Home » Opinie »Sinteze » Citesti:

Fantoma secesionismului etnic şi mitologia ungurului „rău”

Serban F. Cioculescu februarie 22, 2013 Opinie, Sinteze
25 comentarii 1,886 Vizualizari

Zilele din urmă au fost extrem de agitate din cauza încă unui incident diplomatic între România şi Ungaria, după ce ambasadorul ungar la Bucureşti, Excelenţa sa dl. Oskar Fuzes, a afirmat că nu vede nimic rău în arborarea de steaguri secuieşti pe instituţii oficiale româneşti. De fapt, el relua o declaraţie a secretarului de stat Nemeth Zsolt, din cadrul MAE ungar, personaj care în felul acesta dorea să combată o „agresiune simbolică” la care, în opinia sa, ar fi supuşi secuii din România. Din acel moment, relaţiile româno-maghiare s-au transformat subit într-un butoi cu pulbere pe care cineva aprinde o petardă.

Imediat premierul român Victor Ponta l-a „tras de urechi” pe ambasadorul ţării vecine, sugerându-i că ar putea deveni persona non grata aici. A mai spus că România nu va tolera „obrăznicia” Ungariei, mai ales „sfaturile” budapestane privind revizuirea Constituţiei româneşti, nesolicitate de noi. Bun, să zicem că i-am putea întinde urechile ungurului imaginar, ungurului „rău” care nu ne lasă să ne bucurăm în tihnă de glia bogată şi aerul curat din Ardeal. Dacă tot vine vorba de agresiune simbolică, măcar să existe. Bun, şi? Asta e tot?

Nici vorbă. Acest tip de incident nu e deloc fără precedent ci e doar unul într-un şir destul de lung. S-ar părea că Budapesta testează rezistenţa la stres şi frustrare a Bucureştiului. Întinde cu tupeu elasticul ştiind că dacă îl scapă va fi plesnită violent. Sau nu…poate că vede acel elastic ca fiind mai degrabă molâu, lipsit de vlagă. Oricum, ar vrea să se ştie mai bine.

Plec de la o constatare generală, una care nu e de bun augur. Cine vorbeşte în Romînia despre unguri cel mai adesea fie o face în sens depreciativ sau ca invocare a unei ameninţări potenţiale, fie se aşteaptă să stîrnească asemenea sentimente negative din partea publicului. Miturile catastrofice şi stereotipiile negative domină larg spectrul opiniilor. Citiţi de pildă forumurile jurnalelor româneşti. S-ar părea că toată minoritatea maghiară de la noi este formată din extremişti precum Laszlo Tokes sau secui autonomişti care „dorm cu securea sub pernă”, just in case, sau că Ungaria se confundă cu partidul radical Jobik şi cu grupul de naţionalişti rigizi din preajma premierului Viktor Orban.

Informaţiile de care dispun îmi sugerează că acesta, naţionalist convins, după toate probabilităţile a permis sau a încurajat declanşarea unei serii de conflicte diplomatice cu Romania, nu doar ca să îşi facă campanie electorală ci şi ca să testeze marja de rezistenţa a autorităţilor române. Să amintesc de aducerea în Odorhei spre înmormântare a rămăşiţelor poetului hortist Joseph Niyro în luna mai 2012? Venită din Spania, urna cu resturile acestuia, în loc să fie depusă în Ungaria, care de altfel a făcut demersurile necesare, a fost transferată intenţionat către România ca să provoace un scandal şi astfel să creeze diversiune în rândurile electoratului maghiar sătul de problemele economice tot mai grave ale ţării. În acelaşi timp e probabil că al doilea scop a fost să aţîţe elanurile naţionaliste ale unui segment consistent al maghiarilor din România, “pedepsind” USL pentru elimninarea UDMR din cărţile guvernării (eliminare solicitată şi obţinută de PNL în decembrie 2012). Astfel FIDESZ, partidul de centru dreapta al lui Orban, câştigător detaşat al alegerilor parlamentare dar şi formaţiunea extremistă Jobik profită de agitaţia naţionalistă creată, cu atât mai mult cu cât situaţia economică în Ungaria este critică: şomaj masiv, dependenţă de fondurile FMI, TVA imens (27%), de unde nevoia logică de ţapi ispăşitori.

Orban se prea poate să mizeze pe voturile celor câteva sute de mii de maghiari din România stabiliţi definitiv în Ungaria, după cum sugera un comentator de la Deutsche Welle. Când Orban a anunţat că va implementa legea ce acorda cetăţenia maghiară tuturor etnicilor maghiari din statele vecine, după ce în 2004 opoziţia socialist-liberală se împotrivise acordării acestui privilegiu legal maghiarilor din afara ţării, deja în România au sunat clopotele de alarmă. Legea statutului maghiarilor oferea avantaje economico-sociale ungurilor din ţările vecine, ceea ce a determinat România să acuze caracterul de extra-teritorialitate al legii şi să sesizeze Comisia de la Veneţia. Aceasta în 22 octombrie 2001 a confirmat punctul de vedere al României afirmând că Ungaria a abuzat de dreptul de a oferi statut privilegiat unor cetăţeni, trecând peste capul autorităţilor competente din statele vecine şi ameninţând relaţiile de bună vecinătate, baza existenţei UE şi NATO. Să reţinem deci că Viktor Orban este omul care a promovat legea statutului maghiarilor în 2001, el trecând atunci peste opoziţia socialiştilor şi a unor state din UE.

În ceea ce o priveşte, UDMR s-a distanţat de episodul Nyiro deoarece acţiunea a fost dirijată de Partidul Popular Maghiar din Transilvania condus de europarlamentarul Laszlo Tokes, adversar notoriu al unităţii statale româneşti. Se ştie că Tokes s-a desprins de UDMR şi conduce politici radicale, fiind un fel de public ennemy number one al naţionaliştilor români şi antipatizat probabil şi de liderii UDMR.

