joi, martie 28, 2024

Extinderea Uniunii Europene s-a încheiat. Care va fi locul Republicii Moldova în sistemul relaţiilor internaţionale?

Ieri, 15 iulie a.c., noul Preşedinte al Comisiei Europene, Jean Claude Juncker a declarat în faţa Parlamentului European (care l-a învestit în funcţie, absolut previzibil, însă cu peste 300 de voturi împotrivă, abţineri sau nule, ceea ce este o premieră ameninţătoare în istoria unei comunităţi bazate în esenţă pe consens politic), că în mandatul său de cinci ani nu vor adera noi membri. Fireşte, Juncker nu a exprimat doar o părere personală şi, de regulă, omul ştie ce vorbeşte. A discutat în prealabil cu şefii de stat şi de guvern care l-au susţinut, sau măcar cu marile puteri contributoare ale Uniunii. „Este nevoie de o pauză şi de consolidarea proiectelor care au fost începute de cele 28 de state membre”. Punct.

Aşa cum anticipam pe 25 mai, chiar în ziua alegerilor europarlamentare, „urmează prima legislatură a Uniunii Europene, după cea începută în 1989, fără o nouă extindere”.[1] Cu excepţia legislaturii 1989-1994, fiecare din legislaturile de după 1979 (practic, de când se votează universal pentru Parlamentul European) a adus cel puţin un nou stat membru! De la nouă membri în 1973 s-a ajuns, prin extinderi succesive, la 28 state membre în iulie 2013, după admiterea Croaţiei.

Paradigma integrării europene şi-a atins, se pare, limitele istorice, cel puţin pe dimensiunea lărgirii, dacă nu cumva şi pe cea a adâncirii procesului de integrare, unde discuţia totuşi nu s-a încheiat, în pofida împotrivirii tradiţionale a britanicilor.

Nu întâmplător Juncker a spus acest lucru limpede, chiar înainte de a deveni, oficial, preşedintele Comisiei Europene. Astfel, nu va putea fi acuzat de vreun eşec al Uniunii în acest sens, peste cinci ani, când se va discuta despre un al doilea posibil mandat al luxemburghezului în fruntea executivului european. S-a „acoperit”.

Imediat după această declaraţie, cancelarul Angela Merkel (datorită căreia Juncker este astăzi şeful Comisiei şi care, presupunem, a avut discuţii de fond cu acesta, cu mult timp înainte de desemnarea ca „Spitzenkandidat” al PPE) a completat că Germania doreşte o continuare a apropierii Balcanilor de Vest de Uniunea Europeană (a se citi Serbia, în principal) şi chiar o „perspectivă europeană” realistă pentru aceste state candidate, chiar dacă dincolo de orizontul legislaturii abia începute. Deci, şi Angela Merkel s-a spălat pe mâini de suspiciunea de a avea ceva în comun cu oprirea extinderii spre Est, să nu credem cumva că ar fi vorba de Germania… Mai rămâne ca şi preşedintele Hollande să spună că Franţa rămâne în principiu „deschisă politicii porţilor deschise”, că nu se opune admiterii de noi state, ca ipocrizia franco-germană vis-a-vis de Estul Europei să fie maximă iar Juncker să pară că este cel care a fost „tocmit” (dar pe ce salariu!) să scoată castanele din foc cu mâna lui… Până la urmă trebuia să spună cineva, franc, că povestea absorbţiei occidentale a Estului a luat sfârşit.

Niciun cuvânt aşadar despre Republica Moldova, Ucraina sau Georgia, aşa cum anticipam în articole trecute. Ţările asociate Uniunii, membre ale Parteneriatului Estic, nu au şi nu vor avea perspectiva aderării, ci doar a unei integrări economice treptate, pozitivă în principiu dar insuficientă din punct de vedere strategic, pentru viitorul acestor state vulnerabile.

Când am vorbit, acum mai bine de trei luni, despre „noul pact ruso-german asupra Estului Europei”[2], care presupune în esenţă stoparea avansului structural al Occidentului (NATO şi Uniunea Europeană) în fostul spaţiu sovietic, au fost voci care spuneau că exagerez, că nu se poate ajunge până acolo, că extinderea spre Est va continua negreşit. Premierul Leancă vedea chiar momentul admiterii Moldovei, în 2019, ca unul realist. Nu, singurul moment „realist” pe care îl putem preconiza acum este celebrarea, în 2018, a 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România şi, respectiv, de la Marea Unire care împlinit proiectul statului naţional unitar român.

