Home » Opinie »Politica & Doctrine »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

Excesele nu sunt accidente – România după bătălie și în plin război politic intern

Csaba Asztalos august 30, 2012 Opinie, Politica & Doctrine, Sinteze, Societate/Life
8 comentarii 2,109 Vizualizari

Lupta politică  din România dintre coaliția Uniunea Social Liberală (în continuare USL) “aflată la guvernare” și președintele Traian Băsescu (“aflat la putere”) trecut prin etapa suspendării și supunerii votului popular a celui din urmă, a adus pe agenda politică a Uniunii Europene (în continuare UE) și cea a Departamentului de Stat al SUA o nouă provocare politică, cea a derapajelor de la democrație a statelor din Europa Centrală și de Est la 22 de ani de la căderea regimului comunist în regiune.

Dansul derapajului de la democrație în Europa Centrală și de Est a fost deschis de regimul lui Victor Orban, care în anul 2010, în urma votului popular s-a instalat la putere în Ungaria cu o majoritate de două treimi și în primul an de guvernare a redesenat întregul sistem constituțional, legislativ și instituțional afectând grav substanța principiilor democratice ce țin de: separația puterilor în stat, independența justiției, statutul Curții Constituționale, libertatea de exprimare și drepturile omului. Paralel cu acest proces, pe un fond crescut al antisemitismului și a sentimentului anti-țigănesc, în Ungaria are loc o reabilitare a unor personalități istorice acuzate de naționalism, fascism și totalitarism.

Reacția UE față de măsurile guvernului Victor Orban a generat o dezbatere privind eficacitatea scăzută și limitată a instrumentelor legale și politice pe care le are Brusselul la dispoziție pentru a corecta posibile derapaje democratice ale unui stat membru. La doi ani de la debutul cazului din Ungaria, UE și Statele Unite ale Americii au fost chemate să gestioneze un nou exces legislativ și instituțional dintr-un stat membru al UE și NATO,  mai precis situația din România. Dacă în Ungariei am fost martorii unui proces desfășurat în timp, în România occidentul a fost pus în fața unui derapaj de la democrație, calificat de presă ca fiind etapă de blitzkrieg a bătăliei politice interne. După ce în primăvara anului curent Partidul Democrat Liberal din România formațiunea politică a președintelui Traian Băsescu a pierdut guvernarea în urma adoptării de către Parlament a unei moțiuni de cenzură, Uniunea Social Liberală și-a asumat guvernarea, obținând și majoritatea în alegerile locale din luna iunie 2012. Consolidată în alegerile locale, USL în decurs de o săptămâna a schimbat președinții celor două camere ale Parlamentului și l-a suspendat pe președintele statului Traian Băsescu, forțând limitele constituționale și de cutumă democratică.

Cazul Ungariei și al României exprimate prin excese politice, derapaje de la democrație nu constituie un accident și ar fi o eroare contabilizarea lor doar în sarcina unui partid politic sau altul, respectiv în sarcina unui lider politic sau altul. O caracteristică comună a crizelor din Ungaria și România este că ele au intervenit după ce nu s-a produs alternanța la putere în urma alegerilor (partidul lui Victor Orban a obținut o majoritate de două treimi după ce socialiștii au guvernat opt ani din 2002-20010 iar în România criza a intervenit după ce Traian Băsescu a obținut consecutiv al doilea mandat de președinte al statului). Se pare că alternanța la putere încă este mai benefică în cazul statelor postcomuniste din Europa Centrală și de Est.

În cele ce urmează voi face o serie de aprecieri cu privire la cauzele care au condus la excesele politice din România și la evoluția democratică a acestui stat pe termen scurt și mediu:

1. După căderea regimului comunist până în anul 2007, societatea și clasa politică din România a avut o perspectivă și o țintă comună de atins: integrarea euroatlantică a României. Aderarea la NATO a României a avut loc în 2004 iar cea la UE în 2007 și a constituit asigurarea României din punct de vedere al politicii de securitate, al politicii externe și al economiei. Aceste două deziderate, dincolo de efortul social și politic al societății, au constituit și niște centuri de siguranță pentru respectarea și implementarea efectivă a principiilor democratice în România. Presiunea obținerii aderării euroatlantice a fost și un factor de constrângere pentru clasa politică, de a respecta regulile jocului democratic, deoarece orice derapaj de la reguli putea să întârzie integrarea euroatlantică.

În perioada postaderare, după anul 2007, România, îndeplinidu-și ținta de politică externă, a rămas fără o busolă, o perspectivă a evoluției interne și externe a statului care să strângă acel larg consens social și politic care să consolideze și dezvolte valorile câștigate în procesul de aderare. Clasa politică a eșuat să propună o nouă imagine de viitor a României, o nouă viziune, care să obțină susținerea majorității calificată a societății dar și consensul tuturor partidelor politice. De asemenea, au dispărut acele puternice constrângeri externe care să ²țină în lesă² partidele politice pentru a prevenii sau sancționa în timp real excese politice. Putem să afirmăm că noul statul al României după aderarea euroatlantică a relaxat aceste constrângeri. România, ca stat membru cu drepturi depline a UE, a rămas în perioada post aderare cu un important program de monitorizare pe justiție (MCV) și cu un proces de integrare în spațiul Schengen, care presupun îndeplinirea unor obligații dar nu constituie elemente efective de constrângere pentru factorul politic intern.

2. Aderarea la UE a României a presupus un efort consistent depus într-un timp scurt de predare și preluare a aquilui comunitar. La capătul acestui drum UE și România au obosit și după momentul aderării a intervenit relaxarea, care a creat cadrul propice pentru posibile excese și derapaje. UE a pus la dispoziția României aquil comunitar în variantă de ²room service², pe tavă iar România a preluat aceste noi reguli, în mare parte artificial și fără a avea timpul necesar pentru a le digera și a le disemina la fiecare nivel al societății și în special în rândul oamenilor. Dacă în statele tradiționale ale UE societatea a participat la elaborarea și adoptarea elementelor din aquiul comunitar sau cel puțin au dispus de un timp rezonabil pentru diseminare și aplicare, în România aquil comunitar nu își găsește încă o exprimare la un nivel critic în comportamentul cetățeanului, dimpotrivă în foarte multe cazuri crează ²indigestie². Aquil comunitar și criteriile politice preluate de România pe parcursul aderării euroatlantice nu s-au diseminat suficient în societatea, astfel încât să conducă la crearea la un nivel rezonabil și necesar într-o societatea democratică a ²anticorpilor² chemați să acționeze în cazul unor excese sau derapaje politice.

3. Integrarea euroatlantică a statelor postcomuniste a condus la decizia Occidentului de a retrage instrumentele de consolidare democratică din aceste state, considerându-se că acestea îndeplinesc criteriile democratice și că dispun de propria capacitate de le menține funcționale. Astfel, Occidentul, după integrarea euroatlantică a României, a retras din acest stat instrumente mass media, surse de finanțare a organizațiilor neguvernamentale și programe destinate dezvoltării și consolidării unei clase politice democratice. În zona mass media sau închis posturi de radio cum ar fi Europa Liberă sau BBC. Ori, finanțarea mass media din România pune sub semnul întrebării capacitatea de autoreglementare și de libertate efectivă a presei. Jurnaliștii din România sunt strâns legați de patronatul din mass media și au o marjă de independență foarte redusă pentru a se exprima liber în analiza lor. Ei trebuie să urmărească interesul patronatului în activitatea de presă. Există foarte puțini jurnaliști care pot să se exprime independent.

Instrumentele de presă  occidentale de consolidare a democrației și libertății de exprimare în România ar fi fost utile și necesare încă o perioadă și după aderarea euroatlantică a acestui stat. Ele au fost modele de etică și profesionalism în organizarea și funcționarea unei entități media.

În perioada postaderare la UE a României a intervenit o schimbare majoră în finanțarea organizațiilor neguvernamentale, sursa principală a acestora devenind fondurile UE. Practic s-a creat o piață a finanțării din fondurile UE pentru organizațiile neguvernamentale, care au fost obligate să se adapteze din mers noilor condiții. Alocarea majorității resurselor ONG-lor de a obține proiecte din fonduri UE a denaturat activitatea publică a acestora. Foarte puține dintre ele au rămas fidele apărării principiilor democratice în cazul unor excese și derapaje politice. Obținerea proiectelor UE a legat o serie de ONG-uri de decizia factorului politic din România, a condus la politizarea acestora și la suspiciuni de corupție în obținerea și derularea acestor proiecte.

Retragerea automată  a finanțării ONG-lor din partea Occidentului după aderarea euroatlantică a României a provocat o schimbare a activității și o slăbire a capacității de reacție a acestora în apărarea valorilor democratice în situații de derapaj politic.

Retragerea instrumentelor de consolidare democratică după aderarea euroatlantică  a statelor postcomuniste din Europa a fost o decizie prematură  a Occidentului. Menținerea acestor instrumente sub o altă formă  ar fi implicat consturi mult mai mici decât au creat derapajele politice în statele în cauză.

4. Independența justiției și lupta împotriva corupției constituie un subiect sensibil în ecuația exceselor politice din România și implicit în criza suspendării președintelui statului. Există o apreciere largă potrivit căreia în regimul președintelui statului Traian Băsescu s-au realizat progrese în lupta împotriva corupției și în privința independenței efective a justiției. Instituțiile cu atribuții în acest domeniu au început să respire singure. Întrebarea care se pune este cu ce costuri și instrumente s-au realizat aceste progrese? Percepția generală în România este că sub masca independenței justiției și a luptei împotriva corupției, președintele Traian Băsescu a impus un sistem de control de poliție politică asupra adversarilor politici. Acuzațiile formulate de adversarii politici ai președintelui statului arată că acesta utilizează Ministerul Public (procurorii) și serviciile secrete, respectiv alte instituții în lupta politică, sub pretextul că aceste entități luptă împotriva corupției. Ascultările și înregistările convorbirilor telefonice sau a unor dialoguri sunt principalele probe și instrumente în dosarele penale, fapt ce a condus la o isterie și o teamă de a comunica, comparabilă cu cea din regimul Ceaușescu, pentru că orice cuvânt poate să fie interpretat ca având o conotație penală. În acest context, s-a creat percepția că sunt ascultate și înregistrate și convorbirile cu caracter politic.

Justiția și instituțiile în cauză se apără arătând că au administrat cauze împotriva politicienilor din toate partidele politice. Totuși, aceste instituții au un deficit de credibilitate în lupta cu această percepție. Dincolo de comunicarea verbală, body language-l instituțional al acestora, coincidențele și o serie de conexiuni le trădează comportamentul, confirmă pe alocuri și alimentează percepția publică mai sus amintită.

În scandalul suspendării, PDL și Traian Băsescu au acuzat USL că prin îndepărtarea președintelui statului social liberali urmăresc să subordoneze justiția. Aceste acuzații s-au întemeiat în special pe experiența guvernării PSD între anii 2000-2004.

Pentru viitor este esențial ca justiția, serviciile secrete și celelalte instituții cu atribuții în domeniul anticorupției să reușească a se dezbrăca de această percepție publică potrivit căreia, adiacent activității lor principale, desfășoară concomitent și activități de poliție politică.

5. Cultura politică atipică din România are un efect negativ asupra funcționării de facto a democrației. România este o democație în esență parlamentară cu elemente  semiprezidențiale, în care exercitarea puterii executive a fost concepută de fondatorii Constituției postcomuniste printr-o colaborare între Guvern și președintele statului. Sistemul de ²check and balances² între puterile statului a fost creat astfel încât să se evite acumularea puterii în mâinile unei singure persoane. Teoretic acest sistem este unul funcțional dar în România efectivitatea acestui sistem depinde în mare parte de persoanele care sunt investite în exercitarea puterilor în stat.

În mandatul președintelui Traian Băsescu sistemul parlamentar din România a dobândit un alt conținut și a fost deplasat către un sistem accentuat semiprezidențial, deseori prezidențial, în care Traian Băsescu a exercitat direct sau indirect funcțiile executive ale Guvernului. Această perioadă a marcat punerea în paranteze a funcțiilor Parlamentului și a făcut posibil ca în lipsa unei majorități parlamentare testate să funcționeze guverne care să impună legi prin proceduri constituționale extraordinare. În fapt, România a fost supusă unei guvernări unilaterale din partea PDL și a președintelui Traian Băsescu, prin încălcarea spiritului democrației și a cutumelor acesteia.

Guvernarea unilaterală, lipsa dezbaterilor parlamentare pe legi fundamentale pentru societate, lipsa dezbaterilor în societate pe probleme de interes public, promovarea unei guvernări pe teoria identificării de ²țapi ispășitori² în rândul puterilor statului sau a unor categorii profesionale și sociale au condus la acumularea de tensiuni în societatea din România, tensiuni care s-au exprimat în manifestările de stradă din ianuarie-februarie anul curent dar și prin participarea însemnată a cetățenilor la alegerile locale din iunie 2012. La acestea se adaugă și discrepanța dintre politica anticorupție a președintelui Traian Băsescu și a guvernelor PDL și percepția asupra realității guvernării. Opinia publică și opoziția a tradus politica anticorupție prin următorul slogan atribuit regimului Băsescu și PDL: ²Nu furați! Nu suportăm concurența!².

Detensionarea socială  era posibilă doar prin alegeri anticipate, procedură Constituțională  nefuncțională în România.

Pe acest fond de tensiune socială, accentuată de criza economică, a început tentativa de coabitare dintre președintele Traian Băsescu și liderii USL, care au format noul guvern al premierului Victor Ponta. Coabitarea celor două forțe politice era puțin probabilă după ce în trecutul apropiat au fost distruse principalele potețe de comunicare și a fost subminat și acel minim capital de încredere reciprocă între competitorii politici dintr-o democrație, necesar pentru a stabili un minim consens pe probleme de interes comun. Nominalizarea lui Victor Ponta ca premier desemnat de către președintele Traian Băsescu a fost rezultatul unei negocieri între cei doi, deci s-au pus bazele unei coabitări dar pe parcurs, părțile nu și-au respectat angajamentele coabitării.

USL a ajuns la guvernare cu un puternic bagaj de frustrare și dorință de răzbunare acumulat în anii precedenți de opoziție și în scurta perioada în care a exercitat guvernarea a aplicat un stil comparabil cu cel al PDL-lui, atunci când a procedat la schimbarea președinților celor două camere ale Parlamentului, la revocarea Avocatului Poporului și la suspendarea președintelui statului. În prezența unei culturi politice rezonabile toți cei trei actori politici, președintele statului, premierul și președintele interimar, s-ar fi retras din viața publică după episodul suspendării și al referendumului de demitere.

În lipsa acestei culturi politice, în România lupta continuă potrivit devizei: ²cine nu este cu noi, nu există².

6. Un alt subiect legat de criza politică din România ține de comportamentul mass-media, cel al societății civile și al instituțiilor statului. Ca o primă constatare, putem să afirmăm că foarte puține entități dintre cele enumerate mai sus, au reușit să se opună derapajelor create de criza politică a suspendării președintelui statului și să nu intre în dansul exceselor.

Mass-media a reusit într-un grad nesemnificativ să rămână obiectiv și nepărtinitor în lupta politică a suspendării, inclusiv presa internațională  pe alocuri a eșuat în a nu derapa pe poleiul democrației românești. Dezbaterea publică cu privire la referendumul de demitere a fost de un nivel foarte scăzut, caracterizat printr-un limbaj violent și prin manipulare. Competitorii politici, mass media și societate civilă au operat, foarte des, în campania a referendumului de demitere, atât pe plan intern, cât și cel extern, cu ²adevăruri din care au lipsit piesele cheie².

Criza politică  legată de demiterea președintelui statului a demonstrat încă  odată fragilitatea societății civile din România și polarizarea politică a acestuia. Reacția societății civile a fost în același ton cu al mass-media și al politicienilor.

Instituțiile statului au funcționat în parametrii de criză politică cu exemple de excese în îndeplinirea atribuțiilor constituționale. Momentul a arătat faptul că instituțiile pot fi subminate prin numirea la conducerea acestora a unor persoane nepotrivite din punct de vedere profesional și al trecutului lor.

Mass-media, societatea civilă și instituțiile statului vor fi expuse în continuare luptei politice interne din perspectiva alegerilor parlamentare generale de la sfârșitul acestui an, perioadă care constiuie un examen pentru democrația din România.

Perspective pe termen scurt și mediu

Pe termen scurt, România este expusă în continuare luptei politice interne generate de alegerile parlamentare de la sfârșitul acestui an. Premisele unei coabitări între președintele Traian Băsescu, care exercită puterea și premierul Victor Ponta, care guvernează, aparent sunt reduse, mai ales după campania dură de la referendumul de demitere. Totuși, trebuie să ne amintim că după doar 10 de la referendumul de demitere din 2007, președintele Traian Băsescu a negociat cu liderul PSD Mircea Geoană înlăturarea guvernului condus de liderul Partidului Național Liberal, Călin Popescu Tăriceanu (a se vedea telegramele Wikileaks). Negocieri între reprezentanții diferitelor partide și președintele Traian Băsescu vor avea loc. Istoria postcomunistă a României ne demonstrează cu prisosință că în politica internă a acestui stat își găsește pe deplin aplicarea principiul ²în politică niciodată să nu spui nu². Aceași istorie ne demonstrează că au fost multe angajamente nerespectate în acordurile intervenite între actorii politici, deci în România este mai ușor să închei un protocol politic decât să îl respecți.

Traian Băsescu se întoarce la Palatul Cotroceni în funcția de președinte al statului cu un deficit de legitimitate cauzat de cele 7,5 milioane de voturi exprimate în sensul demiterii sale. Acest deficit de legitimitate îl va urmări zi și noapte pe președintele statului iar adversarii săi vor apela la acest argument la nesfârșit. Dincolo de rolul jucat în numirea noului procuror general și al procurorului șef al DNA, Traian Băsescu pe termen scurt urmărește obținerea puterii guvernamentale la alegerile parlamentare de la sfârștitul acestui an. Coaliția de dreapta ce urmează să se constituie în luna septembrie în jurul scheletului PDL trebuie să împiedice ca USL să obțină un scor de 50+1% la alegerile parlamentare. În cazul unui scor de sub 50% al USL la alegerile parlamentare, Traian Băsescu devine vioara întâi în desemnarea premierului și constituirea de majorități parlamentare pentru investirea unui nou guvern. Această variantă este generatoare de noi tensiuni și excese în interpretarea prevederilor constituționale. Dacă președintele Traian Băsescu nu reușește să formeze o majoritate parlamentare pentru un premier agreat de acesta, practic își compromite ultimii doi ani de mandat de președine al statului, cu șanse reale de încheia înainte de termen acest al doilea mandat.

Premierul Victor Ponta și președintele senatului și al Partidului Național Liberal (în continuare PNL) vor încerca să consolideze cele 7,5 milioane de voturi exprimate la referendum pentru demiterea președintelui statului, comunicând cetățenilor și propriului partid, că ²am fost foarte mulți dar nu suficienți² iar revanșa pentru ²blestemul² cvorumului se poate lua cu ocazia alegerilor parlamentare din toamnă. Viitorul USL este legat și de efectul psihologic al nevalidării referendumului asupra celor care au votat: va fi unul de demobilizare sau de antrenare a unui val de voturi răzbunător pentru alegerile parlamentare din toamnă? Cei doi lideri vor da explicații în propriul partid unor grupuri de nemulțumiți dar probabilitatea de schimbarea acestora, înaintea alegerilor parlamentare, de la vârful celor două partide principale din USL este foarte redusă. De altfel, una dintre mizele PDL și a noului pol de dreapta este tocmai de a crea o fisură în interiorul PNL sau al Partidului Social Democrat pentru a disloca USL. Dincolo de obținerea unui scor de 50+1% la alegerile generale parlamentare, provocare pentru USL va fi să mențină scorul atins și după alegeri, adică să realizeze o selecție foarte atentă a viitorilor parlamentari USL pentru a preveni migrația politică, dislocarea acestora după alegeri, astfel cum s-a întâmplat după alegerile din 2004 și 2008.

Pentru Partidul Democrat Liberal suspendarea și referendumul de demitere a fost o oportunitate de a se regrupa și a forma în septembrie în jurul său un pol de dreapta ca alternativă la USL la alegerile parlamentare generale. Totuși, pentru PDL aceste alegeri vor fi primele în care trebuie să  răspundă pentru guvernările din 2008 până în primăvara lui 2012.

Uniunea Democrată  Maghiară din România (în continuare UDMR) a fost în mare parte absentă din procesul de suspendare și din campania de la referendum, electoratul maghiar din România neluând parte la votul de demitere. Ținta UDMR este obținerea unui rezultat bun la alegerile parlamentare din toamnă, un rezultat care să asigure prezența formațiunii în viitorul Parlament și o poziție de negociere în viitorul context politic. Majoritatea politicenilor din UDMR înclină ca formațiunea să participe singură la alegerile parlamentare din toamnă, asumându-și concurența cu celelalte două partide maghiare din România dar și riscul neatingerii pragului electoral, risc real în cazul unei participări consistente al electoratului român dublate de o mobilizare redusă a celui maghiar. UDMR poate înclina balanța  în privința formării noului guvern de după alegerile parlamentare din toamnă, în cazul în care nicio formațiune nu obține 50%+1 din voturi.

Guvernarea premieriului Victor Ponta va fi subordonată campaniei pentru alegerile parlamentare din toamnă dar fără a periclita echilibrul macro economic și angajamentele internaționale ale României pe plan economic. Premierul Ponta trebuie să refacă credibilitatea internațională a Guvernului, profund rănită în lupta referendumului de demitere al președintelui statului. Viitorul său ca premier și lider al PSD este strâns legat de rezultatele alegerilor parlamentare din toamnă, de posibilitatea de a forma un nou guvern.

În aceste perioadă de campanie electorală pentru alegerile parlamentare generale pot să apară și ²lebede negre² cum ar fi: dosare penale, dosare de colaboratori ai securității, noi condamnări în dosare de corupție, dezertări politice, etc., care să producă schimbări în rezultatul alegerilor. Atmosfera tensionată, criza politică și cea economică constituie un teren propice pentru exprimarea unor discursuri și mișcări extremiste în campania electorală (subiectul romilor și al maghiarilor din România). România are o societate extrem de polarizată politic, în care ura și intoleranța în dezbaterea și comportamentul politic sunt la cote foarte ridicate.

Pe termen mediu, România rămâne fidelă parteneriatului strategic cu SUA și orientată spre statutul său de membru cu drepturi depline al Uniuneii Europene. Excesele din declarațiile premierului Victor Ponta și președintelui interimar Crin Antonescu pot fi interpretate în contextul intern al luptei politice și sunt răspunsuri la reacțiile liderilor UE și Occidentali în chestiunea referendumului. Victor Ponta și Crin Antonescu au perceput reacțiile Occidentului ca fiind părtinitoare și circumscrise apartenenței la familia politică populară în cazul liderilor UE. Desigur, aceste derapaje conduc la o izolare internațională a celor doi lideri USL, risc care este asumat în interesul menținerii unei cote ridicate a propriului electorat pentru alegerile parlamentare din toamnă.

În următorul ciclul parlamentar clasa politică din România trebuie să formuleze acea imagine de viitor a evoluției statutului care să obțină largul consens al societății. România are nevoie de o nouă perspectivă națională – viziune, după ce precedenta strategie politică comună a națiunii române s-a consumat odată cu aderarea euroatlantică a României. Această posibilă nouă viziune națională ar putea să cuprindă elemente legate de: rolul regional și European al României – capitalizarea oportunităților geopolitice, dezvoltarea infrastructurală a statului și crearea unui capital uman competitiv în România etc. Noua perspectivă națională a României trebuie să întrunească un larg consens și o susținere din partea societății și să constituie un standar minim al țintelor urmărite și agreate de întreaga clasă politică.

În contextul actual și în prezența actorilor politici din România este greu de crezut că după alegerile parlamentare din acest an se va trece la elaboarea și implementarea unei noi perspective naționale. Noul Parlament va încerca să procedeze la revizuirea Constituției pentru a elimina din legea fundamentală prevederile care lasă loc de interpetări în ce privește funcționarea sistemului separațiilor puterilor în stat, sistemul de check and balances între puterile statului și tipul de democrație. Parlamentul, raportat la trecutul apropiat, va încerca să prevină alte conflicte constituționale pentru viitor, propunând o nouă lege fundamentală.

Totuși, în România nu reglementările legale prezintă cea mai mare problemă, ci calitatea funcționarilor publici, a parlamentarilor, a oamenilor politici și de stat chemați să interpreteze și să aplice cu bună credință Constituția și legile. Ori, când un club sportiv nu funcționează, soluția nu este să schimbi regulile jocului, echipamentul și dotarea, ci schimbi managementul și jucătorii. Din păcate, alegerile perioadei postcomuniste și numirile în funcții de demnitate publică au fost caracterizate de o accentuată contraselecție: nu au fost aleși și numiți cei mai buni, ci dimpotrivă. De asemenea, noile generații au reprodus deseori modelul de om politic din perioada comunistă, demostrând că tinerețea și noutatea nu deține monopolul competitivității și integrității.

România are nevoie de oameni de stat competitivi. România nu poate să-și permite să dispună în continuare de ²șoricei al căror singur scop de a obține puterea este definită de dorința de a ajunge șobolani². Dar acest material nu și-a propus să identifice vinovații exceselor politice din România. În România există cea mai mare densitate de ²experți în vinovăție².

În loc de concluzii

Cazul României ne arată  că în procesul de contrucție a unei democrații autentice sunt inevitabile și perioadele de regres. O democrație autentică  și funcțională presupune mai mult decât importul unui uriaș  corp legislativ, condiție a procesului de integrare euroatlantică  a statelor postcomuniste din Europa Centrală și de Est. Diseminarea valorilor democratice și exprimarea acestora în comportamentul civic și instituțional necesită un timp mai îndelungat și un efort susținut.

Derapajele de la democrație ale statelor din Europa Centrală și de Est se produc pe fondul crizei economice și politice, în condițiile în care vechi state membre ale UE au încălcat ele însele normele comunitare. În 2010 un ordin transmis de ministrul francez de Interne șefilor regionali de poliție cerea în mod expres desființarea taberelor de romi din Franța. Acest document a provocat o reacție dură din partea Comisarului European pe Justiție Vivian Reding, care a declarat că  nu credea că va mai asista la deportări după cel de-al Doilea Război Mondial. La rândul său șeful Comisiei Europene Jose Manuel Barroso a subliniat că ²interzicerea discriminării etnice și rasiale este un principiu fundamental al UE². Un an mai târziu, Danemarca a încălcat o altă regulă de aur a UE, respectiv dreptul la libera circulație, impunând unilateral controale la granițele cu Germania și Suedia, în ciuda protestelor Comisiei Europene.

Retragerea și relocarea instrumentelor de consolidare democratică după integrarea euroatlantică a României a fost o decizie pripită a Occidentului. Statele postcomuniste din Europa Centrală și de Est ar fi avut nevoie de instrumente de consolidare a valorilor adoptate în procesul de aderare.

Criza politică  din România și derapajul de la democrație este rezultatul unor excese politice repetate din ultimii ani, nesancționate și permise în numele unor scopuri mai importante, cum sunt cele legate de independența justiție și lupta împotriva corupției. Capitalul uman și o clasă politică competitivă sunt determinante în costrucția și consolidarea unui sistem democratic substanțial și nu doar formal.

Pentru a progresa pe calea democrației România trebuie să treacă la “integrarea integrării” și nu la respingerea ei.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "8 comments" on this Article:

  1. Adi Rus spune:

    Articol mult prea lung, plicticos si complet subiectiv si partinitor. Pai cum poti sa afirmi si sa mai si pretinzi sa fi crezut, ca Romania si-a pierdut busola dupa aderarea la UE in 2007. Nu d-le gresiti amarnic sau incercati sa faceti o manipulare grosolana. USL si-a pierdut busola nu Romania. Traian Basescu si PDL au tinut Romania acorata poate mai bine decat oricare alt stat Estic la politicile si strategiile occidentului, a Europei si Statelor Unite.

    Deci pe mine unul m-ati pierdut de la punctul 1. Revizitati-va argumentatia sau emotiile si preferintele personale inainte de a veni aici si a posta un text pe care vreti sa-l consideram demn de luat in seama.

    Cu respect…

  2. dani spune:

    Referitor la UDMR, nu a tradat si participat la caderea guvernului Ungureanu ? si nici nu a combatut motiunea USL (dupa atatia ani de parteneriat). Judetele cu populatie majoritara maghiara nu au votat la referendum, asta e altceva, eu intreb de politicieni. Sunt ei de incerdere intr-o alianta ?

  3. DanielT spune:

    Resursele umane ale Statului şi depolitizarea funcţionarilor, au reprezentat şi în opinia mea un punct vulnerabil major. Se pot imagina într-un sens soluţii instituţionale pentru a rezolva această problemă.

    O primă soluţie în opinia mea, ar fi crearea unui Departament de Resurse Umane al Guvernului care să administreze pe baze neutre şi ştiinţifice procesul de gestiune al capitalului uman. Mă refer la baterii de teste de competenţe , organizarea unor concursuri şi examene în etape stil pâlnie, eliminare succesivă, constituirea unor bânci de rezerve care să acopere eventualele goluri create prin plecarea funcţionarilor. Tot acest departament trebuie să prevadă strategic fluctuaţia numerică al necesarului de angajaţi pe viitor, astfel încât să poată anticipa eventuale tăieri sau angajări fără a perturba activitatea esenţială a ministerelor. Un bun reper,ar fi organigrama instituţiilor europeene echivalente(la fel cum s-au copiat instituţii din Occident). O soluţie îmbunătăţită ar fi oferirea procesului de selecţie unor operatori privaţi care să fie legaţi de calitatea procesului de selecţie prin clauze imputabile şi punitivie. Desigur evoluţia unui om, nu poate fi garantată, dar trecutul e un bun prezicător. Cel mai bun exemplu este DNA. Performează destul de imperturbabil, resursele umane au fost selecţionate corespunzător. Instituind o cultură bazată pe competenţe şi nu pe patalamale mai puţin sau mai mult reale, paradigma angajărilor se va schimba. Legea funcţionarului public ar trebui să devină o realitate şi nu o hârtie fără valoare în cazul schimbărilor politice.

    O soluţie secundară, promovarea benevolatului (voluntariatului) în rândul tinerilor şi crearea unei culturi care să încurajeze recunoaşterea competenţelor achiziţionate, ca reale. Instituţia benevolatului funcţionează excelent în Occident, oferind resurse adiţionale statului când e vorba de bătrâni, copii, oameni defavorizaţi social. Pe lângă faptul că timpul acelor tineri va fi ocupat cu activităţi benefice societăţii, experienţa poate oferi un mecanism de învăţare practic. Din păcate la gradul de sărăcie e inimaginabil de a ajuta şi proiecta în viitor binefacerile unei activităţi de voluntariat, în absenţa exemplelor, benevolii sunt percepuţi ca şi cei care au prea mult timp şi bani la dispoziţie şi nu ca şi tinerii care caută să se facă utili societăţii.

    Şi bineînţeles, soluţia cea mai completă e educaţia, care necesită bani investitţi de la localuri la personal de calitate, pregătit continuu şi intrasigent cu abaterile de la norma valorii. Se merge pe filozofia pedagogică să dăm o şansă tuturor, poate ar trebui mers pe pe filozofia, să dăm o şansă tuturor care merită şi muncesc de a atinge nivelul dorit şi putut rezonabil. Aici intervine şi educaţia familială, e mai complex, trebuie formaţi părinţii iar apoi elevii.

  4. benny spune:

    Domnule Csaba Asztalos,
    Felicitari pentru acest articol ! Eu n-am citit pe aceasta platforma Contributors, si nici in presa scrisa, o analiza mai completa si mai obiectiva ca aceasta, desi aici scriu multi analisti, comentatori, politologi, dar care sufera de partizanat politic. Chiar daca cineva este membru al unei formatiuni politice (partid) poate fi obiectiv. Bravo !

    • Theodor spune:

      Avem aici doar o mostra de obiectivitate:”…în scurta perioada în care a exercitat guvernarea a aplicat un stil comparabil cu cel al PDL-lui, atunci când a procedat la schimbarea președinților celor două camere ale Parlamentului, la revocarea Avocatului Poporului…” Really?! Il rog pe dl. Asztalos sa-si aminteasca cine a fost Avocatul Poporului pana in 2011 si cum au fost schimbati din functie Nastase si Geoana.

      • Zgabeartza spune:

        Mda… pai s-o luam in ordinea convenabila:

        1. pe Geoana l-a schimbat din functie Ponta, caci aveau ei un razboi personal, sa nu-mi aduc eu bine aminte?

        2. Avocatului Poporului, Ioan Muraru, numit pe 5 ani in 2006, ii expira mandatul in 2011, nu? Ca el, ca si “creator” al constitutiei din 1991 a fost dezamagit de neconfirmare, asta-i altceva!

        3. Nastase? nu vreau sa discut despre unul care este condamnat si-si ispaseste pedeapsa…

        Concluzia? ori dezinformezi cu buna sttinta ori iti trebuie, de acum incolo macar, lecitina…!

  5. dorin valeriu spune:

    O incercare de analiza care eludeaza doua aspecte care particularizeaza situatia Romaniei printre celelalte tari din Est :
    1. Este singura tara in care trecerea dela comunism la “democratie” s-a facut pe cale violenta. Ca a fost revolutie sau nu, discutia asta nu ne priveste acum; cert este ca s-a produs o prabusire a statului, o disolutie a autoritatii, situatie in care au aparut tot felul de tendinte, actiuni, desordini, grupari, un haos institutional ce a favorizat acapararea puterii de catre vechile structuri comuniste , reprezentate acum de activisti de rangul doi, care beneficiind de singurele institutii cat-de cat functionale – Armata si Securitatea – si-au impus autoritatea.
    2.Ca urmare a celorde mai sus, comunistii si-au mentinut puterea politica. Prin metodele cunoscute de toti au obtinut-o si pe cea economica. Avand in mana presa, avand bani ca sa sustina, sa corupa si sa manevreze pe cei dispusi sa-i slujeasca n-au plecat, practic, dela putere niciodata ! Presedintele Constantinescu, autist, complet nepregatit pentru rolul pe care il juca, s-a declarat invins.
    Basescu, cel care a avut la un moment dat un rol important in esecul regimului Constantinescu a urmat un alt plan de “modernizare a statului”. Propunerile legislative judicioase avansate de el s-au lovit insa de opozitia ferma si adesea histerica a adversarilor. Adoptarea lor in regim “de forta”, fara consens, le face – precum vedem – inoperante la schimbarea regimului.
    Pe acest fundal, cred si eu ca doar o justitie independenta si corecta poate schimba lucrurile in Romania. Construirea acestei justitii cere timp; prea multi oameni compromisi mai sunt inca in “sistem”. Magistratilor tineri, corecti, le revine aceasta misiune. Ei trebuie ajutati de catre toti cei care doresc o schimbare adevarata a vietii politice.

  6. sfinx spune:

    In afara ca opinia dvs este gresita, mai este si plina de greseli. Gramaticale.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Csaba Asztalos


Csaba Asztalos

- Președintele Consiliului National pentru Combaterea Discriminării - Membru UDMR. - Doctorat la Facultatea de Drept din cadrul Universității București - absolvent al -... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)