Europa după vot. Entuziasmul iniţial, iepurii din pălărie şi complicaţiile care urmează

Să nu jubilăm după aceste alegeri. Mai ales că, cele două puteri-Germania şi Franţa- au păreri diferite în ceea ce priveşte viitoarea Uniune Europeană. Iar „părerile” nu sunt chiar „păreri”, sunt poziţii de forţă exprimate deocamdată doar ca declaraţii politice, dar care foarte probabil se vor transforma în acţiuni politice, deci de forţă. Iar răspunsul trebuie să răspundă la întrebarea: cine să conducă Uniunea Europeană, Germania SAU Franţa. Să nu ne mai ascundem după deget: ambele ţări vor să fie vioara întîi în noua construcţie europeană. Deja liniile de forţă ale politicii europene s-au orientat pe poziţiile politice ale celor două ţări. Şi, ca părere, mai devreme sau mai târziu, se va produce o coliziune între Germania şi Franţa, mai ales fiindcă Franţa vrea ca musai ea să fie „moţul” noii Uniuni Europene.
Dar care sunt bazele ideologice şi implicit politice care susţin poziţiile celor două state:
– Franţa lui Macron a adoptat o ideologie de tip „progresist”, chiar neo-marxist, şi a lucrat împreună cu liberalii europeni de centru-stânga pentru a avea un grup semnificativ de membri în PE. Puterea lor europeană este de aprox. 15% în parlamentul european
– Germania a adoptat o ideologie „conservatoare”, de centru-dreapta, cu o putere de aprox. 25%, dar FĂRĂ grupurile conservatoare din ECR, care mai au şi ele aprox. 8-10%(UK, Polonia, Cehia, eventual Hungaria).
Aşa că viitoarea Uniune Europeană va rezulta, dacă va rezulta în urma unui compromis „progresism” (punem aici şi grupul socialist) vs. „conservatorism”. Dar dacă NU se va putea realiza un compromis?
În România rezultatele recentelor alegeri tocmai asta au arătat:
-„progresiştii” din PSD şi A2020 au împreună 18 mandate
– „conservatorii” din PNL, PMP şi UDMR au 14 mandate.
Aşa că România, ca şi Europa, e ruptă în două.

Doamne fereşte ca „progresiştii” şi „conservatorii” să nu ajungă la un compromis!
Ca părere, NU vor ajunge la un compromis şi va începe bâlciul european….

:)) sunt un pic amuzat de optimismul incurabil al autorului chiar si in fata celor mai evidente realitati.
O fi votul asta bun pentru UE in functie de ce rezulta de pe urma lui sau o fi ceva cantec de lebada?! Cred ca trebuie sa va schimbati ochelarii si sa nu mai afirmati lucruri false.
Eu am inteles din votul UE altceva, si uitandu-ma la ce au scris agentiile internationale de presa nu sunt singurul care asta vede in aceste alegeri.
deci, votul dat suveranistilor, nationalistilor, partidelor de extrema dreapta este in crestere, nu in scadere, de asta nu stiu ce fumeaza autorul incat continua sa afirme aceleasi teze false vehiculate si inainte de vot.
Pe rand, in Franta, partidul lui Le Pen depaseste pe cel al lui Macron (hopa!!!), scor istoric, comentam la articolul anterior ce bine era in loc sa va concentrati pe fasurile lui Macron sa va uitati ce ascunde fenomenul vestelor galbene din Franta. Iata ce a ascuns!
Germania, partidul cancelarului pierde teren, deja sunt asteptate deconturi politice daca sunt corecte informatiile ca Merkel ar vrea sa continue pana in 2012 incercand sa se distanteze de succesoarea sa de la varful partidului. Extrema dreapta nu sta rau acolo.
Ungaria si Polonia castiga din nou voturi populare cu actualele conduceri, in ciuda amenintarilor de la Bruxelles.
Italia nu mai e cazul sa vorbim, acolo pozitia lui Salvini e in crestere.
In UK se demonstreaza ce prostii spuneau cei care comentau pe aici ca britanicii au fost pacaliti de Rusia sa voteze Brexit, este un fundament clar pentru aceasta optiune chiar si la doi ani distanta.
Observati corect fisurile tot mai mari pe relatia Merkel – Macron, ceea ce ridica noi probleme pentru viitoare constructii europene.
Tendinta indisputabila este fragmentarea puternica a electoratului, cu partide mainstream in continua scadere, fara solutii, fara lideri, o degringolada mai mare in UE decat cea din UK, contrar a ceea ce afirmati.
UK si-a ales drumul de Brexit, intarzierile au legatura cu iesirea tehnica si, evident, costul politic imediat care trebuie decontat, asta apropo de plecarea lui May, care nu cred ca va fi suficienta.
Ca directie, se confirma o tendinta de centrifugare a UE, optiuni diferite gen Salvini, Orban, Le Pen, Brexit, partidul la putere in Polonia, pe de alta parte schimbarea de balanta din Romania sau intarirea socialistilor spanioli, care sunt optiuni proUE asa cum e ea acum.
Deci, concluzia este ca oamenii au venit la vot cumva satui de atatea esecuri ale liderilor UE, ca le pasa ce se intampla cu UE evident, dar luate tara cu tara optiunile sunt diferite, lucru de asteptat. Puternica divizare din interiorul UE si castigatorii cu profil diferit la nivel national, care vad evolutia UE diferit, mie imi arata rupturi puternice, cum spuneam si in alte dati nu doar Brexit e o fisura, deci pericolul unei disparitii a UE nu a trecut, ci e mai real. Mai cred ca Macron e cu benzina pe terminate cu fanteziile lui de armata europeana si alte idei „sclipitoare” cum e si cea de reformare UE. Mie acum coeziunea europeana mi se pare un concept imposibil de pus in practica.

„wir schaffen das”
a fost aplaudat acum la universitatea americană de elită Harvard cu standing ovation de către 20.000 studeni şi profesori din 150 de ţări. Domna cancelară A. Merkel a vorbit la Harvard cu ocazia (invitaţiei americane) primirii titlului Dr. Honoris Cauza. Doamna cancelară a vorbit despre dărâmarea zidurilor în lume în loc de construirea de noi ziduri. După alegerile pentru Bundestag 2021 se va retrage definitiv din viaţa politică. A precizat de repetate ori această decisie definitivă.

Conflictele de interese Paris cu ceilaţi parteneri în UE sunt aceleaşi de 62 de ani. E. Macron se vede ca actorul principal în ZE/UE, nu acceptă principiul „egalite” când e vorba de interesele franceze. Nu e greu de înţeles, nu e greu de văzut cum Preşedinţii francezi de la De Gaulle (a împiedicat aderarea UK în UE) până azi au pretenţia de leaderi necontestaţi în UE. Tandemul francez- german e mai multă o metaforă politică, e un simbol al reconcilierii politice (elevii, studenţii, profesorii de pe ambele maluri ale Rinului folosesc aceleaşi manuale de istorie comune de mulţi ani) şi nimic mai mult. Nimic din declaraţia de la Sorbonna 2017 nu e realizat 2019. Budgetul separat numai pentru ZE (F.Hollande 2016: UE cu două viteze) e refuzat 2019 de Olanda, Grupul Hanseatic şi de cancelara A. Merkel. România nu e în ZE.

…”…… pentru funcţia de preşedinte al Consiliului European găsesc că este normal ca viitorul preşedinte să rezulte din negocierile şefilor de state sau de guverne, funcţia fiind la nivel inter-guvernamental şi reprezentând statele, în schimb pentru poziţia de preşedinte al Comisiei Europene, care este la nivel supranaţional şi reprezintă interesele UE în ansamblu, nu ale statelor membre, rolul decizional al Consiliului European mi se pare chestionabil, Parlamentul European fiind mult mai în măsură să reprezinte voinţa cetăţenilor europeni…. „….

Cele cinci funcţii înalte: Seful Comisiei (J.C. Juncker), Preşedintele UE (D. Tusk) , Preşedintele PE (Trajani), reprezentantul exterior (F. Mogherini) şi Direcorul BCE Frankfurt (Draghi) se decid acum cu uşile închise în consiliul ministerial al şefilor de state. Conflictul de interese e deja public. Preşedintele francez E. Macron nu îl acceptă pe germanul Manfred Weber PP, îl preferă pe francezul Michel Barnier (ev. domna comisara M. Vestager, liberali) ca Seful Comisiei UE.

Sunt deci cinci candidaţi pe patru posturi (BCE e altceva). O candidată vine din Tările Baltice (proporţia femei- bărbaţi). La 21 Iunie se va căuta un compromis, se va decide cine va prelua care din cele patru posturi înalte în UE. M. Vestager ca Sef de Comisie are probabil susţinerea liberalilor, PS şi Ecologişti (nu e de ajuns, 51% necesar). Frans Timmermans e cel mai iniţiat, are cea mai mare experienţă ca insider, ca vicepresedinte în Comisia UE. Rămâne pentru M. Weber funcţia de Preşedinte PE. PE nu e obligat să-l voteze pe francezul M. Barnier. Depinde în primul rând de Preşedintele francez E. Macron cine va fi ce şi când se va decide. Budgetul UE trebuie votat în PE până la 1 Noiembrie 2019. Presiunea vinde din calendar. Reprezentanţii în PE nu au interes să rămână fără budget.

Unanimitate de voturi rămâne un obstacol mare în UE. Gigantul UE.27 rămâne un pitic politic şi un vierme militar încă mult timp. Federaţia Europeană nu e o prioritate pentru noul personal UE 2019- 2024. UE nu e un stat dar e mai mult decât un tratat internaţional. UE are competenţe „supranaţionale” pe care cei din est le refuză deja la Bratislava 2016, sunt sprijiniţi azi de Salvini/Italia. Scindarea în UE e obstacolul pe care noul personal UE trebuie să-l micşoreze prin migală, compromisuri şi lungi dezbateri obositoare. UE se transformă, nu se destramă.

Excelent articolul, respect si continuati pe aceleasi teme!

Autorul trece cu vederea si nu insista prea mult pe faptul ca in numeroase state partidele nationaliste si extremiste au castigat destul de lejer aceste alegeri. Aceste voturi se vor reflecta si in anii viitori asupra alegerilor federale sau prezidentiale din respectivele state. Nu stim ce ar putea sa se intample daca maine ar avea loc alegeri in Franta, de exemplu. Frontul National ar avea sanse uriase sa castige alegerile. In Belgia, respectiv Flandra, au castigat doua partide anti UE in principiu , unul nationalist anti-UE , iar altul extremist. Ambele partide au castigat atat in PE, cat si local la nivel federal. In Bruxelles au castigat Verzii, iar in Valonia un partid opus ca ideologie celor din Flandra. Asadar, cele doua mari partide din Flandra si Valonia vor trebui sa formeze un guvern federal si este posibil sa nu reuseasca, caz in care Belgia ar putea sa ramana fara guvern cateva luni bune, la fel ca in 2010-2011. In Italia -Salvini, in Ungaria-FIDESZ, in Cehia, Polonia, UK, etc. stim bine ce a fost pe acolo. Desigur, daca vrei sa crezi ca totul este bine in UE dupa alegeri, poti sa crezi, insa realitatea este alta. La toate astea se adauga divergentele intre Macron si Merkel care nu fac decat sa divida Europa in doua: pe de o parte statele care vor urma calea Germaniei, iar pe de alta parte statele care vor urma ideologia franceza a lui Macron.
In Romania am avut intr-adevar un succes la alegeri, insa problema nu este nici pe departe rezolvata. PSD este inca la putere, are majoritate in parlament, are guvern, este sprijinit de Ponta, UDMR si alte partide care reprezinta nationalitatile, iar USR+ si PNL nu pot decat astepta inca un an si jumatate pana la alegerile din 2020 pentru a initia ceva schimbari. Deocamdata coana Dan si nea’ Mele nu-si dau deloc demisia, in ciuda ororilor pe care le-au facut, iar Viorica „coafeaza” un pic partidul prin eliminarea lui Codrin si a lui „Mitraliera” insa are grija sa aduca pe altii in loc. Apoi, ramane de vazut in ce masura PNL si USR+ ar putea face vreo alianta pentru binele nostru. Nu am incredere prea mare in PNL….

Iepurii din pălărie sunt marea problemă a UE: înalți experții, negociatorii din partea UE (vorba vine) și-o mulțime de junkeri, barosi, comisari etc. al căror nume nu s-a întânit cu ștampila de vot a cetățeanului. Reprezentanți ai reprezentanților ai reprezentanților. Ca om din popor, nici nu mai știu prin cine-am băut șampania acestor alegeri. Bine măcar c-avem Eurovision, să votăm și noi în Europa!

Lucifer,sa pui psd la progresisti, cand ei sunt fratii anti-europenilor, langa A2020 e fortat rau.
Per total se vede ca legatura este invers proportionala intre antieuropeni si prezenta la vot. Masa votantilor antieuropa e constanta, cu cat procentul prezentei la vot creste cu atat al lor scade.
Buna analiza dl. Naumescu.

„A fost limpede că europenii s-au mobilizat pentru a-şi apăra Uniunea.”

Le multumim amicilor britanici pentru contraexemplu. Era de altfel destul de previzibil inca din 2016, insa daca jurnalistii si mari analisti ai neamului majoritar anglo-saxon si monolingv au tinut-o pe una si buna cu efectul dominoului si cu prabusirea uniunii dupa Brexit, etc etc… Ce nuanta? Ce complexitati? Ce lectii invatate dupa criza greaca despre institutional resilience si alte alea? Ce tendinte demografice, intreaba cineva cam ce gandesc sau ce ii ingrijoreaza pe tineri? Nu, domne, mie mi-au zis angajatii lui Rupert Murdoch si Russia Today ca Brexitul va pune sub semnul intrebarii chiar existenta Uniunii. Si uite ca au avut dreptate, doar ca n-au nimerit Uniunea. Sa-i intrebe pe scotieni sau pe nord-irlandezi.

De acord cu sintonia semnalata intre ce s-a intamplat in Romania si contextul european mai larg. A fost intradevar o placere sa vezi si Romania mergand intr-o directie rationala. Avem mult de munca pana a ne inscrie pe aceasi traiectorie cu Spania, alta tara mare din UE care facea doar figuratie in fundal si care acum incepe sa conteze, dar trebuie sa incepem de undeva.

„Spuneam în punctajul iniţial că mă tem de perioada care urmează.”

Eu m-as teme de consens, de anchilozare si de congrese cu aplaudaci. De linistea invocata pe vremea lui Nastase. Nu va fie teama, fragmentarea nu e un bau bau, ci o evolutie sanatoasa pentru democratia paneuropeana, avem nevoie de dezbatere si de ciocniri intre viziuni opuse, nu de Maxi Bundestag (nu asta au votat europenii). Pana si borfasii ca Orban, Le Pen si Dragnea, nationalisti de conjunctura si sugative de fonduri ilicite din tata in fiu (ginere in cazul lui Orban) au rolul lor, acelasi ca si al Brexitului. Europa de Vest a trait in puf burghez relativ la restul planetei timp de decenii. Cateodata ai nevoie de o amenintare serioasa ca sa apreciezi ce ai prin ograda.

„Macron a dat un prim semnal, refuzând să facă declaraţii de presă după summitul din 28 mai, un indiciu că nu i-a picat deloc bine că Germania şi multe alte state doresc să se respecte principiul Spitzenkandidaten.”

Poate nu i-au picat bine capsunii de la desert. In primul rand ca Macron nu a fost o exceptie, majoritatea participantilor la reuniune au refuzat declaratiile de presa. Apoi, cam tot ce avea de spus a spus in declaratia de presa facuta la inceperea reuniunii, aia in care va spunea clar de ce va inselati intr-un punct cheie:

„A numi acum un alt politician în fruntea Comisiei ar pune sub semnul întrebării legitimitatea democratică a acestuia.”

Pe domnul Weber cati cetateni europeni l-au votat? Sau o intrebare si mai importanta pentru cei 74% dintre *nemti* care n-au auzit in veci de el: cine dracu’ e si asta? Cu ce e mai putin iepure din palarie amicul si bodyguardul politic al lui Viktor Orban pe care l-au desemnat liderii unor partide la un congres, nu cetatenii europeni, fata de contracandidatii gen Timmermans, Vestager sau Barnier? De ei au auzit macar mai mult de 26% din concetateni, ca sa nu mai vorbim de restul Europei. Pe baza carei experiente executive l-au ales sefii de partid pe Weber? Eu nu l-am votat pe Manfred Weber. Nu pot sa votez pentru ca PPE-ul si PES-ul au tinut cu dintii de un sistem care le convine si au respins votul pe liste transnationale. Sa ne lase pe noi toti sa-l votam pe Weber sau nu. Pana nu o vor face n-au niciun argument despre legitimitate democratica.

Ca ultima remarca, cred ca supraestimati serios sutinerea de care se mai bucura Weber in Consilu European, incepand chiar de la Merkel. Lipseste o institutie mare si importanta din analiza dumneavoastra. Acuma, ca e bine sau nu ca Germania sa fie la manete chiar si acolo, mai ales printr-o persoana care sustine niste teorii economice… sa le spunem perimate ca sa nu intru in detalii, e o alta discutie. Dar Germania o vrea. Acronimul acestei institutii e nitel mai important in lupta cea mare pentru gasirea unui echilibru european decat daca a stat Macron la suete cu jurnalistii sau nu, dar ma rog. O sa fie o vara lunga, avem vreme sa fim surprinsi, si eu si dumneavoastra.

Din jocurile din culisele ale institutiilor europene vor rezulta urmatorii conducatori dupa opinia mea irelevant daca Weber sau altcineva va ocupa postul comisiei europene sau a conducerii parlamentului european.
Un lucru este cert , monopolul popularilor si al social democratilor a fost spart, lucru inbucurator, acum fiind nevoie de parteneri noi in vederea adoptarii hotararilor care vor urma.
Probabil in functie de tematica, in alternanta cei care vor asigura majoritatile vor fi fie verzi fie cei din grupul nou format ALDE, restul gruparilor fiind irelevant.
In general partidele traditionale de centru dreapta si centru stanga au fost pierdantii acestui vot european, social democartia fiind cum s-ar spune „pe faras” , popularii incasand si ei pierderi substantiale insa mai rezista.
Se poate considera ca verzi au castigat mult comparativ cu alegerile precedente, lucru care demonstreaza clar preocuparile, mai ales ale tinerilor fata de mediu, energiile alternative, reducerea inarmarii.
In Romania nu a fost mediatizata sub nici o forma o miscare de amploare „FridaysforFuture” initiata de Greta Thunberg , o fata de 15 ani , la care in fiecare vineri, tineri din multe state europene in loc sa mearga la scoala protestau impotriva politicilor ecologice fara rezultate palpabile ale guvernelor tarilor respective.
Pentru tinerii europeni sub 30 de ani , problematica mediului este pe primul loc, ei dorind ca politica sa se ocupe cu seriozitatea necesara de acest aspect vital pentru viitor lor.
Aspectele traditionale ale social democratiei nu mai prezinta atata interes ca in anii de criza, nivelul de trai general din Europa fiind ascendent.
Aceste alegeri arata politicienilor pricipalele preocupari de care viitoarele institutii europene trebuie sa se ocupe, mediul inconjurator si criza ecologica in care ne aflam , relatiile internationale care s-au deteriorat simtitor si Brexitul.
Daca Brexitul in final isi va gasi sub o forma sau alta o rezolvare, celalate teme vor cauza multa bataie de cap ele intrand in coliziune directa cu mediul economic, atat pe plan national cat si international.
Partidele tradtionale de centru fie stanga sau dreapta prea multi ani au tinut mai mult cont de interesele industriei in deprimentul mediului inconjurator fapt taxat acum de tineretul european care doreste alte politici decat cele de pana acum.
Nu stiu in ce masura semnalul a fost inteles si care vor fi schimbarile majore insa tinerii sunt dispusi sa continue acest drum , mediul politc fiind obligat sa reactioneze altfel la urmatoarele alegeri verzi si alte partidele vor deveni si mai puternicie.
De Franta si Germania nu mi-asi face prea multe ganduri, Macron are probleme in tara iar Merkel nu prea mai ceva de spus. Ambele tari vor trece prin schimbari politice profunde si vom vedea cine va iesi invingator acum fiind nevoie de vocile si a altor tari cu exceptia nationalistilor care doresc o alta Europa insa nu dupa modelul LePen , Salvini sau Orban.

@ No-man’s-land,
„(“vremurile” sunt zgarcite cu timpul viitor!)”
Esti binevoitor, totusi, sa ne anunti cind vine sfirsitul Lumii si se termina viitorul?
Asta daca nu cumva vrei sa ramii singur pe lume :D
NB,
Lumea e verde de muuulti ani, dar nu se gtindea nimeni sa spuna ca ei sint stapinii care au grija de ea.