Home » Global / Europa »Opinie » Citesti:

Evitarea secesiunii Crimeii: Lecții din Republica Moldova

Bogdan Batrin februarie 28, 2014 Global / Europa, Opinie
27 comentarii 1,626 Vizualizari

Evenimentele din Ucraina au luat mai multe întorsături neașteptate în ultimele săptămâni. De la ocuparea maidanului, la intervenția brutală a poliției, la utilizarea muniției de război și moartea a 82[1] de protestatari, la compromisul cu Viktor Yanukovych și fuga spectaculoasă a președintelui Ucrainean din țară, s-a ajuns la proteste cu tentă separatistă în Crimeea, la ocuparea parlamentului din Simferopol de către grupuri pro-Ruse[2] si ocuparea aeroportului de către forțe rusești[3].

Practic singura certitudine cu privire la viitorul Ucrainei este faptul că e imprevizibil. Acest lucru se poate vedea foarte clar în reacția piețelor internaționale, în deprecierea drastică a monedei naționale (hrivna), urmate de decizia Băncii Centrale a Ucrainei să limiteze suma maxima care poate fi extrasă zilnic de la bancă la 15.000 hrivne (1.095 de euro).

Una din multiplele posibilități este accea ca Europa să aiba de a face cu un nou conflict înghețat [4], iar parelele cu Transnistria sunt ușor de văzut. Ca și Transnistria, Crimeea a fost un teritoriu rusesc alipit Republicii Sovietice Socialiste Ucraineană [5]. Deși istoria celor două teritorii, momentul alipirii și motivele au fost diferite, un factor important este comun: o parte semnificativa a populației este de etnie rusească și are un atașament mai mare față de limba și valorile Federației Ruse. De asemenea, ca și în Transnistria, Rusia are o prezență militară seminifcativă în teritoriu. Deși este puțin probabil ca Rusia să declanșeze o operațiune militară de avengură mare (cum ar fi un conflict militar cu Ucraina asemanător celui din Georgia), ea are capacitatea de a aproviziona și susține o mișcare separatistă. Mai mult, ar putea justifica aceste acțiuni din motive umanitare sau pentru protecția propriilor cetățeni (ambele neffind complet ilegitime în caz că un asemenea conflict ar izbucni). Mai mult, spre deosebire de Transnistria, președintele ales al Ucrainei a cerut protecție Rusiei[6] iar administrația de la Moscova nu recunoaște legitimitatea noului guvern Ucrainean[7].

În Transnistia au avut loc o serie de evenimente ce au dus la secesionarea republicii. În 1989 limba română a fost declarată limba oficială a statului și alfabetul latin a fost reintrodus. La Chișinău, Frontul Popular din Moldova controla majoritatea parlamentară și militau pentru o distanțare față de Moscova. Relațiile cu minoritățile etnice nu a fost însă bine gestionate și în mai 1992 situația a escaladat în război civil când forțe transnistriene au preluat controlul asupra orașului Bender. Secesioniștii au reușit să își mențină câștigurile teritoriale cu ajutorul (neoficial) al armatei a 14-a Rusă. Un acord de încetare a focului a fost negociat cu ajutorul președintelui Yeltsin, însă conflictul rămâne nerezolvat până în ziua de azi[8], iar Europa trebuie să gestioneze efectele unui teritoriu care nu este sub o jurisdicție recunoscută oficial.

În același, timp, tot în Moldova, o secesiune mult mai puțin discutată a avut loc: cea a Găgăuziei. Încă din august 1990 aceștia anunțaseră secesiunea în caz că Moldova se va despărții de URSS. Acolo însă, conflictul nu a escaladat în război civil, și deși sunt mai mulți factori care au contribuit la acest lucru, faptul că guvernul de la Chișinau a oferit concesii este o lecție cheie. Regiunea are o autonomie mai mare, și (poate mai important) are dreptul să se despartă de Moldova dacă se va produce vreodată o uniune cu România.

