Cunosc o experienta la prima mana, despre o fosta colega de liceu. Fata foarte serioasa, educata, inteligenta, provenita dintr-o familie conservatoare, si pe care familia practic a obligat-o sa se marite virgina. Colega mea s-a maritat devreme in facultate si a cazut victima unui escroc sentimental pe care nu avea cum sa il recunoasca, pentru ca nu avea nici un fel de experienta in relatii. Si avea toate sansele sa o vada, pentru ca individul urmase acelasi liceu. Inalt, bine facut, insa in rest o insela inca inainte de casatorie (deh, nu se putea abtine de la sex), plus ca ea era care aducea banii seriosi in casa dupa absolvire, devreme ce el era cam fluturel cu joburi cam pe apucate si platind prost. Mi se rupea inima de ea vazand cu cine s-a incurcat, insa, cu toate avertismentele. a comis greseala sa se marite cu el, numai ca sa divorteze cativa mai tarziu cu scandal, descoperind la final cu cine se incurcase… Norocul ei a fost ca nu a mai apucat sa faca copii cu el si si-a refacut viata relativ usor. Altele nu au mai fost atat de norocoase.

      • @John Doe – aveți grijă ce va doriți, sunteți sigur că am face fata unor femei experimentate? Poate daca le-am fraieri puțin sa experimenteze cu unii garantat mai puțin performanți decât noi, pentru ca mai apoi să ne fie veșnic recunoscătoare. Dar eu zic sa nu deschidem cutia Pandorei, pentru că senzația mea este că se prind destul de repede, nu cred că ar avea nevoie de nimic sistematizat.

        • @Ioan,

          Am avut de-a face cu doua femei experimentate la viata mea. Una era cinstita cu ea si cu mine, si nu am avut o problema mare cu gradul ei de experimentare, care chiar ajuta. Problema ei era ca era cam tinerica si nu foarte matura emotional, si de aceea lucrurile nu mergeau bine cu ea. Cealalta era ea experimentata, insa era foarte manipulatoare si avea intotdeauna o agenda ascunsa. Nu a mers din cauza asta. La urma urmei, depinde de raportul emotional pe care un barbat reuseste sa il aiba cu o femeie cu o bogata experienta in relatii.

      • @John Doe – peste un anumit număr de relații, de-obicei 4 sau 5, oamenii nu prea mai sunt capabili să creeze și conexiuni emoționale cu partenerul / partenera. O relație care nu include și componenta emoțională nu are cum să meargă, dar pentru femei e foarte importantă componenta emoțională, în timp ce pentru bărbați mai puțin.

        Odată ce ”uzura” face nerealizabilă componenta emoțională a relației, a fi experimentată nu mai e chiar de apreciat la o femeie. Expertiza ei în materie de diverse tehnici dăunează emoțional, nu ajută.

        • @Harald,

          Experiența mea de viața arată altceva. Am avut chiar câteva relații serioase (și câteva între neserioase), și asta mi-a putut arăta ce mi se potrivește și ce nu, ce pot face și ce nu, și calibra o relație la nivelul de a o face să meargă. Sunt cu partenerul curent de 11 ani, și sunt atașat emoțional de ea. Nu am nici un gând real de separare sau călcat pe de lături (nu că am călcat alăturea vreodată oricum). Știi vorba ceea: ”there is a Jill for every Jack”.

    • Aha, înseamnă că d-aia a spus Woody Alllen ”Sunt un amant asa de bun pentru ca exersez mult singur” ! Un om egoist, Woody ăsta, nu ca Băsescu care a promovat femeile care îi mai dădeau din cînd în cînd cîte o mînă de ajutor din aia, marinărească.

  8. Pai tocmai asta e problema. Sexualitatea e o modalitate a dezvoltarii personale.
    Iar statul nu are ce cauta in impunerea unei directii pentru dezvoltarea personala. Aceasta e strict optiunea individului. Cel putin in democratie.

    Cand statul incepe sa se ocupe de viata personala, o va face ideologic, politic, conjunctural, oricum nu in interesul individului, care poate fi validat doar de catre acesta.

    A impune cu forta o directie in ceea ce priveste dezvoltarea personale nu e cu nimic deosebit der a impune cu forta o religie sau o optiune politica.