Ce are de făcut Chişinăul în aceste condiţii? Două ar fi opţiunile majore, în opinia mea. Menţinerea pe orbita discursului pro-integrare europeană, care sună bine dar nu duce nicăieri, sau revizuirea strategică adâncă a relaţiei cu România şi reconsiderarea oportunităţii proiectului unificării statale, dincolo de discursul de complezenţă („fraţi”, „relaţie specială”, „contăm pe sprijinul României” etc.) în care Chişinăul vrea de fapt să pozeze în poziţia unui stat-naţiune, cu identitate distinctă şi având consistenţă ca proiect naţional, luat în considerare ca atare în politica internaţională. Rusia a zâmbit tot timpul cu condescendenţă şi, recent, a invitat Chişinăul la negocieri pentru „continuarea colaborării economice excelente în cadrul CSI”.

Şansa din 1991 a fost pierdută. Prin discursul de ieri al lui Juncker (şi prin extinderea raţionamentului opririi lărgirii Uniunii Europene spre Est dincolo de 2019, pe fondul consolidării previzibile a curentului eurosceptic, în tot mai multe ţări) s-ar putea, spus ca în popor, ca tot răul să fie spre bine. Anularea iluziei aderării la Uniunea Europeană ca stat distinct ar putea teoretic (deşi personal mă îndoiesc în prezent) determina Republica Moldova să caute o altă variantă de a deveni teritoriu al Uniunii Europene. Pe bună dreptate, un cititor îmi semnala în primăvară că inclusiv legislatura 1989-1994 a avut parte de o extindere, chiar dacă diferită ca mecanism: aderarea RDG la sistemul constituţional şi instituţional al RFG, decisă în 1990.

Dar România ca stat şi românii ca cetăţeni doresc cu adevărat să plătească un preţ pentru recuperarea Basarabiei?

____________________

[1] https://www.contributors.ro/global-europa/europa-post-%E2%80%93-25-mai-si-dilemele-ei-europenizarea-ucrainei-sau-%E2%80%9Eucrainizarea%E2%80%9D-europei/

[2] https://www.contributors.ro/global-europa/noul-pact-ruso-german-asupra-estului-europei-mai-este-america-dispusa-sa-l-opreasca/

Distribuie acest articol

40 COMENTARII

  1. Nu cumva pretul o sa fie perceput ca fiind mult prea mare, mai ales tinand cont de situatia economica?

    Momentan romanii sunt in majoritate de acord cu proiectul unirii, insa cand vor fi si costurile la mijloc nu cred ca majoritari vor fi cei care sustin proiectul.

    • R.Moldova este acum intr-o situatie extrem de favorabila in relatiile cu UE, un salt incredibil s-a produs in doar cativa ani, de la un regim comunist arhaic si relativ rusofil, la guverne pro-europene (chiar cu componente pro-unioniste) ce au reusit sa semneze cu Bruxelles-ul acorduri esentiale. Daca spuneati asta cuiva in 2008, chiar 2009, va radea in nas cu dispret pentru “naivitate”.

      Pe plan intern situatia R.Moldova e mai delicata, cu vulnerabilitati activate (ele existau si pe vremea regimului comunist ca amenintare latenta) referitoare la separatisme etnice, polarizare a vietii politice, scaderea increderii electoratului in toata clasa guvernanta, reforme dificil de explicat in timpul foarte scurt in care trebuie elaborate si aplicate.

      “Ancorarea” R.Moldova la spatiul legislativ european e un proces foarte pozitiv, va schimba in mare masura paradigmele societale, apropiindu-le de ceea ce se intampla in alte societati est-europene, mai ales in Romania (o justitie mai activa si mai eficienta, politicieni si functionari mai conectati la acquis-ul, birocratia si guvernantii UE (Leanca sau Natalia Gherman au devenit cunoscuti liderilor UE, frecvent prezenti pe la Berlin sau Washington).

      E fundamental sa fie continuat procesul de apropiere de UE indiferent de declaratiile ce se fac de la Comisie, Consiliu sau PE, acele reforme oricum sunt necesare modernizarii R.Moldova. Fara a mai pune la socoteala ca un astfel de parcurs, executat constiincios, cu buna credinta si cu atentie la sfaturile/mustrarile venite din UE, are intotdeauna un puternic impact asupra perceptiei pe care o au despre R.Moldova guvernantii statelor europene. Societatea basarabeana va deveni mai eficienta in a produce prosperitate si stabilitate, va fi mai pregatita sa profite de o eventuala oportunitate istorica de aderare la UE (cum a fost si aceasta de acum de altfel).

      Si daca totusi va deveni foarte greu, poate improbabil, sa fie acceptata aderarea la UE ?
      Ei bine, R.Moldova are sansa de invidiat a solutiei B, planul “Unirii” cu Romania deja membra UE/NATO. Trebuie pregatite opiniile publice din ambele state romanesti, cu rabdare si consecventa. Pentru ca in regiune vom avea adversari inversunati, ca Rusia si Ungaria, care se vor opune din rasputeri idealurilor nationale romanesti.
      Intarirea rolului strategic al Romaniei in regiune, cresterea economica mai rapida, inmultirea functiilor importante ocupate de romani in structurile UE si NATO, vor permite ca o astfel de actiune sa fie pana la urma acceptata (reticente vor fi, dar va prevala ideea ca e o miscare favorabila UE in raportul de forte cu Rusia).

      Si cat va costa totusi o astfel de unire? Vorbim in termeni contabili, fara a pune la socoteala potentialul economic mare pe care il reprezinta o Basarabie inca nedezvoltata. Tinem seama si de faptul ca in cativa ani, toate institutiile din R.Moldova vor fi compatibile cu cele din Romania, e obligatie in apropierea de UE.

      Acest calcul a fost facut deja, pe baza bugetelor 2013 din ambele state, si rezultatul e foarte incurajator pentru romani, efortul bugetar romanesc anual (cheltuieli in plus fata de ce cheltuie deja Chisinaul) ar fi sustenabil si relativ redus in raport cu PIB-ul:

      -2,4 miliarde lei pt cei circa 250.000 functionari din R.Moldova
      -4,4 miliarde pt cei 670.000 pensionari din R.Moldova
      -700 milioane pt asistenta sociala (alocatii copii, handicap, somaj, etc.)
      -3,2 miliarde lei pt functionarea institutiilor publice basarabene.

      Un total de circa 11 miliarde lei care raportat la PIB-ul 2014 de circa 650 miliarde inseamna mai putin de 2% din PIB-ul Romaniei pentru a avea un plus de 3,5 milioane cetateni si 34.000 km2.

      Sunt imense avantaje demografice, teritorial-strategice si de piata/potential economic cu efect imediat in “greutatea” Romaniei in interiorul UE/NATO si in toata regiunea de est si sud-est a Europei.

      Sunt convins ca treptat, in anii ce vin, o mare majoritate de etnici romani, indiferent de agresiva propaganda ruso-maghiara ce se va amplifica inevitabil, vor fi de acord si vor sustine politic-electoral si cultural Unirea celor doua state romanesti.

  2. Draga domnule Naumescu,

    Sunt dispus sa platesc oricit, numai sa-i vad si pe romanii basarabeni intorsi la matca.

    Credeti ca romanii din regiunea Cernauti mai pot fi „recuperati”?

    Cu cele mai bune ginduri,
    Lucian

    • In Cernauti nu mai traiesc romani !
      Nici in Republica Moldova !
      Iar limba moldoveneasca a fost vorbita zeci de ani, de moldoveni, nu?

      • E o eroare din partea dvs sau o afirmatie facuta cu rea credinta.

        In orasul Cernauti (de marimea Galatiului), chiar dupa recensamintele oficiale ucrainiene facut de guvernele nationaliste Timosenko-Iuscenko, inca exista peste 5.000 de romani si „moldoveni”.
        Ce nu mai exista, sunt ungurii (care in 1930 pe vremea Romaniei Mari, erau 10.000 la Cernauti, dar au avut grija sovieticii sa aduca in loc zeci de mii de ucrainieni si rusi).

        Regiunea Cernauti e ceva mai mica decat judetul Suceava si reprezinta doar 1,3% din toata Ucraina. Are o populatie apropiata ca numar de aceea a judetului Iasi.
        In aceasta regiune (pe care noi o numim Bucovina de nord) la ultimele recensaminte oficiale ucrainiene inca se mai declara romani si „moldoveni” peste 180.000 de oameni. Adica mai multi decat numarul de secui din Covasna !!

        Situatia minoritatii romanesti din Bucovina e foarte dificila, incomparabila cu situatia ucrainienilor din Romania, statul vecin a tratat discriminatoriu minoritatile si a incercat sa le asimileze prin orice mijloace dupa 1991, anul independentei.
        Noul regim de la Kiev a promis ameliorari si vom vedea in viitor daca noul prim-ministru, Arsenie Iateniuc, din Cernauti, ce are si ascendenta romaneasca, se va tine de cuvant dupa trecerea perioadei critice de razboi civil.

  3. Întrebarea de la final, o consider retorică. În 1918, credeți că s-a pus problema prețului, a costului unirii? În 1990, RFG și-a pus problema costurilor doar dintr-o perspectivă tehnică (cât avem de cheltuit ca să aducem Estul la nivelul Vestului?), dar în niciun caz ca și impediment pentru realizarea reunificării.
    Eu unul, sunt dispus să plătesc.
    Străbunicii mei au plătit cu sânge, în Primul Război Mondial, pentru ca Ardealul să se unească cu Regatul. A plăti niște bani pentru reunirea cu Basarabia, mi se pare un preț mult mai mic prin comparație.