Noul guvern de la Kiev ar face bine să nu se considere legitim în toată țara doar pentru că deține o majoritate în parlament și să accepte că daca vor să mențion integritatea teritorială a Ucrainei, trebuie să se asigure că interelese centrului nu devin complet opuse celor de la periferii. Așa cum a făcut și Moldova la începutul anilor 90, ei propun o schimbare drastică a politicii țării, o reorientare spre Vest și o distanțare de Moscova, în condițiile în care o parte a teritoriului lor e pro-Rus și găzduiește Flota Mării Negre a marinei Federației Ruse.

Kievul trebuie să ofere concesii Simferopolului, printre care s-ar putea număra posibilitatea de secesiune în caz ca Ucraina va adera vreodata la Uniunea Europeană sau la NATO. Greutatea simbolica al acestui gest ar putea sa-i facă pe etnicii ruși să nu se simtă ignorați de administrația centrală, fără a necesita vreun demers practic. Dacă în viitor Ucraina va fi invitată să adere la Uniune Europeană, Kievul o să aiba destul timp să-și convingă cetățenii de avantajele integrării. Creerea unui nou teritoriu separatist, de aproximativ 6 ori și jumătate mai mare ca Transnistria nu este nici în interesul Uniunii Europene, nici a Rusiei și în nici un caz al Ucrainei.

_________________________________


[1] http://www.theguardian.com/world/2014/feb/26/ukraine-new-leader-disbands-riot-police-crimea-separatism

[2] http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/ukraine/10664381/Ukraine-crisis-Russian-flag-raised-in-Crimea-as-gunmen-storm-parliament.html

[3] http://www.bbc.com/news/world-europe-26379722

[4] http://edition.cnn.com/2014/02/27/opinion/ukraine-crimea-russia/

[5] http://www.voanews.com/content/the-history-of-crimea—in-brief-/1860431.html

[6] http://www.bbc.com/news/world-europe-26367722

[7] http://www.theguardian.com/world/2014/feb/24/ukraine-viktor-yanukovych-arrest-warrant

[8] Crowther, William. “The politics of democratization in postcommunist Moldova”, in Democratic changes and authoritarian reactions in Russia, Ukraine, Belarus, and Moldova, ed. Dawisha Karen and Bruce Parrott, Cambridge: Cambridge University Press, 1997, 282-329.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "27 comments" on this Article:

  1. Emil Stoica spune:

    Exista si exemplele din tarile baltice.

    Si exista si exemplul Ciprului de Nord (sub ocupatie ilegala turca) unde oamenii de acolo vor reunificarea insulei si aderarea la UE.

    Problema este Rusia ca isi baga coada. Daca Rusia si-ar scoade coada din Ucraina si Moldova, miscarile de secesiune din aceste tari ar disparea instant.

    Deci hai sa vedem cum eliminam influenta ilegala a Rusiei mai intai. Iar daca nu se poate, sa spunem clar ca nu se poate iar Crimeea si Transnistria sa ramana in UE cum este Ciprul de Nord.

    Crimeea este mai complicata decat Rusia pe motiv de angajament semnat la Budapesta in 1994 cand Ucraina a renuntat la arsenalul nuclear cu conditia garantarii independentei si integritatii tarii. Cei din Crimeea sau din Transnistria sau Gagauzia nu au de ce sa se teama, exista suficiente modele de subsidiaritate in cadrul UE. Si, poate pe termen lung, sa ii lase sa-si decida singuri soarta dupa modelul Scotiei. Insa nu acum cand sunt sub influenta militara, mediatica si financiara a Rusiei.

    • Laura spune:

      Cred ca raspunsul realist este ca “nu se poate”. O fi influenta Rusiei ilegala, dar este rationala si strategica (Rusia are interese strategice vitale in Ucraina – mai putin in Moldova, sunt cazuri diferite). Rusia ar renunta la acesete interese numai in urma unui conflict clar pe care il pierde, si nu cred ca vrem sa ajungem la asa ceva …

  2. iosiP spune:

    Ofertele statelor fata de grupurile etnice ar trebui sa fie concurentiale, nu coercitive.

    Daca optiunea la nivel individual se poate manifesta prin emigrare (un pret considerat acceptabil, si singura solutie practica), aceasta varianta devine inaplicabila – si lipsita de etica – la nivelul unor intregi populatii (nu insist asupra motivelor, cred ca ele sunt evidente).
    Prin urmare, orice grup suficient de numeros care traieste intr-un areal compact ar trebui sa aiba drept de secesiune, urmand ca aderarea la alt stat sa fie voluntara (sau, eventual, sa nu se produca).

    • dusu spune:

      interesant ; cum vedetzi secesiunea Tinutului Secuiesc ?

      • iosiP spune:

        la latitudinea populatiei care traieste acolo, prin referendum.

        • dusu spune:

          pai parca au facut referendum ,dar l au declarat ruminii ilegal,au facut si un lantz uman de 100 000 de persoane(ei declara)ruminii s au facut ca nu ii vad.
          aici se vede ca cultura ruminilor e mai aproape de a rusilor

        • Hantzy spune:

          Hm! Pe langa aprobarea referendara ar mai fi necesara definirea multimii reprezentative. O scara de bloc nu poate decide secesiunea, de exemplu.
          Avem deja un Referendum aprobat care stipuleaza caracterul unitar al statului roman. Faptul ca majoritatea nu ar putea decide asupra unei minoritati compacte devine atunci un principiu ce trebuie aplicat cu consecventa. De ce ar fi atunci majoritatea asa-numitului Tinut Secuiesc mai competenta sa decida asupra altor minoritati etnice de acolo? N-ar fi tot coercitiv?

          • iosiP spune:

            @Hantzy, secesiunea implica intotdeauna costuri, deci de multe ori nu este aplicabila chiar daca este legal posibila. De exemplu, in cazul Tinutului Secuiesc secesiunea ar fi un suicid economic (nu aduc argumente, am mai scris despre acest subiect).

            Conditia necesara pentru secesiune este posibilitatea de auto-administrare (sau de a adera la alta admnistratie). Deci nu, o scara de bloc nu se poate separa de statul roman, in schimb se poate separa de celelalte scari din acelasi bloc.

            In aceste conditii, Italia de nord se poate desparti de cea de sud, provincia canadiana Quebec se poate desparti de restul Canadei (a existat un referendum in acest sens in 1994, iar “unionistii” au castigat la limita, cu vreo 51 sau 52%), iar statul Texas se poate desparti de SUA!

            In ceea ce priveste majoritatea reprezentativa, actioneaza exact realitatile descrise mai sus: daca Tinutul Secuiesc vrea independenta, are implicit obligatia de a recunoaste dreptul la secesiune al minoritatii romane (cu conditia, desigur, ca aceasta sa fie grupata din punct de vedere geografic), si dreptul acestei minoritati de a se integra administrativ in statul roman. In teorie, s-ar ajunge la posibilitatea unei micro-secesiuni (pana la nivel de gospodarie individuala). In practica insa, am aratat ca acest gen de micro-secesiuni nu sunt viabile, asa cum nici macar “macro-secesiunea” Tinutului Secuiesc nu ar fi viabila.

            • Hantzy spune:

              Multumesc pentru raspuns. Nu-ti citisem comentariul anterior in care ai prezentat aceste lucruri. Desigur intrebarea mea era pur teoretica.

    • Harald spune:

      Exact asta susține și Rusia când e vorba de Transnistria sau Crimeea, dar nu și când e vorba de Cecenia sau Daghestan :P

      După teoria dvs., etnicii germani au procedat corect în regiunea sudetă, Konrad Henlein fiind un adevărat campion al emancipării lor de sub opimarea cehă. Iar Benes a fost un tiran după 1945, când i-a evacuat pe toti în Germania.

      • dusu spune:

        de Transilvania atzi uitat domnule harald ?

      • iosiP spune:

        Dupa teoria mea (care, de fapt, nu este a mea ci face parte din doctrina libertariana) orice constrangere a unui grup cu o structura unitara comuna – bazata pe etnie, religie, limba, orientare politica sau orice alta trasatura sociala, culturala sau economica – este o incalcare a dreptului la autodeterminare.

        Desigur, daca imi puteti explica (prin argumente logice) ca o granita trasata arbitrar, de multe ori fara consultarea comunitatilor care traiesc in spatiul respectiv, este mai importanta decat optiunea populatiei traitoare “pe acele meleaguri” sunt gata sa va ascult argumentele.

        P.S. In perioada fascismului, Italia a incercat sa anexeze (pe baze “istorice”) cantonul elvetian Ticino. Ei bine, locuitorii cantonului respectiv au decis prin plebiscit ca nu doresc sa se alature Italiei. Asta, ca un contraexemplu la “mareata” realizare a lui Benes!

  3. dusu spune:

    bravo domnule Batrin ! mai rar,chiar aci,ai ocazia sa citesti ceva fara invershunarea natzionalista.
    va lipseshte educatia natzionalista rumineasca,ha ha si sintetzi patat cu democratzie adevarata

  4. Misu spune:

    Uau…ce articol!
    Premisele de la care pleaca sunt gresite. Asa gresite, incat imi par fie hilare, fie manipulative.
    De exemplu, faptul ca in R. Moldova, ” Relațiile cu minoritățile etnice nu a fost însă bine gestionate și în mai 1992 situația a escaladat în război civil când forțe transnistriene au preluat controlul asupra orașului Bender.” ??
    Daca provocarile puse atent la cale de KGB si Armata a 14-a, daca agentii rusi infiltrati la Chisinau pana in cercurile cele mai inalte, care au dus la declansarea conflictului nu inseamna nimic, sunt praf ignorabil, atunci, da, relatiile cu minoritatile etnice nu au fost bine gestionate de Chisinau. Apropo, memento: Republica Moldoveneasca Nistreana si-a declarat independenta inaintea celei a R. Moldova, mai precis in 1990 RMN fata de 1991 RM. Deci, cine ce a gestionat?

    Exemplul cu Gagauzia e penibil si el. Autorul a citit presa in ultima vreme despre subiect?
    Iar recomandarea finala e apoteotica.

    Pe scurt, premise eronate, concluzii eronate, recomandari trase de par. Mi-am pierdut timpul sa scriu acest comentariu doar in speranta ca cititori mai neavizati sa nu preia ne-critic tezele autorului. La mai bine!

    • dusu spune:

      da,probabil autorul a citit lucrari de specialitate ,iar dvs presa.
      de altfel dupa modul de exprimare ash indrazni sa spun ca dvs atzi citit presa de romanica

      • Misu spune:

        Citesc ŞI presă, desigur. Din România şi din alte părţi ale lumii. Şi comunicate de presă oficiale, sunt deseori relevante.

        Dar nu numai. Un exemplu foarte instructiv e cazul Ilascu si altii contra Moldova si Rusia, partea privind desfăşurarea conflictului, şi nu doar aceasta. Aş cita extensiv, e foarte interesant, dar probabil ar ocupa prea mult spaţiu. Dau aşadar doar link-ul.
        http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-61886#{“itemid”:["001-61886"]}
        Citiţi câteva pagini şi vedeţi singur ce mai rămâne din afirmaţiile din articol.

        Mai sunt şi alte surse credibile, dacă trebuie, mai scotocesc.

        Deocamdată, repet, majoritatea tezelor prezentate de autor sunt fie hilare (în sensul că sunt departe de adevăr, sau de o perspectivă echilibrată), fie manipulative. Aş putea ridica chiar întrebarea dacă nu cumva nu e doar o alt cartuş tras (voluntar sau involuntar) în cadrul războiului informaţional declanşat de Rusia ca să susţină conflictul din teren, i.e din Crimeea. Vedeţi, spre amintire, şi cum s-a desfăşurat războiul din Georgia.

        Paranteză: ce coincidenţă, în ultima vreme s-au înmulţit ca ciupercile, pe mediile sociale de limbă rusă, Odnoklassniki, facebook – ştirile (false) privind “declararea ca legală a incestului în ţările occidentale”, sau a educatiei sexuale de la 6 ani, etc, etc. Vezi bine, Occidentul corupt şi decadent, doar ar trebui ştim deja piesa.

        Desigur, e doar opinia mea de “rumîn”.

        P.s Săraca limbă română – cam maltratată în articol. Nu doar litere greşite, treacă-meargă, se întâmplă oricui, deşi sunt multe, dar dezacorduri între subiect şi predicat?! exprimări ca “efectele unui teritoriu”?! Graba, graba…

        • dusu spune:

          domnule misu;limba e o unealta care si ea se perfectzioneaza si care urmareste schimbarili socio-politice care se petrec intr o comunitate.
          vad ca sintetzi informat mai bine decit mine asupra subiectului,eu doar in treacat,dar sigur fiecare,conform educatziei, socoteste o anumita sursa credibila

        • Bogdan Batrin Bogdan Batrin spune:

          Sincer sa fiu nu prea inteleg unde sunt comentariile pro-Ruse si manipulative. Nu am intrat in prea multe detalii cu privire la secesiunea Transnistriei din motive de spatiu si timp. Intr-adevar, Transnistria isi declarase mai devreme independenta, nu am spus ca administratia de la Chisinau poarta toata responsabilitatea, am mentionat implicarea armatei a 14-a dar situatia nu a fost bine gestionata; drept dovada Chisinaul nu detine control asupra acelui teritoriu.

          Cu privire la Gagauzia, situatia nu e ideala si populata inca este mai apropiata de Rusia. Acestea fiind spuse, in momentul de fata Chisinaul e mult mai bine pregatit sa faca fata unei miscari secesioniste decat era in 1991, are mai mult timp sa-si convinga cetatenii de beneficiile apartenentei la Moldova sau la UE si lumea e mai calma (nu tocmai iesita dintr-o revolutie).

          Ca o incheiere, nu prea vad cum sugerez sau justific o potentiala interventie Ruseasca in zona. Vad doar ce se intampla pe teren, imi dau seama ca este foarte posibil sa se intample si autoritatile de la Kiev ar trebui sa tina cont de acest fapt. Ei trebuie acuma sa traga de timp pana isi consolideaza administratia ca sa poata fi intr-o pozitie de negociere mai solida.

          • Misu spune:

            Multumesc pentru raspuns.

            Din moment ce ati scris un articol despre aceasta tema va erijati intr-un expert. Un expert nu isi poate permite sa fie atat de vag in exprimarile sale – ex. “situatia nu a fost bine gestionata” (de catre cine, de ce, cum definim bine-gestionata) – mai ales cand pe baza acestor afirmatii face recomandarile finale.

            Ce spuneti dvs. despre timpul pe care l-ar avea Moldova, respectiv Ucraina sa convinga despre atractivitatea UE este doar o iluzie in conditiile in care in acel teritoriu exista soldati rusi precum si puternica propaganda ruseasca. Situatia este vizibila in R. Moldova.

            In alt raspuns spuneti ca “ma refeream la situatia in care Crimeea va deveni un teritoriu spearatist, nerecunoscut oficial de nimeni si un fel de stat-mafie unde numeni nu stie ce se intampla. Intr-o asemenea situatie nu prea vad care este avantajul Rusiei”. Vedeti, de la astfel de afirmatii din pacate va banuiesc de rea-credinta. Adica ori sunteti nestiutor, si atunci de ce mai scrieti articol pe tema, ori nu dovediti buna-credinta. Sa ma explic pe scurt. DEJA exista un teritoriu care are caracteristicile de care spuneti (teritoriu separatist, nerecunoscut de nimeni, stat mafie) – se numeste Transnistria si ati vorbit despre el in articol, deci stiti despre ce e vorba. Iar “avantajul Rusiei”, pe care nu il vedeti, este unul evident,cel putin din perspectiva lor, din moment ce pompeaza anual sute de milioane de dolari in regiunea transnistreana, de 20 si ceva de ani. Daca in cazul Transnistriei fac asa, ce sa mai vorbim de Crimeea, unde interesul strategic si atasamentul istoric este mult, mult, mult mai mare.

            Nu am spus nicaieri ca ati sugera sau justifica o potentiala interventie ruseasca in zona. Sugerati insa o posibila solutie, diplomatica, convenabila Rusiei, pornind de la premise vagi si gresite.

            Inca o data va multumesc pentru raspuns.

  5. Up next spune:

    Citez “Creerea unui nou teritoriu separatist, de aproximativ 6 ori și jumătate mai mare ca Transnistria nu este nici în interesul Uniunii Europene, nici a Rusiei și în nici un caz al Ucrainei.”
    Trec cu delicatete peste neglijenta editoriala a articolului de mai sus si peste faptul ca sursele de informare ref. la acest articol sunt exclusiv britanice (tot respectul!), dar nu includ nicio alta sursa, de ex. de origine rusa sau macar germana/franceza etc, ceea ce probeaza o unilateralitate pozitionala a dvs. Ceea ce ma surprinde este lejeritatea concluziei, citata mai sus. Un teritoriu separatist (autonomie extinsa, chiar independenta) a Ucrainei de sud este foarte avantajos Rusiei, avand in vedere accesul extins la Marea Neagra, relatia directa cu Transnistria si capacitatea de control teritorial, incl. militar, pana la granita cu Romania. Va invit sa evaluati harta Ucrainei pentru a intelege mai bine. Uniunea Europeana nu este foarte interesata de Ucraina si, in niciun caz, de un conflict deschis cu Rusia.
    Cu siguranta sunt contacte confidentiale in desfasurare, intre toate partile implicate, pentru a tampona un conflict armat de amploare, dar cert Ucraina de sud se va desprinde de restul tarii, aderand, intr-un fel sau altul, la sfera rusa. Este normal!

    • Bogdan Batrin Bogdan Batrin spune:

      Ok, ca sa clarific un pic: ma refeream la situatia in care Crimeea va deveni un teritoriu spearatist, nerecunoscut oficial de nimeni si un fel de stat-mafie unde numeni nu stie ce se intampla. Intr-o asemenea situatie nu prea vad care este avantajul Rusiei. Va pierde clar partea de Vest a Ucrainei, va aliena UE, va intari ideea ca Rusia e o tara imperialista in Europa Centrala si de Est, care la randul ei va depune si mai mult efort pentru a raci relatiile Rusia-UE si va imbratisa si mai mult NATO. Mai mult, in aceasta situatie Rusia ar incalca acordul de la Budapesta …. Nu tocmai o reusita diplomatica.
      Inca un exemplu este cel al Ciprului si cum Cipru de Nord a fost un ghimpe in relatiile UE-Turcia atata vreme.
      Chiar si in situatia “fericita” pentru Rusia in care Crimeea devine independenta, se va transforma intr-un stat pe care Rusia va trebui in mare sa-l intretina. Ca sa trag inca o paralela: Cu ce a ajutat Vestul existenta statului Kosovo? Daca ceva merge gresit tu esti responsabil, si intr-un final e doar o mica bucata de pamant si un ghimpe imens in relatiile comerciale de-acum incolo. Nu vad care este avanatjul pe termen lung. Cu privire la capcitatea de a mobiliza trupe in zona, deja au baza de la Sevastopol pana in 2042.
      Ideea care o sugerez in articol nu mi se pare asa de radicala: In conditiile in care ai forte Rusesti in zona, nu ai o administratie puternica care sa poata mobiliza eficient armata, nu te poti baza pe ajutor militar extern, o parte a tarii tale cheama Rusia in ajutor si ai exemple de conflicte inghetata care dureaza decenii, poate ca ar fi mai bine sa negociezi, sa faci concesii, sa faci tot posibilul sa eviti divizarea tarii si sa nu dai nici un motiv armatei rusesti sa intervina (cel mai probabil o va face si chiar in momentul de fata Putin cere camerei superioare a Dumei rusesti sa aprobe mobilizarea trupelor).

  6. kinn spune:

    Mai jos o declaratie citita deunazi de un lider Alexandr V. Voivodsky in Parlamentul Crimeei. Ce se poate raspunde unei astfel de declaratii de semi-independenta?

    “Pe temeiul firesc că fiecare naţiune poate hotărî singură şi liber de soarta sa – un drept care este acum recunoscut şi de către guvernul ucrainean -, naţiunea doreşte să facă acum uz de acest drept şi reclamă în consecinţă şi pentru ea dreptul ca, liberă de orice înrâurire străina, să hotarască singură aşezarea ei printre naţiunile libere. Organul naţional al naţiunii ruse din Ucraina şi Crimeea nu recunoaşte îndreptăţirea parlamentului si guvernului de la Kiev să se considere ca reprezentante ale naţiunii ruse, ca să poată reprezenta interesul naţiunii ruse din Ucraina si Crimeea, căci apărarea intereselor ei, naţiunea rusa o poate încredinţa numai unor factori designaţi de propria ei adunare naţională.”

  7. Aramis spune:

    Cum explicati cele spuse in final, respectiv ca o regiuni separatista nu este in interesul Rusiei,UE? Pana la urma, Crimeea ( si multe alte regiuni inghesuite in Ucraina dupa WWII) nu au nici o legatura cu aceasta tara. O regandire a statalitatii ucraineene ar fi chiar o supapa de eliberare a tensiunilor. Forma si organizarea actuala a Ucrainei este cauza si mobilul unui haos perpetuu si unei zone gri imprevizibile si tensionate. Mai multe, am spus aici:
    https://hanulmuschetarilor.wordpress.com/2014/02/25/ucraina-pe-cale-de-disparitie/

  8. ion adrian spune:

    Aceasta secesiune nu poate fi evitata cat timp Ucrainienii get beget si rusofonii nu sunt de acord sa o evite.
    Crimeia a intrat in componenta Ucrainei abia in 1954 ca un cadou al lui Hrusciov si pe atunci toate fiind in URSS nu prea avea importanta. Cam cum ar intra un oras de granita dintre doua state ale SUA din jurisdictia unuia in a celuilalt . Rusii nu vor renunta niciodata la bazele militare si orice alt considerent va fi motiv de razboi poate chiar mondial.

  9. Misu spune:

    O coincidenţă:

    Un articol apărut la Carnegie Moscow center are aceeaşi temă ca şi cel de faţă, anume ce lecţii putem desprinde din alte conflicte şi aplica în cazul Crimeii, doar că autorul de la Carnegie se referă la conflictul din Caucaz – Georgia. Coincidenţă, şi acolo asumpţiile, pentru cititorul avizat, sunt pro-ruseşti.
    Crimea Crisis: Three Lessons From the Caucasus http://carnegie.ru/eurasiaoutlook/?fa=54705



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Bogdan Batrin


Bogdan Batrin

Absolvent de stiinte politice (SNSPA), are un Master in Comunicare Politica (University of Leeds) si momentan e consultant independent in comunicare si analist de date in Bruxelles... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)