Home » Global / Europa »Opinie » Citesti:

Dupa alegerile din America – atmosfera de plumb si militantism

Corina Rebegea noiembrie 16, 2016 Global / Europa, Opinie
43 comentarii 3,768 Vizualizari

Not My President – “Trump nu e presedintele meu” e sloganul care a scos in strada mii de americani nemultumiti de rezultatele alegerilor. Unul dintre principiile fundamentale ale jocului democratic – care a dat multa apa la moara criticilor lui Donald Trump dupa ultima dezbatere din campanie – este ca una dintre parti trebuie sa fie dispusa sa piarda. Emotiile par insa a fi mai puternice decat acceptarea rationala a principiului fara de care democratiile ar deveni neguvernabile. Si spatiul media e ocupat de emotia dezbaterilor despre ce va face Presedintele Trump si cum va arata lumea dupa ianuarie 2017.

O indescriptibila stare de discomfort a cuprins capitala Statelor Unite in prima zi dupa alegeri. O zi de miercuri ploioasa, figuri prelungi, ecranele telefoanelor ruland continuu stiri, Facebook si Twitter pentru orice element de noutate sau poate pentru putina consolare. O tanara urca in autobuz cu ochii in lacrimi. Nimeni nu zambeste si nu saluta. Unul dintre posturile locale intervieveaza trecatori in fata nou inauguratului Muzeu National pentru Cultura si Istoria Afro-Americana: “nu sunt dezamagit, sunt ranit” – e unul dintre raspunsuri.

Washington DC a votat covarsitor (93%) pentru Hillary Clinton asa ca nu e surprinzator ca atmosfera din DC e mai curand de inmormantare. Social media a devenit un spatiu de terapie de grup dar si de organizare civica a unei multitudini de comunitati virtuale (cineva m-a adaugat pe un grup dedicat femeilor progresiste) care cauta modalitati de a limita ceea ce tabara liberala anticipeaza a fi un dezastru pentru relatiile inter-rasiale, drepturile minoritatilor, femei si in general democratia americana. Iar pe site-ul Casei Albe unde se inregistreaza petitiile se strang semnaturi pentru reconsiderarea rezultatelor alegerilor.

Statele Unite nu sunt pregatite sa revina la business as usual, mai ales dupa protestele de joi. De altfel, alegerile au deschis cutia Pandorei iar profundele diviziuni din societatea americana au iesit la iveala. Niciun discurs unificator nu le mai poate pune la loc. Realitatea demografica a lovit ambele tabere aproape cu aceeasi intensitate si a dezvaluit o America taiata fix in doua.

Dincolo de zgomotul creat de dezbaterile neincetate si fluxul continuu de stiri, mesaje, comentarii, ingrijorarile imediate vin din incertitudine. Nimeni nu poate spune cu precizie ce va face noul presedinte, desi se dezbate neincetat, pe toate canalele.

Privind in afara, marea necunoscuta momentan e cu cine si ce va (re)negocia presedintele Trump. Daca ne uitam la discursul de campanie si programul electoral, ne putem imagina un presedinte Trump care va folosi puterea executiva ca sa intoarca unele dintre cele mai importante decizii ale administratiei Obama, printre care Obamacare sau Acordul de la Paris privind schimbarile climatice sau acordurile comerciale.

Pe de alta parte, unii analisti cred ca prima parte a mandatului ar putea fi marcata de blocaje. Daca noul presedinte va vrea sa isi construiasca o echipa din afara sistemului, va dura foarte mult, iar intre timp va trebui sa se sprijine pe o birocratie ostila. Dincolo de speculatii, masinaria politica nu va fi chiar atat de usor de pus in functiune incat sa modifice imediat si fundamental politica externa a Statelor Unite, chiar daca intr-unele dintre zonele importante din administratie echipele de tranzitie au inceput deja sa negocieze si sa stabileasca prioritatile. La o saptaman de la alegeri au aparut si primele nume, nu mai putin controversate decat candidatul insusi – deloc in masura sa linisteasca armatele de comentatori, analisti, activisti sau protestatari.

