Home » Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Eu cu cine votez? 5 teme pentru candidați

Dorin Popescu noiembrie 23, 2016 Opinie, Politica & Doctrine
6 comentarii 1,407 Vizualizari

Obosiți și chiar învinși de ritmul cronofag al temelor mici, am tot amânat să punem la dispoziția candidaților la alegerile parlamentare din decembrie a.c. un profil sumarizat al așteptărilor noastre.

Nu ne străduim prea mult să avem naivitatea de a crede că acest profil ar putea fi util în mod real actorilor politici implicați în derularea actualei campanii, însă dezbaterea publică a acestuia ar putea avea, pe fond, beneficiul implicit de a consolida percepția societății civile cu privire la agenda de urgențe a României.

Este cert că un profil de acest gen nu poate fi epuizat în câteva linii. De 27 de ani, frustrările românilor s-au acumulat și diversificat. Există agende de urgență pe toate planurile, de la însănătoșirea sănătății la reconfigurarea încrederii și moralei publice.

În cele ce urmează, vă propun o prioritizare personală a așteptărilor mele / noastre de la candidați. Pentru început, 5 propuneri, 5 așteptări și 5 soluții.

În primul rând, semnalez riscul ca agenda de campanie a candidaților să rămână una accidentală, fără contacte solide, permanente și sistemice cu cetățenii, din rațiuni electorale de ordin (exclusiv) tactic: candidații partidelor mici par a fi preocupați prioritar de numărul strângerilor de mână în bazinele electorale stabilite de staff-uri, iar candidații partidelor mari – de ridicarea ratingului prin show-uri tv. Democrația noastră (încă atipică) nu a găsit mecanisme coerente de consolidare a relației dintre actorii politici și votanții acestora / cetățenii de rând. Se înșală cei care cred că a miza pe contactul sporadic cu electorii, o dată la patru ani, ar reprezenta o certitudine a evoluției / carierei lor politice. Recomand deci mai multă insistență în crearea unor formate de contact care să transceadă întâlnirilor electorale standard. Din permanentizarea și sistematizarea relației elector-candidat-ales au de câștigat toți. În subsidiar, această sugestie obligă la stabilirea unui calendar post-electoral de asumare publică a responsabilității politice care revine viitoarei coaliții executive: aceasta trebuie să propună societății civile rapoarte publice periodice (după primele 100 de zile, semestrial etc), cu prezentarea țintelor inițiale, a obiectivelor de etapă și a unor elemente ușor cuantificabile ale acțiunii politice de atingere a obiectivelor planificate. Societatea civilă are de câștigat din acest exercițiu inclusiv consolidarea încrederii că poate schimba din mers actorii politici care nu convin, în cazul unor rapoarte publice de etapă neconcludente.

O a doua nemulțumire sensibilă vizează angajamentul clamoros și necondiționat al candidaților pentru promisiuni nesustenabile. Însumând actualele promisiuni ale actanților de pe liste, rezultă că am avea din nou, în 4 ani, o țară perfectă. România devine un paradis electoral la fiecare ciclu politic. Proiectele mari capătă contur rapid pe hârtie, identificarea surselor de finanțare nu pare a constitui un obstacol serios pentru candidați și, în fine, temele frumoase curg rapid de la gri la roz. O categorie electorală importantă din această țară (indecișii responsabili, care așteaptă încă o ofertă politico-electorală conformă așteptărilor lor) poate fi activată exclusiv printr-un plus de responsabilitate a candidaților. M-aș bucura să văd, în promovarea proiectelor politice ori măcar în celebrele dezbateri televizate, o explicitare detaliată nu atât a proiectelor (care, în sine, par atractive, de la autostrăzi la spitale, de la creșe la biserici, de la pensii la anticorupție etc), cât a surselor de finanțare care le-ar permite implementarea. Recomand candidaților ca, în strategiile de promovare a proiectelor, să aibă în mod imperios în vedere identificarea / selectarea / precizarea surselor de finanțare, stabilirea termenelor și obiectivelor de etapă, explicarea modalității obținerii suportului majoritar necesar adoptării proiectului, strategiile/proiectele de rezervă și, în fine, asumarea unei responsabilități/punități politice personale în cazul eșuării proiectelor politice pentru care se solicită votul popular. Mă vor convinge să votez proiectele care au o fișă credibilă de implementare: surse de finanțare, obiective și termene clare, proiecte alternative, suport parlamentar la vedere / explicit, responsabilitate asumată pentru eșec.

În ordinea logică a nevoilor noastre sociale/civice, este nevoie, de asemenea, de o mai mare responsabilitate a candidaților pentru temele care nu aduc capital electoral. Dincolo de angajamentele ipocrite pentru temele sensibile publicului larg (sănătatea, educația, religia / familia, rutele de transport), este nevoie de angajamente solide și responsabile pentru teme fără profit electoral imediat, precum apărarea și securitatea, morala publică, asanarea clasei politice, crearea unui mod mai responsabil de conduită politică, reducerea și eficientizarea aparatului birocratic (inclusiv printr-un Parlament mai suplu, cu maxim 300 de deputați și senatori), înăsprirea măsurilor punitive pentru fapte de corupție, urgentarea procedurilor de confiscare a bunurilor dobândite ilicit etc.

A patra prioritate în ierarhia mea de simplu alegător este restabilirea încrederii în capacitatea clasei politice de a promova (aplica și respecta) valori și principii, de a gestiona un management politic onest și responsabil. Există în societate o saturație maximă față de figuri ipocrite și veroase. Nu ne interesează marile proiecte naționale pe care ni le propun hoții. Aici, evoluțiile se decantează greu, iar soluțiile sunt subțiri în absența unei responsabilități la purtător care, în general, nu există. O soluție pare a fi cultivarea unei responsabilități a fricii (în absența sistemică a responsabilității instinctive) – clasa politică își poate reprima conduitele imorale dacă percepe societatea civilă nu numai ostilă în principiu hoției și parvenitismului, ci și aptă să producă anticorpi severi (DNA, demisii politice, campanii civice de forță etc).

În fine, a cincea prioritate ține de viitorul copiilor noștri. Țara copiilor mei are nevoie de proiecte politice de anvergură – 100 de ani de la Marea Unire, Proiectul de Țară, pacte politice (de uniune națională) pentru temele mari, repararea încrederii în morala publică și în destinul pozitiv de țară etc. Va fi departe de cerneala ștampilei noastre cel care nu oferă semnale credibile că poate privi în perspectivă. Va fi departe de cerneala ștampilei noastre cel care nu este dispus să participe la o meta-construcție politică și civică, orientată spre pozitiv, spre coagularea a tot ceea ce este onest, valid și responsabil în această țară.

Înainte de a fi de dreapta, de stânga sau de centru, un proiect pentru România este valid dacă îl generează oameni de calibru moral, dacă se aleg metodele optime de implementare, dacă populația are încredere în proiect și dacă acesta depășește orizontul unei nevoi imediate.

Deci – eu cu cine votez?

E sigur că NU voi vota cu cei care lasă aceste priorități fără răspuns credibil și imediat.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. Lucian spune:

    Țara copiilor mei are nevoie de proiecte politice de anvergură, iar cel mai important dintre ele ar putea fi cel prin care se vor căuta soluții pentru ca cei mai mulți dintre ei (copiii) să ajungă la maturitate cel puțin indeciși responsabili.
    Dacă cineva mai are speranța că la parlamentarele din luna cadourilor campania electorală va fi făcută altfel decât din rațiuni electorale de ordin (exclusiv) tactic, va fi dezamăgit.

  2. Kurt spune:

    … „… Dincolo de angajamentele ipocrite pentru temele sensibile publicului larg (sănătatea, educația, religia / familia, rutele de transport), este nevoie de angajamente solide și responsabile pentru teme fără profit electoral imediat, precum apărarea și securitatea, morala publică, asanarea clasei politice, crearea unui mod mai responsabil de conduită politică, reducerea și eficientizarea aparatului birocratic (inclusiv printr-un Parlament mai suplu, cu maxim 300 de deputați și senatori), înăsprirea măsurilor punitive pentru fapte de corupție, urgentarea procedurilor de confiscare a bunurilor dobândite ilicit etc…. „….

    Cum se prezintă România după 26 de ani de libertate și democrație” originală” tinerilor care votează pentru prima dată? De ce sunt mulți citoyeni nemultumiți 2016? Cine nu participă la parlamentare în decembrie, renunță de bună voie la șansa de a vota? Cum se pot motiva cei peste 3 milioane de sezonieri din toate părțile continentului, cei care fac concediu în țară la sfîrșitul anului? Cum se pot motiva tinerii să se interezeze de campania electorală 2016 fără să se lase demotivați și dezgustați de gălăgia și propaganda politică ieftină?

    …”… Țara copiilor mei are nevoie de proiecte politice de anvergură – 100 de ani de la Marea Unire, Proiectul de Țară, pacte politice (de uniune națională) pentru temele mari, repararea încrederii în morala publică și în destinul pozitiv de țară etc. Va fi departe de cerneala ștampilei noastre cel care nu oferă semnale credibile că poate privi în perspectivă. Va fi departe de cerneala ștampilei noastre cel care nu este dispus să participe la o meta-construcție politică și civică, orientată spre pozitiv, spre coagularea a tot ceea ce este onest, valid și responsabil în această țară. …” ….

    Ce înseamnă 100 de ani cu perioade de tranziție scurte, dar cu schimbări radicale pentru mulți? Libertatea 1989-2007-2016 a oferit șanse mari. Ce s-a realizat? Ce nu s-a realizat?
    Practic toate intreprinderile erau ale statului 1989. Cum s-a făcut tranziția de la stat ca monopolist economic pînă 1989, la intreprinderi cu antreprenori privați după 1990? De ce s-a procedat în România cu totul altfel decît in Cehia (moneda cehă nu s-a deteriorat după 1990, ca leul romanesc…) etc.? Naționalcomunismul în ultimul deceniu cu situțtii apocaliptice pentru mulți, azi e trecut recent. A trecut de tot, e uitat? Statul național UNITAR centralizat 1949-1989 a continuat în unele aspecte cu acțiuni conforme cu constituția 1923 și cu cea din RPR / RSR. Mă refer la faptul ca 1,5 milioane de citoyeni 1941-1991 au fost eliminați din economia, cultura, știința și civilizația țării. Evreii rămași după 1944 au fost vînduți în naționalcomunismul ceaușist pentru dolari, la fel sașii tarnsilvăneni și șvabii bănățeni. Ce a însemnat acest brain drain în economie, cultura etc.?

    Sovietizarea 195-1958 -1964 s-a continuat 1965-1989 cu un naționalism mai asemănător cu legonarismul interbelic de dreapta decît cu un „internaționalism socialist”. PSD are șanse 2016 la parlamentare cu……

    Declarația de la Alba Iulia 1918 s-a transformat în România Mare în contrariu. Un stat național UNITAR (etnic??) centralizat a fost țelul și program politic românesc de la început 1919 pînă 1944, pînă 1989, de fapt pînă azi.

    România europeană în era digitală oferă tinerilor 2016 un acces liber la un patrimoniu universal în cultură, artă, știință, tehnică, cercetare. Imi doresc un învățămînt românesc care oferă șanse fiecărui copil din țară. Sanse care înlesnesc realizarea speranțelor, aspirațiilor tinerilor elevi, studenți și absolvenți în țară, fără brain drain (de fapt din 1919-1944-1989-2007…) ca ultima soluție. Imi imaginez un liceu cu literatură universală ca lectură și engleza (franceza, spaniola, germana…) la bacalaureat. Conectarea cu o lume întreaga este un țel și o cale spre bunăstare, belșug și prosperitate pentru cei mulți. Votați. Era digitală are calități care sunt o sursă de speranță și încredere în propriile aptitudini. De 10 -15 ani tinerii sunt din ce în ce mai mult conectați digital la un patrimoniu universal. NU mai trebuie așteptat înca 10- 15 ani pentru un trai mai bun. Votați. Tinerii sunt miza în pariul ca reforma „monetara”, falimentul de stat, să nu devină o amenintare la fiecare creștere a dobînzilor, pentru cele peste 100 miliarde Dolari datorii publice acumulate după 1990. S-au uitat anii 1982-1989 și consecințele pentru cei mulți? Un nou brain drain, de data aceasta al tinerilor, după cei peste 3 milione de sezonieri în toate părțile continentului, e un risc la parlamentare 2016.

    România europeană 2016 are de ales.
    Votați.

  3. Serban Pretor Serban Pretor spune:

    Fara cusur toate asertiunile din articol si minunat structurate optiunile si prioritatile unui votant lucid si informat care va “tine departe de cerneala stampilelor noastre” pe toti cei care nu stiu decit sa promita si sa fure de 26 de ani.
    Din pacate cerneala stampilelor noastre este mult mai multa decit si-o imagineaza autorul si ea va continua sa curga pe numele celor care, chiar condamnati de o justitie inca precara, au tupeul sa vrea sa continue dezastrul….cu deplinul acord al unui popor care nu vrea sa merite mai mult.

    • Lucian spune:

      Mi-ar place să mă pot exprima la fel de frumos ca d-voastră și cu având în același timp atât de multă dreptate.

  4. THEO spune:

    mi-ar plăcea este forma corectă.

  5. ion adrian spune:

    Dle Dorin Popescu,
    Articolul de mai sus al dlui Gabriel Liiceanu si propria mea reactie initiala la el cat si ce am scris in continuare acolo unde de fapt am raspuns intrebarii puse de dvs aici ma fac sa rostogolesc cele postate acolo si aici ca sa puteti observa direct raspunsul meu la intrebarea dvs.in acest moment al doilea meu comentariu de acolo unde de fapt ma refer la dvs este inca in moderare(sper sa fie publicat):

    “Si inspirat de acest text excelent al dlui Gabriel Liiceanu stiu cum sa raspund mai complet intrebarii puse pe acest portal de dl Dorin Popescu in 23 noiembrie a.c chiar in titlul articolului dsale: “Eu cu cine votez?”
    Vreau sa spun ca pana ce am citit articolul dlui Liiceanu si pana sa si scriu comentariul meu la articol eram decis sa votez cu PMP , desigur doar ca o delegare pentru dl presedinte Basescu sa ramana in politica si sa ajunga in parlament atat dlui cat si un instrument politic necesar unui om politic, asa cum este un partid si care partid azi se numeste PMP.
    Nu am suferit de complexul Trump (desi complexul Basescu este anterior acestuia), asa am botezat complexul celor care timorati de corectitudinea politica agresiva si de niste opinii care datorita mediei pareau generale, nu aveau curajul sa spuna ca aproba mai multe convingeri ale lui Trump decat cele ce le banuiau a fi in realitate in spatele mastii purtate de dna Clinton si deci nu aveau forta sa spuna ca voteaza cu Trump, asa cum si azi la noi platind tribut aceleiasi timorari intelectuale, multi din cei care l-au sprijinit pe Basescu, fara sa poata azi prezenta motive consistente si fundamentale sau sa-i critice cu argumente corecte actiunile trecute, cred, asa spun ei, ca in viitor acesta nu ar mai putea face ce credeau ei ca poate si vrea sa faca atunci cand l-au creditat.
    Dar tocmai datorita acestui articol, de fapt reactiei declansate de el la mine, am constientizat faptul ca pentru cel care a condamnat comunismul ca pe un regim ilegitim, opresiv si criminal prin instrumentul sau securitatea si care mai mult ca presedinte, decat sa desecretizeze niste arhive nu putea face, urmarile acestei condamnari, urmari pana acum existente dar destul de firave, pot deveni acum lucruri pe care un partid la putere ar putea sa le faca si cum un partid, orice partid, cand isi prezinta programul intelege prin acesta promisiunea publica si ferma ca daca electoratul ii acorda increderea si deci puterea politica, exact acel program il va indeplini (desigur ca in eventuale coalitii ulterioare lucrurile se modifica si cam asta este alibiul tuturor puterilor post decembriste, cu exceptia celei PSD, pana la alegerea lui Emil Constantinescu) Astfel azi in programul PMP alaturi de reparatia nationala a crimei comise de comunismul sovietic si nazismul lui Hitler(ma refer la Basarabia), pentru a-l vota eu si cei ca mine ar trebui sa fie trecute cele ce decurg in continuare din condamnarea facuta comunismului de presedintele Basescu in calitate de presedinte al Romaniei si as dori sa fie trecute explicit(deocamdata nu stiu daca macar implicit un partid are trecut asa ceva in program) retragerea privilegiilor si mai ales a drepturilor nemeritate intelegand pensii si alte eventuale bonusuri primite in virtutea servirii regimului comunist pentru coloana vertebrala(cum ii lace dlui Basescu sa spuna) a regimului comunist care era formata din activistii de partid salarizati de PCR (nu si cei care aveau si alte functii salarizate in economia nationala) , securistii salarizati pentru a face politie politica, adica ale caror atributii erau de politie politica sau care camuflati fiind faceau tot astfel de actiuni odata dovediti ca atare . Pentru acestia pensiile trebuie reduse(neputand a fi total eliminate) la maxim, adica la nivelul celor ale taranlor membri in CAP care au acea pensie minima (nefiind contributori formali la un sistem de pensii, dar fiind de fapt contributori reali la hrana natiunii in regimul comunist, in timp ce ailalti de care vorbesc erau contributori la terorizarea natiunii si aducerea ei in coada Europei).
    Deasemeni se poate milita si promova o lege a lustratiei realista si adoptabila adica aplicabila in conditii actuale, la 26 ani de la rasturnarea comunismului, lege in care tot punctul 8 de la Timisoara trebuie sa ramana firul rosu.
    Dle Basescu si PMP: a prendre ou a laisser!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dorin Popescu


Dorin Popescu

Este fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), eseist, critic literar și cadru universitar (lector la Universitatea Andrei Șaguna Cons... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)