    Nimeni nu spune ca scoala nu poate fi implicata in educatia sexuala. Dar cand ea devine obligatorie nu mai discutam despre democratie, asa cum nu ar fi vorba de democratie nici daca scoala ar impune studiul unei anumite religii.

  9. Educația sexuală in scoli este necesară dar nu cred ca a gasit nicio țară soluție potrivita. Altfel n-am avea procentul mare de teenage mothers din tarile prezentate de autoarea articolului ca exemple pozitive. Nu sunt convins că autorii au o cunoaștere directă a ceea ce reprezintă educația sexuala in tarile din Europa de W. Ca experienta personala pot spune că abordarea din Europa de W a fost din cele mai proaste. Lecția de educație sexuală a fiului meu s-a rezumat la decojitul unei banane in sala de clasă. Asta la cam 10 ani. Rezultatul s fost o criză de isterie a copilului.
    La polul opus a fost lipsa educației sexuale în timpul comunismului și teroarea în care au trăit femeile in acea perioada. In liceul in care am invatat doar copii evrei aveau o educație sexuală minimală (unii băieți fiind chiar dusi de părinți la case de toleranta).
    Este greu sa gasesti soluția potrivita, aura mediocritas: ascetismul ortodox este rău, la fel de rau ca și propaganda stupide a hedonismului exacerbat din Europa de W sau America de N.

    • Ma ingrozesc interacțiunile cu tinerii de azi (mai ales barbati, deși mai potrivit ar fi termenul de băieți). Ei trăiesc într-o lume în care relațiile dintre sexe sunt lipsite de orice mister, o lume a unor contacte mecanice dintre doi roboți. Astăzi, in viziunea acestor tineri, si mai mult decat in timpul stupidei perioade comuniste, cand era o masina de facut copii, femeia este un obiect. Un obiect pentru gratificatie sexuala. Si asta nu este o reflexie a propagandei feministe (la fel de stupida si agresiva) ci o constatare din discuții la un pahar de vin cu tinerii de azi.

      • Probabil ca transformarea sexului intr-o „marfa” este legata de mediatizarea si focusarea corporala, forma vs fond, care a inceput in anii 80 si a continuat prin promovarea unor standarde estetice (chirurgia plastica la 20 ani?) in detrimentul contributiei reale a individului in societate. Altfel spus e mult mai usor sa manipulezi un animal dominat de instincte primare decat un individ cu discernamant si valori.
        Educatia sexuala poate ajuta daca nu este impusa cand si cum vrea majoritatea; materiale precum cele scrise de Dl Funeriu pot fi distribuite la orele de dirigentie (nu cred ca e necesar sa se introduca ore speciale) si pot fi baza unor discutii cu parintii, profesorii, colegii, in termenii adolescentului respectiv; nu exista „one size fits all”
        Sunt si determinari cultural-economice importante; la noi sunt diferente mari intre mediul urban si rural (Ion, blestemul..sezonul XXI) si in grupe etnice, insa in unele cazuri informatia poate face diferenta, doar ca nu trebuie impusa tuturor aceeasi masura procustiana

      • @Cinicul – probabil nu aveți ocazia să discutați și cu fete, și ele tratează băieții drept obiecte. Fetele se duc în grup la câte-un club mare, cum e Rock City în Nottingham, iar spre dimineață mai mult de jumătate dintre ele pleacă acasă cu câte un tip cunoscut chiar în noaptea respectivă. De-obicei acasă la ele, că e mai safe.

        În cele mai multe cazuri, e singura dată când interacționează cu tipul respectiv. Dimineața, fără alcool, tipul nu mai pare deloc la fel de tentant ca în noaptea precedentă, așa că nu le interesează să-l mai vadă din nou. Pe vremuri, promiscuitatea avea conotații negative, dar în prezent există chiar un drept la promiscuitate, așa se văd lucrurile pentru fetele de azi.

        • Recunosc ca nu prea vorbesc cu tinerele de azi, ma feresc sa am discutii cu colegele tinere de serviciu, a fost un caz cand un coleg a fost reclamat la HR pentru „inappropriate language”. Azi nu poti face o gluma la slujba fara sa risti fii parat la stapanire.
          Da, am vazut si eu fete de 16 ani cautand companie de o seara, unele abia tinandu-se pe picioare, am colegi care-mi spun ca se trezesc gasindu-s copilele in pat cu necunoscuti, etc.