Privind spre interior, intrebarea fundamentala e ce au invatat cele doua mari partide americane din aceste alegeri si cum se va manifesta in practica separatia si echilibrul puterilor. Ce motivatie va avea Partidul Republican – castigator absolut – sa priveasca lucid la cauzele care l-au propulsat pe Donald Trump, un corp strain de altfel, pana in Biroul Oval si sa gaseasca o cale de a comunica si cu cetatenii, acum inspaimantati, din cealalta tabara. Aceeasi intrebare ar trebui sa si-o puna si Democratii, aflati intr-o si mai mare criza de capital politic. La scara globala, soarta democratiei americane intereseaza pe toata lumea si la nivel minim ar trebui ca macar sa nu dea oportunitatea populistilor sau extremistilor sa se bucure si sa transmita felicitari.

Pe termen scurt insa, nu se vor intampla schimbari dramatice. Democratii isi vor continua doliul, iar protestele se vor stinge incet-incet, in functie si de cum vor reactiona autoritatile, de modul in care vor fi reflectate de presa si de discursul formatorilor de opinie care incep sa-si mai tempereze tonul alarmist – drumul de la retorica de campanie si sloganele de tabloid (bumper sticker slogans) pana la actiuni prezidentiale nu va chiar atat de direct. Ingrijorator ramane totusi faptul ca, la o saptamana dupa alegeri, mesajele care instiga la ura nu s-au atenuat. Dimpotriva, din toata tara vin relatari despre inscriptii rasiste sau anti-imigranti, svastici desenate in universitati sau mesaje politice propagate in scoli, chiar printre elevii foarte mici. In DC, unul dintre ziarele locale ruleaza pe Twitter raportari de astfel de intamplari de la locuitorii din zona metropolitana a capitalei, iar tabloul nu e unul prea incurajator.

Va fi totusi fascinant sa vedem ce se va intampla in urmatoarele doua luni pana la inaugurarea noului presedinte, pentru care se pregatesc deja proteste, si in ce mod se vor canaliza toate aceste mijloace de defulare colectiva in participare politica. Vocile din jur au schimbat deja discursul de la “pe repede inainte pentru alegerile din 2020” la “democratia americana are toate resursele” ca sa nu se sfarame sub greutatea unui lider de forta (ceea ce ne dorim si pentru democratiile europene care vor trece prin exercitii electorale curand).

Intre timp si Donald Trump se va obisnui cu ideea ca a devenit presedintele Statelor Unite si ca il asteapta patru ani de solitudine si atentie microscopica pentru zecile de decizii cruciale pe care va trebui sa le ia zi de zi. Iar pentru toti americanii care declarau inainte de alegeri ca abia asteapta sa se termine ca sa-si reia viata, va deveni poate evident ca asta nu se mai poate.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "43 comments" on this Article:

  1. Ginel spune:

    Realitatea e ca și republicani și democrați au devenit leneși.
    Și unii și alți au lăsat partidul lor sa fie luat de niște radicali.
    Republicani sunt varza ca n-au nici un leader care sa pregătească partidul sa devină mai bun la a produce politicieni care sa duca America înainte și nici democrații nu stau mai bine.
    Și unii și alți s-au bazat pe înjurarea vecinului în loc sa construiască ceva.

  2. radustroe spune:

    Sa nu ne facem iluzii, a fost revolta albilor, a natiunii americane istorice, ce l-a propulsat pe Trump la putere. Odata cu intrarea si a albilor americani in “identity politics” (joc rezervat pana acum doar minoritatilor) America intra in zodia nationalismului. SUA arata acum ca Imperiul Austro-Ungar la sfaristul secolului 19 : diverse grupuri etno-nationale/identitare in competitie pentru privilegii (“affirmative action”, discriminare pozitiva) pentru controlul statului si a resurselor.