Totul sugerează că Viktor Orban şi-a pus şi oamenii din aparatul de stat să continue provocările la adresa României scontând că oricare ar fi reacţia României rezultatul va fi pentru Ungaria de tip win-win. Dacă România ceda şi accepta înhumarea urnei funerare a poetului hortist atunci Ungaria avea un succes de imagine. Dacă România refuza atunci frustrarea sutelor de mii de maghiari naţionalişti îi aducea multe voturi. De aceea, Kover Laszlo, preşedintele Parlamentului Ungariei nu a ţinut cont de scrisoarea deschisă a şefilor celor două camere ale Parlamentului României şi a venit în România anul trecut spre a susţine candidaţii Partidului Popular Maghiar. Nici avertismentul premierului Victor Ponta că ar putea fi declarat persona non grata nu l-a speriat.

În imaginarul colectiv românesc nu există “ungurul rău” şi “ungurul bun”, pentru că doar în filemele hollywoodiene de gust îndoielnic se luptă vampirul rău şi cel bun pentru viitorul umanităţii. Imaginaţia naţionalistă tinde natural să simplifice la maxim percepţiile. Pe fondul unei ascensiuni fără precedent în istoria postcomunistă ungară a extremiştilor de dreapta, temerile multor români îşi găsesc repere istorice considerate infailibile şi se propagă astfel naraţiuni bazate pe ura etnică: ungurii au ars casa lui Avram Iancu din Apuseni, i-au tras pe roată pe Horea, Cloşca şi Crişan, au ars bisericile româneşti etc. Se invocă şi evenimente mai recente, grave şi dureroase precum masacrele comise de hortişti ajutaţi de localnici maghiari în judeţul Sălaj, la Ip şi Trăsnea. La rândul lor, mulţi magiari invocă atrocităţile comise de trupele lui Avram Iancu la 1848 sau de organizaţia “Sumanele negre” în 1944 contra unor civili maghiari.

Fel de fel de incidente fortuite sau poate planificate vin periodic să învenineze relaţiile bilaterale: pe 15 martie 2011 soţia ambasadorului Ungariei la Bucureşti Oskar Fuzes a citit mesajul oficial al premierului Orban la Târgu Mureş şi a inserat in discurs cateva consideratii personale precum şi un citat din marele poet Petöfi Sandor. Expresia care a inflamat spiritele în România a fost: “Să fie Ardealul, cum a fost si naţiunea ungară, cum a fost“. În realitate, mesajul lui Orban nu conţinea aceste precizări iar soţia diplomatului a “înflorit” textul printr-o efuziune de patriotism. Evident, nu putem şti exact cât a contribuit direct premierul Orban într-un asemenea eveniment, dar e clar că ambasadorul maghiar şi soţia sa au receptat semnalele de încurajare pe linia naţionalismului venite de la şefii pe linie ierarhică, cu toţii atenţi la linia dură a FIDESZ-ului.

În ce mă priveşte propun ca de câte ori un oficial maghiar laudă personaje negative precum hortiştii, se arată încântat de arborarea steagurilor secuieşti pe instituţii oficiale din România sau revendică bucăţi din Ardeal cât mai mulţi români să trimită mesaje prin care să celebreze victoria mongolilor (tătarilor) de pe Râul Sajó contra feudalilor maghiari din aprilie 1241. Zdrobirea puterii militare maghiare din arcul Carpaţilor şi a aliaţilor cumani ai maghiarilor e posibil să fi permis consolidarea primelor forme proto-statale româneşti, după cum unii istorici deja au remarcat. În acelaşi timp pare să fi permis ortodoxiei să reziste mai bine în faţa asaltului catolicismului, mongolii fiind de felul lor toleranţi religios. Sunt perfect conştient că asemenea afirmaţii fac şi ele parte din “folclorul” anti-maghiar asociat mitologiei nagative tradiţionale.

Fantoma mişcării neofasciste Jobik ne bântuie, la fel şi teama de măsurile naţionalist-populiste ale premierukui ungar Viktor Orban, devenit faimos pentru că a modificat Constituţia într-un mod scandalos pentru nivelul democratic acceptat de UE. Orban este deja oaia neagră a Europei aşa că a îl contracara în forţă, chiar brutal, nu va atrage furia Vestului, oricum prea ocupat cu gestionarea efectelor crizei economice.

Cu toate acestea există desigur şi “unguri buni”. Nu în sensul că sunt generoşi, mărinimoşi, filantropi, deşi în mod cert fiinţează şi asemenea exemplare umane, în proporţie probabil egală cu românii de calitate. Mă refer la maghiarii moderaţi, liniştiţi, cu simţ civic, care nu doresc bucăţi din alte ţări şi privesc pozitiv toate naţiunile vecine.

Nu ştiu cîţi şi dacă există în cadrul membrilor FIDESZ, al socialiştilor şi liberalilor, in Partidul Creştin Democrat (aliat la guvernare cu FIDESZ) ori poate şi în alte grupări ori în societatea civilă apolitică. Pînă la urmă chiar şi Jobik-ul are oportunişti care au intrat în partid doar pentru avantaje dar fără a fi extremişti cu adevărat.

Prevalenţa ungurilor şi românilor moderaţi a făcut ca cele două ţări să poată organiza mai multe şedinţe comune de guvern  între 2005 şi 2008, dar în 2010 venirea la putere a echipei Orban a dus la suspendarea de facto a lor. Probabil că în viitor se vor relua aceste reuniuni când tensiunile se vor calma.

Stihia maghiarului rău se completează nu doar cu figuri tragice precum poetul hortist Niyro ci şi cu figuri comice şi groteşti precum Csibi Barna, cel dat afară din serviciu pentru că a ars o păpuşă de el făcută reprezentându-l pe Avram Iancu! De asemenea, Laszlo Tokes este detestat şi temut de mulţi români pentru actele sale extremiste şi puterea politică pe care o are.