  4. Daca Moldova se UNESTE cu Romania

    situatia ei S-A REZOLVAT

    Asta trebuie spus oamenilor

    Dar pentru ata trebuie negociat si cu Rusia si cu SUA si cu UE si cu Ucraina

  5. Ziceti:
    „Dar România ca stat şi românii ca cetăţeni doresc cu adevărat să plătească un preţ pentru recuperarea Basarabiei?”

    Orice pret de platit e insignifiant si NU POATE FI INVOCAT
    cand vine vorba de reintregirea tarii.

  6. Si eu as raspunde da. Aspectele economice pot fi gestionate cu mai multa sau mai putina greutate (ma gandesc acum ca de ex avem alt ecartament la calea ferata). Insa in real politik cred ca vom avea nevoie de binecuvantarea UE si (indirect cel putin) a Rusiei. Presupunand ca o vom obtine, va trebui sa tinem seama de aceasta schimbare in relatia cu Rusia, care va putea cauta diverse motive de presiune pentru a compensa aceasta concesie geostrategica. De exemplu va deveni dintr-o data foarte preocupata de minoritatea rusa de pe teritoriul Romaniei. Pana acum noi am fost cumva in linia a doua a contrelor UE-Rusia. Odata cu o astfel de miscare vom trece in linia intai si trebuie sa jucam bine.

    • Asta e într-adevăr necesar în etapa actuală, integrarea. Pentru moment, extinderea este suficientă, a inclus destule regiuni sărace care să ajute la dezvoltarea celor vechi și să devină ele însele noi motoare de dezvoltare. Când Polonia va fi cum e Germania astăzi, atunci va fi nevoie de includerea Ucrainei, dar deocamdată nu e nicio grabă, mai poate dura 20-30 de ani.

      La fel și în Balcanii de Vest, Slovenia și Croația nu sunt nici ele la nivelul Austriei, astfel că Macedonia sau Serbia pot să mai aștepte, abia vor avea timp să facă lucrurile cum trebuie înainte de a fi admise, nu cum s-a întâmplat cu România și Bulgaria.

      Acum e necesară mai multă integrare, mai sunt destule țări membre UE care abia urmează să adere la Spațiul Schengen și la zona euro, astfel că eforturile organizației vor avea mai multe șanse de succes dacă se vor îndrepta în direcția asta. Cât despre Moldova și Georgia, ele sunt extrem de mici, comparativ cu Uniunea, astfel că aderarea lor nu ar presupune cu-adevărat un efort. Însă e nevoie să se reformeze ele însele, în primul rând ca mentalitate.

      Cu tot trecutul său comunist, Ion Iliescu a aceptat aderarea la Uniune, a înțeles că e calea corectă pentru România. Voronin nu e capabil să înțeleagă așa ceva, e nevoie ca el și susținătorii lui cei mai habotnici să treacă la cele veșnice, înainte ca aderarea R.Moldova la UE să se poată produce neted și firesc.

  7. EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE NU S-A INCHEIAT!
    A fost o declaratie de moment a unui politician. O „fotografie” pentru a linisti Rusia, Turcia, euroscepticii. O stare de spirit ce se poate schimba peste un an sau doi in functie de evolutia internationala. Vointa popoarelor poate sa impinga lucrurile inainte. Republica Moldova trebuie sa mearga inainte catre UE!

    • Extinderea UE nu s-a încheiat, atât timp cât Marocul, Tunisia, Egiptul sau Turcia nu au aderat încă. Dar pentru moment, în cei 5 ani despre care vorbea Juncker, nu e necesară o nouă extindere. Poate doar dacă va adera Scoția, în cazul în care își va declara independența :)

      • Domnule daca nu se pune poblema Moldovei s-au a inchiderii Balcanilor e greu de crezut ca se va pune problema Marocului. Nici un stat musulman ( sincer nici chiar Albania sau Bosnia) nu va fi primit in UE chiar daca declarativ suntem democrati. Moldova va putea adera prin Romania daca politicienii ei vor dorii sa renunte la cascavalul independentei ce le asigura o imparatie de carton. Ucraina e prea mare si prea „rusa” , Georgia e departe. Posibil Serbia si Muntenegru sa aiba o sansa mai incolo. Macedonia va fi taiata atata timp cat exista Grecia in Uniune deoarece aceasta nu suporta ideea confuziei ca Alexandru Macedon a fost un slav. La fel cum noi ar fi trebuit sa nu acceptam ca tiganii sa devina romi(de confundat cu romani) asa cum nici in Franta, Anglia sau Spania tiganii nu sunt romi ci tigani.

        • Extinderea UE nu e cu locuri limitate, iar Marocul nu e la concurență cu R.Moldova, sunt direcții de extindere diferite. Marocul sau Tunisia fac parte dintr-o viziune pe următorii 30-50 de ani, iar la vremea aceea Rusia însăși va fi aderat la Uniunea Europeană, nu doar Ucraina și Georgia. Care Georgia nu cred că e mai departe de Grecia, Bulgaria sau România decât Irlanda sau Portugalia.