    Asta e sfarsitul politicii bazate pe ideologii (stanga, dreapta, capitalism, marxism, etc.). Partidul Republican s-a transformat complet, a devenit partidul albilor, iar Partidul Democrat e acum o coalitie a minoritatilor ne-albe (negri, mexicani si alti sud-americani, evrei, arabi-musulmani, asiatici).

    • ginel spune:

      Ce tari sunt romani care abia s-au trezit ei cu democratia in casa si accesul la informatie si internet.
      Cum stiu ei cum e cu America profunda, republicani si democratii.
      Si vestici care stiu ei ca americani sunt tampiti.
      Si fac pariu ca la toti astia, alde Xi Jinping (ala de le-o tot da la uiguri, ca e musulmani), alde Modi (ala care tot le povesteste indienilor cum sa le dea in cap la musulmani), alde Putin (care le-o tot da musulmanilor din Cecenia si Crimeea) nu le put deloc.

      Toti astia siguri de voi, care le stiti asa pe toate, nu pot sa va spun decat: “serios, frate?”

    • ion adrian spune:

      Pacat, asta este rasim dar nu putem eluda adevarul, doar de teama unui cuvant .Trebuie sa rezolvam situatia si cred ca cele mai corecte orientari le regasim la Aligica facebook.

  3. susufler0 spune:

    ok.

  4. Harald spune:

    93% e dovada că o comunitate poate ajunge complet ruptă de realitatea țării în care trăiește. Nicio regiune din UK nu a votat peste 60% în favoarea Brexit.

  5. ContraTot spune:

    In partea vestica a Europei se spune acum “daca cumva americanii erau cretini, acum si-au luat si certificat ca este asa”. Si din nefericire, nu este absolut deloc a parere singulara.
    Partea ingrijoratoare este insa simbolistica acestor alegeri. Daca in Romania priveai catre SUA ca un reper al democratiei, acum acest argument este greu de digerat in discutii prietenesti. A iesit la iveala stratul gros de incultura, prostie si saracie care era pana mai deunazi acoperit de “bunastarea” capitalismului.
    Nu sunt fan Rusia sau socialism, insa acum stau si ma intreb… imi doresc cu adevarat capitalismul american? In urma acestor alegeri, pot spune cu certitudine, NU.

    • Adrian D spune:

      Putintica rabdare. Putin e gata sa te elibereze in curand si sa-ti serveasca un altfel de capitalism, tocmai pe placul tau. Daca nu iti place domnia majoritatii “cretine cu certificat” in mod sigur vei fi multumit de oligarhia de sorginte bolsevica. Ori fundamentalist islamica, caci lumea e plina de solutii..

    • krampus spune:

      “Nu sunt fan Putin…” ce fel de atitudine ai fata de democratie se vede limpede din usurinta cu care ii taxezi de ‘cretini ‘, “inculti”, “prosti” si “saraci” pe cei care au o alta optiune decit tine. Alegerile democratice presupun optiuni diferite, viziuni diferite, solutii diferite; ai vrea alegeri intre candidati cu aceiasi optiune ca in “democratia socialista” a lui Ceausescu ?

      • Ghita Bizonu' spune:

        Keampus

        da care is pareile tale despre cei care voteaa cu PSD?!

