Home » Analize »Global / Europa »Opinie »Politica & Doctrine »crestin-democratie/conservatorism »liberalism »social-democratie » Citesti:

Europa după vot. Entuziasmul iniţial, iepurii din pălărie şi complicaţiile care urmează

Puncte cheie:

  • În esenţă, a fost un vot bun pentru Uniunea Europeană, din cel puţin două perspective importante: pe de o parte, peste două treimi din europeni au votat pentru partidele pro-europene, care susţin valorile democraţiilor liberale şi continuarea integrării europene, adică o majoritate robustă, indubitabilă, iar pe de altă parte prezenţa la vot, deci interesul popular pentru miza politică a alegerilor europarlamentare, a crescut de la minimul istoric de 42,6% din 2014 la aproape 51% în prezent, adică la valori comparabile cu cele din 1994, când în UE nu erau decât 12 state;
  • Conştientizarea politică mai bună la nivel european, în Vest dar şi în Est (cu lamentabila excepţie a Marii Britanii, care este într-o degringoladă politică totală și continuă), arată că ceasul declicului crizei politice prelungite a UE a sunat şi din acest moment ne putem aştepta la clarificări viitoare ale direcțiilor și problematicilor în discuţie, într-un sens sau în altul;
  • Faptul că alegătorii „au vorbit” nu înseamnă însă că vor apărea automat şi soluţiile politice, acestea din urmă revenind în sarcina politicienilor. Or summitul din 28 mai ne-a arătat că, de fapt, negocierea poziţiilor de conducere ale noii UE, între liderii naţionali, probabil şi convenirea măsurilor viitoare de reformă ale Uniunii, inclusiv a bugetului, vor fi mult mai dificile decât se preconiza şi nu este deloc sigur că până la summitul din 21-22 iunie se va ajunge la consens, măcar între cei mari;
  • Deja preşedintele francez Macron şi cancelarul german Merkel văd lucrurile diferit, nu se ştie dacă va fi respectată sau nu promisiunea pre-electorală a principiului Spitzenkandidaten (pe care Macron îl respinge deocamdată, partidul lui neavând un candidat la preşedinţia Comisiei Europene anunţat în fruntea unei liste, şi oricum LREM a obţinut doar 22%), există riscul apariţiei „iepurilor din pălărie”,adică a politicienilor pe care nimeni nu i-a votat dar care ajung prin „discuţii între liderii naţionali” şefi peste instituţiile europene, necunoscuta privind decizia finală a Angelei Merkel de a accepta sau nu preşedinţia Consiliului European (prima dată a refuzat, la Sibiu, dar politicos aşa se face, subiectul nefiind încheiat în opinia mea), şi multe altele legate de Europa concentrică, Zona Euro, Spaţiul Schengen, Uniunea Apărării, bugetul 2021-2027, relaţiile cu SUA, China şi Rusia, viitoare noi extinderi etc.;
  • Pentru prima dată după multe decenii, grupurile PPE și S&D (popularii și socialiștii) nu mai pot forma singure o majoritate pro-europeană, având în total 332 de mandate, fiind nevoie de cooptarea noului grup ALDE (105), întărit cu francezii lui Macron (21) și europarlamentarii de la USR-PLUS (8), sau de cooptarea Verzilor, care au crescut spectaculos la aceste alegeri (69 de mandate);
  • În parte, evoluția UE va depinde de evoluțiile politice din democrațiile naționale (asta știm dureros de clar după Brexit) iar din acest punct de vedere ceea ce se va întâmpla în anii următori în Franța cu popularitatea lui Macron, în Germania post-Merkel, în scandalul imens din Austria, în Italia dominată politic de Salvini, în Grecia după alegerile anticipate, în Polonia sau România după alegerile din 2019-2020, se va reflecta inevitabil în deciziile Uniunii Europene și în direcția blocului comunitar;
  • Un semn bun pentru România, dincolo de rezultatele excepţionale ale alegerilor europarlamentare şi referendumului, este că atât PNL cât şi USR-PLUS vor avea poziţii importante în partidele europene PPE şi ALDE, datorită ponderii mari a europarlamentarilor aduşi de formaţiunile din România (10 PNL, 8 USR-PLUS), ceea ce le transformă în a treia forţă politică în cadrul grupurilor pro-europene din noul PE;
  • Vom vedea însă, și asta nu va fi deloc plăcut, că tabăra pro-europeană este la rândul ei adânc divizată pe mai multe linii de scizură (nu neapărat centru-dreapta versus centru-stânga, ci mai degrabă pe viziuni diferite privind viitorul UE și mai ales pe interese proprii), dar avem speranța că până la urmă, în această vară, se va forma totuși o majoritate pro-europeană articulată și funcțională, din 3-4 grupuri politice ale noului Parlament European, bazată în principal pe un compromis franco-german, apoi pe o masă critică formată în jurul nucleului central, și, în fine, acceptată de țările periferice din Europa Centrală.

*

Alegerile europene au trecut cu bine pentru Uniune. Populiștii și naționaliștii au avut unele creșteri, dar în general au performat sub așteptări, cu câteva excepţii. În Germania, AfD a stagnat la cota de 11%, în Franța Adunarea Națională (RN) a lui Marine Le Pen a ieșit practic la egalitate cu Republica în Marș (LREM) a lui Macron (un procent diferență), în condițiile în care Le Pen a concentrat întregul vot eurofob şi anti-imigraţie iar pro-europenii și-au împărțit opțiunile între 4-5 partide semnificative, Liga lui Salvini a câștigat ce-i drept destul de clar în Italia, în Olanda naționaliștii au obținut rezultate slabe, în țările nordice sunt unele creșteri moderate ale dreptei naționaliste dar care nu schimbă esențial peisajul politic dominat de valorile liberale, în Spania extrema dreaptă a eșuat în fața unui vot puternic pro-european, în Ungaria Orbán îi fascinează în continuare pe maghiari dar probabil că slăbiciunea opoziției și lipsa (reală sau închipuită) de alternativă este o posibilă explicație a acestui incredibil 52% al FIDESZ, în Polonia rezultatele arată ruptura țării între jumătatea vestică plus marile orașe (câștigate de opoziția liberală) și jumătatea estică a țării, respectiv zona rurală, controlată în continuare de conservatorii de la PiS, în România votul a fost clar și masiv pro-european etc.

În acest moment, când pe de o parte se configurează noul Parlament European și pe de altă parte se fac jocurile în Consiliul European, se așteaptă rezultatul negocierilor pentru conducerea instituțiilor europene. Una din observațiile importante este slăbiciunea pe plan intern, decredibilizarea sau chiar lipsa de legitimitate politică a câtorva membri ai Consiliului European, care pun astfel sub semnul îndoielii valabilitatea celor discutate și convenite la acest nivel, în contextul actual. De exemplu, Austria este cu guvernul demis prin moțiune de cenzură, Grecia înaintea alegerilor anticipate după ce partidul premierului a pierdut europarlamentarele, olandezul Rutte are probleme legate de pierderea majorității în legislativul național și nu se știe cât mai rezistă în fruntea guvernului de la Haga, guvernele ungar și polonez sunt sub sancțiunile UE și cu art.7 activat, Macron vine de pe locul al doilea în Franța (chiar dacă la foarte mică distanță de Le Pen), în Belgia deciziile trebuie convenite la nivelul comunităților valonă și flamandă și apoi consensualizate de guvernul federal, premierul italian reprezintă un partid (M5S) care a pierdut mult din suportul popular în ultimul an etc. Din acest punct de vedere, este evident că Parlamentul European este mult mai proaspăt și mai credibil ca opțiuni ale alegătorilor europeni, doar că în această primă fază a negocierilor Consiliul European este decisiv.

A fost limpede că europenii s-au mobilizat pentru a-şi apăra Uniunea.Ameninţarea unei victorii a naţionaliştilor anti-UE, populiştilor radicali şi extremiştilor, prin însumarea rezultatelor acestora, fusese reală şi substanţială. Ca număr de voturi, aceştia din urmă chiar au crescut faţă de 2014, dar în ansamblu rezultatele lor par astăzi mai modeste şi mai puţin înfricoşătoare, în primul rând pentru că mobilizarea pro-europeană masivăa adus la urne mult mai multe voturi în favoarea UE decât acum cinci ani.

Într-un fel, exact acelaşi fenomen s-a întâmplat şi în România. PSD a obţinut aproximativ acelaşi număr de voturi ca în 2014, când a rezultatul său a fost de peste 37%! Duminica trecută însă, cu aceleaşi două milioane de voturi, PSD-ul infractorului Liviu Dragnea a obţinut doar 22,5%, pentru că participarea românilor la vot a crescut spectaculos de la 32% în 2014 la aproape 50% în prezent, punând tabloul opţiunilor politice ale românilor în cu totul altă lumină. Se vede încă o dată că guvernarea PSD-ALDE, instalată după alegerile din decembrie 2016, a fost cauzată exclusiv de participarea scăzută la vot (39,5%), PSD nebucurându-se niciodată de simpatiile majoritare ale românilor. Oportuniştii de la ALDE au fost pulverizaţi de votul popular şi au dispărut ca partid. În acest moment, guvernarea de la Bucureşti este asigurată de două partide care şi-au pierdut total credibilitatea şi legitimitatea, atât prin ceea ce au făcut în ultimii doi ani cât şi prin rezultatul procentual al votului din 26 mai.

Spuneam în punctajul iniţial că mă tem de perioada care urmează. Entuzismul de duminică seara, dat de votul europenilor, ar putea fi umbrit de blocajul şi dezacordurile politicienilor din tabăra pro-europeană. Deja preşedintele Macron a dat un prim semnal, refuzând să facă declaraţii de presă după summitul din 28 mai, un indiciu că nu i-a picat deloc bine că Germania şi multe alte state doresc să se respecte principiul Spitzenkandidaten, conform căruia germanul Manfred Weber ar trebui acum susţinut pentru preşedinţia Comisiei Europene, fiind candidatul anunţat înainte de campanie de către PPE, care a câştigat alegerile. A numi acum un alt politician în fruntea Comisiei ar pune sub semnul întrebării legitimitatea democratică a acestuia şi ar întoarce discuţia mai veche din UE, legată de „iepurii din pălărie” care apar după alegeri, pe care nimeni nu i-a votat şi cu care ne trezim şefi în instituţiile europene… Ca să explic mai clar, dacă pentru funcţia de preşedinte al Consiliului European găsesc că este normal ca viitorul preşedinte să rezulte din negocierile şefilor de state sau de guverne, funcţia fiind la nivel inter-guvernamental şi reprezentând statele, în schimb pentru poziţia de preşedinte al Comisiei Europene, care este la nivel supranaţional şi reprezintă interesele UE în ansamblu, nu ale statelor membre, rolul decizional al Consiliului European mi se pare chestionabil, Parlamentul European fiind mult mai în măsură să reprezinte voinţa cetăţenilor europeni.

Deşi tot mai puţin probabilă dar nu complet exclusă, o eventuală anulare a Brexitului prin organizarea unui al doilea referendum în Regatul Unit, în septembrie sau octombrie, ar aduce desigur un plus de vigoare Ideii Europene pe continent dar, în acelaşi timp, să fim conştienţi că ar însemna spargerea consensului obţinut cu greu peste vară şi necesitatea privind refacerea negocierilor pentru funcţiile din UE, luând în considerare şi interesele britanicilor, pe care toată lumea le ignoră în prezent (pe bună dreptate), cel puţin la nivelul Comisiei Europene şi al Parlamentului European.

Astfel, ca întotdeauna în istoria de 70 de ani a Uniunii Europene, o etapă se încheie cu bine dar lasă deja loc îngrijorărilor şi complicaţiilor etapei care începe.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "41 comments" on this Article:

  1. Lucifer spune:

    Să nu jubilăm după aceste alegeri. Mai ales că, cele două puteri-Germania şi Franţa- au păreri diferite în ceea ce priveşte viitoarea Uniune Europeană. Iar “părerile” nu sunt chiar “păreri”, sunt poziţii de forţă exprimate deocamdată doar ca declaraţii politice, dar care foarte probabil se vor transforma în acţiuni politice, deci de forţă. Iar răspunsul trebuie să răspundă la întrebarea: cine să conducă Uniunea Europeană, Germania SAU Franţa. Să nu ne mai ascundem după deget: ambele ţări vor să fie vioara întîi în noua construcţie europeană. Deja liniile de forţă ale politicii europene s-au orientat pe poziţiile politice ale celor două ţări. Şi, ca părere, mai devreme sau mai târziu, se va produce o coliziune între Germania şi Franţa, mai ales fiindcă Franţa vrea ca musai ea să fie “moţul” noii Uniuni Europene.
    Dar care sunt bazele ideologice şi implicit politice care susţin poziţiile celor două state:
    - Franţa lui Macron a adoptat o ideologie de tip “progresist”, chiar neo-marxist, şi a lucrat împreună cu liberalii europeni de centru-stânga pentru a avea un grup semnificativ de membri în PE. Puterea lor europeană este de aprox. 15% în parlamentul european
    - Germania a adoptat o ideologie “conservatoare”, de centru-dreapta, cu o putere de aprox. 25%, dar FĂRĂ grupurile conservatoare din ECR, care mai au şi ele aprox. 8-10%(UK, Polonia, Cehia, eventual Hungaria).
    Aşa că viitoarea Uniune Europeană va rezulta, dacă va rezulta în urma unui compromis “progresism” (punem aici şi grupul socialist) vs. “conservatorism”. Dar dacă NU se va putea realiza un compromis?
    În România rezultatele recentelor alegeri tocmai asta au arătat:
    -”progresiştii” din PSD şi A2020 au împreună 18 mandate
    - “conservatorii” din PNL, PMP şi UDMR au 14 mandate.
    Aşa că România, ca şi Europa, e ruptă în două.

    Doamne fereşte ca “progresiştii” şi “conservatorii” să nu ajungă la un compromis!
    Ca părere, NU vor ajunge la un compromis şi va începe bâlciul european….

    • Hantzy spune:

      Boah! Maniheism cat cuprinde: Franta ori Germania, nimic altceva, si progresism (pardon, neomarxism!) sau regresism (pardon, conservatorism!), nimic altceva!!!

      Lucrurile sunt ceva mai complicate. ALDE cel European este in primul rand liberal, orientat puternic spre statul minimal, accentele sociale pe care le reprezinta nefiind decat secundare. In schimb crestin democratii si popularii sunt tributarii reglementarii excesive, dar cu Accente de dreapta, spre deosebire de PSE.
      Rezulta ca prima optiune pentru un partener de coalitie a popularilor ramane ALDE, chiar daca au vederi diferite asupra sefului Comisiei Europene..
      Dar si S&D, ca fiind a doua Familie politica reprezentata in PE poate avea pretentii, cerand cooptarea Verzilor. Astfel s-ar putea echilibra fortele in interiorul Comisiei, iar in legislatura PE au sansa unui raport mai de forte ameliorat din punctul lor de vedere in majoritate.

      Dar la Verzi Victoria lor se bazeaza in primul rand pe voturile venite din Germania, unde verzii sunt deja de doua Mandate la administratea landului Baden Württemberg si chiar au mai adaugat aici ceva procente. Asa ca pentru populari Verzii pot reprezenta un bun compromis chiar pentru PPE.
      De aia eu vad ca posibile doua variante:
      PPE + ALDE + S&D + Verzi
      sau
      PPE + ALDE + S&D

      • Lucifer spune:

        Eu, în final, după multe dezbateri, văd o altă combinaţie: PPE+ALDE+ECR(conservatorii şi reformiştii europeni)

        • Hantzy spune:

          ECR au pierdut 14 locuri în PE, așa că nu pot emite pretenții. Iar coaliția astfel formată nu ar obține nici măcar o majoritate simplă în PE.
          Mult mai probabil se va forma o alianță, a cărei cementare se va baza pe reziliența la euro-scepticism. Iar dacă mă gândesc la ultimele acțiuni, cu conotație verde, din legislatura care se încheie, atunci nu e de exclusă o majoritate cât mai largă.

    • JB spune:

      @Lucifer
      Dom’le, a-i pune în aceeași categorie “progresistă” pe PSD și USR-PLUS este o bizarerie, dacă nu e totuși o simplă eroare. PSD este un partid f.conservator dar nu in sensul conservatorilor europeni ci al unei conservări a metehnelor pe care (toți cred) le considerăm dăunătoare. Al unui naționalism îngust, lipsit de perspectivă, concentrat excesiv pe micul joc tactic dâmbovițean, pe mica ciupeală, dublului discurs, etc.
      De aceea cred că USR-PLUS nu pare și nici nu e din familia PSD……

      Dl.Naumescu are dreptate. Diviziunea așteptată/prevestită de atâția nu s-a împlinit. Ba aș spune că ptr.nationalistii zgomotoși rezultatele sunt chiar dezamăgitoare.
      Greșesc ?!?

      • Lucifer spune:

        A2020 este o combinaţie diversionistă stânga-dreapta, ca şi partidul lui Macron. Pe fond, este un partid de centru-stânga, semnalizează că o ia la dreapta pentru a prosti proştii, dar o ia la stânga. Vă veţi convinge în curând.

    • Ursul Bruno spune:

      Liderii celor doua tari sunt la ora actuala slabiti, Macron de protestele interne iar Merkel este la utimul mandat si nu sunt convins daca va rezista pana in 2021.
      Ce va urma ? daca in Franta LePen a devenit extrem de vizibila, in Germania eventuala candidata la postul de cancelar a iesit “sifonata” din aceste alegeri si vocile care ii contesta calitatile de cancelar devin din ce in mai mari.
      In Germania exista cel putin planul B chiar daca nu este discutat, alternativa fiind Friedrich Merz, un poilitician versat cu ample cunostiinte economice si de relatii internationale.
      Daca francezii continua cum au inceput vor fi urmatorul candidat care va cere iesirea din UE, o catastrofa cu consecinte care nu pot fi estimate.
      Europa are nevoie de lideri, acum insa nici Franta si nici Germania nu-si pot asuma acest rol din “lipsa de personal” adecvat. Va fi o perioada de deruta politica la nivel european , Germania cu piciorul pe frana si Franta cu piciorul pe acceleratie.
      In acesta situatie in afara de mult fum nu iese nimic totul ramand pe loc.

    • Constantin spune:

      “”progresiştii” din PSD şi A2020 …”

      Pe bune?!

      Cele două formațini politice chiar sunt “progresiste”? Ori, ele sunt simiare,pot fi puse laolaltă pentru că au programe comunse și s-ar putea alia în urma unor alegeri parlamentare, spre exemplu?!

      Dacă nu a fost “la mișto”, comentariul venit din SUA trebuie să fie de pe un teritoriu american de prin Alaska, Mc Kinley probabil, unde informațiile despre Europa, ca să nu mai zic despre politici publice și curente ideologice, ajung cu mai mare dificultate.

      • Cinicul spune:

        Nu ajung cu mare dificultate, ci ajung foarte deformate prin Fox News si Breitbart.com.
        Nu degeaba Steve B a venit in Europa sa faca campanie pentru eurofobii lui Le Pen, iar Trump va veni la Londra cu intentia declarata sa sprijine Brexitul.
        Cand citesc un text in care unii europeni sunt tratati ca neo-marxisti exista 90% sansa ca vine din acest spatiu geopolitic.

    • victor L spune:

      @ Lucifer,
      ai incurcat-o: a aparut comando-ul franco-german :D

      • Lucifer spune:

        În curând vor fi două “comandouri”, unul german şi altul francez….

        • JB spune:

          Ehe !!! Nu mor caii când vor câinii….. Mare aglomerație des prophètes des malheurs a fost. Mulți au cântat prohodul UE. Si?!? Având în vedere situația ptr.UE lucrurile nu stau deloc rău. Iar ptr.binomul franco-german nici atât.
          E interesant că mulți exultă la orice umbră de neînțelegere intre FR și DE. Da’ nu ar fi posibil ca aceste, asa-zis, neînțelegeri să fie regizate chiar de cele două state ptr.a vedea cum se poziționează adversarii ?!? Zic și eu…. Ptr.că in problemele importante par să se coordoneze ok.

          • Lucifer spune:

            Nu înţeleg la ce lucruri bune vă aşteptaţi de la dualismul germano-francez.

            • JB spune:

              Păi lucrurile bune de până acum. Nu vi se par evidente?!? Construcția europeană din ’57-2019 a fost făcută de Boris Johnson &co?!? Sau poate că a fost făcută împotriva FR&DE…..!?!
              Ce să facă?!? Să asculte cuminți sfaturile/ordinele lui Trump specialistul in problemele UE?!?

              Noi, HU, PL, etc am am apărut după ultima ploaie. Avem vreo contribuție cât de mică?!? Credeți că suntem în măsură să dăm lecții despre ce și cum cu UE, direcții strategice, etc?!? Hai să fm rezonabili ! Nu e vorba că nu am fi in stare de nimic, dar mai e mult până departe…….

              Credeți că FR&DE nu au îngrijorările lor privitoare la migrația masivă, identitate (ptr.ca doar asta va preocupă) ?!? Poate că aici, la acest capitol, am putea avea și noi contribuția noastră. Poate i-am putea ajuta să scape de culpabilizarile istorice care paralizează vestul continentului. Și nu vreau să insist…..
              Dar noi ne oțărâm, ne umflăm in pene și “scoatem dacii la înaintare”.

    • Florin L. spune:

      Aici, speech-ul recent al doamnei Merkel adresat absolventilor de la Harward (promotia 2019). Ma astept ca in viitorul apropiat, d-na Merkel sa continue cu speech-uri in Bundestag si in PE despre curajul necesar de a te desprinde de trecut pentru a face loc noului, samd (asa cum mentioneaza la minutul 22:00-24:00 decizia de a face un pas nou – in necunoscut – nu este usoara).

      In fine, criza financiara din 2007, criza refugiatilor, Brexit, evidenteaza ineficienta gestionarii provocarilor, asa cum UE este organizata in formatul actual (nici carne si nici peste).. Asa cum este oglindit si in rezultatul alegerilor, cetatenii se afla in cautare de alternative, majoritatatea insa, constientizeaza ca “impreuna” vom reusi mult mai usor sa ne aparam interesele in noua ordine bazata pe concurenta intre poli regionali si globali (unde-s multi puterea creste). In acest context, interesele Uniunii in asamblu devin o prioritate pentru interesul national al fiecarui stat membru.

      P.S. Guy Verhofstad (liderul organizatiei ALDE) este probabil cel mai potrivit candidat pentru presidentia Comisiei – un compromis acceptabil atat pentru populari cat si pentru socialisti si verzi - el chiar atinge nervul prezentului. Ramane de vazut daca reluctantii populari se vor cugeta sa faca loc noului, un pas important in viata cand ne aflam la rascruce (asa cum mentionase si d-na Merkel in discursul ei, este o decizie care necesita si o portie de “curaj”).

  2. Biz spune:

    :)) sunt un pic amuzat de optimismul incurabil al autorului chiar si in fata celor mai evidente realitati.
    O fi votul asta bun pentru UE in functie de ce rezulta de pe urma lui sau o fi ceva cantec de lebada?! Cred ca trebuie sa va schimbati ochelarii si sa nu mai afirmati lucruri false.
    Eu am inteles din votul UE altceva, si uitandu-ma la ce au scris agentiile internationale de presa nu sunt singurul care asta vede in aceste alegeri.
    deci, votul dat suveranistilor, nationalistilor, partidelor de extrema dreapta este in crestere, nu in scadere, de asta nu stiu ce fumeaza autorul incat continua sa afirme aceleasi teze false vehiculate si inainte de vot.
    Pe rand, in Franta, partidul lui Le Pen depaseste pe cel al lui Macron (hopa!!!), scor istoric, comentam la articolul anterior ce bine era in loc sa va concentrati pe fasurile lui Macron sa va uitati ce ascunde fenomenul vestelor galbene din Franta. Iata ce a ascuns!
    Germania, partidul cancelarului pierde teren, deja sunt asteptate deconturi politice daca sunt corecte informatiile ca Merkel ar vrea sa continue pana in 2012 incercand sa se distanteze de succesoarea sa de la varful partidului. Extrema dreapta nu sta rau acolo.
    Ungaria si Polonia castiga din nou voturi populare cu actualele conduceri, in ciuda amenintarilor de la Bruxelles.
    Italia nu mai e cazul sa vorbim, acolo pozitia lui Salvini e in crestere.
    In UK se demonstreaza ce prostii spuneau cei care comentau pe aici ca britanicii au fost pacaliti de Rusia sa voteze Brexit, este un fundament clar pentru aceasta optiune chiar si la doi ani distanta.
    Observati corect fisurile tot mai mari pe relatia Merkel – Macron, ceea ce ridica noi probleme pentru viitoare constructii europene.
    Tendinta indisputabila este fragmentarea puternica a electoratului, cu partide mainstream in continua scadere, fara solutii, fara lideri, o degringolada mai mare in UE decat cea din UK, contrar a ceea ce afirmati.
    UK si-a ales drumul de Brexit, intarzierile au legatura cu iesirea tehnica si, evident, costul politic imediat care trebuie decontat, asta apropo de plecarea lui May, care nu cred ca va fi suficienta.
    Ca directie, se confirma o tendinta de centrifugare a UE, optiuni diferite gen Salvini, Orban, Le Pen, Brexit, partidul la putere in Polonia, pe de alta parte schimbarea de balanta din Romania sau intarirea socialistilor spanioli, care sunt optiuni proUE asa cum e ea acum.
    Deci, concluzia este ca oamenii au venit la vot cumva satui de atatea esecuri ale liderilor UE, ca le pasa ce se intampla cu UE evident, dar luate tara cu tara optiunile sunt diferite, lucru de asteptat. Puternica divizare din interiorul UE si castigatorii cu profil diferit la nivel national, care vad evolutia UE diferit, mie imi arata rupturi puternice, cum spuneam si in alte dati nu doar Brexit e o fisura, deci pericolul unei disparitii a UE nu a trecut, ci e mai real. Mai cred ca Macron e cu benzina pe terminate cu fanteziile lui de armata europeana si alte idei “sclipitoare” cum e si cea de reformare UE. Mie acum coeziunea europeana mi se pare un concept imposibil de pus in practica.

    • Ursul Bruno spune:

      Si care ar fi alternativa ? nationalistii nu sunt dispusi sa renunte la bani din partea UE, bani de care au nevoie sa-si vanda politica anti UE pe plan intern, pardadoxal dar adevarat.
      Sper ca “franarii” , suveranistii, nationalistii sa dispara intr-un interval mediu 5 – 10 ani si sa apara acei politicieni care pot misca Europa in sensul unei integrari profunde, politica externa comuna si nu doar de forma, armata comuna impreuna cu cea a SUA sub umbrela NATO, politici economice macro comune, buget comun etc.etc. finalitatea trebuind sa fie statele unite ale Europei altfel la revedere Europa, vor avea grija marile puteri s-o imparta “frateste” intre ele.

      • JB spune:

        @ursul Bruno
        Integrare profundă ?!?! Ar fi excelent. Dar exact ăsta e calul de bătaie al naționaliștilor, suveranistilor, brexiters, etc. Exact asta nu vor.
        Nu vor reguli comune, nu vor ever closer union (integrarea profundă despre care vorbeați). Dar vor să păstreze avantajele renunțând la obligațiile firești ale unei uniuni.
        Vor să aibă veto la orice, să se răzgândească de câte ori vor, să aplice (eventualele) reguli comune doar atunci când le convine, să o întoarcă ca la Ploiești oricând, etc. Toate acestea in numele suveranității, etc…..
        Vorbim despre reguli privin libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor, reguli privind libera concurență, egalitatea de tratament a resortisanților celorlalte state membre cu cei ai propriului stat (cu f.mici excepții). “Suveranistii” vor ca regulile comune să se aplice diferit de la stat la stat iar deciziile CJUE să nu aibă niciun efect decât atunci când le convine……

        Nu vorbesc despre povestea migranților ptr.ca este o situație excepțională iar UE nu se reduce la această problemă.

        • Ursul Bruno spune:

          Acestia n-au castigat alegerile europene, unde e problema ? stiu ca avem state eurosceptice incepand cu Franta si terminand cu Ungaria, avem devoie de ele in UE ? dupa aceste alegeri proeuropene tratatele ar trebui rescrise, in alte cheie mult mai profunda cu obiective clar definite.
          Cine nu doreste Europa n-are ce cauta in “Club”, nu sunt naiv , stiu ca mediul economic nu doreste acest lucru insa alegatorii europeni au alte preocupari de cat protejarea excesiva a acestui mediu, vezi partidele traditionale populare si social democrate care au tinut prea mult cont de el au pierdut masiv voturi.

      • Biz spune:

        Sunt de acord cu Dvs. ca pe termen lung, UE are nevoie de politica externa comuna, de NATO si de alte cateva clarificari strategice. Si de acei lideri “luminati” care sa gaseasca o cale, o definitie a UE printre cele 3 puteri ale lumii – US, China, Rusia.
        Nu sunt de acord ca suveranistii trebuie sa dispara. Cred ca aici e o contradictie majora a conceptului UE actual, cand a plecat la drum cred ca era perfect in acord cu scopul, sa creeze o uniune economica si politica pe continent, dar acum, depasit acest obiectiv, trebuie sa fie in stare sa administreze nivelul 2 de probleme, cum iei decizii cand sunt atatea idei/curente populare diferite si sa ii tii pe toti la aceeasi masa. de asta, cred ca Brexit e un esec al UE, nu al UK.
        Suveranistii, verzii, partidele mainstream ori vor contribui cu totii la o noua UE, ori ma astept ca acolo unde aceste clivaje nu sunt adresate cum trebuie sa nasca noi exituri. Asa a fost si la Brexit, acolo nu a fost un vot emotional, a venit pe o tendinta de nemultumire crescanda a britanicilor pana a inclinat balanta.

    • JB spune:

      @Biz
      Și ți-ar cădea mai bine ca autorul să fie un pesimist/morocănos incurabil?!? Ba eu zic că autorul are toate motivele să fie optimist. Unde sunt surprizele majore?!? Dar avansurile extraordinare al naționaliștilor/suveranistilor?!?
      Acum câteva săptămâni mai că dădeați UE fiind pe marginea prăpastiei. Alegerile ne arată că nu mor caii când vor câinii…..
      Credeți că UE printr-o singură criză a trecut?!? Câți i-au aprins lumânări la căpătâi….!?!?! Să fim noi sănătoși.
      P.S. Ah, uitasem. Surpriză majoră este câștigul net al partidelor pro-europene in Ro. Deși sondajele, “babele cobitoare” de pe aici profețeau arogant, superior și omniscient rezultatul contrar.

      • Biz spune:

        @JB

        Prea multa isterie in comentarii si prea putina logica pentru a avea un dialog. Nu am profetit niciunde caderea UE, mereu am spus despre niste probleme care ii fac dificil complicat prezentul si imprevizibil viitorul. Nu am un glob de cristal, nu il caut, dar inteleg din aceasta orchestra JB&Co care canta pe aici sper ca nu ca orchestra de pe Titanic ca alegerile UE au decurs bine pentru ca n-au castigat suveranistii etc.
        Eu zic ca la actuala configuratie a noului parlament european o sa fie o distractie mare cand va incepe targuiala pe functii si, mai ales, cand se vor lua deciziile strategice, ca nu prea mai e timp de a amana rescrierea tratatului UE.
        Nici Brexitul nu a fost conceput acum 2 ani, atunci a fost momentul cand a iesit la suprafata, si era parca mai multa liniste prin UK decat e acum prin Ungaria, Polonia sau Italia. Sa faci pe optimistul sau pe euforicul si sa ignori problemele inseamna sa te acomodezi usor cu dezastrul careva urma inevitabil, dar la nasterea caruia contribui. Nu de atitudini anemice de suport a UE, care nu mai poate continua asa cum considera probabil ambele tabere, ci cred ca e nevoie acum de gasirea rapid a unor solutii pentru integrarea tuturor curentelor politice validate de electorat pe o platforma comuna. Altfel, un viitor din care ii excluzi pe unii din start inseamna un UE mai mic sau disparitia UE, ceea ce cred ca ar fi cel mai mare dezastru posibil pe scena lumii. Nu suveranistii sau extremistii sunt problema, ei sunt efectul unor politici UE proaste. Electoratul sanctioneaza derapajele si testeaza solutii alternative. UE acum este un camp de teste politice si nu cred ca a gasit cineva o solutie despre cum va merge mai departe. Mie mi se pare urgent ca liderii din toata UE si a blocurilor politice validate in noul Parlament sa discute pana gasesc solutii de a gasi aceasta noua cale a UE. Deci, nu va grabiti sa spuneti prostii, nimeni nu cred ca isi doreste in mod real disparitia UE, suveranistii, extremistii reprezinta masa nemultumitilor, nu a celor pe care sa ii excluzi.

    • Adrian Buburuzan spune:

      Ma bucur ca ai sunt cetateni care pun capul la contributie.

  3. Kurt spune:

    „wir schaffen das”
    a fost aplaudat acum la universitatea americană de elită Harvard cu standing ovation de către 20.000 studeni şi profesori din 150 de ţări. Domna cancelară A. Merkel a vorbit la Harvard cu ocazia (invitaţiei americane) primirii titlului Dr. Honoris Cauza. Doamna cancelară a vorbit despre dărâmarea zidurilor în lume în loc de construirea de noi ziduri. După alegerile pentru Bundestag 2021 se va retrage definitiv din viaţa politică. A precizat de repetate ori această decisie definitivă.

    Conflictele de interese Paris cu ceilaţi parteneri în UE sunt aceleaşi de 62 de ani. E. Macron se vede ca actorul principal în ZE/UE, nu acceptă principiul „egalite” când e vorba de interesele franceze. Nu e greu de înţeles, nu e greu de văzut cum Preşedinţii francezi de la De Gaulle (a împiedicat aderarea UK în UE) până azi au pretenţia de leaderi necontestaţi în UE. Tandemul francez- german e mai multă o metaforă politică, e un simbol al reconcilierii politice (elevii, studenţii, profesorii de pe ambele maluri ale Rinului folosesc aceleaşi manuale de istorie comune de mulţi ani) şi nimic mai mult. Nimic din declaraţia de la Sorbonna 2017 nu e realizat 2019. Budgetul separat numai pentru ZE (F.Hollande 2016: UE cu două viteze) e refuzat 2019 de Olanda, Grupul Hanseatic şi de cancelara A. Merkel. România nu e în ZE.

    …”…… pentru funcţia de preşedinte al Consiliului European găsesc că este normal ca viitorul preşedinte să rezulte din negocierile şefilor de state sau de guverne, funcţia fiind la nivel inter-guvernamental şi reprezentând statele, în schimb pentru poziţia de preşedinte al Comisiei Europene, care este la nivel supranaţional şi reprezintă interesele UE în ansamblu, nu ale statelor membre, rolul decizional al Consiliului European mi se pare chestionabil, Parlamentul European fiind mult mai în măsură să reprezinte voinţa cetăţenilor europeni…. „….

    Cele cinci funcţii înalte: Seful Comisiei (J.C. Juncker), Preşedintele UE (D. Tusk) , Preşedintele PE (Trajani), reprezentantul exterior (F. Mogherini) şi Direcorul BCE Frankfurt (Draghi) se decid acum cu uşile închise în consiliul ministerial al şefilor de state. Conflictul de interese e deja public. Preşedintele francez E. Macron nu îl acceptă pe germanul Manfred Weber PP, îl preferă pe francezul Michel Barnier (ev. domna comisara M. Vestager, liberali) ca Seful Comisiei UE.

    Sunt deci cinci candidaţi pe patru posturi (BCE e altceva). O candidată vine din Tările Baltice (proporţia femei- bărbaţi). La 21 Iunie se va căuta un compromis, se va decide cine va prelua care din cele patru posturi înalte în UE. M. Vestager ca Sef de Comisie are probabil susţinerea liberalilor, PS şi Ecologişti (nu e de ajuns, 51% necesar). Frans Timmermans e cel mai iniţiat, are cea mai mare experienţă ca insider, ca vicepresedinte în Comisia UE. Rămâne pentru M. Weber funcţia de Preşedinte PE. PE nu e obligat să-l voteze pe francezul M. Barnier. Depinde în primul rând de Preşedintele francez E. Macron cine va fi ce şi când se va decide. Budgetul UE trebuie votat în PE până la 1 Noiembrie 2019. Presiunea vinde din calendar. Reprezentanţii în PE nu au interes să rămână fără budget.

    Unanimitate de voturi rămâne un obstacol mare în UE. Gigantul UE.27 rămâne un pitic politic şi un vierme militar încă mult timp. Federaţia Europeană nu e o prioritate pentru noul personal UE 2019- 2024. UE nu e un stat dar e mai mult decât un tratat internaţional. UE are competenţe „supranaţionale” pe care cei din est le refuză deja la Bratislava 2016, sunt sprijiniţi azi de Salvini/Italia. Scindarea în UE e obstacolul pe care noul personal UE trebuie să-l micşoreze prin migală, compromisuri şi lungi dezbateri obositoare. UE se transformă, nu se destramă.

    • JB spune:

      @Kurt
      D-le Kurt, DeGaulle nu s-a opus, din capriciu, intrării UK in UE/CEE. Avea motive f.intemeiate. UK cerea privilegii încercând să continue in UE ceea ce eșua lamentabil in EFTA/AELS creația UK.
      Opoziția lui de Gaulle s-a manifestat chiar de două ori….. E adevărat că a doua oară nu a mai fost chiar așa decis. Istoria asta e interesantă, dar nu poate fi rezumată simplu prin opoziția franceză. Poate că și germanii aveau motive de ezitare/opoziție, însă politic nu-și puteau permite. Înțelegeți….
      https://www.francetvinfo.fr/monde/royaume-uni/brexit-quand-de-gaulle-disait-non-a-l-angleterre-dans-l-europe_3061321.html

      • Kurt spune:

        Modelul francez a fost și este „Uniunea Europeană Napoleonă”, nu este o Federație Europeană cum credeți. Urmăresc de mult timp la arte TV/Paris economiștii, intelectualii, invitații francezi. Ei cer acum „un budget ZE” pentru o integrare „franceză” mai puternică. Un budget cu ministru de finanțe (M. Barnier în loc de M. Weber e u n exemplu actual) este în versiunea franceză o urmare logică. Totul a fost prezentat de E. Macron la Sorbonna 2017. Nimic nu s-a realizat din acest model francez și sper că așa va rămâne.
        Bundestagul german are suveranitatea asupra budgetului federal. Nu va ceda această competență unui „centralism (socialist) francez”. Ar fi nevoie de un referendum. AfD ar câștiga câteva procente în plus. SPD (M Schulz a fost candidat) a cerut ca modelul francez al lui E. Macron să fie sprijinit „orb” 2017-2019. SPD e azi la 12 %.
        Conflictul de interese Paris- RFG rămâne în domeniul „Schuldenunion” și BCE. Paris cere ca BCE Frankfurt să fie supusă modelului francez de „economie politică” (contrar modelului actual cu independență ca la Bundesbank – D-Mark). E cea ce Cameron a refuzat cu ușile închise înainte de referendumul britanic: UK nu plătește datoriile publice ale Greciei.
        Modelele economice diferă în Franța și RFG. Modelul francez (devalorizare permanentă a monedei) nu e un model acceptat în nord-vest. O Federație Europeană e un model în viitorul mai îndepărtat. Nu va fi un succes dacă o etapă e modelul francez cu „Schuldenunion” cu toți 27 parteneri și un budegt ZE separat. România nu e în ZE.
        Alegerile PE 2019 au dus la o scindare politică est- vest mai accentuată. UE.27 rămâne un pitic politic și un vierme militar.

        • JB spune:

          @Kurt.
          Domnule, să presupunem: cheia in care citiți dvs.conceptia franceză e corectă ! Dar atunci cum se face că, practic, întreg spectrul (rezonabil) politic german este mult mai aproape de FR decât de UK?!?! Și asta de decenii numeroase. Poate ar trebui să reflectăm la asta. Nu?!?

          Credeți că la mijloc sunt doar aspecte precum datoriile bezmetice ale Greciei?!?
          Evident că NL, DE, etc NU vor să le plătească și au 100% dreptate. Ar fi invitație la recidivă.

          DE pare a nu agrea ideea unui buget al ZE. Ok, nu e nici o problemă. Dar o să mai vorbim pe tema asta.
          Cred că Macron&co au înțeles că FR are mari probl.care trebuie rezolvate cât mai rapid. Dar sunt probl.care au o mare vechime. Rezolvarea ia ceva timp, conjunctura nu e favorabilă. Dar se vor descurca. Nu mă impacientez.

          • Kurt spune:

            Reconcilierea politică franceză- germană datează din 1961-1963. Tratatul de la Elysee 1963 e mai mult un simbol politic (multe întâlniri, consultări, simboluri repetate). Franţa a împiedicat în zona de ocupaţie franceză din sud-vest stabiliera refugiaţilor 1945-1949 germani din est (12 milioane germani). De Gaulle a eliminat începuturile cooperării în domeniul centralelor atomoelectrice franco- germane. A pus accent pe pozitia de mare putere cu sediu veto în consiliul de Securitate ONU. De Gaulle a împiedicat prima încercare de apărare vesteuropeană 1955. RFG ca stat apare 1949 şi e acceptat 1956 în NATO şi 1957 în EWG (Comunitatea economică europeană, Schumann, Monnet, de Gasperi). Telul lui K. Adenauer/CDU era Westbindung, era dubla integrare în EWG şi NATO. RFG nu pune toate ouăle într-un cuib, nici UE, nici NATO, nici ONU. Ostpolitik Willy Brandt (Kniefall in Warschau 1970) SPD duce la Helsinki 1974 şi căderea zidului la Berlin 1989. Reconcilierea
            - germană e accentuată simbolic la Aachen 2019. Interesele franceze nu ţin cont de stabilitatea monedei, e un conflict de interese major la BCE (Salvini cere azi de la BCE cumpărarea de hârtii datorii de stat italiene). E. Macron încearcă să impună pe francezul M. Barnier ca Sef de Comisie. Eventual va reuşi. RFG e mult mai aproape de liberalismul britanic în economie decât de “economia politică (socialistă) centralizată franceză”.
            RFG nu va avea arme nucleare niciodată. RFG cu un cancelar Grüne nu va mări budgetul militar. UE rămâne un vierme militar. Tandemul francez- german e mai mult o metaforă jurnalistică. Nu e o realitate. Conflictele de interese sunt aceleaşi din 1949- 1989 până azi. Paris se vede leader unic, necontestat pe continent. BCE caută un nou director. Cine va fi? Cum va fi denumit?

            • JB spune:

              @Kurt
              Aș fi de acord cu dvs.daca, in practică (cum-necum), tandemul franco-german chiar funcționează. Apropierea/înclinarea/simpatia germană o fi ea ptr UK dar divergențele de fond fac (quasi-) imposibilă conlucrarea apropiată. Clasa politică germană, diplomația germană au înțeles că UK are tot timpul o agendă ascunsă, joacă la offside și nu colaborează sincer.
              Poate că deosebirile de vederi sunt mari față de FR, dar întrebarea este: facem afaceri/înțelegeri/planuri de viitor cu cei pe care îi simpatizam natural dar dovedesc MEREU nesinceritate sau cu cei care au pct.de v. diferite dar dovedesc mereu că împărtășesc același scop și doar calea de urmat e puțin (nu mult) diferită?!!? Cum procedăm?!? Ce e preferabil?!?

              Cred că din enumerarea aspectelor istorice ați uitat OPOZIȚIA d-nei Thatcher la unificarea germană….. și condiționarea (semi șantajul) nici astăzi, pe deplin, clarificat. A propos de simpatie…. reciprocă.

              Citiți pe Wiki declarația Schuman din mai 1950 care va duce la semnarea tratatului de la Paris in ’51 (actul fondator al constr.europene). Dacă nici astea nu sunt evidente semne/acte ale reconcilierii nici nu știu ce să mai zic…. Vorbim despre 5 ani de la sfârșitul WW2……!!!

              Conceptul de economie socială de piață (derivat din ordoliberalism) pe care știu că îl apreciați este, in esență, mult mai aproape de modelul francez decât de liberalismul englez. Mie unul asa mi se pare. Dar e posibil să ma înșel.

  4. florin georgescu spune:

    Excelent articolul, respect si continuati pe aceleasi teme!

  5. mike spune:

    Autorul trece cu vederea si nu insista prea mult pe faptul ca in numeroase state partidele nationaliste si extremiste au castigat destul de lejer aceste alegeri. Aceste voturi se vor reflecta si in anii viitori asupra alegerilor federale sau prezidentiale din respectivele state. Nu stim ce ar putea sa se intample daca maine ar avea loc alegeri in Franta, de exemplu. Frontul National ar avea sanse uriase sa castige alegerile. In Belgia, respectiv Flandra, au castigat doua partide anti UE in principiu , unul nationalist anti-UE , iar altul extremist. Ambele partide au castigat atat in PE, cat si local la nivel federal. In Bruxelles au castigat Verzii, iar in Valonia un partid opus ca ideologie celor din Flandra. Asadar, cele doua mari partide din Flandra si Valonia vor trebui sa formeze un guvern federal si este posibil sa nu reuseasca, caz in care Belgia ar putea sa ramana fara guvern cateva luni bune, la fel ca in 2010-2011. In Italia -Salvini, in Ungaria-FIDESZ, in Cehia, Polonia, UK, etc. stim bine ce a fost pe acolo. Desigur, daca vrei sa crezi ca totul este bine in UE dupa alegeri, poti sa crezi, insa realitatea este alta. La toate astea se adauga divergentele intre Macron si Merkel care nu fac decat sa divida Europa in doua: pe de o parte statele care vor urma calea Germaniei, iar pe de alta parte statele care vor urma ideologia franceza a lui Macron.
    In Romania am avut intr-adevar un succes la alegeri, insa problema nu este nici pe departe rezolvata. PSD este inca la putere, are majoritate in parlament, are guvern, este sprijinit de Ponta, UDMR si alte partide care reprezinta nationalitatile, iar USR+ si PNL nu pot decat astepta inca un an si jumatate pana la alegerile din 2020 pentru a initia ceva schimbari. Deocamdata coana Dan si nea’ Mele nu-si dau deloc demisia, in ciuda ororilor pe care le-au facut, iar Viorica “coafeaza” un pic partidul prin eliminarea lui Codrin si a lui “Mitraliera” insa are grija sa aduca pe altii in loc. Apoi, ramane de vazut in ce masura PNL si USR+ ar putea face vreo alianta pentru binele nostru. Nu am incredere prea mare in PNL….

    • Ursul Bruno spune:

      Nationalistii n-au castigat mai nimic pe plan european, a nu se confunda cu situatia interna, reprezentarea lor in viitorul parlament european fiind de ca. 22 % . Ce s-a schimbat simtitor si se poate considera imbucurator, majoritatea popularilor si a socialistilor fost sparta acum ffind nevoie de suportul altor fomatiuni democratice, ALDE + Verzii.
      Presiunea verzilor asupra politicilor ecologice, dorinta exprimata de tineri , va fi substantiala si sper ca in sfarsit se va misca ceva in sensul rezolvarii crizei ecologice in care ne aflam.
      Spre fericirea nostra nationalistii europeni nu sunt uniti fiecare grupare avand alte interese, probabil nu vor reusi sa gasesca un consens si vor ramane izolati.
      Da, vor exista diferente majore intre politicile europene si nationale, dilema in care se afla Europa nefiind solutionata in urma acestor alegeri europarlamentare.
      Sper ca la nivel european sa fie gasite solutii pt eliminarea unanimitatii in adoptarea celor hotarate/negociate, dorinta majoritatii simple putand fi implementata.
      Astfel blocajele se vor putea reduce si state reticiente, supuse la nevoie, unor sanctiuni mai clare si consistente prin reducerea ajutoarelor europene.
      Drumul european si cele national este deocamdata in diferite state divergent insa cine le obliga sa ramana in cadrul UE ? precum britanicii pot initi procedurile de parasire a uniunii.
      Poate ar fi mai bine ca fronturile sa se clarifice iar “razboiul de uzura” intre state nationale si UE sa se termine.
      Are Macron, precum Cameron curajul sa initieze un referendum pe seama ramanerii Frantei in cadrul UE, forma unei constitutii europene fiind respinsa in urma cu cativa ani de francezi. Cu ce drept si motivare acum Macron doreste sa fie in fruntea Europei ?

  6. JK spune:

    Iepurii din pălărie sunt marea problemă a UE: înalți experții, negociatorii din partea UE (vorba vine) și-o mulțime de junkeri, barosi, comisari etc. al căror nume nu s-a întânit cu ștampila de vot a cetățeanului. Reprezentanți ai reprezentanților ai reprezentanților. Ca om din popor, nici nu mai știu prin cine-am băut șampania acestor alegeri. Bine măcar c-avem Eurovision, să votăm și noi în Europa!

  7. Radu spune:

    Lucifer,sa pui psd la progresisti, cand ei sunt fratii anti-europenilor, langa A2020 e fortat rau.
    Per total se vede ca legatura este invers proportionala intre antieuropeni si prezenta la vot. Masa votantilor antieuropa e constanta, cu cat procentul prezentei la vot creste cu atat al lor scade.
    Buna analiza dl. Naumescu.

  8. Simone spune:

    “A fost limpede că europenii s-au mobilizat pentru a-şi apăra Uniunea.”

    Le multumim amicilor britanici pentru contraexemplu. Era de altfel destul de previzibil inca din 2016, insa daca jurnalistii si mari analisti ai neamului majoritar anglo-saxon si monolingv au tinut-o pe una si buna cu efectul dominoului si cu prabusirea uniunii dupa Brexit, etc etc… Ce nuanta? Ce complexitati? Ce lectii invatate dupa criza greaca despre institutional resilience si alte alea? Ce tendinte demografice, intreaba cineva cam ce gandesc sau ce ii ingrijoreaza pe tineri? Nu, domne, mie mi-au zis angajatii lui Rupert Murdoch si Russia Today ca Brexitul va pune sub semnul intrebarii chiar existenta Uniunii. Si uite ca au avut dreptate, doar ca n-au nimerit Uniunea. Sa-i intrebe pe scotieni sau pe nord-irlandezi.

    De acord cu sintonia semnalata intre ce s-a intamplat in Romania si contextul european mai larg. A fost intradevar o placere sa vezi si Romania mergand intr-o directie rationala. Avem mult de munca pana a ne inscrie pe aceasi traiectorie cu Spania, alta tara mare din UE care facea doar figuratie in fundal si care acum incepe sa conteze, dar trebuie sa incepem de undeva.

    “Spuneam în punctajul iniţial că mă tem de perioada care urmează.”

    Eu m-as teme de consens, de anchilozare si de congrese cu aplaudaci. De linistea invocata pe vremea lui Nastase. Nu va fie teama, fragmentarea nu e un bau bau, ci o evolutie sanatoasa pentru democratia paneuropeana, avem nevoie de dezbatere si de ciocniri intre viziuni opuse, nu de Maxi Bundestag (nu asta au votat europenii). Pana si borfasii ca Orban, Le Pen si Dragnea, nationalisti de conjunctura si sugative de fonduri ilicite din tata in fiu (ginere in cazul lui Orban) au rolul lor, acelasi ca si al Brexitului. Europa de Vest a trait in puf burghez relativ la restul planetei timp de decenii. Cateodata ai nevoie de o amenintare serioasa ca sa apreciezi ce ai prin ograda.

    “Macron a dat un prim semnal, refuzând să facă declaraţii de presă după summitul din 28 mai, un indiciu că nu i-a picat deloc bine că Germania şi multe alte state doresc să se respecte principiul Spitzenkandidaten.”

    Poate nu i-au picat bine capsunii de la desert. In primul rand ca Macron nu a fost o exceptie, majoritatea participantilor la reuniune au refuzat declaratiile de presa. Apoi, cam tot ce avea de spus a spus in declaratia de presa facuta la inceperea reuniunii, aia in care va spunea clar de ce va inselati intr-un punct cheie:

    “A numi acum un alt politician în fruntea Comisiei ar pune sub semnul întrebării legitimitatea democratică a acestuia.”

    Pe domnul Weber cati cetateni europeni l-au votat? Sau o intrebare si mai importanta pentru cei 74% dintre *nemti* care n-au auzit in veci de el: cine dracu’ e si asta? Cu ce e mai putin iepure din palarie amicul si bodyguardul politic al lui Viktor Orban pe care l-au desemnat liderii unor partide la un congres, nu cetatenii europeni, fata de contracandidatii gen Timmermans, Vestager sau Barnier? De ei au auzit macar mai mult de 26% din concetateni, ca sa nu mai vorbim de restul Europei. Pe baza carei experiente executive l-au ales sefii de partid pe Weber? Eu nu l-am votat pe Manfred Weber. Nu pot sa votez pentru ca PPE-ul si PES-ul au tinut cu dintii de un sistem care le convine si au respins votul pe liste transnationale. Sa ne lase pe noi toti sa-l votam pe Weber sau nu. Pana nu o vor face n-au niciun argument despre legitimitate democratica.

    Ca ultima remarca, cred ca supraestimati serios sutinerea de care se mai bucura Weber in Consilu European, incepand chiar de la Merkel. Lipseste o institutie mare si importanta din analiza dumneavoastra. Acuma, ca e bine sau nu ca Germania sa fie la manete chiar si acolo, mai ales printr-o persoana care sustine niste teorii economice… sa le spunem perimate ca sa nu intru in detalii, e o alta discutie. Dar Germania o vrea. Acronimul acestei institutii e nitel mai important in lupta cea mare pentru gasirea unui echilibru european decat daca a stat Macron la suete cu jurnalistii sau nu, dar ma rog. O sa fie o vara lunga, avem vreme sa fim surprinsi, si eu si dumneavoastra.

  9. Ursul Bruno spune:

    Din jocurile din culisele ale institutiilor europene vor rezulta urmatorii conducatori dupa opinia mea irelevant daca Weber sau altcineva va ocupa postul comisiei europene sau a conducerii parlamentului european.
    Un lucru este cert , monopolul popularilor si al social democratilor a fost spart, lucru inbucurator, acum fiind nevoie de parteneri noi in vederea adoptarii hotararilor care vor urma.
    Probabil in functie de tematica, in alternanta cei care vor asigura majoritatile vor fi fie verzi fie cei din grupul nou format ALDE, restul gruparilor fiind irelevant.
    In general partidele traditionale de centru dreapta si centru stanga au fost pierdantii acestui vot european, social democartia fiind cum s-ar spune “pe faras” , popularii incasand si ei pierderi substantiale insa mai rezista.
    Se poate considera ca verzi au castigat mult comparativ cu alegerile precedente, lucru care demonstreaza clar preocuparile, mai ales ale tinerilor fata de mediu, energiile alternative, reducerea inarmarii.
    In Romania nu a fost mediatizata sub nici o forma o miscare de amploare “FridaysforFuture” initiata de Greta Thunberg , o fata de 15 ani , la care in fiecare vineri, tineri din multe state europene in loc sa mearga la scoala protestau impotriva politicilor ecologice fara rezultate palpabile ale guvernelor tarilor respective.
    Pentru tinerii europeni sub 30 de ani , problematica mediului este pe primul loc, ei dorind ca politica sa se ocupe cu seriozitatea necesara de acest aspect vital pentru viitor lor.
    Aspectele traditionale ale social democratiei nu mai prezinta atata interes ca in anii de criza, nivelul de trai general din Europa fiind ascendent.
    Aceste alegeri arata politicienilor pricipalele preocupari de care viitoarele institutii europene trebuie sa se ocupe, mediul inconjurator si criza ecologica in care ne aflam , relatiile internationale care s-au deteriorat simtitor si Brexitul.
    Daca Brexitul in final isi va gasi sub o forma sau alta o rezolvare, celalate teme vor cauza multa bataie de cap ele intrand in coliziune directa cu mediul economic, atat pe plan national cat si international.
    Partidele tradtionale de centru fie stanga sau dreapta prea multi ani au tinut mai mult cont de interesele industriei in deprimentul mediului inconjurator fapt taxat acum de tineretul european care doreste alte politici decat cele de pana acum.
    Nu stiu in ce masura semnalul a fost inteles si care vor fi schimbarile majore insa tinerii sunt dispusi sa continue acest drum , mediul politc fiind obligat sa reactioneze altfel la urmatoarele alegeri verzi si alte partidele vor deveni si mai puternicie.
    De Franta si Germania nu mi-asi face prea multe ganduri, Macron are probleme in tara iar Merkel nu prea mai ceva de spus. Ambele tari vor trece prin schimbari politice profunde si vom vedea cine va iesi invingator acum fiind nevoie de vocile si a altor tari cu exceptia nationalistilor care doresc o alta Europa insa nu dupa modelul LePen , Salvini sau Orban.

    • No-man's-land spune:

      Intr-adevar, Verzii, Ecologistii sunt diferenta, momentum-ul istoric relevant fiindca cineva, tineretul European!, simte prin toti porii urgenta ceasului al treisprezecelea!
      Remarcabil faptul regretabil, subliniat de dvs. (cu pertinenta ce va caracterizeaza!) al totalei inactualitati, un soi de lapsus ca un “acte manqué”, o pata alba in harta politica si morala romaneasca, a fenomenului “Fridays for Future”, ceea ce dezvaluie adevarul, neplacut, al unui semnificativ (si iremediabil?!) decalaj structural ce desparte tineretul Roman, (pretinzand a fi “conectat” la zi, prin gadgets de lux), de cel autentic European, care a infipt decisiv steagul Verde Ecologist in inima PE, fiindca timpul lor e scurt, (“vremurile” sunt zgarcite cu timpul viitor!), insa, evident, vreo alta planeta, de rezerva, nu exista…
      De cele mai multe ori imi pare bine sa citesc comentariile dvs.!

  10. victor L spune:

    @ No-man’s-land,
    “(“vremurile” sunt zgarcite cu timpul viitor!)”
    Esti binevoitor, totusi, sa ne anunti cind vine sfirsitul Lumii si se termina viitorul?
    Asta daca nu cumva vrei sa ramii singur pe lume :D
    NB,
    Lumea e verde de muuulti ani, dar nu se gtindea nimeni sa spuna ca ei sint stapinii care au grija de ea.

    • JK spune:

      Excelentă remarcă! Merită ca premiu toate articolele profesorului Crânganu, în volume cu coperți din blană de panda, ediție melimitată și binecuvântate de Trump!
      Lumea e verde de muulți ani, dacă consideri cenușiul și maroniul nuanțe de verde.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


Colectia Contributors.ro

Cumpara editia cartonata cu autograful autorului

Volumul ”Aspecte ale economiei românești în timpul Războiului Rece (1946-1991)” va fi lansat joi, 20 iunie 2019, la librăria Modul Cărturești (strada Academiei nr. 18-20, la parterul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București).

E randul tau

Mulțumesc pentru timpul acordat lecturii și pentru aprecieri, domnule George Gafencu.Da, extensia ...

de: Dumitru Sandu

la "Votul „diasporei de acasă” pentru instituții „ca afară”"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Festival de Film

Cauta articole

iunie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)