          Majoritatea autorilor și comentatorilor au viziuni pe terrmen foarte scurt, dar următorii 5 ani nu înseamnă nimic la scara evoluției Uniunii Europene. Să nu uităm că în urmă cu 30 de ani românii construiau voios comunismul, iar americanii amplasaseră rachete nucleare în Germania pentru a împiedica un atac sovietic cu tancuri și armament convențional.

          Cât despre state musulmane în UE, le vom vedea în următorii 30 de ani, fiți liniștit. Anglia, Franța și Germania sunt pline de musulmani, iar în următorii 30 de ani vor fi și mai pline, cu musulmani născuți în UE. Musulmanii nu sunt dușmanul, ci regimurile islamiste. Putem estima că o teocrație ca Iranul nu are ce căuta în UE, dar asta pentru că e teocrație, nu pentru că e musulmană. Marocul și Tunisia sunt relativ civilizate, iar Turcia la fel. Singura problemă a Turciei e că e prea mare, dar nu se aplică pentru Maroc și Tunisia.

  8. Costurile sunt foarte mari. In primul rand economice – Romania, o tara saraca la randul ei, nu este in pozitia roza de a putea acoperi lipsurile economice evidente ale Republicii Moldova. In al doilea rand insa Romania nu-si poate neaparat permite sa asimileze populatia rusofona a Republicii Moldova. Sa nu uitam ca in discursul putinist justificarea pentru agresiunea asupra Ucrainei este protejarea etnicilor rusi din aceasta tara. Mai nou, aceeasi justificare sta si la baza amenintarilor pe care Rusia le opereaza vis-a-vis de Lituania si Letonia, doua tari UE si Nato, la fel ca Romania. Credeti ca Putin nu va invoca aceeasi scuza cand isi va arata muschii fata de Romania?

    Sunt o proeuropeana si proamericana convinsa, dar nu cred ca trebuie sa intindem coarda in ceea ce priveste Republica Moldova. Din pacate, o vad mai degraba ca o tara ce va ramane un soi de tampon, in zona gri intre EU si Rusia.

    • Populația rusofonă din Moldova e nesemnificativă, la scara României. Momentul e însă nepotrivit, Rusia se crede pe cai mari actualmente, iar unirea se poate produce doar într-un moment când Rusia va fi la pământ, nu acum. Ar putea fi nevoie să mai treacă 5 sau 10 ani până la următorul astfel de moment, dar la cât e de putredă Rusia pe dinăuntru, nu poate să dureze prea mult. Ori vor izbucni noi conflicte în Caucaz, ori se va lua în bețe cu China datorită colonizării treptate a Siberiei, ori găsesc ei rușii ceva să-și dea cu stângul în dreptul :)

    • R.Moldva e prea mică pentru a fi acceptată de ruși drept tampon, ei vor Ucraina în rolul ăsta. Sigur că preferă și R.Moldova tot în curtea lor, la pachet cu Ucraina, dar tocmai fiind atât de mică, nu va fi pentru Rusia o miză la fel de importantă ca Ucraina. Până la urmă, asta depinde de înțelegerile dintre Rusia și Germania. Dacă R.Moldova chiar vrea să treacă în tabăra occidentală, restul se rezolvă.

      • Aici ar trebui diplomatia romana sa lucreze, un targ Ucraina contra Moldova. Ucraina e o tara mult prea divizata si apartine zonei rusofile orice ar face. Pentru rusi ar fi o pierdere mult prea mare ca sa o accepte fara lupta. E mai bine pentru toata lumea ca Ucraina sa ramana ceea ce este deja, o zona de tampon intre UE si Rusia.
        In plus ar fi extrem de greu de integrat o tara cat Romania si Polonia la un loc. Moldova in schimb se poate integra in 10-20 de ani daca invata din experienta Romaniei, avand avantajul legislatiei traduse deja.

        • Strategia asta cu vândutul Ucrainei era valabilă pe vremea lui Hitler și Stalin, astăzi lucrurile nu mai funcționează așa. Putin se crede un fel de Brejnev, dar în niciun caz un Stalin. Nu e nevoie de niciun târg, iar viitorul Ucrainei depinde de ea însăși. După cum s-a văzut chiar în ultimele 7-8 luni.

          Ianukovici avea exact idei din astea, trăia cu impresia că Uniunea încearcă să cumpere Ucraina și voia să o vândă scump. Uniunea nu cumpără nimic, Uniunea îți închide ușa în nas dacă nu adopți regulile ei. Până și țări ca Elveția și Norvegia, care nu doresc să facă parte din UE, de fapt aplică exact aceleași reguli ca și Uniunea, numai că nu trimit parlamentari la Bruxelles.