        • Josef Svejk spune:

          Păi ăștia care votează PSD sunt foarte similari alegătorului tipic al lui Hillary: birocrați guvernamentali, corupți, asistați sociali, lumpeni, pușcăriași cărora nu le-au fost suspendate drepturile civile (atât Hillay cât și PSD-ul au făcut peste 90% în închisori :D ) și diferiți alți milogi. Singura diferență vizibilă între alegătorii lui Hillary și ăia ai lui Dragnea e că Dragnea n-a reușit încă să-și atragă hipsterimea. Dar e pe calea cea bună. USR-ul Nicușorului va absobi până la urmă PSD-ul, asta dacă Nicușorul reușește să treacă pragul electoral. Iar dacă Nicușorul ratează acum, treaba va fi făcută de o lată adunătură de neomarxistă mai încolo. Masa critică de imbecili există deja și în România, așa încât intrarea socialismului mitocănesc puțind a sudoare și rachiu de pufoaică din România în rândul progresiștilor „respectabili” (dar cu nimic mai puțin distructivi) e inevitabilă…

  6. athos spune:

    Marea calitate a unei democratii, este sa nu se lase in voia confuziei populare, atunci cand ea apare si se manifesta masiv. Daca este redusa la aritmetica voturilor, orice democratie poate deveni rapid o victima usoara pentru autocratie sau dictatura. La baza unei democratii functionale si stabile sta un set de valori ce ar trebui sa fie oarecum intangibil, iar aceasta intangibilitate sa fie asigurata de o Constitutie scrisa cu intelepciunea celor care stiu ca democratia nu este nici automat buna, nici invulnerabila, pur si simplu. Din pacate, probabil ca pana si cea mai buna Constitutie lasa loc la acel prim abuz democratic, (respectiv cel initiat de un lider ce isi cauta ascensiunea prin favoruri acordate unei parti a societatii, in schimbul votului si pe socoteala celorlalti), care ulterior devine locul sensibil din edificiu ce in cele din urma duce la avarierea grava sau prabusirea acestuia. Trump este rezultatul unui sir de abuzuri mai mici sau mai mari, care a vulnerabilizat insitutional America si a facut-o neputincioasa in fata unuia capabil sa inteleaga instinctiv aceste slabiciuni, si sa le exploateze la maxim pentru a obtine o victorie intr-o competitie electorala. E drept, a castigat respectand formal regula jocului, si ar fi indreptatit sa ceara recunoasterea sa ca Presedinte de catre toata lumea. Dar, sa ne gandim: si Hitler a castigat respectand formal regula jocului. Ce credem ca ar trebui sa fi facut societatea germana si lumea atunci, tinand cont de ce a insemnat ulterior aceasta victorie, formal corecta?

    • Harald spune:

      @athos – se pare că e nevoie să repet asta la nesfârșit: ce a câștigat Hitler? Când și unde? Care a fost victoria aia ”formal corectă”, la ce dată a avut loc ea?!

      Nu poți argumenta ceva folosindu-te de exemple false, o asemenea argumentație nu face doi bani.

      • athos spune:

        Nu prea inteleg intrebarea. In 1933 Partidul National Socialist a castigat alegerile, (chiar daca nu a avut majoritate absoluta), iar Hitler a fost numit cancelar. Restul este istorie, nu-i asa?

      • athos spune:

        Am mai raspuns odata, dar probabil s-a pierdut pe drum: modul in care Hitler a ajuns la putere a fost castigarea alegerilor din Germania in 1933 de catre Partidul National Socialist, chiar daca nu cu majoritate absoluta, si numirea ulterioara a lui Hitler drept cancelar. Care este eroarea de care ma banui?

        • Harald spune:

          Astea sunt invențiile tale, exact de-aia te-am întrebat data. Hitler a fost numit cancelar (deci nu ales, da?) înainte de orice alegeri din 1933.

          Singurele alegeri la care Hitler a candidat au fost cele din primăvara lui 1932, pe care le-a pierdut în fața lui Hindenburg. Iar atât timp cât povestea cu alegerile ”câștigate” de Hitler a apărut de 4 ori pe Contributors în ultimele săptămâni, sub nick-name-uri diferite, e destul de clar că face parte din propaganda prograsistă anti-Trump.

          Concluzia e simplă: ”mai răsfirați, băieți, mai răsfirați” :P
          Alegerile sunt alegeri chiar dacă nu le câștigă stânga progresistă.

          • athos spune:

            Eu ma refeream la alegerile din 1932, cele federale, care au dus in cele din urma la numirea lui Hitler in functia de camcelar. Din greseala am scris 1933.

            • Harald spune:

              Hitler a fost numit cancelar, nu ales. Exact ca Ponta în primăvara lui 2012. End of story.

    • krampus spune:

      Ce favoruri a acordat Trump “unei parti a societatii” ? Ca le-a vorbit simplu despre lucruri care ii intereseaza ? Ca le-a propus solutii care le-au fost pe plac ? Este caraghios sa ceri tu acum un set de valori ferme si intangibile in Constitutia americana “vulnerabilizata” ca si cum aceste valori nu ar exista de 229 de ani si ti-a venit tie primul ideea. Identificarea lui Trump cu Hitler este monstruoasa – il demonizeaza penibil pe primul si reduce la ridicol crimele celui de al doilea. Ca sa te citez: “sa ne gandim !” Da, gandeste mai mult, mult mai mult, inainte de a scrie.

      • athos spune:

        Nu ai inteles mare lucru din ce am spus. Nu e loc de un indreptar aici, dar ideea este ca Trump a fost posibil ca rezultat al unui lung sir de abuzuri politicaniste, care au slabit mecanismele de autoaparare ale democratiei americane, setate initial extrem de inteligent de catre cei care au scris Constitutia americana si care a urmarit intre altele sa nu lase soarta noii societati la mana maselor dezorientate, atunci cand asta se intampla. In cele din urma, a aparut maimutoiul care a dat peste cap toate aceste setari de siguranta si s-a propulsat in scaun profitand exact de aceasta dezorientare, (si de un contracandidat nepotrivit). Comparatia cu Hitler este exagerata? Poate ca, dar esenta discursului nationalist, rasist si belicos este comparabila. In continuare, nu stim inca daca maimuta se va ascunde intr-un colt ingrozita de complexitatea noului job, sau se va metamorfoza intr-un criminal inconstient. Eu n-as fi vrut sa aflu asta vreodata. Lumea noastra s-a plictisit de bine si si-o cauta cu lumanarea.

        • Harald spune:

          @athos – nu, stimate domn, alegerea lui Trump reprezintă tocmai activarea mecanismelor de autoapărare ale democrației americane. Iar dacă ”masele dezorientate” la care te referi sunt alea care încă știu clar ce e ăla bărbat, ce e aia femeie și ce e aia identitate sexuală clară, ăsta e indiciul că abuzurile politicianiste au venit din partea celor 93%, nu din parrtea celor care s-au săturat de ele și l-au votat pe Trump.

          Cât despre folosirea de termeni gen ”maimuță” și ”maimuțoi” la adresa lui Trump, poate ar fi instructiv să întrebi un psiholog ce denotă asta din partea celui care îi folosește :P

  7. victor L spune:

    Uf, vine Apocalipsa! Stinga nu stie sa piarda :P
    “Not My President – “Trump nu e presedintele meu” e sloganul care a scos in strada mii de americani nemultumiti de rezultatele alegerilor.”
    Mii?
    (Un alt autor ne descria si el atmosfera de “plumb” (poete Bacovia, unii te pastiseaza), dintr-o statie de metrou newyorkez voind sa credem ca era la scara intregii Americi.
    Asa cica au fost si dupa Brexit, zece-douazeci de mii care au cautat pe Google ce inseamna UE.
    Milioanele care au votat nu mai conteaza?
    Pina siu ziarul New York Times și-a recunoscut mai voalat mizeria relatarilor si minciunilor din campanie. Continua in Romania.
    Chiar si cei care au votat impotriva lui Trump, prin votul lor, au acceptat competitia. Acum ce contesta? participarea lor la un act democratic?

    • athos spune:

      Crezi ca e vorba despre dreapta-stanga? Ar fi simplu. Eu ma consider de dreapta, respectiv admir si sustin liberalismul asa cum s-a nascut si a existat in America sec XIX, care inseamna un stat minimal si o societate antreprenoriala si libera. Ti se pare ca despre asta este vorba in discursul lui Trump? Eu am gasit doar incoerenta, apel la emotii, limbaj speculativ. Trump este un gambler, nu are nici o ideologie, crezurile lui sunt mult mai fruste.

      • victor L spune:

        Nu ai gasit inca nimic!
        Tu vorbesti despre campania electorala, care nu se mai desfasoara in admiratia ta pentru Feti Frumosi si Ilene Cosanzene.
        Pe Trump, daca vrei sa te dai impartial (ca tot romanul, dealtfel :P ), il poti judeca la un timp dupa ce va ajunge presedinte.
        Acum dai atacuri sub centura, care pina peste Balta nu au efect ;)

      • Josef Svejk spune:

        Exact despre asta e vorba în discursul lui Trump: Respectul legii,libertatea cuvântului (lichidarea corectitutinii politice), reducerea aparatului de stat, reducerea cheltuielilor publice, reducerea fiscalității, reducerea cheltuililor sociale și reducerea semnificativă a reglementărilor. Mai lipsește ceva?

      • Harald spune:

        @athos – cum să fie mincinosul? :P

        De-aia te simți reprezentat de Clinton, exact fiindcă ești de dreapta, right? :)
        Exact ”liberalismul” e reprezentat de Clinton și Obama!

  8. RazvanM spune:

    Deci un stat unde principala indeletnicire este comisionul vs favoruri (legalizate) a votat in proportie de peste 90% cu Hillary Clinton. Asta nu ne pune deloc pe ganduri? Nu ni se naste nicio intrebare in minte?

  9. WV spune:

    @Harald… nu putem decat specula, dar alegerile din ’32, cand nazistii au devenit principala forta din Reichstag, iar Hitler a prins finala la prezidentiale, l-au adus pe ultimul in postura de a fi numit cancelar… sau nu?

  10. Absurdistan spune:

    Mda, daca cineva traieste intr-o comunitate absolut inchisa (“bubble”) compusa quasi-exclusiv din membri paraziti (elite numai in mintea lor) ai unei birocratii interesate numai in perpetuarea proprie…. nu e de mirare ca atmosfera e sumbra.

    In America profunda se poate vedea cu totul altceva, slava Domnului. Bucurie, speranta, un spirit de energie si dezincatusare.

    Vaicareala generala care a cuprins perdantii alegerilor are ceva de comedie, de farsa frantuzeasca din secolul XVIII. Chestia cu “votantii lui Trump sint ignoranti, rasisti si prosti” si-a pierdut veninul, a devenit o parodie neputincios-amuzanta.

    Cele mai faine alegeri pe care le-am trait vreodata!  

    • Axel spune:

      De ce nu spui si ca America profunda e ca la Vaslui, cu camionete in loc de caruta si Logan. Pielea arsa de soare (rednecks), creierul ars de bautura (white trash). Daca voturile noastre sunt egale, democratia e un sistem prost. Vezi critica lui Aristotel la adresa republicii lui Plato.
      Doua citate din Churchill:
      “It has been said that democracy is the worst form of government except all the others that have been tried.”
      “The best argument against democracy is a five-minute conversation with the average voter.”

      • Josef Svejk spune:

        Bateți câmpii. Trump a câștigt în toate county-urile unde venitul pe familie e de peste $70000-$80000/an. Zonele cu venituri mari sunt cele cu oameni educați. Astea sunt în general zonele suburbane și rurale. Americanul de la medie în sus preferă să stea în afara orașului unde pot avea case mari și cu mult pământ. Foarte puțini aleg viața „la bloc”.