  10. A stii mai mult despre instinctele noastre, inclusiv sexualitate inseamna a iesi din sfera arbitrariului si a stii ce alegeri putem avea si cum sa gestionam corect acest dat al naturii. Nu este vorba de a interveni statul ori biserica ci a face ca fiecare barbat si femeie sa faca alegeri existentiale mai bune si pentru aceasta sa alegem mai bine informatiile si sa avem parte de explicatii corecte si nu de tot felul de interpretari neavizate. Asa cum dorim sa mancam mai sanatos si mai echilibrat, tot asa in sexualitate sa avem o autocunoastere mai buna si satisfactii pe masura. Aici este cheia problemei, ca altfel se pot broda zeci de teorii si pareri pro si contra acestei probleme.

  11. Instinct dar SI responsabilitate. Partea de RESPONSABILITATE trebuie predată în școală. Altfel, nu se învață decât din greșeli. Și, in ceea ce privește sexualitatea, greșelile dor, de cele mai multe ori.
    In rest, perfect de acord! Libertate maximă, asumată!

  12. Drepturi sexuale si dreptul la credinta sunt ambele personale si, deci, nu pot fi obligatorii. Ele sunt la libera alegere, fie a parintilor, fie a elevilor din clasele mai mari. Deci sunt de acord cu studiul religiei in scoli, cu posibilitatea de alegere a religiei si a manualului de religie. Corespondent, sunt de acord cu educatia sexuala in scoli, dar tot asa, la alegere si a manualului dupa care se va face. De aceea propun bisericilor sa nu boicoteze educatia sexuala, ci sa scoata un manual Alternativ de educatie sexuala, in care sa trateze problema sexuala dupa valorile crestine. Fiecare parinte ar putea atunci alege manualul dupa valorile pe care le doreste pentru copilul sau. Respectam democratia, respectam drepturile personale si ne respectam si valorile noastre, nu pe cele impuse. Toata lumea multumita.

  13. D-ra,
    va citez ptr.a ilustra, cat mai plastic, ceea ce vreau sa spun.
    So…, „industria pornografică […] promovează în general o imagine a sexualității mult masculinizată, concentrată pe sexism, obiectivizarea partenerului, și este ignorantă în privința sexualității feminine.” Rezulta, indubitabil, 2 aspecte: aveti o oarecare eruditie in creatiile industriei pornografice si prin urmare ati tras concluzia ca industria pornografica nu-si cunoaste interesul „cash” astfel indepartandu-si 50% din posibilii consumatori :-) /clienti, adica femeile. Nu contest ca aveti o cunoastere a fenomenului (altfel nu v-ati pronunta asa decis), dar asa de fraieri sa ii credem noi pe rechinii din porn industry?!? Parca nu-mi prea vine a crede.

    Din ceea ce spuneti rezulta ca BOR, din ratiuni idologice, a reactionat vehement (impotriva). „Ca argumente sunt folosite libertatea de gândire și de opinie și că de fapt prin educația sexuală mintea tinerilor este conectată la “ideologii invariabil nocive, fapt probat constant în istoria contemporană a umanității”” Sunt de acord cu dvs.. Este exact asa. BOR este mânată de ideologie. E ceva rau in asta?!?
    Ptr.că spuneti ca in abordarea vest-europeana „sexul nu este o sursă de necunoscute și probleme cu care înveți să te descurci, ci este o sursă dezvoltare personală”. Ceea ce este exact o pozitionare ideologica, dar contrara celei a BOR.
    „Așadar în Europa de Vest, programele de educație sexuală se axează pe creșterea și dezvoltarea personală, spre deosebire de programele din Statele Unite ale Americii, […]. La baza acestei diferențe fundamentale se află numeroase motive culturale, istorice și sociale. În Europa de Vest, sexualitatea, așa cum ea apare și se dezvoltă pe parcursul perioadei de adolescență, nu este percepută în primul rând ca problemă sau amenințare, ci ca o sursă valoroasă de dezvoltare personală.” Ma scuzati, de unde rezulta ca sexualitatea (in sensul aratat de dvs.aici) ar fi chiar „sursă valoroasă de dezvoltare personală” ? Cum s-a ajuns la aceasta concluzie inainte de a face experimente sociale?

    Dar uitati sa vorbiti despre ideologii dominante, curente psiho-antropo pur speculative si neprobate de nimic.
    In opinia mea, BOR se sprijina pe o experienta istorica ce nu poate fi negata. Este verificata in timp. Este, cu bune si cu rele, abordarea care ne-a adus la acest stadiu de dezvoltare.
    De ce am da credit teoriilor cu izvor in trairile sulfuroase ale unor Clara Zetkin, Rosa Luxembourg, Ema Kolontay, Inessa Armand sau Margaret Mead?!?! Et j’en passe des meilleurs…
    De ce ar fi obligatorii orele de „educatie sexuala”?!? Ce facem cu cei care nu sunt de acord cu tipul/tipurile de sexualitate prezentate de diriga?!?
    Inteleg ca la ora de ed.sex.se va vorbi (doct desigur) si despre placere in actul sexual. Cum se vor exemplifica afirmatiile de la ora in cauza?!? Ora presupune dialog, intrebari ?!?
    Se vor da note, calificative ptr.cei mai pregatiti? Se vor verifica notiunile dobandite?!?
    Cum verificam rezultatul pozitiv?!? Sau plecam de la premisa unei reusite ?!?
    Aceste ore vor face superflue creatiile porn industry sau vor amplifica recursul la acest entertainement legitimat de predarea hedonismului eliberator?!?
    Vizionarea porn operas in recreatia mare, ca mijloc de stimulare a placerii dupa ora de sexualitate, e ceva de evitat/de descurajat sau o e dorinta fireasca, a minorului, de a vizualiza aspectele fizice si psiho aflate la oră?!?
    A bon entendeur salut !
    In practica, d-ra coleg, lucrurile pot avea consecinte interesante. Putem sa le undo?!?

    • @JB – există o diferență notabilă între bărbați și femei, bărbații preferă stimulentele vizuale, de asta filmele ”de specialitate” sunt în primul rând pentru ei. Femeile preferă cuvântul scris, de asta Fifty Shades of Grey e scrisă de o femeie. Și tot de asta Sandra Brown avea un succes demențial în anii ’90, pentru că povestea lucruri pe care femeile vor să le audă sau să le citească. Dar nu să le și vadă pe viu, cum vor bărbații.

      • @Harald…..
        Daca esti asa specialist in eternul feminin si misterele preferintelor lui eu nu te contrazic…..
        Dar in cazul de fata avem de-a face cu o d-ra av.care a trebuit sa achizitioneze ceva „cultura” porn vizuala ptr.a se putea pronunta competent. Nu?!? Sau poate gresesc?!?
        Prin urmare, 2 ipoteze: necesitatea studiului operelor cinematografice in cauza ptr.a satisface nevoia evidenta de competenta ptr.a putea „pleda” impotriva „valorii” respecetivelor creatii. Deci un interes pur intelectual cu o anumita rezilienta in timp. Sau….avem de-a face cu un caz contrar preferintelor majoritatii (dupa cum spui tu). Pe care sa pariem?!?

        Deci, dupa tine, femeile prefera stimulentele literare celor cinematografice. Hmmm……
        Fifty shades of Grey stays off my interest.
        Si marturisesc ca nu am inteles ce e aia „obiectivizarea partenerului”. Autoarea imputa, acest aspect, industriei porn.

        • @JB – ”obiectivizarea partenerului” se referă la transformarea lui într-un obiect. Pentru oameni, un obiect e relevant prin prisma funcționalității. Pentru un om care are un țel, un obiectiv, lumea se împarte în obiecte (utile pentru atingerea țelului) și obstacole (piedici în calea atingerii țelului). Însă feminismul nu recunoaște că și femeile ”obiectivizează partenerul”, țelurile lor sunt mult prea înalte pentru a fi contaminate cu ceva atât de trivial :)

            • @Harald
              Ok, I got it. E un fel de „the satisfaction of one’s sexual desires should be as simple as getting a glass of water” A.Kollontai…… Bine, feminismul, despre care vorbesti, nu mai recunoaste citatul…. Cica e o replica dintr-o povestire scrisa de aceasta vajnica icoana a feminismului militant, desi a porcait rau feminismul occidenta. Dar Na!! Prea ar suna a fundamentare teoretica a bagabonțelii with no restrictions.
              Iti recomand sa dig in: https://en.wikipedia.org/wiki/Alexandra_Kollontai &co
              Maritata cu o bestie criminala Pavel Dybenko.

              A propos de obsesia ta cu neomarxismul. Acest art.are un damf puternic

    • Ca educatia sa fie cat mai eficienta eu cred ca ar trebui si aplicatii practice intre colegi, asa ca pe vremuri la orele de atelier.

      • Why not ?!? :-)) Eventual sub privirea atenta si pedagogic competenta a cadrului didactic instruit/format ptr.dezvoltarea personala prin sexualitate.
        Vedeti, am un discurs „blah-blah” care, usor, poate „trece” in spatiul dezbaterilor docte, open-minded psiho-psiho nowdays.
        Mare ti-e gradina……

        p.s. serios vorbind, imi aduc aminte ca printr-a X-a, a-XI-a (numeroase decenii de-atunci) profa de biologie, dupa lectia de anatomie aparatul reproducator, etc, a cerut baietilor sa paraseasca sala si a vorbit cu fetele despre diverse probleme/aspecte care se regasesc si in art.de fata. Noi am tras cu urechea la usa :-)) Anyway, demersul era, relativ, generalizat si cred ca a fost corect. Dar aici e vorba de altceva.

  14. Un fapt pe care autoarea il ignora este ca in multe tari occidentale care ne sunt prezentate drept exemple (probabil fara o cunoastere directa) la scolile private (cele la care-si dau copiii elita acelor societati si toti politicienii, inclusiv cei de stanga) se practica segregarea pe sexe.
    Aceste scoli de elita scot, in ciuda educatie din clasa cu decojitul bananei, copiii cei mai putin echipati pentru relatiile dintre sexe si nu ma refer la viata sexuala ci la lucruri simple, cum ar fi a agata o fata (draguer). Degeaba stii toata mecanica actului sexual daca nu esti in stare sa antamezi (ca sa folosesc limbajul lui Roman si Severin, cine-si mai aduce aminte de ei?) nici macar o relatie platonica.

  15. === În anul 2002, Organizația Mondială a Sănătății propune următoarea definiție a sănătății sexuale „bla-bla-bla” și, pentru prima dată, menționează existența „drepturilor sexuale”. ===

    Si daca propune o definitie, ce? Restul lumii are obligatia sa o accepte?
    Oricine poate sa propuna definitii. Mai greu e sa cultivi pamintul, sa cresti animale, sa construiesti o casa, sa inveti o meserie cinstita.

    === …și, pentru prima dată, menționează existența „drepturilor sexuale” ===

    Asta e ce? O descoperire? O inventie? Drepturile astea erau ascunse pe undeva si iecspertii de la OMS le-au gasit? Au facut sapaturi? S-au folosit de microscoape? De telescoape? De super-calculatoare?

    Pai, atunci, ma astept sa mentioneze cit de curind si existenta drepturilor digestive, respiratorii, excretoare etc. Ca doar anatomia omului are mai multe organe si sisteme, nu doar pe cele genitale.

    Drepturi la tot cartierul!

  16. In educatia sexuala (ca de altfel in intreaga educatie) parintii sunt veriga slaba.

    Parintii nu au interes in educatie, prin urmare nici in educatia sexuala.

    Niicun ghid sau program nu va conduce la cresterea interesului parintilor. Aceasta, pentru ca dezinteresul acestora nu are radacini in ignoranta, ci in sistemul de valori al socetatii romanestii bazat pe lipsa responsabilitatii personale.

  17. 1. “Mulți tinerii români au o viziune învechită în privința comportamentului sexual și a sexualității. Astfel 13% cred că abstinența până la căsătorie este o virtute, iar 10% dintre tineri cred că abstinența este o virtute doar pentru fete”

    …ma intreb, de la cate procente in jos inceteaza viziunea invechita in privinta comportamentului sexual?!..Daca 13% e mult, cat e convenabil pentru a ne incadra in modernitate!?

    2. “Educația sexuală europeană conferă tinerilor abilitatea de a se dezvolta ca ființe sexuale, mai concret, de a învăța să-și exprime sentimentele și nevoile, de a se bucura de sexualitate în mod plăcut și de a dezvolta rolurile de gen și identitatea sexuală.”

    ..rolurile de gen si identitate sunt dominate de politica progresista egalitarista. Pe vremuri fetitele purtau fusta, erau imbracate in roz si se jucau cu papusi, iar baietii cu mitraliere sau sabii. Acum, sunt experimente de inginerie sociala in care copiii de gradinita sunt imbracati unisex si pusi sa exerseze activitati similare, identificarea sexuala fiind mascata sau fatis descurajata.

    3. “În rândul populației adulte, România și Slovenia sunt pe locul întâi în privința numărului de persoane care admit că nu cunosc și nu folosesc metode contraceptive”

    Intr-adevar, metodele contraceptive practicate disciplinat realizeaza un “decupaj” intre sexualitatea care insoteste reproducerea, cu toate responsabilitatile care decurg de aici, si sexualitatea ca activitate de care, cum zice autoarea, “ne bucuram in mod placut”. Sigur, daca sexualitatea este exclusiv o forma de loisir, educatia sexuala devine o treaba relativ simpla. Nu stiu daca si normala.

    4. “educația sexuală informală de pe canalele pornografice unde bunăstarea sexuală se măsoară în centimetri, circumferințe și multe platitudini repetitive care sunt extrem de periculoase pentru copii și tineri deoarece induc ideea că sexualitatea s-ar rezuma la câteva atribute corporale și doar la actul sexual în sine.”

    ..Educatia sexuala care propune renuntarea la rusine, tabu, pacat si inteleasa ca o activitate de care ne “bucuram in mod placut” poate sa se sprinjine pe produsele pornografice cam tot asa cum o cina gourmet are nevoie de condimente exotice pentru a se transforma intr-o experienta gustativa de neuitat…

    5. “Prin introducerea unor ore adecvate de educație sexuală care să respecte standardele europene, ni se propune în mod oficial să renunțăm la rușine, teamă, păcat, tabu”

    ..Cuvantul cheie din aceasta fraza este “adecvat”. Bazat pe un calcul de eficienta, statul european trebuie sa aiba grija ca populatia, prin activitatea sexuala desfasurata, sa limiteze la minimum sarcinile nedorite, bolile venerice sau neplaceri cauzate de igiena. In plus, daca educatia sexuala ar mari productivitatea muncii, ar micsora numarul de obezi si ar creste demografia nu ar fi o treaba de nedorit. Lasand eficienta la o parte, mai sunt o serie de manevre politice la care educatia sexuala poate fi dupa caz bici sau morcov…

  18. Ii sugerez autoarei sa abordeze un subiect inrudit si cel putin la fel de serios: care sunt efectele liberalizarii sexuale asupra femeii. Mai precis ce efecte are folosirea timpurie a anticonceptionalelor (pills) asupra educatiei tinerelor, fertilitatii si sanatatii lor. Dupa ce discutam serios acest subiect ne intoarcem la cum trebuie sa facem educatia sexuala in familie si in scoli.

    • Efectul liberalizarii sexualitatii femeii, unul din cele mai importante aspecte ale sec. 20 care a produs totodata si emanciparea ei, un fapt extraordinar si binevenit.
      Nimeni nu are dreptul sa decida asupra sexualitatii unei femei, cu atat mai putin un barbat.

      • @Ursul Bruno – aici se potrivește zicala: ”faci ce vrei, dar știi ce faci?” Chiar ai impresia că promiscuitatea face bine, fizic sau psihic? :)

      • Nimeni nu contesta dreptul femeii de a-si alege singura destinul, de a decide asupra viatii sale sexuale, carierei, etc.
        Problema fundamentala este ca trebuie s-o faca cu cunoasterea consecintelor. Cand o copila de 15-16 ani incepe sa ia zilnic o pilua trebuie sa stie ce efecte pe termen lung va avea aceasta actiune asupra sanatatii sale. Si asta face parte din educatia sexuala, nu numai prevenirea unor sarcini nedorite.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioana Trana
Ioana Trana
Ioana Trană este avocat, partener la firma de avocatură Budușan și Asociații din Cluj-Napoca. Ioana este specializată în dreptul animalelor și dreptul emancipării personale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro