vineri, martie 29, 2024

Eşecul eroic, un ideal cultural britanic

Pentru cei familiarizaţi cu cultura britanică, există un eroism al virtuţii tăriei (fortitude) în mijlocul dezastrului celebrat în literatura şi în filmele englezeşti. De la poemul If al lui Rudyard Kipling, pînă la popularul serial Poldark, în cultura modernă a Albionului e deseori exaltată capacitatea umană de a rămîne senin şi puternic în faţa eşecului total.

Această vocaţie de a pierde totul cu un aer netulburat, fără a te plînge şi auto-compătimi, este o adevărată marcă a nobleţii morale în ţara de peste Canalul Mînecii. Văicăreala este embarrassing şi rezervată celor care nu sînt disciplinați moral. Nu e de mirare că baladele „plîngăcioase” s-au născut mai mult în Irlanda decît în Anglia. Glumea şi G.K. Chesterton pe această temă: „The great Gaels of Ireland are the men that God made mad, for all their wars are merry, and all their songs are sad.”

În schimb, tradiţia idilic-nostalgică a unei Merry England pastorale, evocată de unii scriitori victorieni, ar fi aparţinut Evului Mediu tîrziu şi modernităţii timpurii (în realitate, e vorba de un construct utopic, care trimite la o epocă de aur idealizată). În recenta carte a lui Stephanie Barczewski, o specialistă în istoria britanică modernă de la Yale, Heroic Failure and the British (Yale University Press, 2016), autoarea revizitează, în schimb, mai multe exemple ce atestă dragostea britanicilor, începînd cu secolul al XIX-lea, pentru eroii care eşuează. Paradoxal, aceste tipuri de eroi au fost cultivate chiar în epoca de expansiune a imperiului britanic. Cu ajutorul lor, britanicii au putut să nu se reprezinte pe ei înșiși ca  nişte cuceritori care dominau şi oprimau populaţiile din ţările anexate imperiului. Totuşi, a merge cu modestia unui imperiu al civilizației pînă acolo încît să îndrăgeşti propriul eşec pare să fie un preţ cam mare al refuzului de a apărea ca un cuceritor puternic.

Preţul acesta se observă şi în ultimul timp, în stoicismul încăpăţînat şi neclintit cu care Theresa May şi guvernul britanic înaintează în proiectul Brexit-ului. Mulţi analişti politici şi economici avertizează că țara se îndreaptă spre un viitor incert, care ar putea coincide cu un eşec. Alţii sugerează mai optimist că invocarea Articolului 50 nu ar fi un gest irevocabil. Fostul prim-ministru Tony Blair critică apăsat demersurile Brexit-ului și cere organizarea unui nou referendum. Cu toate astea,  Theresa May perseverează în politica Brexit-ului cu orice preţ. Guvernul ei va încerca, desigur, să negocieze un acord comercial favorabil cu Uniunea Europeană. Dar, chiar dacă nu va reuși, Marea Britanie se va rupe oricum de UE. Mai multe bănci au anunţat deja că părăsesc City-ul. Universitatea Oxford îşi deschide o filială în Franţa. Downing Street este însă implacabil: chiar dacă toate astea se vor întîmpla, guvernul îşi va „salva” ţara. În furorul misiunii de a pune în aplicare planul Brexit-ului, Theresa May şi guvernul ei de Brexiteers par că au abdicat de la responsabilitatea în faţa posibilului dezastru.

Dar chiar și în eventualitatea că Titanicul pe care îl conduc se va scufunda, ei vor rămîne cu capul sus şi nu se vor plînge. Vor fi agenţii eroici ai înfrîngerii, dar nu se vor da totuși bătuți. „Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput,/ Fără să scoţi un murmur de ceea ce-ai pierdut”, scria Rudyard Kipling în poemul ”Dacă” (If). Fără Marmite, fără căpşuni şi pepeni din Spania. Fără o monedă puternică. Fără bănci şi investiţii. Dar cu cultul marilor eroi învinşi şi al unei Providenţe de care au ascultat pînă la capăt. Pregătirile pentru Brexit par așadar un adevărat „exerciţiu spiritual” pentru a avansa în mult îndrăgita seninătate stoică cu accent britanic. Şi, dacă mai era nevoie de o dovadă că acest ideal spiritual stoic e într-adevăr resuscitat  în prezent, popularitatea Brexit-ului a crescut în ultima vreme…

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. Nu cred in aceasta vaicareala pe marginea BREXIT.
    Vad dimpotriva la orizont o puternica uniune anglo-saxona USA + Anglia + Australia + Canada + Noua Zeelanda la care multi vorprivi cu speranta.

  2. Doamna, ceea ce face Theresa May nu este nici sinucidere, nici incapatanare prosteasca, e o chestie care in lumea civilizata se numeste respectarea vointei alegatorilor si tine de bun-simt si de respect fata de democratie.

    M-au amuzat teribil comentariile marilor nostri analisti care in ziua Brexit-ului ne explicau doct pe toate televiziunile ca Parlamentul britanic are puterea si chiar datoria sa nu tina cont de votul popular. Astia aveau impresia ca-i ca la noi: o fi votat prostimea pentru 300 de parlamentari, dar noi care stim mai bine, facem cum e mai bine pentru tara. O dam noi gospodareste ca sa se revizuiasca dar sa nu se schimbe nimic. Numai ca democratia britanica, model mai vechi si depasit n-a ajuns la gradul de sofisticare si flexibilitate al democratiei noastre originale.

    De asemenea imi place cum pentru elita noastra politica si mediatica, democratia e minunata iar poporul e suveran. Atata vreme cat voteaza cum vrem noi. Cand poporul nu mai voteaza cum vrem noi si se intampla surprize ca Brexit si Trump, poporul nu mai e asa simpatic si nici democratia. Din popor devine gloata, descoperim brusc ca nu poate fi lasat de capul lui. Trebuie indrumat (de cine altii decat noi, elita?), ne aducem aminte ca si Hitler s-a folosit de consultari populare, etc., etc. Onoarea si respectul hotararii populare devin sinucidere si iresponsabilitate, democratia devine tirania majoritatii si tot asa. Se schimba un pic sensurile cuvintelor, isi iteste capul New Speak-ul.

    A trecut un an de la Brexit, s-a ales si Trump si nu se vede nici o apocalipsa. In afara de cea din media main-stream.

  3. Cu câteva zile înainte de referendumul pentru Brexit toți iexperții din toate colțurile lumii prevesteau un cataclism epic imediat în caz de „yes”. Cataclismul a întârziat să apară și au trecut luni bune. Luna imediat următoare referendumlui a înregistrat o creștere istorică a consumului pe piața britanică. Ceea ce indică optimismul consumatorilor cu bani – adică a cetățenilor ce contează cu adevărat. Creșterea economiei britanice în semesrul de după votul pentru Brexit a fost de asemenea peste așeptări și binișor peste media UE

    Adding insult to the injury, câteva zile mai târziu s-a anunțat finalizarea fuziunii burselor din Londra și Frankfurt spre furia oficilior germani și ai celor ai UE. Toți șefii se mută la Londra adică e vorba practic de absorbția bursei germane. Cireașa de pe tort a fost apoi mutarea cu cățel și purcel a fostului șef al CE Barosso tot la londra ca lefegiu al unei bănci americane din City :P Nenumărați cetățeni ai UE ce n-au apucat încă să citească acest articol se chinuie să obțină rezidența britanică pe ultima sută de metri înainte de acrivarea articolului 50. De ce oare?! Ca să vadă colapsul de la fața locului?! :P

    Următoarea manevră a „progresiștilor” britanici a fost forțarea unui vot pentru Brexit în parlament pritr-o decizie a curții supreme. În 2016 păreau că există toate șansele ca parlamentrul să respingă ieșirea UK din UE. Acum o lună Theresa May a fost primul șef de stat străin primit de Trump, după ce Obama îi amenințase pe englezi că în caz de Brexit vor sta la o codă lungă la Casa Albă cu jobenu’ în mână. A primit cu acea ocazie promisiunea publică unui tratat comercial cu SUA. Întoarsă la Londra coana Tereza a supus imediat legea Brexit-ului votului parlamentrului britanic care a votat-o de două ori :D cu peste 80% de fiecare dată.

    Cum se vorbește tot mai mult de o piață comună a lumii anglo-saxone (SUA, UK, Canada, Australia, NZ) însă fără reglementări și fără birocrația tip UE englezii sunt în postura pasagerilor care au văzut deja o altă navă trecând pe lângă Titanic. Și-au încărcat meticulos toate bagajele în prima barcă de salvare a Titanicului și se îndepărtează de epava luminată a giorno pe puntea căreia pasagerii râd să-și facă curaj iar orchestra mai cântă încă plină de optimism… E cinic, e crud, darf în nici un caz prostesc.

  4. Care ideal cultural al eşecului eroic? Dintre toate ţările, Marea Britanie a obţinut cele mai mari succese. A avut un imperiu care cuprindea un sfert din omenire, a câştigat aproape toate războaiele pe care le-a purtat (excepţia fiind războiul pentru independenţa SUA), lumea vorbeşte astăzi în engleză, e o mare putere, cu un nivel de trai ridicat.
    A avut loc un referendum câştigat de tabăra Brexit. Datoria guvernului şi a Parlamentului e să pună în practică rezultatele acestui referendum, în condiţii cât mai bune pentru Marea Britanie.
    Doar dacă ar urma un dezastru cert ar avea sens să refuze aplicarea referendumului.
    Dar, evident, nici vorbă de aşa ceva. Există ţări ca Norvegia, Elveţia, care o duc foarte bine în afara UE.
    Avertismentele analiştilor politici şi economici că ” țara se îndreaptă spre un viitor incert, care ar putea coincide cu un eşec” sunt gogoşi „corecte politic” menite să pună beţe în roate Brexitului.
    În orice demers există un grad de incertitudine. Dar nu se poate să refuzăm orice acţiune pe motiv că nu suntem 100% siguri că vom obţine succes deplin.
    Datoria guvernului e să acţioneze în aşa fel încât Brexitul să fie avantajos pentru poporul britanic.

    D-na Palade scria odată despre ravagiile „corectitudinii politice”. E ciudat că în ultimul timp nu mai observă „corectitudinea politică” în acţiune: linşajul mass-media împotriva lui Trump, gogoşile despre dezastrele care i-ar aştepta pe britanici în caz de Brexit. În ambele cazuri e vorba de eforturile elitei stângiste de a înfrânge voinţa naţiunii, aşa cum a fost ea exprimată prin vot.

    • Pierdut numai razboiul de independenta a USA?
      A pierdut si in al doilea razboi cu USA in 1812, dar si cu o tarisoara abia nascuta numita Olanda. Olandezii au urcat cu flota pe Tamisa si amenintau sa ocupe Londra. De atunci au inceput investitiile masive in flota militara bitanica.

      • De unde ai scos că Marea Britanie a pierdut războiul din 1812 cu SUA? Americanii au încercat să profite de faptul că armata britanică era implicată în războiul cu Napoleon şi au declarat război atacând Canada. Iar britanicii au reuşit să apere Canada, care a rămas a lor.//

        Dar ideea principală e alta: eu vorbeam de războaie majore, cu impact istoric, gen Războiul de şapte ani, războaiele cu Napoleon, Războiul Crimeei, cele două războaie mondiale sau războiul pentru independenţa SUA.
        Dacă o să căutăm cu lumânarea, sigur că o să găsim şi alte războaie fără importanţă istorică pierdute de britanici. Mai uite aici unul: https://en.wikipedia.org/wiki/First_Boer_War

        • Parafrazandu-va as spune ca in timp ce Louis XV era ocupat cu dedesubturile crinolinei Mme de Pompadour Anglia a cucerit Canada. Revenind la un ton serios razboiul de 7 ani a fost un razboi in care singura putere reala a fost Prusia ajutata de geniul militar al lui Frederic al II-lea. Anglia a jucat un rol minor.
          Acum despre marea victorie de la Waterloo. Englezii practic pierdusera batalia, au fost salvati in ultimul moment de interventia prusacilor lui Blucher.
          La fel si al doilea razboi mondial, Marea Britanie a fost salvata de americani. Aceasta a fost insa inceputul sfarsitului pentru imperiul britanic pentru ca desi ajutorul american a fost oferit la preturi reduse, UK a ajuns dupa razboi o tara aproape falita. Ultima transa a platilor pentru acest ajutor a fost facuta de UK in 2006!

          • Marea Britanie a avut un rol major şi în Războiul de Şapte Ani, şi în războaiele cu Napoleon.
            În Războiul de Şapte Ani britanicii au cucerit Canada şi poziţiile deţinute de francezi în India. Dar au şi finanţat armata prusacă. Fără subsidiile britanice, prusacii nu aveau nici o şansă.

            La fel şi în războaiele cu Napoleon. Nu contează Waterloo, Napoleon era oricum terminat. Împotriva lui se îndreptau forţe masive ale ruşilor şi austriecilor, iar el nu mai avea oameni. Chiar dacă învingea, ar fi fost o victorie a la Pyrrhus.
            Rolul britanicilor:
            Britanicii şi-au trimis armata (comandată de Wellington) în Portugalia şi Spania, întreţinând războiul de gherilă al spaniolilor. Sute de mii de soldaţi francezi au fost permanent implicaţi în Spania, deşi ar fi fost mare nevoie de ei pe alte fronturi.
            Şi cel puţin la fel de importantă a fost finanţarea pe care Marea Britanie a oferit-o coaliţiilor anti-Napoleon.
            Să nu neglijezi aspectul financiar al războaielor. Îţi recomand cartea lui Paul Kennedy, „Ascensiunea şi decăderea marilor puteri”.
            http://www.polirom.ro/catalog/carte/ascensiunea-si-decaderea-marilor-puteri-transformari-economice-si-conflicte-militare-din-1500-pina-in-200-4240/

            • Anglia l-a creat pe Napoleon si a inceput seria razboaielor cu napoleoniene. Asta nu veti citi niciodata intr-o carte de istorie britanica.
              Incercand sa sustina in Franta un regim de care ei se debarasasera, englezii au debarcat la Toulon, unde un tanar locotenent numit Bonaparte i-a fugarit si i-a facut de rusine.
              Nu, nu neglijez dimensiunea financiara a razboailor de aceea am mentionat ca Marea Britanie a ajuns falita dupa 1945. In 1945 Churchill a pierdut alegerile in fata lui Attlee tocmai pentru ca voia sa continuie finatarea mentinerii imperiului cand tara era sfarsita.
              Si eu va VA recomad ceva, sa cititi si carti din afara spatiului lingvistic anglofon, promovate in ultimii ani de mai toate editurile romanesti.

  5. Popularitatea Brexitului e in crestere fiindca asistam la cresterea nationismului si patriotimsului peste tot in lumea oocidentala. E un trend, am intrat in ‘post-globalism’, posibil si in post-liberalism. O intrega ideologie, un intreg set de idei nu doar economice cat si sociale sunt puse acum sub semnul intrebariie.