        Hillary a câștigat covârșitor în zonele cele mai sărace ale și înapoiate ale țării precum Detroit, Miliwakee, South Chicago, Bronx, Queens și alte asemenea gettouri faine. Inclusiv Washington D.C. unde a scos scorul de 93% se încadrează în această categorie pentru că în oraș locuiește doar mojicimea și asistații sociali. Oamenii civilizați locuiesc în Virginia & Maryland și fac naveta la Washington D.C.

        Și ca să ne amuzăm un pic, inclusiv Hillary și Bill locuiesc „la țară” (Chappaqua, NY un orășel cu vreo 10000 de suflete ) ca toți americanii ce se respectă. Marile orașe sunt locuite în majoritate de sărăcime, de cvasi analfabeți disperați ce voteză constant stânga reprezentată de partidul democrat. Ei locuiesc în marile orașe pentru că acolo se pot construi locuințe sociale și în plus pot folosi transportul public.

        Majoritatea zdrobitoare a o localităților suburbane sau rurale americane au ordonanțe municipale ce interzic contruiraa locințelor sociale, sau interzic rezidenții cu condamnări penale. Inclusiv Chappaqua aia a lui Bill și Hillary are așa ceva – că doar n-o să sta ei în același târg cu mitocănimea :P

      • Absurdistan spune:

        Mda, poporul american nu coresponde extraordinarelor idealuri propulsate de maretele elite progresiste de la Washington si de preacinstita doamna Clinton, care – dupa propriile marturisiri – a inceput falita si astazi are sute de milioane de dolari, fara sa fi creat sau vindut NIMIC, *in afara de influenta politica*.

        Cit despre chestia cu ce pacat ca sint voturile egale, “guvernul crede că poporul a trădat încrederea regimului, care trebuie, astfel, să facă eforturi pentru a-și redobândi autoritatea. În acest caz, nu ar fi mai simplu pentru guvern să-și dizolve poporul și să-și aleagă un altul?” (Brecht).

  11. DorDeDuca spune:

    Poate aici avem esența problemei: 93% din electorat votand pentru candidatul care a pierdut! Pentru cine sunt lacrimile? Nu pentru democratie, ci pentru ei înșiși puși in opozitie cu cei pe care ii reprezintă. Drain the swamp!

  12. ion adrian spune:

    Credeti ca sustinatorii lui Trump in situatie inversa ar face ce fac acesti asa zisi liberali?

    • DorDeDuca spune:

      Nu cred – republicanii au alte metode de protest, gen Tea Party, nu iesitul in strada sa strige “nu ne place pe ăsta”, ci actiuni politice, scrisori si presiuni la legislativ, draft de propuneri, blog-uri, etc… intotdeauna au avut mai mult talent in a articula ce vor.

  13. Josef Svejk spune:

    Nu ma indoiesc ca e panica si tristete mare la Washington D.C. . Dupa 25 de ani de dolce farniente si trai neneaco pe banii babachii, acum exista riscul ca multi dintre ei sa se trezeasca in postura cumplita sa caute de nevoie noi oportunitati de dezvoltare a propriei cariere. Ca de la ultimele reduceri de bugetari ale lui Bush al batranu’ nimeni nu le-a mai tulburat in mod serios existentele imbelsugate de soareci de siloz…

    Trump s-a laudat la nesfarsit ca nimic nu-l leaga de fauna progresista imburghezita de la Washington, deci nu va avea nici un fel de emotii in a-i trimite pe cat mai multi in cautare de noi oprotunitati. Autoarea vorbeste de birocratia ostila ca de ceva ce nu poate fi miscat din loc si poate pune frane nesfarsite. Asa o fi prin Europa, insa pe malul asta al Atlanticului asta nu e o problema asa de mare. Nici macar atunci cand e vorba de birocrati cu inalta calificare. Reagan a concediat vreo 12000 de controlori de trafic aerian aflati in greva in cateva minute. Mult mai recent am vazut cu ochii mei cum conducerea executiva a unui consiliu scolar poate fi literlamente zvarlita afara de pe proprietatea districtului. Orice forma de opozitie si tentativa de pertractare a birocratiei ii ofera Trumpului ocazia perfecta de a-i trimite la plimbare pe cat mai multi dintre ei.

    Insa adevarata tristete e cea a rontaitorilor de burse si granturi pentru identificarea inventatorului apei calde, respectiv tristetea ostirilor de lipitori de prin fundatiile progresiste. Toti astia stiu ca la originea existentei lor se afla fondurile publice si deducerile fiscale. Este de asteptat ca Trumpul, ce a cutezat sa afirme public ca nu crede (horribile dictu! :P ) in incalzirea globala antropogena, nici in “affirmative action” si nici in multe alte vaci sfinte ale neomarxistilor, sa taie fara mila zecile de miliarde raspanadite pe datorie cu atata generozitate de administrtatia Obama… Inclusiv donatiile private sunt in mare pericol. Atat Trump cat si Pence au afirmat ca “fundatiile caritabile” ce practica un activism politic feroce vor fi redefintte de IRS (fiscul american) ca si organizatii politice. Deci donatiile spre ele nu vor mai fi deductibile la taxe…

    • Ion Adrian spune:

      Desi nu resping necesitatea limitarii cauzelor antropice cu efecte asupra modificarilor climatice sunt de acord cu “deratizarea” propusa.

      • Josef Svejk spune:

        Ăștia cu încălzirea globală antropogenă sunt fruntași pe ramură la risipirea banilor publici și nu numai. Măsurile absurde de reducere a emisiilor promovate de ei duc la o risipă inimagnabilă de materiale deficitare, la creșetrea poluării și pun în același timp poveri ce se vor dovedi în curând insuportabile asupra omului obișnuit de pe stradă.

        Când afirmați că susțineți deratizarea, dar îi susțineți în același timp și pe zgubiliticii încălzirea globală sunteți în postura chirurgului care pretinde că luptă împotriva infecțiilor dar în același timp operează fără mănuși și fără a se mai spăla pe mâini :P

        • ion adrian spune:

          Nu faci deosebirea intre a sustine cercetari serioase si nu propagandstice . intre a-l sustine pe dl Cranganu care este cat poate dlui de obiectiv si accepta si argumente contrarii unor convingeri anterioare ale dsale si nu pe diferiti impostori in servicii comandate sau pur si simplu nemobilati prea bine la tartacuta?
          Exista o poluare asta este cert si nu are efecte pozitive si asta este cert .Problema este care este nivelul acesteia in raport cu nivelul dintrun pahar care poate ca risca sa dea peste margine. Atat si nimic mai mult. De asta depinde timpul pe care-l avem la dispozitie in cazul in care am avea nevoie de el. :)

          • Josef Svejk spune:

            Eu nu m-am referit la poluare ci la tema încălzirii globale antropogene. E o mare diferență. Vă rog să nu o întoarceți ca la Ploiești. Puteți să-mi dați niște exemple de „cerecetări serioase” vis a vis de încălzirea globală antropogenă?! Eu nu am văzut niciodată așa ceva. Și nu cred că poate exista așa ceva atâta vreme câ emisiile gazoase ale vitelor și frunzele uscate produc fiecare în parte emisii de CO2 de câteva ori mai mari ca toată omenirea la apogeul poluării industriale :P

          • Harald spune:

            @ion adrian – există o poluare, dar dacă arzi cărbune pentru certificatele verzi cu care instalezi moriști pe dealuri, asta crește poluarea, nu o scade.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Corina Rebegea


Corina Rebegea

Corina Rebegea este Resident Fellow in cadrul Center for European Policy Analysis (CEPA) in Washington DC unde cerceteaza teme legate de democratie, buna guvernare si statul de dre... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)