Niyro, Barna, Tokes, Kover, Nemeth Zsolt sau mai nou “recidivistul” Oskar Fuzes sunt figurile chintesenţiale ale “maghiarilor răi”, detestaţi de mulţi români, în mod spontan. Orice naţionalist român care va invoca aceste nomina odiosa va aduna voturi, şi asta din păcate şi în dauna unor politicieni moderaţi care nu caută ţapi ispăşitori din cadrul altor grupuri etnice. E păcat că mass media de la noi dă proporţii epice unor fapte ridicole: Csibi devine rapid “călăul lui Avram Iancu”! E ca şi cum eu aş face o păpuşă cu chipul Angelei Merkel şi aş arde-o în centrul Berlinului, după care m-aş autoproclama inamicul numărul unu al poporului german. Aş putea paria că gestul ar trece aproape neobservat sau oricum ignorat de ziarele serioase. La noi, în schimb, acest ins caraghios şi insignifiant a devenit un contra-erou ocupând zile întregi prima pagina a ziarelor.

În şcolile maghiare, lectura operelor lui Jozsef Nyiro si a poetului Albert Wass este deja obligatorie, deşi ambii au fost extremişti antisemiţi, vinovaţi morali de moartea a mii de oameni nevinovaţi. E ca şi cum şi în şcolile noastre s-ar studia poeţii legionari şi s-ar citi fragmente din revista Sfarmă Piatră! Pe de altă parte ungurii invocă cu dezgust, uneori pe bună dreptate, figuri precum Gh. Funar şi Vadim Tudor, imagini în oglindă ale lui Viktor Orban şi Tokes.  Maghiarii au şi ei temeri legitime legate de România, inclusiv pe motive ecologice. În 2000, apele Tisei au fost poluate cu cianuri de o firmă australiană din România iar ţara noastră a reacţionat ambiguu, minimizând amploarea evenimentului. De asemenea, criminalitatea organizată din România afectează şi în Ungaria.

Îmi amintesc emoţia imensă creată la noi în 1993 de Recomandarea nr. 1201 a APCE, act ce definea minoritatea naţională şi care a fost interpretat la Budapeste şi de cătze ungurii de la noi ca autorizând drepturi colective nu individuale şi mai ales dreptul la autonomie politico-administrativă! Tratatul bilateral de bază semnat în 1996 nu a ameliorat substanţial relaţiile româno-maghiare iar declaraţiile Consiliului Europei păreau sî îi favorizeze pe maghiari, punând sub semnul întrebării viitorul statului unitar român. Filamente, România s-a supus regimului Consiliului Europei de tratare a minorităţilor, acceptând implicit recomandarea 1201 dar într-un sens civic, bazat pe drepturi individuale mai ales cultural-administrative, nicidecum pe drepturi colective.

Este intersant că în plan militar cooperarea cu maghiarii a fost peste aşteptări: a existat un batalion mixt de peacekeeping creat în 1998 şi iniţiativa Open Skies din 1991. Plus şedinţele comune de guvern care au funcţionat destul de bine ani de zile. Părea că nivelul de încredere între cele două ţări vecine a ajuns la un maxim istoric.

Urmărind tot şirul de provocări lansate de Budapesta la adresa Bucureştiului, cred că România şi Ungaria se pregătesc pentru un fel de Război Rece. Nu este nimic nou, astfel de confruntări au avut loc adesea în ultimii 22 de ani, deşi ambele state aparţin UE şi NATO. Acest lucru pare să conteze puţin acum.

Ungaria lui Orban apare ca revizionistă, naţionalistă, însetată de revanşă, România lui Traian Băsescu şi Victor Ponta ca prea pasivă şi fără reflexe. Iar starea de tensiune a fost mutată şi în politica internă unde liderii USL au acuzat conducerea PDL că “face jocul” lui Orban, cu care ar avea chipurile o înţelegere secretă! Vă daţi seama ce impact pot avea asemenea afirmaţii asupra unui popor obsedat de conspiraţii.

Maghiarii constituie cam 6,6% din populaţia ţării noastre şi se află în declin demografic ca şi românii. Mai ales că mulţi unguri aleg să locuiească în Ungaria sau în alte state din UE. Ca fapt pozitiv, mulţi români îi apreciază pe unguri pentru nivelul lor crescut de civilizaţie, în ciuda caracterului presupus sanguinolent şi dur al acestui grup etnic. Mitologia negativă pare a ceda în faţa raţionalităţii. În permanenţă, elitele maghiare ne acuză că definim naţionalitatea română în termeni pur etnici, biologici, şi nu civici, că ne cramponăm de ideea de stat unitar, naţional, statul “românilor” de sânge, în care ei, maghiarii, se simt alienaţi.

Să revenim acum la Ungaria. Este clar că o lungă perioadă autorităţile din România nu vor avea un adevărat partener de dialog la Budapeste, FIDESZ-ul a migrat destul de aproape de Jobik (cel puţin cercul apropiaţilor lui Viktor Orban), aliaţii săi din cadrul Partidului Creştin-Democrat au adesea vederi la fel de radicale iar socialiştii şi liberalii din opoziţie par slabi şi divizaţi. Aşadar, în lipsa semnalelor pozitive de peste graniţă va trebui să ne vindecăm singuri, cum putem mai bine, fobiile legate de expansiunea maghiară spre Ardeal.

Trebuie să fim conştienţi că multă vreme de acum încolo simbolurile noastre naţionale şi cele ale ungurilor vor fi chiar incompatibile. Ne separă mituri politice şi simboluri identitare bine ancorate mental şi studiate temeinic de experţii în studii etno-religioase. Noi nu suportăm să vedem maghiari fericiţi care celebrează revoluţia de la 1848 sau încoronarea regelui Bella, ca să nu mai spun de cultul lui Horthy. Ei nu suportă să ne vadă celebrând formarea României Mari şi victoria armatei române din 1919 contra apărăorilor regimului Bella Kun de la Budapesta. Personajul istoric Lajos Kossuth nu e agreat la Bucureşti, nici la Craiova ori Cluj, iar Avram Iancu e demonizat în Harghita, Covasna şi chiar la Budapesta. Avem mituri naţionale care se exclud reciproc şi inerţia mentală de tip istoric va rămâne multă vreme. De aceea aş paria că vor mai fi “violenţe simbolice” precum cele denunţate de Oskar Fuzes şi Zsolt Nemeth, sumedenie…Ar fi minunat dacă ar rămâne doar la nivel simbolic. Să nu se lase, Doamne fereşte, cu ghionţi şi praf de puşcă, vorba lui Nenea Iancu!

Pe de altă parte, metodele de comportament de tip Gheorghe Funar, anume vopsirea în culorile tricolorului a băncilor sau pereţilor, deschiderea de şantiere arheologice lângă statuile dragi ungurilor, interzicerea plăcuţelor bilingve, nu ajută cu nimic la calmarea fricilor reciproce, fiind acte inutile de provocare la adresa simbolurilor naţionale.

Să fim bine înţeleşi. România aparţine UE şi NATO, teoretic începem să ne “scăldăm” deja în postmodernitate şi mulţi dintre noi ştim sau doar intuim că naţiunea nu e un dat organic, biologic, inescapabil ci o creaţie artificială, o necesară invenţie a spiritului uman, după cum spunea sociologul Benedict Anderson în cartea sa Comunităţi imaginate şi ne repetă şi profesorul Lucian Boia în Două secole de mitologie naţională. Noi ştim. Sau măcar unii dintre noi. Dar oare ştiu şi maghiarii? Îi putem informa chiar noi, cu menajamente…

(adaptare după un capitol din volumul “Viitorul nu ia prizonieri”, în curs de publicare la editura Rao)

Articol aparut si pe site-ul LaPunkt

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "25 comments" on this Article:

  1. iosiP spune:

    Domnule Cioculescu, am si eu o “nelamurire”: de ce nu le dam ungurilor judetele Harghita si Covasna, sa-si faca acolo tinut secuiesc? Desigur, le retragem cetatenia romana (lucru posibil prin minime modificari aduse constitutiei) si ii lasam sa se descurce singuri…

    Deci sa vedem scenariul:
    Ziua Z, orele 00:00 – se declara independenta Harkov.
    00:01 – premierul Romaniei felicita conducerea noului stat si ii ureaza “succesuri”.
    00:10 – se deconecteaza noul stat de la reteaua nationala de electricitate (a Romaniei, desigur).
    01:00 – pe conductele de gaze (deconectate) se scurge ultimul metru cub de gaz romanesc.
    06:00 – guvernul de la Bucuresti declara oficial ca locuitorii Harkov trebuie sa aleaga intre cetatenia romana si cea… Harkoviana.
    08:00 – se inchid granitele Romaniei cu Harkov.

    Ma opresc aici, va puteti imagina urmarea…

    N.B. Stiu, unii vor spune ca locuitorii din Harkov ar putea alege cetatenia maghiara si includerea teritoriului in Ungaria (pasapoarte unguresti, tara membra UE, circulatie transfrontaliera libera etc.). Corect, dar pana la definitivarea tuturor documentelor (globale si individuale) necesare liberei circulatii ar avea timp suficient sa moara de foame. Si asta trecand peste faptul ca nici macar un teanc de documente si recunoasteri internationale nu le-ar aduce tensiune la prize sau gaz pe teava.

    • lili spune:

      Sper ca nu vorbiti serios …..
      Cu noi, romanii aia care mai traim in Har-Cov, cum ramane?! ramanem si noi fara tevi, fara gaze, fara electricitate, doar cu cetatenia romana, sau cum ??!!!
      Faptul ca guvernantii Romaniei nu au stiut sa gestioneze situatia in problema minoritatii maghiare asa cum au stiut si au reusit in Slovacia, de exemplu, este o realitate pe care maghiarii din Romania o fructifica zi de zi, este doar o simpla chestiune de timp obtinerea autonomiei teritoriale in Secuime, este si obiectivul declarat al UDMR, obiectiv pe care ei spera sa-l realizeze prin politica “pasilor marunti”, adica in timp, asa cum au reusit sa obtina si celelalte drepturi pana acum.
      Si vor reusi, au oameni in stare sa obtina in politica romanesca ceea ce vrea UDMR.
      Simpla chestiune de timp…..

      • iosiP spune:

        Fiti linistita, situatia nu ar dura mult!
        Dupa o luna-doua maghiarii ar cere “mintenas” revenirea la patria muma (adica Romania, daca mai sunt unii care-si fac iluzii). Iar dumneavoastra, ca cetatean roman domiciliat in “strainatate”, ati putea oricand trece granita in rastimpul acela (pentru aprovizionare si obtinerea celor necesare traiului de la statul roman, care are obligatia de a-si apara cetatenii).
        Nu spun ca ar fi usor, spun doar ca ar fi posibil, iar astfel s-ar rezolva definitiv problema “autonomiei teritoriale”.

        • lili spune:

          Problema este ca lucrurile sunt mult mai complicate in Secuime….
          Poti vorbi despre asta daca locuiesti aici, altfel….
          De la Bucuresti mi-e greu sa cred ca poti intelege asta….d-aia guvernantii Romaniei au aceasta atitudine de balansoar, cand au nevoie de UDMR ii aduc la guvernare, cat timp pot guverna fara UDMR fac pe grozavii…
          La fel a facut si Guvernul Boc(ce-l mai ataca Dl Boc pe Tariceanu ca a guvernat intr-un guvern minoritar ani de zile alaturi de UDMR, ori exact la fel a facut si Dl Boc dupa ce-a venit la guvernare!!) si la fel cred ca va face si guvernul USL !!!
          Interesele guvernantilor sunt numai ale lor….
          Dupa venirea la guvernare a PDL in 2008, un reprezentant al PDL din Jud Covasna intrebat cum se impaca asa bine PDL cu UDMR in Guvernul de la Bucuresti al Dlui Boc, cand pana atunci Dl Boc ii ataca intr-una pe UDMRisti, a raspuns: “la guvernare e altceva” !!!!
          No comment !!

  2. neprost spune:

    Ne separa doar prostia. Istoria ungurilor si romanilor e 90% comuna. Diplomatia nu se face prin declaratii jignitoare si nci prin promovarea unor minciuni grosolane.

  3. dorin valeriu spune:

    Articol surprinzator de bine informat cu privire la viziunea/obiectivele multor cercuri maghiare, din Ungaria sau dinafara ei. Nu numai din Ardeal ; actiiunile par coordonate dintr-un centru care “teleghideaza” si pe ungurii din Slovacia, Ucraina sau Voivodina. Chiar geneza UDMR, in primele zile dupa caderea comunismului, forma de organizare (“Uniune” formata din partide distincte, fiecare aderand la un grup politic european), trimiterea unui om scolit in tema(Szocs Geza), care odata misiunea indeplinita s-a reintors “la matca”, , plan “multiplicat” si in celelalte tari cu minoritati maghiare numeroase denota o pregatire atenta, din timp.
    Rolul acestor actiuni provocatoare este tocmai de a mentine viu spiritul de solidaritate intre maghiari, de a semnala ungurilor dar si lumii ca aceasta problema exista.Pe undeva ii poti intelege. Ca si nostalgia multor familii din Ungaria , cu radacini in Ardeal.
    Multi romani gresesc lasandu-se antrenati in aceste provocari. Ardealul a fost alipit Romaniei prin vointa majoritatii populatiei, pe baza principiilor wilsoniene si invocarea dreptului istoric, la aproape un secol “post festum” e ridicol. La aceste actiuni trebuie raspuns demn, fara a exagera lucrurile si fara a inflama inutil oamenii.
    Oricum, dupa a mea parere, ambasadorul Fuzesy trebuia expulzat imediat duoa “gafa” sotiei sale !

  4. csendesur spune:

    Gata , gata sa trag o injuratura romano-ungureasca.Ambele natii avem , cred eu, dar si altii, cele mai abundente injuraturi…din lume La capitolul respectiv excelam . De ce spun astea… Spun pentru ca vorbesc si citesc ungureste, cunosc destul de multa cultura ungureasca, dar si romaneasca,.. NU, NU SUNT UNGUR.SUNT DIN MOSI STRAMOSI , ROMAN. Roman banatean , pentru cine doreste mai mult .Asa s-a intamplat cu imprejurarile vietii mele, sa-mi fie dat sa invat ungureste, sa mai si citesc ,iar restul a venit …asa pe neobservate. Stiu ce gandeste PISTA, ce manca acasa, ce crede el de una de alta si ce-l mana pe el “in lupta” Nu spun ca el nu stie despre mine aceleasi lucruri.Stie ca pentru mine slujbele ortodoxe sunt prea lungi si plicticoase, si ca imi place de catolici care le au mai scurte si mai la …obiect , dar si eu stiu ca el e laudaros foarte, intepat mai mult decat sta bine unui vecin si ca este de 10 ori mai ascuns si mai secretos decat mine,incat nu afli ca si-a omarat cainele pentru ca n-a latrat cand a vrut el…. Si cate si mai cate nu stim unii de altii, tot asa si iar asa… Ne-am obisnuit unii cu altii? SIGUR!! NE TOLERAM UNII PE ALTII? Sigur!!Chiar daca fiica sau fiul ne incuscreste cu fiul sau fiica unuia dintre noi? DA, Pai, ABSOLUT DA!!
    Atunci ce sa fie toate astea/? Ce studii le poate cuprinde pe toate si in cat timp?Concluziile de azi vor mai fi bune maine? Ce nume sa le dai , de fapt , la toate? In ce ma priveste , stiu sigur ca au un nume:ISTORIE. Unii unguri ,din cati stiu si cu cati vorbesc, au ideea lor fixa-TRIANONUL!!( te ember bacsi asta a reiesit in urma unui razboi pe care nu olah paraszt(taran) l-a provocat ,ci magyar nemes ) De boala Trianonului nu-i vindeca nimeni pe foarte multi…Nu-i vindeca numai moartea. De la boala asta se trage si urcarea “pe tron” a lui Horty Miklos, si Dictatul de la Viena si IPUL si Trasnea etc etc. Pana si Nagy Imre es Kadar elvtars sau Jozsef Szabados, directorul maghiar de la Europa Libera,iar mai aproape de noi ,Ladiszlau Antoniu Csendes, cel nevoit sa demisioneze din CNSAS-ul bucurestean in 2009… De-ale noastre si pe-ale noastre nu le mai zic.Le stim. le stiti. le stiu.
    In fine, domnule Cioculescu… Asta e si de abia astept sa va citesc si cartea. Tocmai ea, informatia de la final, m-a facut sa ma opresc (si spuneam la inceput), dintr-o injuratura romano-maghiara(sau invers!) Chestia e ca daca va fi sa fie, in anul de gratie 2113 , cred ca vom citi cam tot in aceesi termeni despre si …despre. Asa ceva nu-i chiar istorie curata? Poate cineva sa-i puna punct?

  5. eu****** spune:

    Interesant, extrem de documentat articolul.

    Mi-a placut tonul si recomandarea.

    Cred ca statul roman, prin reprezentantii sai, ar trebui sa analizeze aceste mici-mari provocari si sa decida in consecinta – sec, fara tam-tam, fara prea multa mass-media.

    Si ar mai trebuie ceva: coerenta in actiuni…

    Poti sa taci – si nu este bine – sau poti sa actionezi – cu echilibru si cu masura, cel mai bine – asa cum iti permite legislatia nationala, europeana sau internationalasau chiar uzantele diplomatice.

    La o provocare – una poate sa fie si aceea de a inmana un steag al secuiilor unui sef de partid politic din RO- poti sa raspunzi politicos, clam, cu zambetul pe buze, argumentat dar hotarat in a respinge provocare. Cred ca aici mai este un pic de muncit…

    • Alexander spune:

      Stimate, Eu******.

      Sunt perfect de acord cu tot continutul interventie Dvs,
      Doresc o scurtä comletare,la ultima frazä,citez “La o provocare….”
      Personal eu nu il consider pe Crin Antonescu ca un plitician de clasä.( mä refer la vocabularul pe care il foloseste),si totusi recunosc,am fost surprins de reactia lui cind a primit acum la Congresul.PNL steagul secuilor,si il citez:
      Consider cä este un cadou,pe care poti sä-l pästrezi unde doresti,dar: FÄRÄ A FI ARBORAT PE INSTITUTIILE STATULUI, “NO COMMETT”
      Domnule Cioculescu,felicitäri,
      Vä doresc o zi pläcutä

  6. Serban F. Cioculescu serban cioculescu spune:

    Domnule IosiP, interesant scenariul dv dar din pacate ar fi o masura mult prea radicala. E adevarat ca un teritoriu secesionist ar fi indepartat din UE si i-am putea aplica un embargo dar…Romania e tara europeana, moderna (oarecum), nu putem aplica solutiile Nigeriei in razboiul contra secesionistilor din Biafra. HarKov-ul imaginat de dv ar deveni un fel de Biafra europeana, ca sa nu mai vorbesc de posibilitatea unui Kosovo ardelean. E clar ca Ungaria ar deveni mult mai agresiva in tentativa de a “recupera” acel teritoriu vazut ca no man’s land. Ar urma probabil tentative de epurare etnica, activitati de gherila etc. Dupa care, logic, Romania ar interveni militar spre a pune ordine acolo. Are vreun rost sa ne cream un soi de Kosovo chiar in miezul tarii?

    Lili, aveti dreptate in ce priveste politica pasilor marunti. UDMR crede ca va obtine tot, adica si independenta politica, prin negocieri si presiuni. In schimb elitele politice de la Bucuresti vor sa rezolve situatia acordandu-le maximul de competente adminsitrativ-financiare, inclusiv prin noile regiuni ce vor fi formate. Nu cred ca Romania va impinge devolutia la un nivel echivalent cu al Spaniei si UK si in nici un caz nu ne vom inspira dupa modelul german al landurilor, noi neavand traditie federalista. Ungurii nu vor primi nicidecum dreptul la o micro-regiune a lor, guvernul Ponta se fereste de o situatie exploziva care in plus i-ar dauna grav electoral. Nu imi imaginez ca s-ar gandi vreodata sa compenseze voturile pierdute dinspre electoratul romanesc USL-ist cu cele ale mazghiarilor “recunoscatori” pentru acea micro-regiune. Important e ca in negocierile cu UDMR dar mai ales cu Ungaria sa putem arata clar care sunt liniile rosii. In plus trebuie sa avem si scenarii de interventie pentru diferite tipuri de criza. Nu zic neaparat militare, pentru ca Ro si Hu sunt state membre NATO si UE, asadar nu ne mai asteptam la un razboi clasic intr-o comunitate de securitate, dar trebuie sa stim sa contracaram metodele de subversiune folosite de diverse cercuri de la Budapesta si din tara. Poate nu ar fi rau sa ne si coordonam (in secret) cu Slovacia (si eventual Serbia), pentru ca si ei au probleme de acest gen.

    Domnule Dorin Valeriu, multumesc pentru complimente. Urmaresc de ceva vreme evenimentele de acest tip, le monitorizez si incerc sa ofer o imagine mai clara asupra tsnsiunilor romano-maghiare, cu baza istoria, asa cum ziceti. Oricat de tentati am fi, cred ca trebuie evitate teoriile conspiratiei si demonizarea alteritatii etnice, altfel se ajunge rapid la o escaladare a conflictului. Nu stiu daca v-ati gandit la asta, dar e posibil ca dificultatea si lentoarea cu care autoritatile de la Bucuresti fac demersurile necesare pentru a pregati integrarea Rep Moldova in UE si “romanizarea” ei culturala sa se explice tot prin analogia cu Ungaria si Ardealul. Bucurestiul se teme ca Ungaria va imita si va invoca strategiile romanesti de apropiere fata de Moldova, ca sa faca la fel in Har-Kov. De pilda ungurii invoca acordarea dublei cetatenii pentru moldovenii de peste Prut ca sa justifice acordarea cetateniei maghiare pentru o parte din ungurii ardeleni. La fel avem probleme si cu Ucraina care se plange ca Romania acorda “ilegal” cetatenie romanja si pasapoaret unor etnici romani din Ucraina. E foarte spinoasa aceasta situatie, iar MAE are dificultati mari in a o gestiona.

    Domnule Csendesur, asa cum spuneti, e vital sa ne toleram reciproc, romani si unguri, nu avem alta solutie decenta. Fiecare trebuie sa arate care sunt “liniile rosii” si sa ceara respectarea unui set minim de interese colective. Nu cred ca Romania e in pozitia Spaniei sau a UK sa ajunga in situatia dea a organiza un referendum pentru eventuala separare a unor provincii – cazul Cataluniei sau a Scotiei difera totusi de al zonei Har-Kov. Din pacate, agitatiile natiomnalistilor catalani si scotieni a fost rceptata direct de catre nationalistii maghiari, asta fiind o mare problema pentru Romania. Din nou, nu ar fi rau sa dicutam cu tari ca Spania sa vedem ei ce strategii de solutionare au.

    • iosiP spune:

      Domnule Cioculescu, nu preconizam un embargo legiferat si asigurat prin forta: regiunea secesionista ar fi libera sa desfasoare schimburi comerciale cu orice firma privata, inclusiv romaneasca, sau cu orice firma apartinand unui alt stat. Ma refeream strict la un tratament identic cu cel acordat oricarui alt stat cu care Romania nu a semnat tratate de cooperare, tratament care sa respecte in totalitate legislatia internationala in acest domeniu.
      Prin urmare nu vad ce motiv ar putea invoca Ungaria pentru a-si justifica eventuala agresivitate: ma indoiesc ca exista vreo lege care sa stipuleze obligatia unui stat suveran de a exporta energie electrica sau gaze naturale, si la ce pret.

  7. Szenke spune:

    “Noi ştim. Sau măcar unii dintre noi. Dar oare ştiu şi maghiarii?”

    Aici se vede caracterul adevarat şi pseudo-tolerant al articolului. Probabil că ne dăuneaza la fel de mult ca vorbele extremiste ale lui Vadim, pentru că vine sub pretextul iluzoriu al înţelegerii reciproce, dar în realitate presupune, ca până la urmă tot romăni au dreptate în legătură cu aproape totul. Mesajul e că e posibil prietenia între români maghiari, până când noi stăm pe genunchi şi ne ţinem gura, ca supuşii slugarnice ale statului naţional(!) romăn. Dacă avem şi noi ceva probleme cu dinamica asta de putere, automat suntem categorizaţi ca nişte separatişti şi extremişti. Ungurul cel bun nu are nimic de reproşat şi îşi acceptă rolul său ca un cetățean de clasa a doua, pentru că aşa e normal într-o ţară, unde români sunt proprietari. Din păcate, asta e atitudinea generală la noi şi până asta nu va schimbă ticăloşi ca Tőkés şi Orbán vor avea uşor să cultiveze ura naţionalistă.

    • iosiP spune:

      Domnule Szenke, am o singura intrebare: de ce va considerati cetateni “de clasa a doua”?
      Concret, care sunt avantajele de care beneficiaza romanii dar care le sunt refuzate maghiarilor, ca sa stim si noi ce anume va nemultumeste?

    • Serban F. Cioculescu serban.cioculescu spune:

      Imi pare rau ca o spun dar nu ati inteles mare lucru din articolul meu. Nu am spus nicaieri ca ungurul “bun” e cel care sta in genunchi si e cetatean de mana a doua. Aceste imagini cu tenta degradanta sunt rodul imaginatiei dv si relflecta un grad de frustrare si iritare. Eu am spus ca e nevoie de toleranta si de negocieri, in spirit european si euroatlantic. Am facut si o pledoarie contra extremismului practicat de ambele grupuri etnice.
      Pe de alta parte, fiind si eu cetatean al acestei tari va dati seama ca nu pot fi omeneste 100% neutru fata de subiect. Nu uitati ca teoria conflictelor etnice si teoria internationala fac parte din ramura stiintelor sociale, iar cercetatorului in stiinte sociale nu i se poate pretinde aceeasi neutralitate si detasare fata de obiectul de studiu pe cat are cel care cerceteaza in stiintele “naturii” (matematica, fizica etc)

  8. Loda spune:

    Fara alte comentarii, dar a pune semnul egalitatii intre Angela Merkel si Avram Iancu (sub aspectul ce inseamna fiecare pentru mentalul colectiv al poporului sau ) mi se pare usor deplasat.In rest, ok .

  9. Grammaticus spune:

    Tare mi-e teama ca bateti cimpii. Nu inteleg cum va permiteti sa vorbiti despre “unguri rai” si “unguri buni” cind vorbiti de fapt de niste conationali! Acesti oameni traiesc in Romania de vreo opt sute de ani si pentru ei Romania este si tara stramosilor lor. Faptul ca-l faceti pe Tokes nationalist si nu vorbiti, daca tot abordati “problemele maghiare”, de un vierme ca Frunda – care a pactizat, ca si conducerea UDMR, cu securitatea conducatoare din Romania – este iarasi deconcertant.
    Am impresia ca agitati apele si inca la un mod josnic (“elastic, “plesnit peste fata”…). Si daca Romania are dreptul sa acorde cetatenie romana pravoslavnicilor din Basarabia, care cica sint romani, de ce n-ar putea si Ungaria sa dea cetatenie cui vrea?
    Pur si simplu vorbiti urit despre maghiari. Aveti ceva agenda legata de Ponta ca vad ca e cam singurul care iese bine din articol.

    • iosiP spune:

      Va inselati, nu are nimeni nimic cu maghiarii, avem ceva cu cei care doresc autonomie si se intampla (oare de ce?) ca maghiarii sa fie singurii care pretind acest lucru.

      Doriti autonomie pe baze etnice? Atunci de ce nu (si) pe baza de religie, orientare sexuala sau numar la pantofi?
      Uitati, eu sunt pentru autonomia pe baza de IQ: se infiinteaza Regiunea Autonoma Desteapta care se auto-gestioneaza… dar nu pot, ca nu ma lasa frectionarii statului, cei care se impuie ca iepurii si ceilalti (semi)asistatii sociali, indiferent daca sunt romani, maghiari, secui sau de alte nationalitati!

      • Grammaticus spune:

        Nu stiu de ce ma intrebati pe mine daca doresc autonomie sau ii intrebati pe maghiari. Nu inteleg fraza “nu are nimeni nimic cu maghiarii” cind tocmai vad ca unii au. Si pentru edificarea dvs. nu cunosc limba maghiara (decit alea vreo patru vorbe pe care le stie oricine a dat o raita prin Ardeal ).

  10. Ciobanul Bucur spune:

    Domnule Cioculescu, un text bine facut, convingator, indemnand la ratiune, dar, ma intreb, va ajunge si la cunostinta celor doi lideri USL? Ma indoiesc!

  11. garett spune:

    Eu cred ca o mare parte din “vina” este imputabila politicienilor romani. Dar nu in sensul la care va ganditi dvs.
    Vreme de multi ani UDMR a fost “asul din maneca” , jolly-joker-ul oricarei majoritati. Aveai nevoie, indiferent de cum se chema partidul tau, de inca vreo 5-6% ca sa-ti asiguri majoritatea? UDMR era mai mult decat fericita sa te serveasca! Fireste, nu “gratis” ci in schimbul unor “facilitati” (altii mai rautaciosi le-ar putea spune chiar cedari) din partea majoritatii. La inceput chestii minore, placute bilingve, ceva posturi de ministri. Dupa care pretentiile au crescut, concomitent cu o toleranta prost inteleasa din partea autoritatilor, care s-au facut ca nu vad nimic de frica sa nu darame “majoritatea parlamentara”. Si astfel s-a ajuns sa vezi mai multe steaguri ale Ungariei in Harghita si Covasna decat cele romanesti, astfel s-a ajuns ca “mesterii populari” din Corund sa vanda harti cu “Ungaria Mare” drept “suveniruri turistice”, astfel s-a ajuns ca o celebrare a intrarii trupelor horthyiste in Transilvania sa fie considerata ceva normal, astfel s-a ajuns sa se creada ca arderea unei efigii sau a steagului romanesc (cautati pe Google) sa fie pentru unii un gest normal.
    De ce ne-am mira ca un ambasador isi permite sa ne dea sfaturi despre ce sa scriem in Constitutie? Am reactionat in vreun fel cand altii si-au permis sa se amestece in problemele noastre interne?
    Reactia autoritatilor romanesti in povestea steagului secuiesc a fost una normala dar din pacate una de genul “too little, too late”. Daca ar fi actionat politicos dar ferm cu ani in urma nu s-ar fi ajuns atat de departe.
    Sa nu ne imbatam cu apa rece singuri, Ungaria nu este si nu va fi vreodata un stat prieten. Ne putem minti daca vreti cu iluzia “maretelor idealuri europene comune” dar realitatea este ca scopurile noastre diverg.
    Si ar trebui sa ne croim politica externa pornind de la aceasta realitate.

  12. Cetateanul Roman spune:

    “Problema maghiara” da de mincare multor politicieni! Maghiari si Romani! Daca ar fi rezolvata oamenii astia ar ramine fara obiectul muncii politice.
    Ar fi simplu sa gestionam toate derapajele nationalist-revizioniste aplicind corect si la timp legile in vigoare. Bilbiiala, confuzia si datul cu stingu’n dreptu’ fac insa sa parem noi vinovati.
    In plus, l anivel mondial, parintii isi transfera spaimele (sprijinite de o istorie politizata si aproximativa) copiilor lor. Acestia platesc si vor plati pentru incrincenarea parintilor. De multe ori pentru chestii aproape mitice venind de undeva din zorii istoriei. Si exemple pe glob sint cu gramada. “Cestiunea” in discutie este doar un exemplu patetic.
    Recrudescenta “maghiarismului” a fost potentata si de performanta economico-sociala slaba a Romaniei, corect exploatata de “politicieni patrioti (de o parte si alta)” care nu aveau alta sansa sa iasa la rampa.
    Problema reala a romanilor de nationalitate maghiara e ca pentru romani sint unguri; pentru unguri sint frati atita timp cit nu cer prea multe, in momentul cind ocupa functii bune si isi fac un rost peste medie devin romani jegosi.
    Evolutia istoriei le-a oferit un statut unic: romani de origine maghiara – ar trebui sa intelega corect acest statut si de faptul ca este de fapt foarte ofertartant. Nu pot vedea asta din motive de indoctrinare

  13. Timez spune:

    Cum suntem noi? Lenesi si asistati intr-o majoritate covarsitoare, carcotasi si aplecati spre can-can si kitsch, fara o viziune a viitorului, ce nu este acoperit de religia putrezita a unor popi securisti ce se comporta precum celulele napoletane mafiote, este cu siguranta acoperit de alcoolism, violenta in familie, lipsa de civism si civilizatie, cantitati infime de sapun si deodorant pe cap de locuitor, iubitori de spaga si de lucruri artificiale, de scandal si de capra altuia.

    Intrebare: cui dracu i-ar placea sa traiasca langa o asemenea natie?!

  14. garett spune:

    De bine ce se stinsese conflictul ieri primarul din Miercurea Ciuc a arborat un steag imens în mijlocul orașului și a afirmat că limba maghiară trebuie să fie obligatorie în zonă! Câteodată a fi tolerant înseamnă a fi luat de prost!

    • Alexander spune:

      O scurt-ä,comletare la opinia mea,mentionatä mai sus.

      ” UNDE ESTI D-LE. ANTONESCU………… ” NO COMMENT “,

      Tuturor o zi pläcutä,

  15. George spune:

    Ca roman ardelean, eu as fi deschis pentru o autonomie a Transilvaniei in cadrul UE, capitala la Cluj, copii mei sa studieze o istorie demistificata, sa respectam tot ce a fost frumos in istoria inaintasilor nostrii fie ca au facut parte din regatul Ungar sau din imperiul Austro-Ungar.
    Ca ethos si cultura sunt mult mai apropiat de vecinii mei maghiari decat de conationalii mei din Dobrogea sau Oltenia. O spun fara a dori sa ofensez pe cineva. Posibil la fel simt cei din Dobrogea raportat la vecinii lor bulgari si turci vs ardeleni. Daca maghiara mea nu ar fi atat de ruginita pe cat e, cred ca m-as simtii mai in largul meu in satele din estul Ungariei decat in cele din estul Romaniei.
    Dupa ce am calatorit in vreo 40 de tari si am locuit cam 9 ani in Asia, Europa de vest si America de nord conceptul de natiune nu ma mai prinde de loc. Eu unul sigur n-as merge la razboi pentru ceva de genul “patria mama”



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Serban F. Cioculescu


Serban F. Cioculescu

Dr. Şerban F. Cioculescu (n. 1972) este cercetător ştiinţific în domeniul studiilor de securitate la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din Bu... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)