  6. Totusi , in filmul Zorba Grecul , in fata dezastrului funicularului prabusit , grecul Zorba pare mai englez decit patronul sau englez . Care redevine englez abia dupa ce invata Sirtaki . Dar in cursa pentru Polul Sud , capitanul Scott se dovedeste un adevarat englez , fiindca moare pe drumul de intoarcere . In timp ce irlandezul Shackleton , lipsit de maretie , se salveaza de nenumarate ori . Iar cel mai lipsit de maretie a fost norvegianul Amundsen , care s-a dus si s-a intors de la Polul Sud ca intr-un galop de sanatate .

  7. cu toata modestia, poate ca ”modestia imperiului civilizatiei” nu inseamna sa ”indragesti propriul esec” ci doar modul understated care intr-adevar e caracteristic pentru exprimarea gentleman-ului in toate de la vorbire la stil vestimentar.

    • Stimate domn, eu cred că este doar o imensă ipocrizie. Inclusiv în ”indrăgirea propriului eșec”, la fel ca în cazul celor care găsesc argumente în același stil ipocrit-britanic pentru „fericirea” tuturor neîmplinirilor. Dacă asta-i ajută la menținerea moralului, fiecare pasăre pre limba ei piere, chiar dacă din motive legate în primul rând de garmatică, a devenit mai răspândită decât altele.

      Potențialul economic al Marii Britanii îi pote oferi acesteia o bună perspectivă de dezvoltare în afara UE. De altfel, permanent a fost atrasă mai mult de SUA decât de SUE. În cazul unui conflict militar, apartenența la NATO și spijinul SUA sunt asiguratoare. Prin urmare, chiar dacă ar fi existat condiții mai bune de dezvoltare în UE, sau nu (s-a discutat îndelung subiectul, nu zăbovesc asupra lui), Marea Britanie se poate dezvolta foarte bine în afara UE (Commonwealth, etc.). Este de văzut în continuare cât de mare va fi în cazul în care unele state din Regatul Unit nu vor mai dori să fie unite și să devină membre ale unei federații europene. Dacă se va întâmpla asta.

      Pe de altă parte, este amuzant de constatat radicalizarea politică, la fel ca orice nonsens, dar istoria a demonstrat că acest tip de irațional are un ridicat potențial distructiv. Evaluarea permanent antitetică a oricăror fenomene social politice și economice, în termenii stânga versus dreapta politică, este una lacunară, îngustă, cu opțiuni extrem de limitate.

  8. Marea Britanie nu va iesi din U.E. sau cel putin nu in forma actuala. Nu va fi nici un Brexit,in ultimul moment in ultimul ultimul ultimul moment vor invoca ceva,se va opune Camera Comunelor,va fi ceva care ii va „impiedica” sa iasa. Altminteri am putea asista la dezintegrarea Marii Britanii un lucru de neconceput. Deja scotienii au anuntat ca in caz de Brexit ei ies din GB,londonezii si ei au semnat o petitie (peste 100 000 de semnaturi ceea ce obliga Parlamentul britanic sa o discute)prin care cer sa iasa din GB in caz de Brexit,la fel si Irlanda de Nord,nu stiu Wales.

    • Camera comunelor tocmai a votat acum o luna si inca de doua ori :P si cu o majoritate nemaivazuta in ultimele decenii de peste 80% de fiecare data, legea de autorizare a guvernului pentru lansarea Brexit-ului.

      Motivul e simplu: UE asa cum arata azi e o frana in calea dezvoltarii UK. Brexit-ul e un act cinic, lipsit de corectitudine daca vreti, dar nu e deloc o idiotenie. Englezii au decis sa-si scape pielea fara sa le pese de ce se intampla cu restul tarilor din UE. In pofida previziunilor apocaliptice ce prevesteau dezastrul imediat, economia britanica merge mai bine ca media UE. Britanicii exporta in afara UE mai mult ca in UE, iar UE exporta in UK mai mult decat importa. Una peste alta englezii stiu deja ca vor pastra cam toate avantajele apartenetei la UE fara nici un fel de obligatii. Ar trebui sa fie idiotic sa nu plece. Si capeteniile UE stiu asta de mult si de aia si tipa cu atata disperare. Macar sa-si descarce furia inainte de a fi fortati sa inghita inevitabilul :D

      Scotienii nu vor pleca din UK oricat de mult ar chirai socialistii ce conduc provincia azi. Nimeni si nimic nu poate inlocui valul de subventii venite de la Londra. Nici UE nu cred ca ar fi foarte incantata sa primeasca Scotia independenta (si mult mai incapabila sa-si acopere costurile decat e Grecia azi) in uniune, facand abstractie de vetourile Spaniei, Romaniei, Slovaciei, Greciei si Ciprului ce opun virulent oricarei forme de separatism. in Irlanda de Nord si Walles a castigat strans tabara „leave” la referendum..

      In ce priveste petitia londoneza, Londra e un oras cu peste 8 milioane de suflete. Nu mai indoiesc ca daca cineva isi pune mintea se strang fara mare efort 100000 de semnaturi pentru interzicerea accesului pisicilor negre in oras :P, ca sa dau un exemplu frivol

      • „Valul de subventii venite de la Londra” e menit sa indulceasca pilula platformelor de la Marea Nordului. Cand Scotia va iesi,va iesi cu tot cu platforme si va deveni a doua U.A.E. a Europei dupa Norvegia.

        • Considerand la cat a ajuns pretul petrolului si la care sunt costurile de exploatare din Marea Nordului, respectiv la apucaturile socialiste feroce ale scotienilor, cred ca Scotia are mai degraba sansa sa devina Venezuela Europei decat Emiratele :P

  9. Scufundarea UE o sa faca spume si mai mari. Cu lideri bruxelieni care pun pe picior de egalitate afganii si europenii, nu vad ce uniunea am putea construi, nici macar teoretic. UE trebuie sa primeasca lovituri de la Trump, Putin, UK, extrema dreapta, criza Greaca, apoi se mai adauga lipsa de crestere economica, imbatranirea populatiei, 3-4 atentate serioase etc. UE nu are lideri are burocrati.

  10. Trecutul (ah, bel’ passato!), eventual esuat, fundament al teleologiei morale: We will grieve not, rather find/Strength in what is left behind;/In the primal sympathy etc. … /In years that bring the PHILOSOPHIC MIND …

  11. Evident ca o tara in care ti se spune sa ramai om, indiferent de ce ti se intampla, in loc sa ajungi drac, facandu-te frate cu el pana treci puntea, o tara in care niste nerozi, care nu stiau ca sabia nu taie capul plecat, s-au apucat sa scrie Magna Carta, o tara in care cei care stiu ca vor muri lupta ca leii pana atunci, in loc sa se apuce sa-si scrie in avans propriile ferpare nu poate fi decat o tara de secaturi, o tara minora, cazuta rusinos la examenul de capacitate in fata Europei, ajunsa, de la statutul imperial si de stapana a marilor, la cel de insula amarata, ce se chinuie s-o dreaga cu Brexitul si in care niste politicieni ordinari, hoti improvizati astazi in moralisti, ministrii ce s-au vandut o viata intreaga si deputati contrabandisti vor sa puna in practica vointa poporului.

  12. Urmariti un meci de fotbal sau de orice doriti dumneavoastra intre doua echipe cu care nu tineti in mod neaparat. Cu ce echipa inclinati sa simpatizati, cu cea care este mai buna in teren si conduce sau cu cea care se straduieste din rasputeri sa egaleze? Nu trebuie sa-mi raspundeti la intrebarea asta. Ca sit care este raspunsul. Si totusi nu sunt englez. :-). Specific englezilor ar fi „stiff upper lip”. Da’ asta-i alta mancare de peste. Trump este presedinte de cateva luni si face prostii peste prostii. Brexitul inca nu s-a declansat. Mai aveti putintica rabdare. Regards.

  13. Una dintre cele mai mari probleme (dacă nu chiar cea mai mare) în toată povestea cu Brexitul este Irlanda de Nord. Stabilizarea situației de acolo a venit în urma acordurilor „Good Friday”, în care UK a cam cedat tot ce se poate ceda și violențele au încetat. Dar situația este în continuare încordată, comunitățile (protestanți și catolici) sunt în continuare separate (chiar dacă „zidul” fizic din Belfast nu mai e atât de important, există un zid mental care rămâne puternic). Chiar și ca simplu turist simți lucrurile astea, iar mașinile blindate ale poliției încă circulă prin Belfast.
    Cele mai importante angajamente asumate prin Good Friday se referă la cetățenie (oricine s-a născut în „Norn Iron” poate obține cetățenia Republicii) și, mai ales, la „soft border” (practic nu-ți dai seama dacă ești în Nord sau în Republică decât după inscripțiile bilingve).
    Deși Theresa May se căznește să dea asigurări că nimic nu se va schimba, este inevitabil ca se va ajunge la „hard border”. Chiar dacă libera circulație a persoanelor ar putea fi cumva asigurată (dar nici asta nu-i simplu), vămuirea mărfurilor este inevitabilă. Ceea ce ar fi clar o încălcare a acordurilor și fitilul pentru un butoi cu pulbere. Mai ales că situația politică din Irlanda de Nord a devenit teribil de încurcată după recentele alegeri. Partida unionistă a pierdut 10 fotolii în parlament iar Sinn Féin are acum doar un fotoliu mai puțin, așa că un guvern stabil e greu de format. Cert rămâne doar faptul că Irlanda de Nord nu se poate susține (economic) singură iar fondurile europene pe care le primea ca regiune defavorizată vor trebui compensate (cu vârf) de Londra.
    Complicat tare.

  14. In loc sa-i caineze pe britanici, mai marii Europei s-ar intreba ce au simtit/anticipat aia de au dat bir cu fugitii.
    E clar ca sandramaua UE crapa in toate colturile…

  15. Nu am vazut atat de multe pareri inepte care elogiaza iesirea Regatului Unit din UE. A fost in primul rand o tampenie populista si un pariu gresit al lui David Cameron. A mai pariat si pe Referendumul scotian si i-a iesit. Rezultatul este cat se poate de jalnic. Uniune anglo-saxona? Alta tampenie. Pai da mai bine sa importi unt din Noua Zeelanda decat din Irlanda sau Danemarca care sunt la o aruncatura de bat.
    Cateodata popoarele aleg cai sinucigase. Cel mai bun este Iugoslavia. Aveai o tara cat de cat OK, si iti bati joc de ea. In 1990 Iugoslavia avea venitul pe locuitor cel putin dublu, si Serbia acum are cam 60% din venitul pe locuitor al Rmaniei.
    Consecintele Brexitului se fac simtite, sterlina a scazut cu 20%, si nici macar formal nu si-au anuntat iesirea.

        • De dragul adevarului istoric trebuie spus ca treaba e un pic diferita:

          – Primul razboi din fost Yugoslavie a fost pornit de Slovenia in vara lui 1990. A fost scurt si cu putine pierderi de ambele partii.. Armata federala yugoslava s-a retras in ordine imediat ce slovenii au despresurat cazarmile ei si au deblocat drumurile.

          -Primele masacrea au fost in fapt comise de croati tot in vara – toamana lui 1990 impotriva comunitatilor sarbe isolate de pe coasta dalmata.

          Dupa aia s-au pus cu totii pe masacrat temeinic – sarbii, croatii, albanezii, bosniecii, etc.

          Raposatul Milosevici are partea lui imensa de responsabilitate pentru declasanrea razboaielor din fosta Yugoslavie prin incercarea sa de a uzurpa puterile republicilor in favoarea centrului si prin umilirea delegatiei comunistilor sloveni la ultimul congress al comunistilor yugoslavi. dar oamenii lui nici nu au tras primul foc de arma si nici nu au injunghiat primii civili. Normal presedintii Croatiei (Tudjman) si al Bosniei (Izetbegovici) ar fi trebuit sa ajunga in puscarie si sa putrezeasca alaturi de Milosevici nu sa moara in paturile lor.

    • Da, lira a scazut ~ 15% intre Decembrie 2015 si Decembrie 2016 (s-a intamplat sa fiu in UK in ambele perioade. Partea interesanta e ca preturile nu pareau sa fi crescut proportional. Ceea ce inseamna ca cei ce exporta in UK:au inghitit galusca P

      P.S.: Ca sa ne mai amuzam un pic si euro a scazut cu ~10% fata de USD in aceeasi perioada. Afara de salam de Sibiu (produs in Ungaria :P) si Zacusca Romaneasca („Romanian ajar” produsa in Macedonia :P) nu prea cumpar alte produse europene. Dar al naibii nici astea nu s-au ieftinit :P

  16. Hm, ce chestie… Dupa ce am citit articolul asta mi-am adus aminte de un text din Romania Libera pe care l-am citit prin 1982, in care se scria despre dezastrul din San Francisco, cum nu se mai gasea lapte in magazine si cum tot sistemul capitalist american era pe marginea colapsului. Ce vremuri, cine ar fi crezut ca in 2017 o sa citesc aceleasi doine de jale?

    • Subscriu.
      In 27 de ani de struto-democratie romaneasca, am ajuns sa dam lectii americanilor si britanicilor.
      Da, libertatea de opinie.

    • @Alex – US: Exact, pacat ca nu pot sa „like” :) Tare experti mai santem noi romanii cu problemele altora, si-asa pe-ale noastre le-am rezolvat pe toate.

      Autoarea + altii ca Brexit / Trump = Apocalipsa. Apoi alti specialisti si experti parerind despre Europa, Rusia, Siria. Si cand ne gandim ca totusi Contributors e printre cele mai de Doamne-ajuta platforme in limba romana…

  17. La prima vedere Brexit a adus numai probleme. Votul referendumului va fi respectat.. …. un timp?… urmat de ?…. cum speră Tony Blair şi mulţi tineri?

    Conceptul britanic pentru UE e opus celui francez. Parlamentul britanic nu se va supune unui for superior din UE. De la intarea în UE şi pînă la Brexit de la Londra au venit aceleaşi dorinţe: comon market, dar fără integrare monetară, politică, financiară etc. UE are tratate cu Norvegia, Elveţia, Islanda. Ce va fi altfel cu UK?

    ….. „….. Cu toate astea, Theresa May perseverează în politica Brexit-ului cu orice preţ. Guvernul ei va încerca, desigur, să negocieze un acord comercial favorabil cu Uniunea Europeană. Dar, chiar dacă nu va reuși, Marea Britanie se va rupe oricum de UE….. „…..

    Contribualul britanic după Brexit nu mai participă la aventura UE cu datorii publice în permanentă creştere, fără limite. Toate tratatele în acest sens ( 60% din BIP ca maxim datorii publice, mai puţin de 3 % deficit budgetar anual) sunt ignorate în multe state partenere în UE /EUROland. Cum va fi la Bucureşti 2017- 2021?

    Care sunt riscurile britanicilor? Care sunt riscurile în UE?
    Statele partenere în UE 27 pregătesc sărbătorirea a 60 de ani de la tratatul de la Roma. Problemele care zguduie UE 27 sunt de natura internă (alegeri prezidenţiale în Franţa, criza politică în Italia, guvern minoritar în Spania).

    Brexit nu mai e o poblemă continentală. Londra se reorientează, decide suveran.
    De la Bratislava 2016 „suveraniştii- naţionalisti” de la Varşovia, Bratislava, Budapesta au declarat distanţarea (pînă la refuzarea) de modelul francez cu integrare treptată şi tot mai pronunţată în UE. Care model e preferat la Bucureşti?

    Cum se deosebesc bucureştenii de londonezi? E ceva de văzut, de spus?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro