joi, martie 28, 2024

Egoistul

Nu.

Nu am înţeles ce trebuia din piesa Egoistul. Am crezut că erupe generozitatea de a oferi bucurie publicului, pănă la moarte. Dar era doar dorinţa de a fi aplaudat. Am crezut că era risipirea de sine în slujba celorlalţi. Dar era mai ales dorinţa de a avea putere asupra oamenilor, de a-i influenţa. De a le câştiga încrederea pentru ca la momentul oportun să te foloseşti de ei. Un egoist autentic juca în Egoistul.

Poate un creator să susţină un plagiator în fruntea ţări? Nu. Poate un om inteligent care îşi iubeşte ţara să o întoarcă spre metehnele comuniste? Nu.

Teatrul poate fi politic şi actorii pot face politică, dar nu orice fel de politică. Ci doar aceea care nu subminează propriul act de creaţie, în primul rând, şi al celorlalţi cetăţeni, în al doilea rând. Nu pot fi poliţist şi în timpul liber să susţin hoţii, după cum nu pot fi profesor, iar la ceas de seară să lucrez cu Chippendales.

A fi creator şi a susţine impostura este un non sens, o orbire a raţiunii publice. Înseamnă că îmi urăsc propriile realizări, că mi-au fost un substitut pentru altceva, la care nu am reuşit să ajung. Şi cu atât mai mult sunt furios pe reuşita nedorită cu adevărat cu cât ea este mai mare, cu cât aplauzele celor care mă iubesc sunt mai nesfârşite, cu cât oamenii lăcrimează de bucurie în sală în faţa a ceea ce simţeau ca fiind adevărat, autentic. Dar eu doream altceva, doream stadioane pline, nu o biată sală din prăfuitul Bucureşti, fie şi teatrului cel mare. Prea mic faţă de dorinţa mea de putere. Politică.

Desigur, sunt şi erori. Heidegger a fost orbit nevăzând ceea ce urma să vină. “Ce singurătate să nu înţelegi înţelesul atunci când există înţeles. Şi ce singurătate să fii orb pe lumina zilei,- şi surd, ce singurătate in toiul cântecului.” Cu domnul Beligan însă nu avem de a face cu aşa ceva, ci cu mult mai mult. Filosoful nu a vrut să ne întoarcă spre nazism. Dar actorul vrea să ne întoarcă spre comunism. Deşi am văzut cu toţii de unde venim, am trăit coşmarul comunist noi înşine. Acum cunoaştem întunericul. “Să nu-nţelegi când nu există înţeles şi să fii orb la miezul nopţii şi surd când liniştea-i desăvârşită, – o, singurătate a singurătăţii!”

Un stadion de oameni singuri.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

    • Am vazut-o de trei ori, in momente diferite, ultimul in acest an. Am simtit ce inseamna sa nu stii, sau sa nu vrei, sa te retragi la timp, sa imbatrinesti frumos si sa lasi in urma imaginea unei personalitati (artistice) demne de respect…cu alte cuvinte sa sadesti amintiri frumoase.
      Poate ca unele dintre cele reamintite in scrisoarea domnului Plesu se estompasera in constiinta publicului. „Maestrul” a tinut insa sa ni le reaminteasca si sa ne demonstreze o data in plus ca moralitatea si constiinta nu tin pasul cu talentul.
      Sau poate a dorit ca in acest moment crepuscular sa-si mai clameze o data crezul de-o viata. Macar a fost consecvent, daca pastrarea consecventei in raul obtuz poate fi considerata o caltate.
      Nu e usor sa imbatrinesti frumos, iar adaugarea numelui „maestrului” pe lunga lista a celor care imaginau sperante si intruchipeaza deziluzii (multi se regasesc in comentariile din revista 22 la scrisoarea domnului Plesu, sunt semnatarii scrisorii rusinii din vara lui 2012 sau a unor stupefiante piruete de expreimare publica) nu este nici pe departe cea mai trista surpruza din lista respectiva. In cazul sau stiam la ce sa ne asteptam dar o uitasem in ultima vreme. Ne-o puteam reaminti la lectia de violoncel daca am fi fost capabili sa o descifram in cheia profunda pe care ne-a oferit-o domnul Iordache.
      Multumiri pentru luciditate.

    • Daca ati cunoaste ceva din restul vietii actorului Beligan, cea de pina la batrinete, ati vedea ca nu batrinetea e de vina, ci aluatul.

    • Bătrînețea de vină ? Sub nici o formă ! Bătrîna șulfă (un Iliescu al scenei, foarte talentat precum Ilici în politică) ÎNTOTDEAUNA și-a prostituat meseria pentru binele propriu. Dar noi, un ”popor blînd și iertător” în loc să-l ostracizâm un pic, l-am aplaudat DUPĂ 1989 la fel de tare ca și ÎNAINTE. „Vai MAESTRE… Ah MAESTRE…” etc.

  1. Oameni buni, ramolismentul este normal peste o anumita varsta… maestrul n-are nici o vina, ba din contra, eu il consider o victima (vedeti si „interviul” antenei de acum cateva luni)… Monstruos si revoltator…

  2. „Poate un creator să susţină un plagiator în fruntea ţări? Nu. Poate un om inteligent care îşi iubeşte ţara să o întoarcă spre metehnele comuniste? Nu.”

    Bineinteles ca da! Nu stiu de unde scoateti dv. ideea ca talentul ori inteligenta trebuie sa fie si morale. Imoralitatea poate coexista foarte bine pina si cu cu geniul (nu ca Beligan ar fi fost genial ci doar „foarte bine informat”, asa cum il caracteriza un regizor roman plecat). Nu va mai dau exemple c-ar trebui sa le cunoasteti de-acum. Destui intelectuali ori artisti romani de valoare au ales sa se prostitueze dupa ’90. Daca inainte de ’90 era oarecum scuzabil, a se hrani cu fecale in totala libertate de alegere nu mai e de iertat.

  3. Stimate domn V. Iordache, va inteleg revolta si profunda deziluzie pe care ni le impartasiti cu sensibilitate in acest text bulversant, as spune chiar cu patosul indragostitului inselat, dar as mai spune si „Bine ati venit in lumea reala!”

    Cred insa ca sursa dezamagirii se afla in alta parte, mult mai aproape de noi decat scena pe care idolul isi dezvaluie nuditatea, probabil chiar in mintea si inima noastra, ale celor care i-am fabricat vesminte care nu-i sunt pe masura…

    „A fi creator şi a susţine impostura este un non sens, o orbire a raţiunii publice.” – fals! Impostura este ea insasi o creatie in sine, ratiunea publica nu este uniforma, ceea ce numiti „non-sens” este valabil ca atare doar dintr-un punct de vedere: al dvs!

    „…actorul vrea să ne întoarcă spre comunism.Deşi am văzut cu toţii de unde venim, am trăit coşmarul comunist noi înşine.” – deci, NU TOTI cei care au trait aceeasi epoca au aceeasi viziune retroactiva despre ea…! Este o realitate care doare, care pare neverosimila, dar care nu este mai putin reala! Acceptand-o, avem sansa sa ne debarasam de iluzii si de idoli, si sa ne ocupam mai mult de noi…cu egoism!?

    „Acum cunoaştem întunericul” – just!
    Ar putea fi o veste buna…? Am putea adapta ideea lui Nietzsch „trebuie haos ca sa se nasca o stea” si astfel sa ne folosim ACUM de sansa pe care intunericul ne-o ofera, sa gasim lumina!…sau trebuie sa-l mai prelungim cu inca 5 ani ca sa ne testam rezistenta?

  4. Considerațiile dvs. nu sunt argumentate coerent. Nu e nici o contradicție sau ipocrizie, pur și simplu alternativa i se pare domnului Beligan mai rea, tot așa cum și dvs. l-ați votat pe Iliescu în 2000. O spune cu cuvintele sale: „Tinerii sunt capitalul nostru cel mai de preț. Trebuie să ne folosim de acest capital, de la nivelul cel mai de jos și până la vârf!”

    Cu alte cuvinte, preferăm niște tineri flexibili, descurcăreți și fără un simț moral prea dezvoltat – așa cum sunt, trebuie să recunoaștem, majoritatea tinerilor din România, că doar nu a inventat Ponta plagiatul în licențe și doctorate – unor politicieni osificați în rele, produșii aceluiași sistem perfid de selecție care a acționat în ultimii 25 de ani.

    Discutabil desigur, dar asta e concluzia omului și asta e preferința lui poltică, atacul dvs. și acuzațiile de impostură, mania grandorii etc. sunt total deplasate în context.

    • „preferăm niște tineri flexibili, descurcăreți și fără un simț moral prea dezvoltat”

      Asta cam spune tot despre sistemul dumneavoasra de valori. Nimic de adaugat.

      • Citiți cu atenție, eu duc acest fetiș al tineretismului (pe care îl aveau și comuniștii), la concluzia sa imediată. Nu este deloc punctul meu de vedere, dimpotrivă, vârsta n-are de-a face nici cu competența și nici cu verticalitatea unui individ.

        • Domnule Ene, cereti prea mult unor actori grabiti.

          Cele mai multe comentarii ilustreaza vorbele Ghepardului din romanul omonim: Noi am fost leii, gheparzii. Dupa noi insa vor veni sacalii, hienele.

  5. Nici o surpriza pentru cei care stiu de vomagiile beliganului pentru ghitza-dej, mareata uniune si – mai ales – gangavul scornicestean. Dar si-a primit din plin rasplata: director ani de zile la Teatrul National (teatrul unde Andrei Serban, Ciulei, Penciulescu, Esrig sau Pintilie nu aveau ce sa caute), trimis in delegatii in putredul occident cat cuprinde (la concurenta cu Dina Cocea), acceptat cu neveste straine si cu copii peste granitza cand altii in locul lui erau ingropati pe veci artisticeste de securitate, etc etc Un actor de mare calitate dublat de o lichea umana
    Cat despre mascaricii si dizeuzele gen cercel, similea sau dragan a-i comenta inseamna sa te injosesti prea mult.

  6. Domnule Iordache, v-am criticat de multe ori, pentru articolele dv. ortodoxiste. Chiar si acum mi-as dori sa va vad folosindu-va ratiunea si simtul moral si in discutarea prostitutiei institutionale care guverneaza intreaga biserica ortodoxa, cu consecinte oribile pentru tara, nu numai individuala, vetusta, augusta, multiplu pensionata casa de toleranta raspunzind la numele de Talentata Madam Beligan.

    In acelasi timp, asta mi se pare unul dintre articolele dv. cele mai sincere, cele mai adevarate. Mi se pare correct sa va complimentez pentru el.

  7. Fiecare om are dreptul la optiune politica. Si poate alege sa-si faca publica acea optiune. Cu riscurile de rigoare, desigur.
    Cine se aseamana, se aduna. O fi (fost) maestrul ofiter acoperit? :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro