Bun. Să admitem că dl. Tudorel Toader ar fi un om de bună credință care nu dorește decât binele justiției și al societății noastre.
Să mai admitem și că același domn Tudorel Toader a acționat cu onestitate, că nu a cedat la nici o presiune făcută asupra domniei-sale de cine știe ce factor politic care l-ar fi amenințat cu mazilirea în cazul în care nu se grăbește să găsească vreo soluție aptă să scape câteva zeci de vipuri de condamnări ce le murdăresc dosarul și le grevează viitorul.
Să pornim de la ipoteza optimistă potrivit căreia politicienii României sunt cei mai curați din toată Europa, cei mai mari fideli ai principiilor Statului de drept, ai neamestecului politicului în justiție din toată Uniunea Europeană.
Să acceptăm și că Ordonanța de urgență anunțată drept iminentă duminică seara de ministrul Justiției și despre care luni același mare reper moral și profesional care știm cu toții că este este rectorul suspendat al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a spus că numai doamna prim-ministru va decide dacă și când va deveni operativă nu este una cu dedicație.
Admitem și că nici dl. Liviu Nicolae Dragnea și nici alții de aceeași teapă nu ar avea nici cel mai mic beneficiu din punerea ei în aplicare. Și mai credem și că înlăturarea probelor obținute cu concursul SRI nu va schimba nimic din esența dosarelor.
Să mergem cu bunăvoința ( a se citi naivitatea) până acolo încât să strigăm din toți plămânii că justiția românească este la fel de independentă precum era înainte de 2017-2017 și că nici un magistrat nu se teme de acțiunile coercitive și nedrepte ale Inspecției judiciare fiindcă nu are nici un motiv de frică respectiva Inspecție fiind Alba ca Zăpada în persoană. Să credem și că instanțele noastre nu vor fi defel copleșite de volumul de muncă pe care îl presupune rejudecarea a peste 300 de dosare ai căror titulari se apreciază că ar putea să ceară repunere.
Să facem abstracție deopotrivă de detaliul că nu mai târziu decât în urmă cu câteva zile Comisia Europeană a apreciat că „e important ca deciziile definitive ale instanțelor să nu mai poată fi puse în discuție” și că „stabilitatea rqporturilor juridice, inclusiv respectul sentințelor definitive (res iudicata- autoritatea lucrului judecat) este o componență esențială a Statului d drept”.
Și cu toate aceste gânduri bune în minte, dar și cu nespusă însuflețire să ne întrebăm ce încredere vor mai avea toți cetățenii țării sau măcar justițiabilii acesteia la auzul veștii că, să zidem, 50% dintre sentințele definitive au suferit modificări majore ca urmare a acestui stânga-împrejur bizar ce s-a zămislit în mintea domnului Tudorel Toader.
O societate modernă se bazează pe încredere între feluritele ei straturi, poluri, factori de execuție și de decizie, între guvernați și guvernanți. Nu cumva încrederea aceasta, oricum fragilă în scocietatea românească, va fi profund zdruncinată ca urmare a ceea ce va putea aduce cu sine repunerea în termen a unor cauze?
Am înțeles de la feluriți maeștri ai avocaturii că respectivele completuri aveau o hibă. Că doar patru dintre cei cinci judecători au fost numiți aleatoriu în complete, ca urmare a deja de pomină trageri la sorți, și că cel de-al cincilea era numit prin ordin de sus. De ce acești mari maeștri nu și-au făcut auzită vocea când a fost cazul?
Zilele trecute am întâlnit postată pe o intens frecventată rețea socială o glumă. Că și Ministrul Educației ar putea solicita repunerea în termen a notelor obținute de elevi și de studenți din 2014 încoace. Gluma e bună și ea sugerează ce haos ar putea produce în orice sistem anume această bizară vocație a reîntemeierii pe care o probează dl. Tudorel Toader stimulat de o decizie controversată a Curții Constituționale din 2018. Decizie aflată în vădită contradicție cu o alta din 2017.
Gluma mai arată că ar mai trebui să fie și lucruri cu care nu se glumește.
Prezentare generală a confidențialității
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Ssht! Dl. Tudorel Toader lucrează la un Codex european. Sărmanii europeni, aveau justiția praf și ‘mnealui trebuie să le-o repereze.
