L-am urmărit zilele trecute la postul de televiziune digi 24 pe dl. Emil Hurezeanu. Am făcut-o cu aceeași bucurie și plăcere cu care îi ascultam odinioară pertinentele comentarii difuzate în spațiul celebrei emisiuni Actualitatea românească a Europei Libere în limba română.
Cu care, mai apoi, îl urmăream pe ecranele televiziunilor din țară ori cu care i-am citit cărțile de publicistică politică. Indiferent dacă a fost vorba despre Între câine și lup (Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 1996) sau Pe trecerea timpului-Jurnal politic românesc-1996-2015 (Editura Curtea veche, București, 2015).
Firește, condiția de ambasador al României în Capitala Germaniei i-a impus d-lui Hurezeanu o auto-cenzurare a aparițiilor domniei-sale în spațiul mediatic românesc. Tocmai de aceea orice revenire a acestui analist politic adevărat, cu studii și lecturi serioase în domeniu, revenire caracterizată prin rigoare, fermitate, responsabilitate a afirmațiilor, prin cumpănirea minuțioasă a sensurilor fiecărui cuvânt , dar și a contextului în care acesta este rostit, revenire caracterizată deopotrivă printr-o ieșită din comun capacitate de asociere a ideilor și informațiilor mi se pare extrem de importantă.
Apariția televizată a d-lui Emil Hurezeanu a fost prilejuită de trista împrejurare a decesului Majestății Sale, Regelui Mihai al României și s-a situat în prelungirea unui consistent articol dedicat memoriei Suveranului apărut pe site-ul hotnews.ro. Articol în care, rememorând întâlnirile avute cu Regele, întâlniri prilejuite de condiția de jurnalist la un post de radio occidental, anticomunist, cu un cod de conduită profesională clar,dl. Emil Hurezeanu a relevat încă o dată excepționala personalitate a Majestății Sale. Trăsătura sa fundamentală. Aceea de om al datoriei.
Acestei trăsături fundamentale i s-au subordonat și relațiile dintre Casa Regală și postul de radio Europa Liberă. Regele Mihai respectând la literă Constituția din 1923 care îi impunea Suveranului, indiferent de persoană, reguli categorice în privința aparițiilor sale publice, a comunicării, angajamentele ferme luate în momentul în care a cerut și dobândit condiția de azilant politic în Elveția, dar și feluritele condiționări ale activității editoriale a postului de radio cu sediul la München, activitate ce nu putea intra în contradicție cu principiile politice externe ale finanțatorului american.
Nu avem pentru moment elemente foarte clare referitoare la începutul legăturilor dintre Rege și Departamentul românesc al Europei Libere. S-au descoperit pentru moment mesaje de Anul Nou adresate românilor din țară datând din prima parte a anilor ’60. Se prea poate ca cercetarea mai aprofundată a arhivelor sonore aflate astăzi la Hoover Institute să ofere date suplimentare. Cert e că din 1968 mesajul anual al Regelui a dispărut din programele de Anul Nou ale Europei Libere. Condiția de copil teribil al Europei comunizate, extrem de bine mimata independență față de Moscova a noului lider de la București a păcălit administrația americană, tot la fel cum principiile așa-numitei coexistențe pașnice din vremea administrațiilor Nixon și Ford au fost, probabil, de natură să explice această dispariție.
La fel de sigur e că marea autoritate profesională de care se bucura în ochii managementului american extraordinara personalitate a directorului Departamentului românesc a determinat revenirea Mesajului regal în anul 1973. Indiferent dacă el a fost citit de un crainic (în speță, Ion Ioanid) sau de Rege însuși.
Modificarea de proporții a politicii americane față de URSS, față de Imperiul Sovietic și țările satelite intervenită odată cu instalarea la Casa Albă a noului președinte al SUA, Ronald Reagan, a adus cu sine o schimbare de substanță și a politicii editoriale a complexului Europa Liberă-Libertatea. S-a impus ideea că Europa Liberă și Radio Libertatea nu ar trebui să mai perpetueze, prin codul lor profesional, precauțiile care, într-un fel sau altul, favorizau sistemul sovietic. A fost o veritabilă surpriză, cu atât mai mult cu cât noua orientare a condus la schimbarea aproape peste noapte a echipei manageriale americane de la vârful complexului Europa Liberă-Libertatea. (cf. Nicolae Stroescu- Stînișoară- Povestea Europei Libere, Editura Vremea, București, 2015)
Noul context, care era de altfel nu numai în asentimentul, ci mai ales în dorința ardentă a directorului Departamentului românesc al postului, istoricul Vlad Georgescu, a permis înregistrarea și difuzarea pe post în 1986 a unui interviu cu Regele Mihai, interviu făcut de însuși Vlad Georgescu, ciclul de convorbiri cu Principesa Ileana (Maica Alexandra) transmis în spațiul emisiunii Din istoria României, interviul din vara anului 1989 acordat de Rege lui Emil Hurezeanu și lui Nestor Ratesh la Versoix, intervenția regală în favoarea Timișoarei din decembrie 1989, vizita la sediul postului a unei părți a familiei regale.
