Home » Analize »Global / Europa »Opinie » Citesti:

Eu nu știu ce vor românii din Marea Britanie

Petru Clej februarie 8, 2013 Analize, Global / Europa, Opinie
6 comentarii 1,886 Vizualizari

Ca trăitor de 22 de ani la Londra, eu aș fi destul prudent în a afirma cum gândesc românii din Marea Britanie. Prin profesie (translator în sistemul judiciar din Marea Britanie) intru în contact cu o categorie minoritară (infractorii sau presupușii infractori), dar destul de reprezentativă social pentru categoria de români care probabil constituie majoritatea în această țară:  lucrătorii manuali (constructori/meseriași, muncitorii la spălătorii de mașini, menajere).
Acești oameni nu gândesc cu toții la fel și în niciun caz nu cred că gândesc ca studenții sau licențiații români de la Oxbridge, bancherii din City, medicii sau avocații care profesează în Marea Britanie.

Destui dintre acești oameni sunt obligați să muncească la negru, pentru că nefiind în stare să dovedească statutul de self-employed nu pot obține National Insurance Number (NIN) care le-ar da dreptul să lucreze legal (asta până la 31 decembrie 2013, când restricțiile trebuie înlăturate).

Neavând NIN nu au dreptul la asistență  medicală decât în urgență și nici la alocații sociale. Dar această situație se va schimba după 1 ianuarie 2014, când vor căpăta aceleași drepturi ca și polonezii, lituanienii, letonii, etc, adică cei din cauza căror venire masivă în 2004 nu au căpătat drepturi depline la aderarea României în 2007.

Asta e o realitate. Și chiar dacă marea majoritate muncesc și își câștiga existența în mod cinstit (și vor munci și vor plăti impozite), asta nu înseamnă că un aflux după 1 ianuarie 2014 nu se poate întâmpla. Eu personal am de a face cu tineri care vin și acum aici în căutare de lucru, mai ales din regiunile sărace ale României, amăgiți de promisiuni sau chiar traficați.

Și nu vin doar din România (sau Republica Moldova), ci și din Italia sau Spania țări cu o situație economică mai proastă decât a Marii Britanii și cu populații românești enorme (un milioan în fiecare dintre cele două țări).

Un astfel de potențial aflux nu înseamnă neapărat un val de solicitanți de alocații sociale, dar poate însemna presiuni sporite asupra sistemului de sănătate, școli, servicii sociale, piață imobiliară, toate într-o perioadă de stagnare economică, cu reduceri dureroase de cheltuieli bugetare.

Nu cred că are cineva ceva în mod special cu românii (sau cu bulgarii), dar asta e conjunctura. Românii au sosit ca cetățeni UE aici după ce sosire un milion de cetățeni din centrul și estul Europei care au primit drept de muncă din momentul aderării statelor lor la Uniune, iar la scurt timp după sosirea lor au avut ghinionul ca Marea Britanie să reacă prin cea mai profundă recesiune economică de după cel de-al doilea război mondial.

Am citit prin presa britanică de pericolul afluxului de români (organziația Migrationwatch estimează la 50000 pe an numărul de români și bulgari care vor venit în Regatul Unit în următorii cinci ani) și am auzit din partea autorităților române că cine a vrut să vină până acum a venit.
M-aș feri să dau dreptate și unora și celorlalți, pentru că oficialitățile britanice au tot interesul să exagereze acest aflux, iar cele românești să-l subestimeze.
Nu știm ce se va întâmpla la 1 ianuarie 2014, când restricțiile pe piața muncii vor înceta nu doar în Marea Britanie, ci și în alte nouă țări membre UE (printre care Germania, Franța și Olanda) care le-au impus pe durata maxim admisă de legile UE, șapte ani.
În aceeași ordine de idei, am să citez cifrele estimative date de ambasadorul României la Londra, Ion Jinga, în timpul a două evenimente publice la care am fost prezent personal: în vara lui 2008 estima că în tot Regatul Unit erau circa 50000 de români, iar în vara lui 2012 estima numărul românilor din aceeași țară la 130000 – 150000. Cu alte cuvinte o creștere de trei ori în patru ani. Să înțeleg că undeva după vara lui 2012 s-a oprit creșterea populației românești din Regatul Unit.
Este drept că mulți români care vin în Marea Britanie nu o fac în calitate de imigranți, ci de migranți, în cadrul mobilității forței de muncă, rezultat al libertății de mișcare în piața unică europeană. Vin, pleacă, unii la intervale regulate, se întroc în România, se duc în alte țări ale UE, dar în niciun caz nu au un comportament standard și nu gândesc cu toții la fel. Bine ar fi să fim mai sceptici cu privire la posibilitatea deslușirii a ceea ce vor și ce gândesc românii din Marea Britanie.

În opinia mea, aceasta nu e o chestiune româno-britanică, ci face parte din evoluția Uniunii Europene în ansamblul, de aceea abordarea bilaterală, provincială aș putea spune, este total contra-productivă.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "6 comments" on this Article:

    • d spune:

      (Imi cer scuze, mesajul de mai sus a fost trimis din greseala).

      Nu inteleg, afirma cineva ca romanii din Marea Britanie (sau din Romania, sau de oriunde) ar gindi la fel, in masa?

      Nu Inteleg care este de fapt teza articolului: ca romanii nu gindesc la fel? ca nu se poate estima daca si citi vor emigra in Marea Britanie? Ca unii sint blue collars (si in mare parte ilegali), iar altii white collars (mai probabil in legalitate)?

      Mi se pare ca articolului ii lipseste ‘punctul pe i’. O insiruire de paragrafe cu multe greseli de exprimare (“cei din cauza caror venire masiva” ?) si ortografie care conchid cu “nu se poate spune”, “nu putem sti”, “nu gindesc cu totii la fel”. In exprimarea mai concisa a lui Gheorghe Hagi, “puteam sa si cistigam, puteam sa si pierdem”

      • ddd spune:

        E un articol de impacare a caprei cu varza. E clar ca englezii cauta nod in papura si ne-au gasit pe noi si bulgari tzapi ispasitori pt problemele lor economice.
        In acelasi timp, nici noi nu putem sa sarim calul cu protestele si sa le aratam fundul pe geam din mai multe motive: lupte interne pt putere, presedinte slab, prim-ministru care se cearta cu Merkel, record european de saracie, mizerie si coruptie.
        Din pacate, nu prea avem ce sa le facem. Decat sa asteptam sa faca ei o greseala pe care noi sa o speculam. De exemplu CE a anuntat ca va initia o procedura de infringement contra UK pt incalcarea drepturilo romanilor si bulgarilor.

        • Despera spune:

          Este o replica foarte politicoasa la un articol anterior in care domnisoara doctoranda in Marea Britanie parea a acredita asa o pretentie, desi articolul respectiv nu era decit o compilatie de date statistice. DomnulClej , ale carui corespondente le-am ascultat cu atentie si placere mereu la RFI, este bine informat, traieste acolo de atita vreme si indeamna doar la prudenta si nepartinire in evaluarea situatiei respective, are dubii(ca orice persoana inteligenta) si opinii cu rezerva de rigoare cind vorbim de perioade si subiecte complicate.

  1. BuLiGaS spune:

    Cam da, domnule Cleja, cam așa e. Unii nu vor să vadă că problema e una de dinamică a Europei. Acum, e o oarecare consecvență între cecitatea Angliei și ultimele poziții publice ale statului englez cu privire la UE, nu?

  2. Petru Clej Petru Clej spune:

    1. Mă numesc Clej, nu Cleja.
    2. Nu există un stat englez.
    3. Nu văd unde e cecitatea.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Petru Clej


Petru Clej

Petru Clej este corespondent la Londra al redacției române a RFI. A fost jurnalist la BBC World Service, redacția română, între 1991 și 2008 (redactor șef între 2000 și 2... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)