joi, martie 28, 2024

Felicitări şi succes mai departe, Republica Moldova! Adio, România Mare!

România şi Republica Moldova nu se vor uni. Cel puţin nu la orizontul generaţiei noastre. Ce motive are avea? Românii din România ar trăi tot timpul cu impresia că trebuie să suporte din buzunarul lor (tot mai mic, de altfel) costul unificării cu cea mai săracă ţară din Europa iar cei de peste Prut, foarte probabil, cu sentimentul că România le va desfiinţa o iluzorie şi uşor caraghioasă „identitate naţională moldovenească”. Bucureştiul le-ar răpi totodată funcţiile călduţe pe care cu greu şi le-au creat la Chişinău, după 1991: adio Preşedinte, Guvern, Parlament, administraţie centrală, agenţii şi departamente, diplomaţie, bancă centrală, consilii de administraţie etc. Zeci de mii de funcţii locale pierdute, din care doar o mică parte vor putea fi transferate, „pe cotă” negociată, în aparatul deja plin de clienţi politici de la Bucureşti. Tocmai acum să piardă funcţiile, când se aude tot mai clar „foşnetul” banilor europeni? Acum, când nici de vize nu vor mai avea nevoie, şi nici de paşapoarte româneşti? Acum, când porţile bunăstării din Uniunea Europeană (cred ei că) li s-au deschis?

Mulţi se fac că nu văd tabloul politic complet şi discută unirea doar din perspectiva „dacă moldovenii vor dori”. Dar pe românii din România i-a întrebat cineva? Nu-mi plac pariurile, dar sugerez că, în situaţia în care cetăţenii României ar fi întrebaţi dacă sunt de acord să plătească fiecare, în total, câte 5.000-10.000 de Euro pentru unificare şi uniformizare naţională (pensii şi alocaţii sociale egale, educaţie, sănătate, modernizare instituţională şi de infrastructură etc.), timp de douăzeci de ani, referendumul nu ar avea nicio şansă să treacă, după cum nu ar trece nici un referendum de unificare derulat dincolo de Prut, din lipsă de „fior românesc”, din prea multă „iluzie identitară moldovenească” (unii chiar nu realizează că în Basarabia sunt doar două etnii principale: românii şi ruşii), şi, mai nou, din prea multe „speranţe europene”.

Din nefericire, ruptura pe Prut e veche, răul a fost făcut în secolul trecut, acum e prea târziu. Ultima şansă reală a fost în 1991. Bărbaţii noştri de stat ar trebui să aibă puterea, seriozitatea şi demnitatea să spună lucrurilor pe nume: cei care mai doresc unificarea cu orice preţ sunt doar o minoritate (sondajele publicate recent în România au vizat, superficial şi conjunctural, doar ideea unirii la modul general, nu şi suportarea efectivă a costurilor din propriul buzunar), şi aici şi dincolo. În rest e numai interesul politic şi lupta fariseilor pentru voturi, oameni mici pentru mize mici (unu-două locuri de europarlamentari pe voturile basarabenilor unionişti nu le-ar strica, peste cinci luni). Nicio altă miză în afara celei electorale imediate: rusofonii şi vorbitorii de „limbă moldovenească” pot să stea astfel liniştiţi, nu-i înglobează nimeni. Dacă s-ar fi lucrat politic cu adevărat pentru unificare în ultimii nouă ani, am fi văzut semne concrete de convergenţă administrativă, economică sau culturală. Dar distanţa între România şi Republica Moldova este mai mare acum decât în 1991, pe măsură ce se stinge generaţia celor născuţi în România de peste Prut. Nu de vorbe mari este nevoie acum şi de capitalizare electorală efemeră, ci de idei creative şi programe concrete de apropiere a celor două economii şi societăţi.

Există însă, în această (poate prea cinică) evaluare, o singură fisură: statutul de membru asociat al Uniunii Europene poate să se prelungească la infinit iar aderarea să devină o Fata Morgana. E bine de ştiut, de exemplu, că Turcia a semnat Acordul de Asociere în 1963…Sunt cincizeci (!) de ani de atunci, s-au schimbat trei generaţii de lideri turci şi europeni, vreo cincisprezece guverne, curente şi orientări diferite, au avut loc crize, lovituri de stat, modernizări, reforme şi contra-reforme, alegeri după alegeri, dezvoltare economică susţinută, dar Turcia tot „ne-europeană” a rămas pentru occidentali. Ştim motivele. Să fie însă mai europeană şi mai de succes o societate impregnată de ingredientele culturale ruseşti, de influenţa Moscovei şi de Partidul Comuniştilor? Sau a fost, la Vilnius, doar un joc politic european, contextual, pentru a arăta Ucrainei ce frumos ar fi putut să fie dacă se desprindea de Rusia (ridicarea vizelor etc.), ca să-i atragă spre semnare? Nu că Ucraina ar fi devenit vreodată stat membru al Uniunii Europene, chiar cu Acordul de Asociere semnat…

Cu tovarăşul Voronin prim-ministru la Chişinău peste un an, frumoasele cuvinte ale europenilor de acum câteva zile se vor fi schimbat dramatic. Atunci, pentru mulţi basarabeni România ar putea redeveni interesantă. Aşa cum am mai propus în trecut, soluţia de tip german ar putea fi aderarea Moldovei la o viitoare structură regională a României: a 9-a, să zicem, regiune a ţării (mecanism tehnic posibil, prin adăugarea unui articol în Constituţia României care să permită aderarea unor noi regiuni, în condiţiile preluării integrale a legislaţiei româneşti), printr-o regionalizare inteligentă (putem noi face aşa ceva?) care să încerce minimalizarea costurilor administrative şi limitarea frustrărilor economice viitoare, de o parte şi de alta a Prutului, fără să dezintegreze însă unitatea statului român. Dar până atunci mai este destul de mult, se pare, din vreme ce nici măcar revizuirea noastră constituţională nu este iminentă.

Bucuria oficialilor de la Chişinău şi Bucureşti e mare zilele acestea şi trebuie s-o trăim şi noi ca atare, cu toate felicitările de rigoare. Totuşi, basarabenii veseli n-ar trebui să uite că aderarea la Uniunea Europeană este încă departe, foarte departe, şi niciodată Bruxelles-ul şi statele membre nu vor accepta să aibă pe teritoriul Uniunii trupe ale Armatei Ruse. Transnistria este aşadar o piatră de moară atârnată de gâtul Republicii Moldova, care aproape că dă „putere de decizie” Moscovei asupra perspectivei europene a micii republici post-sovietice. Decizii teribil de grele vor trebui luate de acum înainte la Chişinău, nu numai economice şi sociale.