Întrebarea esențială este cum a reușit ÎCCJ să considere neclar un text de lege limpede și fără echivoc…
Și să mai presupunem că „oamenii legii” ar avea mândria minimă a breslei și le-ar aduce aminte conducătorilor (eventual prin reprezentanții lor colegi de breaslă – avocații, juriștii sunt profesii bine reprezentate în Parlament!) că atunci când un judecător îmbracă roba și judecă, îndeplinește o datorie sacră. Și când sentința e definitivă, e definitivă. Eventual, să-l sfătuiască pe fiul milițianului ca să scoată de la naftalină toate cazurile în care a fost implicat și tac’su, că poate a greșit.
Eventual, să mai presupunem, că actualii șefi ai SRI vin și fac publice contextele în care au semnat tâmpeniile alea, precum și vinovații. Asta în caz că mai sunt serviciu public – dacă nu, să ne anunțe și să se înscrie la Registrul Comerțului ca SRL sau PFA sau holding de firme sau ce-or mai fi.
Ori, cine știe, poate că suntem figuranți într-o împărțire de teritorii între găști care folosesc democrația ca limbaj cu dublu înțeles …
„Când e definitiv, e definitiv”: ce ușor ne e să spunem asta când definitivul ăla nu ne privește pe noi!…
Mai mult, oare nu ne e rușine (măcar un pic, așa) să spunem prostia asta în țara care – la insistențele celor care azi se culcă și se scoală tot cu definitivul în gură – s-a dat peste cap ca nicio alta să facă „restitutio”, și nu de oricare fel, ci „in integrum”?
De fapt, n-ar fi mai simplu să scriem în Constituție că legile României nu i se aplică dușmanului poporului Liviu Dragnea decât dacă-mi obligă
…decât dacă-l obligă la ceva, sau îl sancționează cu ceva – niciodată dacă îi oferă vreun beneficiu?
Domnu’ Slavoiu, gresiti pe mai multe paliere.
– citati incomplet. Expresia completa este restitutio in integrum la aia care trebe, care pot sa fie proprietarii de drept sau nu, ce-i asa de complicat, practica bate teoria. Iar integrum trebuie citit ca integrum plus ce mai consideram noi ca autoritate de stat ca merge.
– aveti intelegere pentru Vic, e un visator, opereaza cu concepte care au fost golite de sens – pai, juristii cei bin e reprezentati in parlament, judecatori sau nu, s-au debarasat pronto de datoriile sacre si moralitatea aferente in momentul in care au intrat in cursa electorala. Cat ar fi partidul de partid, banii de campanie trebuie sa vina de undeva. Ca om cinstit, e greu sa-ti permiti cheltuieli de amploarea asta in general, si in special in situatia in care investitia are o doza marisoara de risc. Marea majoritate a parlamentarilor au facut cumva undeva un gescheft ca sa aiba banii astia. Si hopa, asta ii face santajabili. Ca aia care trebe afla. Urmatoarele alegeri, alta manarie, show must go on, nu? Numai eu stiu, chit ca locuiesc tare departe in Cuca Macaii mapamondului, vre-o doi fosti potential parlamentari,oameni cinstiti credeam eu, care au fost legati pentru mici manarii facute nu ca sa-si cumpere mertan, ci ca sa aiba bani de campanie.Legati prin bunavointa contracandidatilor, cu suportul tehnic al PFAului de care vorbeste Vic. E un cerc vicios aici. Nu toti sunt buzata mica a lu’ Basescu sa vina ordin de sus sa-ti finanteze partidul campania, si chiar si asa s-a aruncat fufa aia PDL ca soldatul sovietic pe maschinengewehr pentru genitura chiorului. Deci potentialii parlamentari sunt impinsi catre coruptie practic din momentul in care isi pun problema sa candideze. Dup’aia, vine de la sine, precedentul e creat, cum spuneam cine trebe stie etc. De-aia stau aia din vest cu ochii pe finantarea electorala ca pe butelie, diferenta e ca aia daca vad ceva dau pe goarna publica instant, la noi se pune frumusel undeva intr-un seif verde cu stema RSR inca pe el, si se scoate cand catelul isi inchipuie ca e de capul lui. Sorry, am iesit umpic din tema.
@Zev: Greșesc și eu pe unde-apuc… :D