Deși inițial se convenise că Maiestatea Sa se va vedea doar cu conducerea și angajații Departamentului, președintele complexului Europa Liberă-Libertate, Eugene Pell, a făcut atunci un gest de mare noblețe și cu profunde semnificații dorind, la rândul lui, să îl vadă pe Rege. Toate acestea se întâmplau într-o vreme în care acei angajați ai Televiziunii Române care au făcut eforturi (uneori pe bani proprii- e cazul doamnei Marilena Rotaru) de a face interviuri cu Regele Mihai al României erau concediați de șefii Răzvan Theodorescu și Emanuel Valeriu.
În aceeași apariție televizată, dl. Emil Hurezeanu a evocat o discuție cu Regina Ana referitoare la faptul că altcineva, nu Ion Iliescu s-ar fi opus revenirii pe Tronul României, a Regelui Mihai. Deși dl. Hurezeanu și-a conceput relatarea cu maximă acuratețe, și-au făcut îndată apariția profesioniștii manipulării și dezinformării. Care se dau de ceasul morții să îl scoată la vopsea pe bătrânul bolșevic ale cărui fapte se află la baza întârzierii integrării euro-atlantice a Românie. Bun. Să admitem că aici a bătut cu pumnul în masă ideologul fesenist Brucan Silviu, deși sunt indicii că respectivul i-a dat un cu totul alt sfat lui Ion Iliescu în rușinoasa seară de 25 decembrie 1990. Brucan era insul format la școala lui Vîșinski și a lui Jdanov. Omul Moscovei care nici măcar în condiția de principal autor al celebrei Scrisori a celor șase nu concepea ruperea României de comunism. Să admitem și că malefica persoană a fost Petre Roman care a prezis că va fi haos, vărsare de sânge, deși dl. Roman are astăzi o cu toată altă versiune. Puțin contează. Fiindcă Ion Iliescu (căruia unii îi deplâng astăzi condiția de pion) era principalul factor de decizie din România acelor vremuri. Președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale, președinte al CPUN, președinte ales al României după Duminica Orbului 1990. El poartă răspunderea pentru tot ce se întâmpla rău în acele vremuri, el a ordonat prigonirea Maiestății Sale, el trebuie să dea socoteală la ceasul judecății finale a Istoriei.
Prezentare generală a confidențialității
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Chiar credeti ca Gorbaciov era sincer ? De aici poate incepe discutia …
Regelui i-a fost refuzat intrarea in Romania de mai multe ori, si asta si dupa punerea pe liber a lui Petre Roman. Nu ca mi-ar fi prea simpatic Roman, dar cred ca Bruckner si Iliescu au fost principalii factori de decizie.
Vi-l imaginați acum pe comunistul Iliescu urmărind la televizor cum poporul, în număr impresionant, îl conduce pe MSR Mihai I pe ultimul drum? Eu zic să încercați. Uneori pedeapsa divină alege căi nebănuite.
PS. Aproape că m-ar bate gândul să-i sfătuiesc pe Dragnea, Tăriceanu & pleava asociată și instigatoare să privească atent televizoare astăzi. Dar mai bine să-i ia viitorul pe nepusă masă.
Concluzia articolului e adevarata pana la virgula!
Dumnezeu sa-l odihneasca pe rege; a fost inmormintat.
Revolutia, desi mai tinara, a fost inmormintata acum 8 ani cind a fost inchis dosarul. La un loc cu al Mineriadelor.
Dar ea nu se poate odihni in pace!
Prea multi morti.
Iliescu si-a dorit extrem de mult sa conduca. De aceea aparitia Regelui MIhai in spatiul mioritic l-ar fi deranjat extrem de mult – sa nu uitam cum au fost tratati domnul Ratiu si Seniorul.
Pe scurt oamenii disperati sa conduca nu sunt de fel cei mai buni conducatori.
s-a ratat mult prin nerealizarea unui referendum legat de forma de guvernare asa cum isi dorea Regele si cum ar fi fot firesc sa se intample. Multe aspecte ar fi fost clarificate si astazi, ca si ieri, nu s-ar mai fi ajuns la situatii penibile.
Posibil ca multi romani sa aleaga Republica si nu Monarhia, dar respectul pentru istorie si pentru Regele MIhai I sunt datorii din partea oricarui roman, parerea mea. Odata cu moartea Regelui se incheie un capitol important de istorie – din pacate nu se incheie in cea mai aleasa forma.
Suntem tributari unei necunosteri a istoriei recente si a unei nerespectari a valorilor in RO.
Asa se face ca avem in continuare unii conducatori care sunt marunti rau de tot.