Una peste alta, pentru toţi cei care mai consideră că revenirea Moldovei la teritoriul ţării mamă ar fi un act de reparaţie istorică, necesar şi binevenit (mă număr printre aceştia, în onoarea tatălui meu, născut în România de peste Prut), orice analiză raţională a şanselor existente pe termen mediu este de natură să anuleze aceste infime speranţe. Pe de altă parte, fără a mai discuta la modul general despre unirea celor două state, un program sistematic de integrare a vieţii economice, culturale, academice, artistice, sportive etc. ar fi de mare ajutor. Printre ideile punctuale de luat în considerare, ar putea fi:

–        Înfiinţarea unei Academii Naţionale a Românilor (prin fuziunea celor două academii existente), reprezentată instituţional în cele două capitale;

–        Înfiinţarea unui Teatru Naţional al Românilor, cu două sedii oficiale: la Bucureşti şi la Chişinău, precum şi cu sedii în marile oraşe din cele două state;

–        Compatibilizarea sistemelor educaţionale şi a curriculei din învăţământul preuniversitar şi universitar, respectiv convergenţa deplină a specializărilor şi certificatelor de atestare profesională;

–        Înfiinţarea unei televiziuni publice comune;

–        Unificarea pieţei muncii;

–        Unificarea camerelor de comerţ ale celor două ţări, tehnic posibilă după semnarea viitoare şi intrarea în vigoare a Acordului de Liber Schimb cu Uniunea Europeană;

–        Unificarea organizaţiilor sindicale, a asociaţiilor profesionale şi uniunilor de creaţie (colegiul medicilor, avocaţi, ingineri, profesori, artişti şi scriitori etc.);

–        Unificarea campionatelor naţionale de fotbal, handbal etc.

Văzute probabil de mulţi drept nerealiste sau tehnic imposibile pe termen scurt, aceste fuziuni sectoriale ar prinde bine pe termen lung şi, la urma urmei, ne-ar arăta tuturor dacă mai putem funcţiona împreună sau nu, în varii domenii. Surprizele, rele sau bune, nu sunt excluse, dar „frăţia” de care tot vorbim ar fi cu certitudine verificată „la firul ierbii”. Ar fi un ca un test al unui proiect naţional mai mare, pe care l-am lăsa în grija generaţiilor viitoare.

Deocamdată, să ne bucurăm pentru succesul european al Republicii Moldova şi să ne luăm, cu decenţă, rămas bun de la visul României Mari, oricât de greu ne-ar veni unora dintre noi.

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

  1. Cu exceptia propunerilor din finalul articolului, autorul ne-a oferit adevaruri triste intr-o zi de sarbatoare. Nu se cade. Astazi meritam cu totii speranta.

    La multi ani Romania! Sa fiti sanatosi fratilor!

  2. Daca stai sa numeri foile din care e facuta placinta si sa analizezi compozitia lor, cu circoteala ca puteau fi asezate altfel si cu alte ingrediente e clar, iti piere pofta s-o mai maninci.
    NB,
    nemtii, daca aveau aceiasi abordare, erau si acum doo republici.
    In rest sint analize seci; cine stie ce va fi peste 20 de ani, sa zicem?

    • Exact!!!

      „Niciodata” e un termen riscant. Indraznesc sa cred ca pe la ’85 imensa majoritate a oamenilor de ambele parti ale Zidului (inclusiv cei mai multi cu puteri mari de decizie) erau convinsi ca eventuala prabusire si destramare totala a Estului comunist era doar o himera sau ceva ce tinea de viitorul indepartat… si, cand colo, n-a fost nevoie decat de-un cincinal :-)

      Apoi, exemplul Turciei, folosit de dl. Naumescu, mie imi pare a fi unul care de fapt sustine rostul demersului moldovean. E greu de cuantificat, dar la nivel calitativ e de presupus ca dorinta integrarii europene a fost unul din motoarele principale care au dus Turcia unde este acum, la un nivel de dezvoltare si un dinamism economic care, iata, ii permite sa refuze EA integrarea…

      Pe de alta parte, chiar daca dl. Naumescu nu merita duritatea unora dintre comentarii, totusi singurul argument cantitativ (cel legat de costuri) imi pare destul de superficial.
      Cum ati ajuns, d-le Naumescu, la acea suma, 5-10,000 euro/capita pentru 20 de ani? Cumva printr-o prea simplista regula de trei compusa aplicata costurilor reunificarii germane?

    • Subscriu. Articolul e scris dintr-o perspectivă foarte limitată, de parcă lumea a început ieri și se va sfârși mâine. Nu vreau să ne imaginăm cum ar fi arătat un astfel de articol în 1968, când Basarabia ar fi trebuit retrocedată și n-a mai fost. Sau cel puțin așa i se spusese publicului larg, că URSS o va păstra doar 20 de ani, sub formă de despăgubiri de război.

      Pe de altă parte, România e foarte prost condusă de la București și Basarabia ar fi încă și mai prost condusă de la București. Până la a vorbi de reunificare, România are de rezolvat propriile probleme în materie de administrație și pentru unele dintre ele există doar două soluții: ori mutăm capitala undeva în zona Sebeș – Blaj, ori direcționăm un asteroid să lovească Bucureștiul și facem un frumos parc național în locul lui, după care mutăm capitala undeva în zona Sebeș – Blaj :P

      Exemplul cu Germania e nepotrivit, în 1990 RFG-ul era o țară excelent organizată, cu o economie nu doar perfect funcțională, ci de-a dreptul performantă și cu libertăți gen posturi radio și tv private, care astăzi par normale, dar la vremea aceea erau o raritate în Europa. România e astăzi departe tare de performanță, în orice domeniu. Și se reformează cu viteza melcului turbat, mereu are ceva la care vrea să se întoarcă, în loc să meargă înainte. Din punctul ăsta de vedere, R.Moldova se va reforma mult mai repede singură, fiind o țară mai mică și prin asta mult mai flexibilă.

      La București mai trebuie să treacă încă o generație până să dispară mentalitatea centralismului democratic, în timp ce în restul țării e nevoie tot de o generație până când orice parvenit oarecare va renunța la visul de a ajunge ziarist sau politician la București.

  3. Da, la noi nimic nu se poate. La nemti s-a putut. Iar analistii nostrii de pripas „ne invata” ce nu sa facem cumva, ca sa fie bine clasei politice pe care ii deserveste…

    • cand sentimentul national va fi ca acel al germanilor si constiinciozitatea de a munci identica…atunci poti spera la un „Brandeburg” pe Prut.
      Oricum Romania a dat (aproape) gratui curent Moldovei ani la rand si lor nici ca le pasa….
      Dl Naumescu este realist , nu flutura proiecte care sa-i aduca dividente ca alti politicieni –
      Sunt trist de data asta ca trebuie sa-i dau dreptate…
      O alta sansa (cu mai mare procent de reusita ) ar fi poate sa incepem a invata limba chineza….

  4. Fain articol, ca de obicei. Un singur lucru ma intriga: daca unirea, la nivel teoretic, presupune uniformizarea economica a provinciilor „vechi” cu cele „noi” de ce se pleaca de la un context economic departe de a fi uniform? Vechiul este disproportionat in sine, deci unirea de la 1918 nu s-a consumat inca, nu si-a indeplinit menirea. Moldova nu este la nivelul Transilvaniei si al Munteniei, si nici nu pare sa fie in meniu. Nu ar fi necesar ca in prealabil finalizarea unirii de la 1918 sa se produca intr-un viitor previzibil?

    • Cred ca se poate face unirea in plan cultural, academic, economic si in altele, dar in plan administrativ este mai greu, din motivele invocate de dl Naumescu. Problema este ca domeniile in care ar fi posibil sunt conduse de dinozaurii cunsocuti care numai inters national nu au. Raman indivizii si ONG-urile, dar acestia /acestea nu au expertiza necesara pentru a face un inceput. Cine le-o poate oferi?

  5. Imi pare rau de Naumescu pt ca este trist. Din pacate nu stie istorie. Romania nu se va face mare ci doar se va reintregi. Chiar daca vrea Naumescu sau nu. Pt ca asta vor oamenii si atunci se va face. Este mult mai bine impreuna decat separat, asa se face calculul si va iesi cu plus.

    Este totusi pacat ca oameni ca Naumescu se simt romani. Macar ar putea tace azi.

  6. Apreciez pragmatismul propunerilor din finalul articolului, iar proiectul de Tara Romania Mare trebuie sa continue cu toate dificultatile mentionate de autor. De altfel, cred ca autorul se vrea mai degraba provocator fata de cititorii sai, decat sceptic in ceea ce priveste sansele Unirii in urmatorii 20 de ani. Un fiu de basarabean nu poate decat sa fie unionist!

  7. Cu tristete, dar cu mintea limpede, semnez, de data aceasta, alaturi de dl. Naumescu. Un articol cu al carui continut sunt pe deplin de acord.

  8. O analiza pertinenta, lucida, obiectiva, iar argumentatia este imbatabila. Sunt un antiunionist/antiintegrationist ferm, iar articolul dvs. creaza speranta luciditatii in actiunile clasei politice actuale. Comparatia cu Germania este infantila, importanta acestei tari fiind exceptionala pentru Europa, fata de cea marginala a Romaniei. Austria este, in continuare, independenta, chiar daca are sorginte comuna cu Germania. Tafnele si fandacsiile anexioniste neoantonesciene nu ne fac decat rau, ridicand riscurile politice si economice din Romania in ochii establishmentului european. Apropo, cati stiu ca Antonescu numea Moldova de dincolo de Prut, in documentele oficiale, „teritoriu anexat”?

    • Austria este independentă pentru că așa a fost fondat statul modern austriac în 1955, pe baza unui tratat în care unificarea cu Germania este în mod expres interzisă și neutralitatea țării garantată. Asta a fost condiția retragerii trupelor americane și sovietice de ocupație și tot de asta Austria nu este nici astăzi membră NATO.

      Dar pentru R.Moldova nu există un astfel de tratat și nici astfel de obligații. S-ar putea uni oricând cu România (sau cu Ucraina, la fel de bine :P ) și ar putea face parte oricând din NATO, la fel ca țările baltice.

    • Ce relevanță are cum numea Antonescu Basarabia? Ce faci tu e doar propagandă anti-unionistă și nu e cu nimic mai bună decât propaganda pro-unionistă. Așa ai găsit și exemplul fals cu Austria, deși paralela care se face în mod obișnuit e cu unificarea dintre RFG și RDG. Nu au și nu au avut loc manifestații în favoarea unirii Germaniei cu Austria, nici în Germania, nici în Austria.

    • Domnule Jay, eu sunt unul dintre aceia care nu stiu: sunteti asa de dragut sa ne dati un ‘link’ spre un doucument unde Ion Antonescu facea referire la Basarabia ‘teritoriu anexat’? Sau nu.

  9. Sunt tentat sa va dau dreptate. Din fericire argumentele rationale nu sunt suficiente intr-o problema de acest gen. Daca bunicii (stramosii) nostri se gandeau strict la buzunarul lor azi nu mai existam ca natiune. Iubirea de neam si tara e o stiinta care va scapa. Adio, Valentin Naumescu!

  10. F.bune propuneri. Sint de genul care ar avea un suport popular fara cine stie ce arierre pensée legata de costuri implicite. O parte buna si mai putin vizibila a lor e ca ar aduce necesitatea unor armonizari legislative.

    Nu pot fi de acord cu introducerea factorului „costuri financiare ptr.fiecare cetatean Ro.” in dezbaterea privind o viitoare unire. Cum ar fi fost ca RFG sa fi organizat un referendum cu aceasta componenta?? Ocazia exprimarii interesului strict individualist/egoist nu e dintre aspectele dezirabile.

  11. Se vede, prin fostul prim-ministru FILAT, ca R. Moldova nu vrea sa fie o ,,cenusareasa in UE, ci vrea drepturi depline si distractii prin plimbarile prin strainatate!
    Le mai place sa ,,suga” la doua trei si zece oi, fara demnitate cu sina spinarii din guma! Clica, se omoara dupa avanaje din orice situatie si lupta pentru a-si ingrosa veniturile fara bun simt.

    In schimb, pe de alta parte, comunistul DODON, spune ceea ce gindeste Moscova.
    Uitati, care este convingerea ferma exprimata din R. Moldova, a socialistului (comunisrului) Igor Dodon :

    ,, Sammitul de la Vilnius are o miză electorală dublă: şi pentru guvernarea de la Chişinău, şi pentru autorităţile europene. Şi în Moldova, şi în UE la anul vor fi alegeri, iar sammitul de la Vilnius va reprezenta unul din puţinele rezultate cu care liderii politici se vor putea lăuda.
    Dar şi acest rezultat este unul mai mult simbolic. Guvernanţii au atins un nivel nou în relaţiile cu Occidentul. Şi mai departe?
    Mai departe nu urmează nimic. Maximum la ce ne putem aştepta este liberalizarea regimului de vize. Asta va simplifica plecarea din ţară a moldovenilor. Atît.
    Mai mult Vilniusul nu aduce nimic. Nu aduce integrarea, nu aduce beneficii economice spectaculoase.
    Noi nu ne vom integra în UE nici în următorii 20 de ani. Integrarea în UE este o iluizie cu care guvernanţii hrănesc cetăţenii pentru a se menţine la guvernare. Pînă noi vom fi gata pentru a ne integra, UE se va dezintegra. Noi mergem într-o direcţia greşită, noi mergem, ca ţară, spre o comunitate care a trecut de zenitul său şi acum înregistrează un declin financiar.
    Ceea ce ne poate oferi Uniunea Europeană în aceşti ani sunt credite, produse agricole europene, proiecte de reformă şi legi antidiscriminare.
    Creditele de sute de milioane va trebui să le întoarcem, cu procente. Produsele agricole europene vor distruge producătorul autohton. Proiectele de reformă închid şcolile, spitalele, grădiniţele, impun vinderea întreprinderilor de stat. Iar legile antidiscriminare surpă valorile noastre religioase şi institutul familiei.
    Acordul de la Vilnius, care este în general secretizat, este un Cal Troian pe care guvernanţii îl primesc cu bucurie, ca un semn al victoriei, dar care va dinamita Republica Moldova din interior.
    De pe urma parafării Acordului de la Vilnius, Moldova are de pierdut foarte şi foarte serios. Principala pierdere ar putea fi de ordin teritorial. Transnistria se va putea separa definitiv de corpul ţării. De dragul integării europene, putem rămâne fără integritate teritorială. La rînd este Găgăuzia, care poate cere independenţă.
    Există şi un alt pericol – cel enunţat recent de preşedintele român Băsescu. Acela a declarat că proiectul de ţară al României este anexarea Republicii Moldova. Iar o Moldovă dizolvată în UE va fi mai uşor de prelucrat. Practic, mergând pe calea integrării europene noi mergem pe calea dispariţiei noastre ca stat. În loc să ajungem la Bruxelles, ne vom opri la Bucureşti.
    Pe de altă parte, Vilniusul ne va altera şi mai mult relaţiile cu Federaţia Rusă. Practic, unele acorduri şi principii de colaborare cu Rusia îşi vor înceta aplicabilitatea.
    Sute de mii de muncitori migranţi moldoveni care lucrează în Rusia vor întîmpina mari dificultăţi. Remitenţele de peste un miliard şi ceva vor înceta. Între timp, în Europa creşte şomajul şi nu va putea compensa pierderile de pe piaţa de muncă rusească.
    Miile de exportatori moldoveni vor rămîne cu marfa acasă. Fructele, legumele şi vinul moldovenesc vor sta în beciuri, fără a ajunde pe piaţa de consum ruseacă. În Europa nu vom exporta, fiindcă Europa are fructele, legumele şi vinul său.
    Vom avea înăspriri ale regimului comercial per ansamblu pe dimensiunea estică, prioritară pentru Moldova. Se vor majora peţurile la resursele energetice.
    În consecinţă, cetăţenii vor deveni şi mai săraci, ţara va deveni ruptă teritorial, iar integrarea europeană aşa şi nu se va produce.
    Iată de ce noi considerăm că parafarea Acordului la Sammitul de la Vilnius este un Cal Troian pentru Republica Moldova. Şi Ucraina, şi Azerbaidjan, şi Armenia au suspendat vectorul integrării europene. Ei au analizat foarte bine plusurile şi minusurile şi au înţeles că Vilnius este cu semnul minus.
    Şi pentru Moldova Vilnius este cu semnul minus.
    Noi, ca ţară, avem nevoie de Alteva în plan geopolitic.
    Noi avem nevoie de aprofundarea relaţiilor cu Federaţia Rusă. Iar într-o perspectivă – avem nevoie de aderarea la Uniunea Vamală din spaţiul CSI.
    Această orientare geopolitică ne va oferi şi întregire teritorială, cu Transnistria, şi beneficii economice considerabile, şi resurse energetice la un preţ avantajos, şi sute de mii de locuri de muncă la noi acasă, şi sute de mii de locuri de muncă pentru muncitorii migranţi, şi exporturi serioase pe piaţa din CSI, şi pace socială pe intern.

    Noi, socialiştii, considerăm că în prezent Moldova alege între nişte promisiuni iluzorii europene şi beneficii concrete oferite de spaţiul estic. Acordul de la Vilnius înseamnă semnarea unei iluzii. Moldova va avea foarte mult de pierdut. Şi aceste pierderi vor fi ulterior foarte greul de compensat şi reparat”.

    • Stimate domn, „voi, socialiștii” ar trebui să înțelegeți că Rusia însăși funcționează pe banii Europei. Actuala relativă bunăstare a Rusiei se datorează materiilor prime exportate către și plătite de către Europa, nu propriilor performanțe economice.

      Separat de asta, Contributors nu ar trebui să permită propaganda politică. Oricine poate avea opinii politice individuale, dar propaganda de tipul ”noi, socialiștii” nu cred că are ce căuta în comentarii.

  12. Nu exists integrate fara economie, fara infrastructura. Propunerile din finalul articolului nu sunt pertinent. Eu as dori o autostrada Bucuresti Chisinau. Pentru inceput.

    • O autostradă Chișinău-Budapesta ar fi mult mai utilă, atât României, cât și R.Moldova. Dar centralismul bucureștean, despre care vorbeam și în comentariile de mai sus, nu poate vedea lucrurile decât din perspectiva Bucureștiului, nu a țării întregi.

    • Nu sunt un fan al dream team-ului:) Ponta Sova dar proiectele enuntate Brasov-Bacau si Targu Mures-Iasi se vor finaliza prin 2020 pentru ca sunt cerute de ‘forte’ adevarate, din afara misculatiilor politicianiste bucurestene.

  13. Eu nu stiu de unde ati scos-o cu „cine i-a intrebat pe romani daca vor unirea?”, in timp ce in presa umbla sondaje care spun ca peste 70% dintre romani si-ar dori unirea. Si da, ca roman as prefera ca banii din buget sa se risipeasca pe costurile unei uniri si a unei „re-romanizari” a populatiei din Moldova stearsa pe creier de 50-60 de ani de regimuri comuniste, decat pe comisioanele unora de la putere pentru contracte de bucati de autostrada intre nimic si nimic, autoturisme cu scaune incalzite, sofer si geamuri fumurii pentru plimbarea dosului in vacante si asa mai departe. Iar diplomatii romani au datoria sa faca demersuri mai agresive (adica a venit vremea sa spunem lucrurilor pe nume si sa fim mai putin carpe) pentru solutionarea urgenta a conflictului din Transnistria, pentru a scoate de pe lista motive de genul „armata rusa”. Germania a pus deja pe lista acest subiect, cu alte cuvinte liderul de facto al UE doreste sa se implice, iar diplomatii nostri trebuie sa aiba grija ca demersurile nemtilor sa fie in favoarea noastra, si nu in favoarea „binelui general in care hai sa nu-i suparam pe rusi ca sa nu ne mareasca pretul la gaze”. Ideile dumneavoastra de la sfarsit sunt excelente, trebuie sa cream cateva elemente comune pentru a asigura o uniune solida.

    • „Si da, ca roman as prefera ca banii din buget sa se risipeasca pe costurile unei uniri […] decat pe comisioanele unora de la putere”

      Fractura logica, domnule Radu: ca roman, N-AS prefera ca banii din buget sa se risipeasca pe costurile unei uniri, PE LANGA comisioanele unora de la putere.

      Sau i-ati auzit pe cei de la putere cantand „Din comision platim unire”? Eu nu!

  14. Ratezi vesnicia pentru ca nu-i perfecta secunda? Altii au unit imperii, tu fluturi steagul sleampat al birocratiei? Poate-poate se vor gasi mai slabi de inger si caracter sa se creada smecheri ca tine?
    Daca autorul a urmarit crearea efectului invers, atunci articolul e genial. Altfel..

  15. Adevarat. ..tot ce spune….dar eu cred ca sentimentul national care te gatuie si iti umple ochii cand citesti despre ceea ce era si e Romania….nu e de fapt decat un joc politic care nu pleaca din estul Europei…..uitati-va la ce se intampla si cu Ucraina. Dar, cu toate astea mai bine sa se profite de moment si sa fim uniti in gand si in suflet., si chiar si in teritoriu….pt ca unirea face forta…unde-s multi puterea creste. Istoria ne invata mult…pacat ca nu intelegem lectia.

  16. Domnule, dar de ce sunteţi rău cu noi? Ne lăsaţi fără proiect!
    Tocmai a găsit domnul Băsescu un proiect unificator în multe sensuri şi dumneavoastră i-l şi aruncaţi în derizoriu.
    Păi într-o ţară cu corupţia înspăimântătoare de la noi, încât nici 50 de DNA-uri nu cred c-ar face faţă, într-o ţară care cuprinde zone compacte afectate de sărăcie lucie , într-o ţară cu teritorii manifestând tendinţe centrifuge, iată că s-a găsit un proiect de ţară care, în fine, nu deranjează pe nimeni!
    De aceea şi este susţinut de toată lumea la noi. Asta este adevărata unire.

    • Asta pentru că lumea habar n-are despre ce vorbește. La banii băgați în Moldova din 1990 încoace (fără a include armata SRI și costurile ei în războiul din 1992)- ne dotam toate spitalele din orașele mari cu instalații de radioterapie moderne. Așa cum spunea autorul aș dori să văd câți dintre ”patrioți” mai scot vreun sunet după ce li se cere să plătească unirea ? Germania la ora asta e încă turtită – și e totuși Germania- iar esticii- vor să se separe pentru că nu este ce au visat ei.

      • @A.George. Domnule George, observ de cateva zile ca sunteti un forumist foarte activ. Dar cel putin de data asta ati dat-o rau in bara. Da’ mai rau decat Mutu si Piturca la un loc.
        Unde este Germania turtita ? S-a turtit Zugspitzul ?
        In fosta DDR este cea mai mare parte din productia europeana de panouri solare (da, trec printr-un moment de vanzari proaste, isi vor reveni ), au mii de turbine eoliene instalate, si nu doar in ultimii 3 ani. Berlinul are turism mai mult decat toata România. In teritoriul fostei DDR se produc cipuri si memorii, BMW-uri si aparatura medicala. Comparati pensiunile din Spreewald si Müritzer Seeplatte cu Delta Dunarii, ca numar si calitate. Am dat exemplele astea pentru ca se aseamana geografic. Au autostrazi, cale ferata de mare viteza, gari si aeroporturi noi, cel mai mare Hub logistic DHL din Europa und, und, und.

        Veti spune poate ca toate astea sunt facute din banii RFG si eventaul ca nu produc nimic. Ma indoiesc. BMW-urile se vand, memoriile se vând, autostrazile si garile sunt la fel de aglomerate. Se vor vinde in continuare si panourile solare, are grija pretul gazului sa le faca atractive. Din Dresda si Berlin pleaca curse catre Mallorca, Korfu Canare, Azore la fel de pline ca si din aeroporturile din West-DE, turbinele eoliene baga curent in retea, borcanaraia cu conserve DDR-iste umple rafturile de la Aldi si Kaufland.
        Da, au someri in DDR dar cum se face ca per total Germania are cel mai mic somaj din ultimii 20 de ani ?
        Si cat de turtita e daca mai toti se plang de criza, numai Germania, Polonia si nordicii cresc ?

    • Hai să fim serioși. Trei sferturi din românii ieșiți din cârciuma X ? Trei sferturi din românii care cred că pământul e plat ?

    • N-ai citit articolul la care comentezi…autorul mentioneaza clar ca raspunsul s-ar schimba daca oamenilor li s-ar spune si costurile

    • Rumanii poate vor, dar daca marel urs alb nu vrea si nu vreau nu ai cum sa duci mult pera departe proeiectul de unire sau de aderare.

      Deja UE stia aceste lucruri si daca vantul bate din directia potrivita – ceea ce cred ca va urma – intrarea Moldovei nu este decat o chestiune de cativa ani.

      In ceea ce priveste lista de prioritati sunt de fiecare data surprins cat de putin se gandeste pragmatic si din perspectiva rumanului obisnuit. O sa vrea el ceva fotbal comun, dar ce ar vrea el/ea sa aiba? bqanuesc ca mai multi denghii in buzunar si pe urma o sa mai vada ce vrea el…

      Din punctul meu de vedere articolul este limitat si lipsit de o viziune completa asupra unei lumi reale.

  17. Finalmente, toți acești mari ”patrioți” care ar face pe banii cetățenilor orice- ar fi mai bine să se potolească ghinișor. Să spunem lucrurilor pe nume- nu suntem în Schengen pentru că am umplut moldovenii de pașapoarte românești- nu din cauza nu știu cărui MCV: Să mai spunem încă o dată lucrurilor pe nume- UE care n-are bani pentru cetățenii ei francezi, spanioli, italieni- ne va tăia absolut orice fel de finanțare dacă ar avea măcar o vagă bănuială că ar fi vorba de vreo unire. Finalmente ”impresia bună” făcută de România în anii 20-40 și finalizată prin ”cizma grea a jandarmului român” cam sperie orice fel de moldovean la ideea unirii. Și mai ales faptul că tot ce a fost logistică și conducere în Basarabia a venit din vechiul Regat- așa că moldovenii au luat praful de pe tobă.

    • Mdeah, dumneata si Dodon… les grands esprits… duh.
      Si, ia mai zi si-a treia oara lucrurilor pe nume – bulgarii tot de-aia nu-s in Schengen, nu? Ca i-au umplut pe moldoveni de pasapoarte…
      Dar de ce oare nu ma mir ca esti expert si-n „problema moldoveneasca”? Nu-i asa ca stii din surse sigure ca moldovenii sunt si-acum, dupa aproape un secol, ingroziti de cruntul bocanc romanesc? Ala care, ma rog, nu i-a trimis cu sutele de mii pe drumul fara intoarcere in Siberia, precum cizma ruseasca, da’ oricum e nasol…

    • da sa stii ca si ceilallti onor europeni cu state vechi fac tot asa…dau cetatenie la toti din fostele colonii…foarte usor…si umplu europa de tot felul de ne-europeni…
      dar sunt in schengen si in toate celelalte organisme.europene….

  18. O PRELUARE:
    ————————–
    Cine sunt de fapt cei cu reacții Anti-Unioniste
    la vârful politicii de la Chișinău ?

    http://voceaunirii.org/2013/12/01/cine-sunt-de-fapt-cei-cu-reactii-antiunioniste-la-varful-politicii-de-la-chisinau/comment-page-1/#comment-120

    Desi politicienii de la Chisinau sunt cu direcția spre UE, acestia sunt totusi aceiasi care pana mai ieri umblau oficial cu ordinele primite de la Moscova in buzunar, iar acum sunt marii adepti ai integrarii europene ai unui stat numit Moldova a carei existenta cat mai indelungata convine Moscovei, nu insa si Unirea cu Romania.
    1.
    Premierul Iurie Leancă: „Republica Moldova nu este pregătită să se unească cu România”
    ————————————————
    Dl.Iurie Leancă a lucrat în MAE al R.S.S.Moldovenești încă din anul 1986. Lăsăm la o parte faptul că mama Premierului Leancă este de etnie bulgară, dar nu putem trece cu vederea faptul că în anul de grație 1989, actualul Premier al R. Moldova lucra în calitate de „diplomat sovietic” la Ambasada U.R.S.S. de la București. În această calitate de „diplomat sovietic”, Domnul Iurie Leancă a despus și un „jurământ specific”, prin care se obliga să informeze Moscova cu toate aspectele operative cu care venea în contact în activitatea sa de „diplomat sovietic”.

    Acest „jurământ specific”, nu a fost în nici un fel anulat pentru foștii cetățeni ai R.S.S.Moldovenești după 1991, ceea ce ne-ar duce cu gândul că este și azi în vigoare. Adică fostul „diplomat sovietic” Iurie Leancă ce deține azi funcții de decizie politica în R.Moldova, este evident că nu va marșa la acest proiect politic al „Reîntregirii Naționale”, subiect care este inacceptabil pentru vechii și actualii „stăpâni” de la Moscova.
    2.
    Extras din UN DOCUMENT CLASIFICAT ȘI SCURGERILE DE INFORMAȚII PE AXA : BUCUREȘTI-MOSCOVA-KIEV
    —————————————————-
    Vladimir-Vlad-Filat-soldat-graniceri-KGB

    Vlad Filat, fost Premier al R.Moldova, președintele Partidului Liberal Democrat

    Fostul prim-ministru al RM susține că Republica Moldova nu ia în calcul posibilitatea eventualei uniri a celor două țări.

    Biografia oficială a premierului Vladimir Filat ne anunță că dumnealui și-a satisfăcut, în anii 1987-1989, serviciul militar în termen. Aceeași informație este preluată de enciclopedia electronică Wikipedia. În nici una dintre biografiile primului ministru nu apare precizarea în ce trupe anume, adică în care gen de armă și-a satisfăcut premierul R.Moldova serviciul militar.

    Ei bine, o fotografie mai veche, obținută pe surse, postată recent pe rețeaua de socializare pe internet Facebook și preluată de ziarul nostru, ni-l înfățișează pe Vladimir Filat soldat în Armata Sovietică. Această fotografie spune mult și multe de la sine.

    Întâi, văzând acronimul rusesc „ПВ” („PV”) de pe epoleți, înțelegem că genul de armă în care a servit domnul Filat patria sovietică a fost unul mai aparte. „PV” înseamnă „Pogranicinâie voiska”, adică „Trupele de grăniceri”. Este vorba, evident, despre Unitățile speciale ale Trupelor de grăniceri ale Comitetului Securității Statului (KGB) ale URSS, ca să redăm denumirea completă a genului de trupe în care premierul nostru a servit Uniunea Sovietică.

    Faptul că a făcut parte, doi ani de zile, din trupele speciale ale KGB este ascuns cu multă grijă de premier și de biografii săi bine plătiți. Nimeni nu cunoaște exact pe care anume segment al frontierei sovietice, în care anume unitate și la care anume pichet de grăniceri s-a aflat în perioada respectivă bravul nostru soldat.

    Există însă voci care susțin că prima jumătate de an de serviciu în trupele KGB Vladimir Filat a petrecut-o în Crimeea, la Sevastopol, în ceea ce se numea pe timpuri „Simferopolski otread”, după care actualul nostru premier a fost repartizat în altă unitate. Uniforma sa din 1989 ne spune clar că nu este vorba de trupele maritime, ci de cele de infanterie ale KGB (în rusă – „suhoputnâie pogranvoiska KGB”).

    În al doilea rând, Vladimir Filat nu numai că a slujit în trupele KGB, dar a și fost un grănicer sovietic de valoare, remarcat de conducerea militară. Imediat după postarea fotografiei cu pricina pe internet, lumea s-a apucat să deslușească ce insigne și distincții sovietice strălucesc în pieptul bombat al falnicului grănicer KGB. Dat fiind că fotografia este alb-negru, la o rezoluție proastă, de acum 21 de ani, această sarcină este mai complicată, dar nu imposibilă. De aceea, am încercat să clarificăm și noi care au fost distincțiile grănicerului KGB, Filat, căci pentru care merite i-au fost acordate este, deocamdată, mai greu de aflat sau de precizat.

    Așadar, să le luăm pe rând. Distincția de sus, în formă de medalie, este cea mai importantă dintre toate cele 5 decorații militare sovietice ale grănicerului nostru. Este vorba despre o distincție a KGB, și anume, distincția „Otlicinik pogranvoisk” (Eminent al trupelor de grăniceri). Această distincție, având gradele I și II, a fost instituită la 8 aprilie 1969 de către Iuri Vladimirovici Andropov, prin Ordinul nr. 53 al KGB de pe lângă Sovietul de Miniștri al URSS. Regulamentul distincției și descrierea acesteia au fost semnate de către general-colonelul Pavel Ivanovici Zârianov, șeful trupelor de grăniceri ale KGB. Având dimensiunile de 4 x 5 centimetri, distincția pectorală „Otlicinik pogranvoisk” (Eminent al trupelor de grăniceri) reprezenta o stea cu cinci colțuri (pentagramă) pe fundalul unui nimb de raze. În centrul pentagramei este situat un scut cu imaginea profilului unui grănicer sovietic. Facem o paranteză aici pentru a arăta că scutul reprezintă o constantă în heraldica organelor NKVD, KGB, iar, mai nou, și a Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova (SIS). De ambele laturi ale scutului apare inscripționarea „Otlicinik pogranvoisk” (Eminent al trupelor de grăniceri), redată cu litere aurii. În spatele figurii grănicerului, în partea superioară a nimbului de raze este reprezentată imaginea unei borne de frontieră cu stema URSS. În partea inferioară a nimbului de raze este situat un scut mic pe care este redat gradul distincției. În conformitate cu punctul 2 al

    Regulamentului distincției, aceasta se acorda soldaților, matrozilor, sergenților și subofițerilor din trupele de grăniceri ale KGB „pentru serviciu militar exemplar în apărarea frontierelor de stat ale URSS, pentru abilități în reținerea infractorilor la frontiera sovietică și pentru manifestarea în aceste cazuri a curajului, perseverenței, rezistenței, a rezultatelor excelente în pregătirea politică și militară și pentru disciplină militară exemplară”. Distincția este suspendată de o bandă verde, culoarea trupelor KGB, de altfel ca și culoarea epoleților și petlițelor purtate de militarii din aceste trupe. Și aici nu facem nici un fel de aluzie la faptul că premierul Filat a insistat ca partidul său să-și ia drept culoare distinctivă culoarea verde. Este, desigur, vorba de o simplă coincidență, nimic mai mult. Trebuie să mai precizăm că distincția „Otlicinik pogranvoisk” (Eminent al trupelor de grăniceri) de gradul I se acorda personal de către șeful trupelor de grăniceri ale KGB.

    Extras din Vladimir (Vlad) Filat, premierul Moldovei, recrut fruntas in trupele KGB.

    Ce spunea Vlad Filat înainte de mitingul PRO UNIONIST din 16 septembrie 2012 de la Chișinău:
    ———————————————————-
    „Rog cetățenii Republicii Moldova să se abțină de la participarea la Marșul Unirii din 16 septembrie și să nu se lase să fie folosiți de inamicii procesului de integrare europeană a țării”, a declarat Vlad Filat la sedinta Guvernului de la Chisinau, înainte de vizita pe care trebuie să o întreprindă la Moscova.

    Extras din Moscova scoate greul agenturii sale de la Chisinau impotriva “Marsului Unirii”.
    Astazi este randul lui Vlad Filat !

    3.
    Dumitru Diacov – Președintele de onoare al Partidului Democrat din R.Moldova
    ——————————————————-
    Dumitru Diacov:
    Declarațiile lui Băsescu sunt egoiste și dau apă la moară comuniștilor.

    Dumitru Diacov,fost agent al KGB in Romania,diplomat la ambasada URSS din București, implicat activ si documentat in acest sens, in evenimentele din decembrie 1989 de la Bucuresti, actual agent de influenta al Moscovei, subordonat SVR-ului rus (serviciul de informatii externe rus), președintele de onoare al Partidului Democrat din Moldova, Dumitru Diacov nu este altceva decat un agent rus acoperit ca politician in capitala celui de-al doilea stat romanesc.

    Cunostinte vechi de la Bucuresti ale lui Diacov, care doresc sa-si pastreze anonimatul, ii reamintesc acestuia de momentul petrecut la sediul televiziunii romane in decembrie 1989, atunci cand “corespondentul de presa” Diacov a fost oprit cu teava unui pistol mitraliera in burta la intrarea din strada Pangratti a cladirii televiziunii. Era insotit de mai multi “corespondenti” si voiau sa “transmita” din interiorul cladirii “momentele fierbinti ale Revolutiei”. Ceva mai devreme fusesera vazuti in preajma cladirii Consulatului rus de unde se tragea asupra in Televiziunii pe timpul noptii…Cunostintele de la Bucuresti ii transmit “tovarasului” Diacov ca chiar daca par uitate, unele fapte nu se iarta mai ales atunci cand ele sunt aduse in actualitate.
    “Ii reamintim “tovarasului” Diacov ca urmare a tirurilor nocturne din cladirea Consulatului rus, tineri romani au murit fiind loviti de gloante” a tinut sa declare una din cunostintele lui Diacov de la Bucuresti.

    Ca si Vlad Flat, de cate ori la Chisinau urmeaza sa aibe loc manifestatii sau actiuni PRO UNIONISTE iese la rampa cerand interzicerea lor si chiar mai mult – „dreptul constitutional la libera exprimare ar trebui suprimat” (Dumitru Diacov septembrie 2012)

    Extras din MOSCOVA SCOATE GREUL AGENTURII SALE DE LA CHIȘINĂU ÎMPOTRIVA “MARȘULUI UNIRII”
    ——————————————————-
    4.
    Marian Lupu – Unificarea României cu Republica Moldova: Niciodată!
    ———————————————————–
    Marian Lupu a fost membru in PCRM-ul condus de Vladimir Voronin, pana in anul 2009. La mitingul din 3 noiembrie 2013 de la Chisinau, la care au participat circa 100 de mii de romani-basarabeni, intr-o mare demonstratie populara pentru integrarea R. moldova in Uniunea Europeana, Marian Lupu a fost singurul lider politic care si-a tinut discrsul in limba rusa. In acest fel o parte din romanii-basarabeni prezenti la manifestatie au fost descurajati si se intrebau retoric : „ bine, intram in Europa dar liderii nostrii tot ruseste ne vorbesc? In Europa se vorbeste ruseste?”.

    …din pacate acestia sun doar o mica parte din „garnitura” celor care „vor avea grija” sa nu se intample materializarea Proiectului de Țară – REÎNTREGIREA NAȚIONALĂ
    ———————————-
    Redactia R.B.N.Press
    ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
    ————— ♥ BASAⱤABIA E ⱤOMÂNIA ♥ —————
    —————♥—♥—♥— RE-U N I R E ! —♥—♥—♥———
    ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
    TRAIASCA ROMANIA MARE IN VECHILE HOTARE
    DIN ANUL 1918 DINTRE NISTRU SI TISA !
    ====================================

    • Ivu tată, Druc, Snegur, Roșca, Filat și lista continuă cu toți foștii conducători ai Moldovei. Deci practic toți. Mai vorbim despre ceva, acum că am epuizat subiectul ăsta ?

  19. Defetiști sau să zicem pesimiști au fost întotdeauna, d-le Naumescu. Știți desigur principiul autoîndeplinirii profețiilor din management… Cum ne așternem așa vom dormi, ce credem că vom reuși aceea vom reuși. Convingerea că poate face ceva dublează potențialul evaluat obiectiv al respectivei persoane.

    Realitatea este că ceea ce se numește știință politică nu are caracter de știință în sens tare, naturalist, nu se poate prezice nimic cu această știință, doar sistematiza cât de cât fenomenul. Foarte mult depinde de leadership, voință, capacitatea de persuadare, de a crea entuziasm.

    Cine nu concepe și nu aplică un proiect nu are nici o șansă să creeze ceva. A discuta despre asta nu ajută decât la școală. În practică trebuie pur și simplu să le faci.

    Eu cred că R. Moldova se va uni cu Ro în orizontul a douăzeci de ani, poate chiar mai puțin. Pentru că o să vrea asta cetățenii ei.

    Ce părere aveți de ideea că Traian Băsescu ar câștiga prezidențialele din Moldova în câțiva ani?

    • Ce părere aveți de ideea că Traian Băsescu ar câștiga prezidențialele din Moldova în câțiva ani?

      Doamne fereste! Errare humanum est, perseverare autem diabolicum.

  20. D-nul Naumescu a identificat bine directiile preliminare de actiune intru realizarea Uniunii. Este printre putinii care pun pe hartie un astfel de „roadmap”. Ar trebui ca acest articol sa fie citit la varf in MAE. Eu as mai fi adaugat si o integrare a sistemelor telecom, plan de numerotatie, provideri, sistem postal, etc. In acest fel „durerile” facerii acestei Uniri sunt diluate si ea se poate petrece natural si de facto intr-un interval de 10-20 ani. Felicitari autorului si pentru detasarea emotionala de problema Moldoveneasca in care are toate motivele sa fie subiectiv. Recitind articolul chiar gasesc, destul de fezabil acest plan. Interesant…

  21. Romania sa acorde cat de urgent cetatenia romana la 200-300,000 de rusi, ucrainieni, gagauzi si alte minoritati. In acest mod numarul votantilor ANTI EUROPENI, ANTI ROMANIA va scadea mult in urmatorii ani. Deasemnea sa construim cu bani de la banci si europeni 2-3 poduri peste PRUT, drumuri moderne, cale ferata tip european, si alte elemente de infrastructura.

  22. Inca o fumigena fabricata de clasa politica romaneasca… unirea cu Republica Moldova. Cand esuezi administrand o tara, cand esuezi cu proiectele europene, cand justitia se afla sub monitorizare de la Bruxelles, cand nu mai ai bani in visterie, atunci politicianul roman mai lanseaza un „side-show” patriotic pentru a distrage atentia publicului. Trebuie reamintit tuturor care cred in asemenea bazaconii -lansate de aceasta data de presedinte- ca it takes two to tango. Numai 2% din populatia Republicii Moldova doreste unirea cu Romania in prezent. Inainte de reintregirea cu Regatul Romaniei pentru numai 22 de ani (1918-1940), cea mai mare parte a Basarabiei a fost gubernie ruseasca timp de sute de ani. Curatarea etnica, educatia proasta, influxul de populatie rusofona au schimbat intreaga dinamica demografica din acea zona. Cum domnul Naumescu precizeaza, populatiei dintre Nistru si Prut i s-a creat o noua identitate, cea „moldoveneasca”. Un alt contra-argument curentului unionist este saracia lucie in care se zbate vasta majoritate a locuitorilor republicii Moldova. In perspectiva uniunii, costurile procesului vor fi suportate de cetateanul roman. De unde bani? Ce se va intampla cu conflictul inghetat privitor la Transnistria? Logic, Romania va mosteni o disputa teritoriala, in conflict direct cu Federatia Rusa, protectoare de facto a separatistilor de la Tiraspol. Cum ramane cu regiunea autonoma gagauza din cadrul Republiciii Moldova?

  23. Domnilor, consider o aberatie renuntatea ( fie si temporara) la dreptul fundamental al natiunii romane de a fi reintregita! Cu alte cuvinte domnule Naumescu, nici un cetatean roman patriot nu poate fi deacord cu perpetuarea consecintelor tratatului Molotov-Ribbentrop!
    In anii 90′, l-am interpelat pe Iliescu, la Reagan building, despre acceptarea , de catre un fost Presedinte al Romaniei postcomuniste a consecintelor susnumitului tratat. Reactia lui a fost a unui om vadit iritat, raspunsul lui fiind : ” domnule au fost alte tratate ulterioare la care Romania a fost parte care justifica situatia actuala de separatie”! Cu alte cuvinte, au fost alte tratate, unde tradarea intereselor nationale de catre dictatura comunista pro-sovietica justifica separarea de astazi a Romaniei de dincolo de Prut. In acel moment, mi-am adus aminte de bataia pe care au luat-o colegii mei liberali intr-un cinematograf din Braila, pentru ca au organizat primul pod de flori peste Prut.
    Nu pot decit, sa sper ca va veni o vreme cind, vointa natiunilor va prevala vointei elitelor si organizatiilor oculte!! Sper ca Iliescu sa fie tratat de istorie asa cum a fost , un tradator, o unealta a intereselor straine!

  24. o ,,p…aici e și un U….ă,,, costurile sunt exagerate,….Moldova toată reprezintă 4 județe românești, pib-ul numai al Bucureștiului e mai mare ca pib-ul Moldovei, iar uniformizarea ..simplu…limba e aceeași legea trebuie aplicată și gata, iar cu Leul….euro acolo, euro aici și problema e rezolvată….. e o sperietoare de ciori asa zisele costuri,….noi nu suntem in situația Germaniei. aaa incă un exemplu. să dispară granița să se treacă dintr-o parte in cealaltă doar cu buletinul iar dreptul la rezidență și la cumpărat pământ și locuințe să fie relaxat și să vedeți in 5 ani ce se va intâmpla… dar Avantajele….. sunt și avantaje, despre ele de ce nu se vorbește ….numai Tâmpii cred in Stafii.

  25. Basarabia se va reuni cu România datorită gravitației. După 50 de ani de spălare pe creier cu ideologie comunistă și limbă rusă, iată că încă există un puternic filon românesc între Prut și Nistru. Acum, când presiunea Moscovei e mai mică decât pe timpul URSS, este doar o chestiune de timp până când Basarabia va reveni la România. Depinde de societatea românească în ansamblu, nu doar de politicieni, să accelereze o mișcare naturală în desfășurare.
    Să dăm în continuare burse tinerilor din Basarabia, să construim proiecte comune de infrastructură, să facilităm schimburile culturale, iar restul va veni de la sine.

    Mai importantă decât unirea administrativ-teritorială este cea culturală.

  26. Imi place articolul, tocmai fiindca e realist.
    Cu un singur lucru nu sunt deloc de acord. In situaţia în care cetăţenii României ar fi întrebaţi dacă sunt de acord să plătească fiecare, în total, câte 5.000-10.000 de Euro pentru unificare şi uniformizare naţională, cati dintre romani ar vota pentru unificare?
    In acest punct sunt in complet dezacord cu autorul articolului. Daca maine s-ar face un astfel de referendum, sunt convins ca peste 50% dintre cetatenii Romaniei ar vota pentru unirea cu R. Moldova. Cu toate costurile financiare aferente.
    Om avea noi, poporul roman un milion de defecte, o fi mandria nationala terfelita zilnic in presa internationala si mai ales in cea nationala, dar, pur si simplu sangele apa nu se face.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro