Home » Opinie » Citesti:

Este oare democratia facuta din plastilina ?

Dumitru-Felician Lazaroiu martie 21, 2013 Opinie
5 comentarii 772 Vizualizari

Când eram copil, ma jucam cu plastilina, acea pasta de modelat figuri si harti în relief. Constat ca obiceiul acesta nu se pierde, dar trece cu predilectie la oameni zice-se maturi, deoarece în jocurile politice din tara constat tot mai mult modelajul legislativ ca fiind din plastilina.

S-ar zice ca România este un tinut neevenimential, unde lucrurile merg „ca de obicei”, iar lumea nu mai asteapta nimic, crezând ca mai rau nu poate sa fie. Iar omul mioritic tot crede în minuni dumnezeiesti, care nu mai vin.

Nu ma refer aici la nivelul vietii materiale de toate zilele, în legatura cu care nimeni nu explica mizeria si datoriile imense ale tarii, când „noua” Românie a început în 1990 cu câteva miliarde de dolari în vistieria sa, la care ar fi trebuit sa se adaoge miliardele, multele miliarde pe care vistieria ar fi trebuit sa le încaseze de pe urma vânzarii industriei, solului, subsolului etc., proprietate a statului. Cum s-a evaporat aceasta avutie o las ca explicatie economistilor si analistilor, daca politicienii se fac „ca ploua”.

Ceea ce m-a surprins deosebit de neplacut cam de aproape un an, este ca la mirarile mele precedente se adaoga rapid alte noi mirari. Se vehiculeaza la cele mai înalte nivele ideea ca s-ar fi construit de pe acum în tara un regim democratic, fiindca „alesii neamului” ar fi fost regulat desemnati prin vot popular si universal liber. Astfel, parlamentul si institutiile tarii, prevazute de Constitutie, sunt expresia democratiei. Iar daca liderii politici, presedintele, parlamentul si guvernul sunt rezultatul acestei expresii, totul ar fi perfect democratic. Oare ?

Conceptia aceasta limitativa este curioasa si chiar primitiva. Rezumarea democratiei la forma alegerilor si-a aratat falsitatea în acele tari arabe, care ar fi intrat într-o „primavara” prin rasturnarea tiranilor si prin alegeri libere. Numai ca, sub impulsul unor forte retrograde, aceasta „primavara” a devenit o adevarata „toamna”, care nu respecta drepturile omului si, cu atât mai putin, drepturile femeii, si nici nu a fost creata prosperitate economica prmisa sau sperata, dimpotriva ! Falsitatea si primitivitatea ideii cum ca „alegeri libere = democratie” este demonstrata de realitate în numeroase tari.

Democratia presupune alegeri libere, ca o conditie initiala a unui proces. Dar ea este cu mult mai mult : un larg set de valori si de practici, în  care alegerile libere  reprezinta doar un moment initial si atâta tot. Caci democratia înseamna, în primul rând,  separarea puterilor în stat. Astfel, ea evita subordonarea justitiei fata de puterea legislativa si cea executiva. Democratia înseamna deasemenea evitarea exceselor, cum sunt erorile neconstitutionale incluse în legi si alte masuri ale puterii, prin functia de cenzura exercitata de Curtea Constitutionala, independenta si ea. Aceasta Curte nu se supune puterii legislative si nici puterii executive. Or, respectarea acestui principiu a fost pusa de unii în cumpana, pâna la cel mai înalt nivel guvernamental si de partide în România.

Pe de alta parte, desi de obicei exista o unitate de vederi între guvern si majoritatea parlamentara care l-a aprobat, suprematia majoritatii implica, în procesul democratic, si un respect al minoritatii si al minoritatilor. Altfel, orice alegeri, fie ele si libere, ar putea prilejui instalarea unei dictaturi, cea a majoritatii (eveniment care uneori are loc chiar în tari democratice, din pacate). De aici rezulta obligativitatea respectarii stricte a atributiilor constitutionale  ale diversilor factori ai executivului si legislativului, de exemplu în relatia Presedentie/Guvern, sau Parlament/Curte Constitutionala.

Caci democratia nu e un joc de-a plastilina, nici macar un joc electronic. Democratia, repet, este constituita din reguli bine definite, stabilite prin consensul liber exprimat al cetatenilor, verificate prin practica istorica al tarilor ce merita a fi considerate democratice. Fiindca democratia nu e o medalie acordata prin bunavointa. Democratia, insist, înseamna un set de reguli si relatii, de drepturi si datorii, a caror respectare stricta de catre toti factorii unei natiuni, indiferent de pozitia sociala si de puterea economica a acestora, este impusa prin Constitutie si un set de legi asociat. Cel mai mic dezechilibru în acest sistem poate duce la consecinte dramatice, ca în orice functie zisa  nelineara. Si mai este o conditie : aceea a recunoasterii unui regim democratic de catre celelalte tari, al caror regim este considerat în deobste ca fiind democratic. O recunoastere inter pares, cu alte cuvinte. Fara aceasta nu exista nici respect, nici colaborare internationala. Si nici nu se poate vorbi de o democratie „cu rabat”.

Or, în România, s-au manifestat practici si s-au vehiculat idei la vârful piramidei politice, care contrazic regulile democratiei. Fie guvernul, fie parlamentul, bazându-se pe o majoritate reala, au sanctuarizat puterile lor, cu nerespectarea celorlalte reguli care le limiteaza puterea, numai în baza faptului ca acestea sunt institutii rezultate din votul universal. Dar votul universal nu poate sanctuariza puterea politica, independent de setul de reguli democratice consfintite prin Constitutie. Printre cele mai caracteristice atentate contra democratiei se enumera, de exemplu : sfidarea justitiei de catre parlament, manifestata prin refuzul ridicarii imunitatii unor parlamentari aflati în cercetare, sau propunerile facute de unele partide a unor candidati care se afla în cercetare penala. Cum unele anchete penale sunt îndreptate împotriva unor interese mafiotice ale unor parlamentari sau ministri, se fac presiuni pentru a se micsora sau schimba drepturile organelor de ancheta si ale procurorilor, care jeneaza interese oculte. Se urmareste chiar înlocuirea anchetatorilor si procurorilor activi si corecti cu altii, obedienti la comanda politica.

Pe lânga criticile acerbe care s-au formulat de guvern si de majoritatea parlamentara la adresa unor hotarâri ale Curtii Constitutionale, se propune subordonarea într-un fel sau altul a acestei Curti, de exemplu fata de parlament, solutie tipic antidemocratica, de nerespectare a separatiei puterilor în stat. Totodata se intentioneaza micsorarea puterii si functiilor acestei Curti, se organizeaza modificarea componentei actualilor membri ai Curtii, prin persoane agreate de putere.

Mai surprinzator, partizanii independentei si suprematiei absolute a drepturilor parlamentului, adica ai dictaturii parlamentare, combat luarile de pozitie ale Uniunii Europene sau ale unor guverne aliate democratice, pretinzând chipurile ca opiniile publice ale acestora, cu caracter critic la adresa României, ar reprezenta un amestec în afacerile interne ale tarii si o încalcare a suveranitatii acesteia. Tot pe aceasta linie au avut loc atacuri suburbane la adresa cancelarului german, a ambasadorului american la Bucuresti, a comisarilor si a presedintelui Consiliului European, ceea ce este nedemn si neprietenos, ca si când ar fi vorba de o conjuratie împotriva României, idee atât de vehiculata în timpul defunctului regim comunist.

Nu stiu din ce caverne ale acestui trecut odios apar astfel de luari de pozitie. In cel mai nevinovat caz, este vorba de necunoasterea elementara nu numai a principiilor democratice, luate în consideratie „dupa ureche”, dar a însusi textului Constitutiei. In adevar, Constitutia precizeaza ca prevederile oricarui tratat sau acord international la care România este parte prevaleaza în raport cu legile interne. Cum România este membra (de buna voie) a UE si a NATO, interventiile colegiale ale acestora trebuie privite cu atentie si bunavointa. Sau oare se prefera un joc de-a soarecele si pisica (cine pe cine pacaleste), asa cum se proceda între „tarile fratesti” la CAER sau la Tratatul de la Varsovia, fara nicio legatura cu democratia ?

Drept rezultat al acestor aventuri politice întreprinse sau intentionate din România, ale guvernului si ale majoritatii parlamentare, a avut loc un eveniment unic. Presedintele Comisiei Europene a înmânat primului ministru român, „chemat la ordine”, o lista de 11 recomandari fundamentale concrete, privind respectul regulilor democratice. Iar premierul român s-a angajat sa le respecte întocmai, desi organe de presa informeaza ca acest respect este doar partial. Ca o portita ocolitoare, se lucreaza la modificarea Constitutiei, astfel încât sa fie institutionalizate dorintele actualei coalitii aflate la guvernare. .

Nu stiu de câte ori trebuie reamintit tuturor, de la vladica pâna la opinca, faptul ca democratia este un sistem structurat si general al societatii, cu principii (liber acceptate) consemnate în Constitutie si un set de legi, prin care se asigura drepturile si obligatiile cetatenilor, ca si cele ale guvernantilor si ale structurii de stat. Iar democratia este si o stare de spirit, care consta într-un echilibru moral permanent între forte si interese, de multe ori antagoniste in nuce, un echilibru între toate componentele societatii. Democratia implica o putere distribuita, autocontrolata reciproc, în timp ce dictatura, dimpotriva, implica o putere concentrata în mâinile unui singur organism sau ale unei singure persoane. Cunoastem sistemul…

Pe de alta parte, e socant sa citesti în presa declaratia unui lider zis „liberal” de la Bucuresti, cum ca, citez : „Lucrurile parca au mers ceva mai bine pâna am intrat în UE”. Este  incredibila aceasta sporovaiala pestilentiala, fara a face alte comentarii…De aici si pâna la a zice la revedere Uniunii Europene nu mai este decât un pas, care însa nu este însa de imaginat.

Caci despre democratie se poate sporovai oricât. Pâna si agramatul împuscat national-comunist pretindea „victorios” ca asa zisul regim „socialist” din România ar fi fost o forma superioara de democratie si ca democratia occidentala ar fi fost de mult depasita. Mai târziu, acum vreo 23 de ani (ce repede trece timpul !), mi-a fost dat sa aud în direct declaratia noului lider „revolutionar – Ion Iliescu, care promitea la noi constructia unei „democratii originale”, nedefinita în conturul sau. Numai ca democratia exista sau nu exista, punst, caci nu se stie ca ar exista mai multe feluri de democratii. Unii au interpretat sintagma „democratie originala” ca fiind „mafioso-balcanica”, ceea ce se pare a fi traducerea exacta terminologica în continut, fata în fata cu experienta anilor de atunci si pâna acum.

In prezent, în tara, se discuta si se organizeaza procesul de modificare al Constitutiei.  Numai ca, în acest cadru, se promoveaza idei discutabile din partea unor cercuri de influenta, cum ar fi sporirea excesiva a puterii parlamentului, micsorarea rolului Curtii Constitutionale si a valabilitatii deciziilor sale,  micsorarea rolului si puterii organelor de ancheta penala, a caror eficacitate de pâna acum, desi limitata, a fost totusi constatata de Comisia Europeana, dar a deranjat pe cei denumiti „baroni locali” de catre opinia publica. Tot felul de idei ciudate în acest sens, cu observatia ca astfel de idei transformate în prevederi legale nu figureaza în legislatia tarilor partenere din UE. Iar permanentizarea preocuparilor minore politicianiste si subordonarea legislatiei unor interese personale economice, uneori mafiotice, îndeparteaza legislativul si executivul de la adevaratele probleme ale tarii. Dar, cum spuneau anticii : „împotriva prostiei zeii însisi se lupta în zadar”…

Clasa politica din orice tara trebuie sa stie ca exista si un „crash test” al democratiei, care trebuie sa aduca si buna stare. Daca un regim (aparent) democratic nu este capabil sa asigure populatiei un trai cât de cât civilizat si dimpotriva sa nu fie în stare a stapâni fenomene ca : somajul, inflatia, inegalitatea, descompunerea industriei si agriculturii, emigratia economica masiva, datorii de stat excesive, atunci se poate produce o explozie sociala, care poate conduce la instalarea oricarei tiranii. S-a vazut cazul lui Hitler, înscaunat în cadrul democratiei republicii de la Weimar. S-a vazut cazul lui Lenin, care a anulat rezultatul primelor alegeri libere ale sovietelor, nefavorabile lui, si asta pentru totdeauna. Este atât de sigura clasa politica din tara ca România nu se îndreapta catre un „crash test” ? Caci în loc de palavre si false teorii de tot felul, toate izvorâte din interese de partid si personale, tara are nevoie de altceva. Este vorba în primul rând de redresarea economica si sociala a tarii. Este vorba de crestera economica, de organizarea eficienta pentru absorbtia fondurilor europene, pentru dezvoltarea rapida a infrastructurilor necesare, incluzând si reducerea sensibila a diferentelor dintre oras si sat. Este vorba de a defini mai activ si creativ rostul nostru în cadrul european si al Natiunilor Unite. Este mai ales vorba despre o larga consultare privind liniile unor politici nationale de perspectiva, care sa tina seama de noile schimbari rapide care se produc în lumea secolului XXI si care sa nu ne gaseasca din nou nepregatiti. Este de asemenea vorba de un examen la care sunt supuse toate tarile, mai ales cele dezvoltate, într-o lume în care echilibrele si suprematiile economice se schimba rapid, si odata cu ele echilibrele si suprematiile strategice de forta. Se preocupa cineva la Bucuresti de aceste teme, care vor defini locul si rostul nostru în lume ? N-am auzit. Si cu cât întârziem mai mult în aceasta privinta, cu atât mai repede va avea loc periferizarea României, deja aflata jos, prea jos, în statisticile internationale.

Axeasta situatie delicata îmi aminteste cunoscutele cuvinte ale cancelarului Adenauer : „Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont”.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "5 comments" on this Article:

  1. Cetatean spune:

    Aveti mare dreptate. Din pacate, majoritatea politicienilor romani au vazut in politica mijlocul cel mai facil de a parveni. Au reusi acest lucru datorita lipsei de cultura (politica, economica, etc.) a majoritatii cetatenilor romani (electoratului), datorata regimului comunist. Dupa Revolutie aveam nevoie de niste politicieni vizionari, adevarati oameni de stat, o elita politica dedicata binelui national, care sa conduca cetatenii dezorientati dupa iesirea din comunism catre democratie si prosperitate. Din pacate, cei care “infierau cu manie proletara” societatea capitalista au ajuns “capitalisti de frunte”, iar rezultatele le vedem astazi. Nu cred ca exista alta iesire din aceasta situatie decat un sistem de invatamant modern si performant care sa duca la o crestere calitativa a electoratului. Un electorat cult si informat va sti sa discearna intre valoare si impostura, intre adevar si minciuna, intre onestitate si ipocrizie.

  2. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    Respectele mele, Dle Lăzăroiu ! Cît de bine se vede prin textul Dvs. anul nașterii, adică în ce perioadă ați fost format de un învățămînt solid. Scrieți limpede, cu cap și coadă, ceea ce face articolul lizibil în ciuda lungimii. Aveți STRUCTURĂ în sensul excelent definit de Dan Cristea chiar aici în 6 Decembrie 2012. A fost nevoie ca Dl. Cristea să ajungă la Oxford pentru a descoperi că îi lipsește ceea ce toți românii școlarizați posedau înaintea întronizării gîngavului scorniceștean.

    Indiferent de vîrstă (mă refer la cei veniți pe lume după 1960) majoritatea contribuitorilor de pe contributors (și nu numai) scriu uscat și încîlcit. Adică nu sînt capabili să-și formuleze ideile „pe hîrtie”. Adică bîjbîim printre „meandrele concretului”. Ce să mai vorbim despre TV unde se „vorovește” direct – catastrofă.

    Eu nu ași reproșa politicienilor prea multe, ci „intelectualilor nației” care ne plimbă gongoric prin spațiul lor spiritual confuz.

    Pînă la urmă ĂSTA ESTE IADUL. Iadul României post-decembriste.

  3. eugen chirovici spune:

    Ce surpriză şi ce plăcere, domnule Lăzăroiu, să vă întâlnesc pe Contributors! Vă doresc condei harnic şi zile frumoase!

    Pentru un comentariu aplicat, îmi rezerv plăcerea pentru diseară (of, programul ăsta…).

    Toate cele bune!

  4. vida clara spune:

    Ploiesti. Loc si-al meu de nastere domnule Lazaroiu.
    Desi am venit sa respir aerul acestui tinut mult mai tarziu ca dumneavoastra,
    plastilina-plastilina am descoperit-o tarziu, cand eu nu mai aveam inclus in
    programa scolara “lucrul manual”, utilizand pentru modelaje, lutul.
    Din pacate (sau poate, din fericire) definitia data de Adenaur, evidentei, ramane
    o vesnica evidenta, zoom-ul mental al locuitorilor planetei, va fi intotdeauna
    variat, de la un locuitor la altul si, doar putini sunt capabili sa se inalte din
    mediul (natural) lor mai mult decat se poate inalta un delfin dintr-al lui.
    Putini sunt oamenii care sa fie capabili a-si telescopa rationamentul, si a
    privi asupra Lumii de la inaltimea de la care priveste condorul, ridicandu-si
    doar ochii mintii la o asa altitudine dar ramanand in acelasi timp, cu picioarele
    pe pamant.
    Degeaba se ridica (care se ridica) utilizand tot soiul de “proteze” (macara, avion,
    etc) pentru ca ne-crescandu-se ca om, orizontul mental ii ramane atat cat il are
    indiferent cat si-ar largi orizontul vizual.

    Democratia-i (ca si adevarul) doar una singura, domnule Lazaroiu.
    Cea mai buna reprezentare naturala pentru asta ne-o da … ceapa. Iar cea mai
    buna reprezentare pentru asta ne-o dau “papusile Matrioska”
    Ca si ceapa, adevarul are miez iar peste miez poate fi …”ceapa de orice
    dimensiune” si, de orice dimensiune ar fi,ceapa tot ceapa ramane (ceapa
    are limitele ei naturale maxime, asa cum si adevarul, si democratia, are niste
    limite ale lor, naturale).
    Gasiti o incercare a mea de a defini (si) adevarul la aceasta adresa:
    https://sites.google.com/site/bibliamaxima/adevarul si am incercat sa-mi ajut
    aceasta definire si cu nepretuitul ajutor al reprezentarii vizuale.
    Si democratia este o coloana a infinitului, in trepte, in trepte ca ale unei
    “piramide ale infinitului”, ca o “scara la cer”.
    Daca unei scari (ma refer la cea de la bloc) se poate gandi cineva ca ii poate
    sari trepte (fiind o scara, din punct de vedere uman, concreta), scarilor cele din
    punct de vedere al gandirii umane, abstracte, nu li se pot sari trepte.
    Risipesc atata vorba doar pentru a spune ca “alegerea” este prima treapta,
    este principiul democratiei. Asezati 10 caramizi una peste alta. Sau, 10 cutii
    de chibrituri. Indiferent cu care din cele 10 incepeti una va fi “prima”.
    Incercati sa le re-asezati fara sa mai fie o “prima”, incercati sa le asezati
    direct de la a doua. Nu merge. Ori spre care intindeti mana devine o …. prima.
    Fara “principiu” nu se poate nimic.
    Urcati-va pe o scara (din asta “domestica”) ca atunci cand ne urcam sa dam
    cu bidineaua. Acum scara va este un principiu.
    Rugati pe cineva sa va traga scara de sub picioare, tinandu-va dvs. (ca in
    copilarescul banc) de bidinea. Odata eliminat principiul, eliminam constructia.

    Am incercat eu sa grupez, intr-o singura pagina diferite referinte asupra “doctrinei
    actelor si omisiunilor” (https://sites.google.com/site/bibliamaxima/dictionar-de-
    filozofie/oxford/iter-criminis).
    Pontii se folosesc de omisiune spre a comite crima si, asa cum o sa gasiti in
    pagina abia recomandata exista o intrebare:
    “Intrebarea este daca diferenta intre a actiona si a omite sa actionezi, in cazul in
    care exista, poate fi descrisa sau definita intr-o maniera care sa poarte o
    incarcatura morala generala”.
    In fata acestei dileme omul de bun simt ramane fara cuvinte. De aceea “blocajul”
    de asta-vara al PDL, de aceea blocajul de asta-vara al lui Basescu.
    In fata acestei imposibilitati de a descrie sau a defini doar buna intuitie salveaza
    (pe acela care dispune de ea). Poporul roman a vazut secventa cu toporul trecand
    prin fata ferestrei. Ii va fi greu sa dezlege misterul. Fiecare in parte isi continua filmul,
    in cap, dupa propriile aspiratii, dupa propriile-i credinte, dupa ceea ce de fapt, este.
    Romanul a crescut in devalmasie, precum (pardon de expresie) cainii fara stapan.
    Un soi de “dolce far niente” care nu accepta ( si nici nu mi-as dori sa accepte)
    stapan, dar nici ceea ce pretinde democratia, sa te autostapanesti.
    Romanul prefera o ambiguitate, dar Viata nu permite ambiguitati.
    Cine nu se poate stapani (planifica, coordona,controla) singur cade in situatia de
    a fi stapanit de ponti.

  5. Adi spune:

    Principiile raman principii. Este foarte frumos explicat ce este democratia, dar daca privim realitatea…este cu totul alta, sau cel putin asa o vad eu. In primul rand Curtea Constitutionala nu este independenta de legislativ din moment ce membrii ei sunt numiti politic, nu vad logica. Ce nu mai inteleg este de ce se uita ca in fosta guvernare nu se aplicau legi (vezi legea salarizarii in invatamant), se fura votul in Parlament la vedere (vezi roberta), etc.. Nu iau apararea nimanui, vreau ca toti care au furat sau au facut lucruri de care trebuie sa raspunda, sa fie trasi la raspundere. Dar observ ca sunt doar doua tabere..tabara USL-ului si tabara Basista..Parerea mea este ca ar trebui sa ne pese de tot ceea ce se intampla, de toate institutiile, nu numai de cele conduse de Pontisti sau de cele conduse de Basisti. Cand o sa vad ca un proces de justitie se termina in Romania in maxim un an, atunci o sa ii cred pe cei care zic ca parlamentarii se opun ridicarii imunitatii pe motive subiective. Dar cand procesele dureaza si 5-9 ani nu miroase a arma politica folosita de cei care sunt la butoanele procurorilor, serviciilor secrete..? De ce nu judecam la fel de critic toate institutiile statului ?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dumitru-Felician Lazaroiu


Dumitru-Felician Lazaroiu

n. 19.01.1926, Ploiesti, jud. Prahova – doctor inginer electrotehnic, cercetator, profesor universitar. Stabilit in Franta din 1984. Cariera profesionala în industrie : 1949... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)