          • Vinzari si cumparari nu s-au facut doar intre Hitler si Stalin. S-a practicat si dupa, intre Churchill si Stalin cand Europa de est a fost lasata sovieticilor, s-a practicat si mai tarziu cand Cuba, Vietnam si Corea de Nord au fost lasate tot sovieticilor, s-a practicat si de curand cand rusii au inchis ochii la interventiile occidentale in Serbia, Afganistan si Irak (ceea ce n-a fot cazul in Siria, iar interventia nu s-a produs), si se va practica atat timp cat vor exista mari puteri.
            Cat despre faptul ca Uniunea nu cumpara si nu vinde nimic, sa fim seriosi. Cumpara gaze si resurse din Rusia, are investitii de miliarde pe care nu-si poate permite sa le piarda. Asta s-a vazut foarte clar in simulacrul de sanctiuni pe care le-a impus Rusiei. E valabil inclusiv pentru tehnologie militara, sa mai amintim de vasele pe care Franta le va livra Rusiei? Daca nici asta nu e compromis, nu stiu care ar mai fi.
            Presupunand prin absurd ca Romania ar fi anexat Moldova in maniera in care a facut-o Rusia, credeti ca ar fi avut parte de aceleasi sanctiuni? Sau oricare alt stat in afara de Rusia? Lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Sa nu fim naivi, cand sunt in joc interesele marilor puteri, totul se negociaza. Se poate trece si peste democratie, drepturile omului, si orice alte „maruntisuri”.
            Cat despre Ucraina, este o tara a carei istorie este legata de Rusia mai mult de cat este istoria noastra legata de otomani, iar pro-europenii sunt doar o minoritate zgomotoasa. E o tara mult prea divizata, cu multe probleme (daca la noi exista coruptie si trafic de influenta, acolo exista trafic de materiale nucleare si asasinate la comanda), deci nu au sanse reale de integrare intr-un viitor previzibil.

            • Sunt nevoit să repet, viziunea asta asupra lumii era valabilă la 1930. Între timp, politicienii au învățat că o țară nu poate fi cumpărată, iar bătrânul Bush însuși a fost huiduit în țările baltice când a încercat să le convingă să nu-și declare independența față de URSS.

              Împărțirea Europei în 1945 a fost pur și simplu firească, nu le putea cere nimeni rușilor să piardă 20 de milioane de oameni doar de dragul democrațiilor occidentale. Așa cum Occidentul încearcă să-și exporte modelul de societate și influența, tot așa face și Rusia, nu e nimic nemaivăzut în asta.

              Diferența e că modelul occidental de societate e mai eficient, iar oamenii sunt mai liberi decât în Rusia. Însă atunci când oamenii preferă modelul rusesc de societate, nu îi forțează nimeni să adopte altul. Este suficient să faceți o comparație între cum s-au comportat polonezii pe vremea comunismului și cum s-au comportat românii. Însă din mesajele dvs.reiese clar atitudinea mioritică, fără supărare.

    • Ma bucur ca in 1997 ,respectiv 1999 cetatenii de atunci ai UE au fost suficienti de idealisti,optimisti si increzatori pentru a fi de acord (sau cel putin nu a protestat vehement) cu decizia Consiliului ‘UE de a accepta Romania ca tara candidat la aderare.
      Romania acelor ani era din multe puncte de vedere mult mai inapoiata ca romania de azi.Chiar si azi tara noastra nue chiar un exemplu de tara memebra UE(mai avem atat de mult de facut).
      Daca cetatenii europeni de atunci ar fi fost la fel de cinici ca si d-voastra probabil ca si RO era in aceeasi zona gri in care ati fi de acord sa ii lasati pe cei din actuala Republica Moldova.

      • Majoritatea românilor de azi sunt născuți și educați în comunism, România mai are nevoie de încă o generație până să devină o adevărată țară UE, cu mentalitatea de țară UE. Abia după ce toți cei care au votat vreodată cu Ion Iliescu vor ajunge ”la loc cu verdeață”, România se va putea integra cu-adevărat în lumea civilizată.

  9. Cred ca in urmatorii ani toti romanii (de pe ambele maluri ale Prutului) ar trebuii sa inceapa sa se gandeasca la modul serios la o reunire. In actualele imprejurari, cred ca e singura solutie posibila pentru repararea unei mari nedreptati istorice.
    Costurile vor fi cu siguranta destul de mari dar cred ca atunci cand vrei sa-ti ajuti un frate, o sora, un bunic de care ai fost despartit fara voia ta sau a lor, nu te gandesti la cat o sa te coste !!!

  10. Intrebare astfel formulata, este intr-adevar una retorica. Reactia nu poate fi decat una de natura sentimentala. Da, platim! Intrebarea fireasca ar fi cea in care inlocuim verbul „a dori” cu „a putea”. Iar aici vorbim de faptul daca ne permitem pretul comensurat in resurse investite in noua regiune a tarii precum si pretul „geopolitic” al zonei a carei fracturare va trimite undele de soc mult spre est. Iar aici nu poate nimeni sa spuna ca nu va exista reactie. Situatia din zona o dovedeste intru totul. Fara sa intram in esenta unei analiza exhaustive, eu consider ca nu putem INCA plati pretul. Cel putin nu acum, cel putin nu in acest context istoric si temporal.

  11. Unirea a doua „saracii” are drept rezultat o „saracie” si mai mare.
    Cat de romani mai sunt romanii de peste Prut ?
    Cititi studii despre integrarea RDG si veti afla lucruri interesante.

  12. 1. Nu doresc sa „ma unesc” cu problema Transnistriei.
    2. Nu doresc sa „ma unesc” cu minoritatea rusofona.
    3. Nu doresc sa „ma unesc” cu mentalitatile pro-comuniste.

    Deci NU!

    • Atentie la ce scrieti .
      Sa stiti ca sunt destui si in UE acre:
      1. NU doresc cersetori din RO ;
      2. NU doresc „turisti sociali” din RO;
      3.NU doresc mentalitaile pro-comuniste din RO.

      Cine e fara de pacat sa arunce primul piatra.

  13. Si totusi, faptul ca in urmatorii cinci ani nu se va face nicio extindere nu inseamna ca procesul nu va continua. Oricum Moldova nu ar putea adera la UE in mai putin de cinci ani, dar cu ceva eforturi in urmatoarea legislatura ar putea fi pregatita.
    In privinta unirii sunt ceva mai sceptic, in primul rand ar trebui realizata o apropiere intre cele doua populatii. Sa nu uitam ca integrarea Transilvaniei si a vechiului regat s-a datorat in primul rand legaturilor puternice dintre romanii dincolo si dincoace de Carpati (sa ne gandim la scoala ardelena, dar si la legaturile comerciale).
    Sa luam spre exemplu televiziunea, cel mai influent mijloc de propaganda. In Moldova majoritatea posturilor sunt de limba rusa. SRI-ul ar fi trebuit sa controleze cel putin o retea de tv cablu cu acoperire nationala in Moldova, prin care sa promoveze canale occidentale traduse in romana (MTV, Eurosport, Discovery, etc), si bineinteles posturi romanesti. Daca nu am facut (si nu facem nimic) in aceasta privinta, sa nu ne asteptam ca moldovenii sa vina cu bratele deschise.

  14. Excelent, competent punctual si lucid articol, cu un final bine ales „Dar România ca stat şi românii ca cetăţeni doresc cu adevărat să plătească un preţ pentru recuperarea Basarabiei?”

    O parte muribunda a Romaniei, formata din „seniori” de 70+ ani, incremenita in obsesii neoantonesciene, impreuna cu o minoritate de ultranationalisti natangi, cu spasme protocroniste, inca mai halucineaza o Romanie „dodoloata” (?!?!), care sa domine spatiul balcanic si sa reconstruiasca „neamul” intr-o viziune retardata dacico – pasoptista gen Petrache Lupu de la Maglavit. Oameni care nu pot sa inteleaga si accepte ca ni s-a facut o mare favoare prin includerea in UE, Europa civilizata mizand pe o clasa politica responsabila si pe o natiune inclinata spre modernizare rapida, dar, din pacate, inselata de realitatea pegrei politice locale si de refuzul indarjit de adaptare la exigentele civilizatiei de tip occidental.

    Romania, constant a doua cea mai saraca tara din UE, are pretentii expansioniste, sub crucea ortodoxismului autocefal de tip feudal. Dupa ce Europa civilizata, evoluata, s-a trezit cu romanii „in curte”, a realizat eroarea si a inceput intens diferentierea. Da, suntem o natiune de mana a doua, care dovedeste zilnic ca inca trebuie sa stea la grajd, pana cand se educa si civilizeaza, proces care pare sa dureze spre vesnicie. Este o provocare catre evolutie, cu efort de adaptare spre aliniere, pe care cei tineri si maturii o accepta si si-o asuma.

    Moldova romaneasca este cea mai saraca zona din Romania, cu renumitul Vaslui, ca pol al saraciei. Dar noi vrem sa fim si mai saraci, dorind sa integram, cu costuri de zeci de miliarde de Euro, cea mai saraca tara din Europa. Rep. Moldova nu ofera nimic altceva decat legume, vin, criminalitate si conflict politic. Cine (si de ce ) credeti ca va fi intreg la minte sa investeasca intr-una din tarile cu cel mai ridicat risc economic, politic si militar din Europa? Care include zone de risc major precum Transnistria si Gagauzia, ramase problematice inca din 1920?

    O Rep. Moldova independenta, dar inscrisa pe un curs de afiliere si (posibila) integrare in UE, sprijinita mai intens economic si politic de Romania si de restul UE pare solutia cea mai realista de mentinere in limitele largi ale acceptabilitatii asociative pe standardele europene, pe termen mediu-lung, eventual permanent. Si oricum, in noua Federatie Europeana, statele vor disparea, lasand loc euroregiunilor, indiferent cum se vor numi acestea.

  15. Iluzii,autoamagire si …prostie modernizata prin clisee. Paduchiosii de romani de la 1918 cu ciotul lor de Romanie, tot asa vor fi gandind ?Ceea ce concepi va fi o sursa inepuizabila de conflicte si nemultumie intre romani, Dar doresc sa ti se implineasca odata visul tau prostesc!

  16. Nu cred ca mai exista vreo Basarabie, dupa ce Sfatul tzarii a votat unirea Republicii Democratice MOLDOVENESTI cu Romania – dupa care imediat a urmat tradarea iudelor sudiste!
    Iar ca sa ilustram eforturile deosebite ale ROMANIEI postceausiste, cunoscuta ca Pomania zilelor noastre, nu avem decat sa luam scriptele si sa citim cuantumul valoric in valuta a interesului astfel exprimat!
    Germania a cheltuit pana in prezent aproape 1000 de MILIARDE de EURO, pana azi, ca sa-si integreze Estul – si inca nu la adus la acelasi nivel cu Vestul,
    intr-un sfert de secol!
    (mai mult decat a fost unita Moldova cu ROMANIA)
    Sper ca nu va indoiti de corectitudinea si meticulozitatea nemtzilor…

    USA a dat Rep.Moldova pana in prezent AJUTOR de aproape 1 MILIARD de $, UE de aproape 1 MILIARD de EURO, si ROMANIA a dat un ajutor conform interesului
    in cuantum de peste JUMATATE DE MILIARD DE EUROI!
    (exceptand unele scolarizari…
    dar nu toate!
    si calculand cum isi calculeaza rrominii in general vietzuirea in cel mai puternic stat din EUROPA si cea mai adevarata tzeara rumineasca!

  17. Bassarabia este R. Moldova, Bugeacul si Bucovina. Transnistria niciodata nu a fost parte a Bassarabiei. Basarabia a fost si va fi de la Prut pina la Nistru!

    • Romanii sunt bastinasi intre Nistru si Bug, au trait dincolo de Nistru cu secole inainte ca Rusia sa ajunga acolo, in sec.18.

      Potrivit primul recensamant oficial tarist, din anul 1793, dupa ocuparea provinciei „Yedisan” (sudul teritoriului dintre Nistru si Bug) si expulzarea tatarilor Nogai, veniti cu invazia mongola din sec.13, acolo erau 67 de sate dintre care 49 sunt recensate ca „locuite de moldoveni” ! Toata actuala regiune Odesa, inainte de fondarea de catre rusi a Odesei, era majoritar locuita de romanii moldoveni !

      Dincolo de Nistru traiesc peste 200.000 de romani in actuala regiune separatista nistreana, dar si alti 30.000 de romani, in orasul Balta si satele din jur. Nu e intamplator ca URSS a proclamat orasul Balta drept capitala RSS Moldoveneasca, aceea a fost capitala in toata perioada interbelica, nu Tiraspol.

      Este exclus ca statele romanesti, Romania si R.Moldova sa abandoneze dincolo de Nistru 230.000 de etnici romani doar pentru ca exista propaganda rusa (si maghiara mai nou) care incita la acest act iresponsabil.

      Dupa reunirea cu R.Moldova, chiar daca va fi pana la Nistru temporar, vom avea chiar langa frontiera de est si cea de nord, circa 650.000 etnici romani, locuind compact pe teritorii istorice. Si ne vom ocupa de ei, dupa regulile UE, iar Ucraina, daca va dori sa supravietuiasca, va trebui sa acorde drepturi minoritatilor ei (rusi, romani, etc.) la nivelul normelor civilizate europene (scoala, mass-media, folosirea limbii materne in justitie si administratie, reprezentare politica).

      • Am poposit intamplator in orasul Balta despre care nu stiam nimic. Fireste ca am ramas uimit in prostia mea. Intr-o piata de unde am cumparat cirese, am vorbit cu localnici intr-o limba romaneasca arhaica, dar fara accentul rusesc atat de frecvent intalnit in Basarabia.Ca vocabular se afla intre ardeleni si moldoveni.

  18. Daca pretul este sa fiu napadit de „dughinisti” ei bine deocamdata nu. Daca Basarabia se elibereaza de noroiul ruso-comunist atunci da.

      • Familia nu se reuneste cu forta ci cu o unanimitate totala de dorinte pentru asa ceva. Pentru moldoveni trebuie facut exact ce am face daca s-ar realiza azi sau maine unificarea. Dar deocamdata atat si restul depinde de raspunsul lor.la asta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro