marți, martie 19, 2024

Fie-vă milă de noi, domnule Ponta!

Portret „fenomenologic” (în formă de epistolă) al unui candidat la președinția României

N-am simțit niciodată nevoia să vă vorbesc. Dacă o fac acum este pentru că aspirați, cu șanse mari se zice, la funcția de președinte al țării. Iar fiind și țara mea, „îmi pasă”. Așa se face că mi-ați ajuns în mod fatal interlocutor.

Nu știu dacă m-am așezat vreodată cu mai multă nerăbdare (sentiment al urgenței?) să scriu o scrisoare cuiva. Deși este, după cum vedeți, o „scrisoare deschisă”, îmi imaginez tot timpul, scriind, că sunteți singurul cititor al rândurilor mele. Mai mult: am senzația, începând să scriu, că e ca și cum vom sta de vorbă singuri, privindu-vă în ochi și căutând punctul acela de inflexiune care trimite la ultima fărâmă de receptivitate din ființa cuiva. Altfel spus, deși suntem pe scenă, am uitat de sală înainte de a începe spectacolul.

Aș vrea să știți de la bun început că nimic din ce-am să vă spun nu e menit să vă jignească. Nu de un „pamflet” e vorba aici, oricât de abrupte vor fi pe alocuri cuvintele. Ele nu vor face decât să descrie. Voi încerca să vă plimb prin față o oglindă, în speranța că ați putea fi dispus, fie și o clipă, să deslușiți în ea imaginea celui care, candidând, își propune să conducă o țară. Vă las să judecați apoi  dacă, punându-vă în locul meu, v-ați da sau nu pe mâna lui.

Limbajul

Înainte de a deveni prim-ministru în urmă cu doi ani și jumătate, v-am remarcat prin cele câteva intervenții din Parlament. Erau în linia maestrului dvs într-ale politicii, Adrian Năstase. Împărtășeați cu el aroganța aceea neșlefuită caracteristică indivizilor care se confruntă cu puterea la prima generație și care, la nivelul cuvântului, se manifestă sub forma jignirii, a deriziunii și prin introducerea „glumiței” în limbajul politic. Ați supralicitat cât ați putut stilistica aceea bășcălios-năstăsiană de genul poantei cu număratul ouălor. Era de un prost gust desăvârșit. Pe dvs v-a cucerit. Și v-a provocat. Îmi amintesc și-acum de scheciurile vulgare pe care le compuneați acasă și pe care apoi le citeați, mândru de umorul lor inexistent, amuzându-vă singur, de la tribuna Parlamentului.

O să-mi răspundeți poate că ăsta e un detaliu, care nu are nimic de-a face cu soarta țării și cu celelalte lucruri mărețe de care vorbim aici. Dar nu e deloc așa și, nu întâmplător, trag prima tușă a portretului dvs începând cu acest „detaliu”: pe poarta „miștocărelii”, care, cu aportul dvs deloc neglijabil, a devenit un loc comun al limbajului public de la noi, a intrat golănismul în clasa politică. Au intrat analfabeții, tipii al căror limbaj, înregistrat pe când puneau la cale afaceri dubioase, te făcea să crezi că ai descins în inima Ferentarilor. Au intrat miniștri ai culturii și ai învățământului incapabili de un acord gramatical corect. A intrat o șleahtă de huligani publici, prezenți în fiecare seară la televizor, care făceau din cuvinte materia primă pentru minciună, sofism, amenințare, jignire. Ați transformat clovnii în vedete ale partidului și ați lăsat neamendate înjurăturile lansate de la tribună la adresa procurorilor. Ați cauționat parlamentari PSD agresivi care, în discursurile lor, se inspirau din biografia lui Nero (?!), cerându-le colegilor de partid „să pună foc la toate județele din țară necolorate în roșu”. Pe scurt, ați reușit, prin propriile performanțe lingvistice (un fel de insolențe de puber devenite stil de exprimare), cât și prin oamenii pe care i-ați tras după dvs  odată ajuns prim-ministru, să degradați nu numai climatul public și starea noastră de spirit, dar și funcțiile politice și administrative cele mai importante ale țării. V-ați obligat adversarii politici să folosească replici pe măsură și ați dus astfel la escaladarea fără precedent a vulgarității în viața politică. Din acest punct de vedere, comparativ cu ce se întâmplă acum, primele parlamente românești de după 1990 semănau cu Camera Lorzilor. Ne-ați obligat pe toți să ne scăldăm zi de zi în această mocirlă lingvistică și, astfel, să devenim în proporție de masă răi, agresivi și dureros de neciopliți.

Tupeul

În materie de cutezanță impudică ce depășește orice limită, sunteți în clipa de față un performer. Cel mai mare. Sunteți campionul. Ați mers atât de departe cu tupeul în planul realului, încât nimeni nu are pretenția că vă mai poate urma în planul cuvintelor. Pe scurt, ne-ați condamnat la Inexprimabil. Când e vorba de comportamentul dvs, pentru a-l  descrie, nu ne-a rămas decât interjecția. Cam toți cei care ne pierdem timpul scriind am simțit că, în fața libertăților pe care vi le luați, puterea noastră de a formula intră în criză. Nu există în clipa de față un om al condeiului capabil să vă „cânte” insolențele de pe scena publică, comportamentul discreționar scăldat în dispreț, așa cum, pe vremuri, cronicarii reușeau să dea o narațiune convenabilă a isprăvilor pe care le făcea câte un personaj pitoresc scăpat la cârma țării. Așa încât, nu pot decât să enumăr, fad formulate pe lângă formidabila lor suculență, câteva dintre „faptele dvs de arme”.

Să luăm ca pildă pentru început – nu vă grăbiți să dați, sastisit, din mână! – faimosul dvs plagiat. O, nu sperați că trecerea timpului îl va șterge din memoria celor care contează! El vă însoțește ca o umbră și, la un moment dat, ea vă va ajunge din urmă și vă va înhăța. Plagiatul ăsta face parte din arhivele eterne ale lumii românești. Nu și dacă ați fi stat pitit prin nu știu ce cută a societății. Dar așa, ați ieșit pe scenă și ați început să faceți bezele cu aceeași mână cu care vă trecuserăți în cont, printr-un simplu copy paste, aproape o sută de pagini. Chiar nu înțelegeți că nu puteți defila fălos, la nesfârșit, ca procuror, prim-ministru și ca eventual președinte, cu o asemenea mârșăvie în portofoliul vieții dvs? Ceea ce ne-a stupefiat pe toți cei care înțelegeam caracterul scandalos al faptei dvs (în epocă, Dan Tăpălagă și-a încercat primul forțele în lupta cu punerea în cuvinte a acestei escrocherii – vezi articolul antologic De ce furi, procurorule?) a fost că ați putut, psihic și omenește vorbind, să țineți piept acestei grozăvii date pe față. Faptul că ați reușit nu e un motiv de mândrie, ci mai degrabă un simptom îngrijorător. Orice om sănătos, după ce pățește o poveste ca asta, moare de rușine, dispare o vreme, se duce acasă și se bagă sub plapumă.

Îmi amintesc prima conferință de presă după declanșarea scandalului, când le arătați ziariștilor cartea născută din furt. O tot răsfoiați sub ochii camerelor și, încolăcindu-vă în minciuni puerile, cu o mină senină, explicați de zor inexplicabilul. Doi ani mai târziu, ați avut tupeul să readuceți singur vorba despre „chestia aia” și să spuneți că până și o crimă se prescrie, darămite „așa ceva”. Ei bine, cred că ar fi cazul să știți că un plagiat n-are cum să se prescrie, nici măcar dacă, așa cum v-a sugerat recent dna Alina Mungiu, ați mai da un doctorat „pe bune”, sub privirea ei exigentă.

Ce n-ați făcut atunci ca să ștergeți de pe podeaua vieții dvs petele astea de sânge care nu se lasă șterse? Ați desființat comisii academice constituite anume pentru acreditarea titlurilor universitare. V-ați pus mercenarii să le stingă membrilor comisiei lumina, în timp ce deliberau. Ați înființat alte comisii, mamut, de câte patruzeci de oameni, ca rușinea participării la acoperirea unei crimei să se distribuie, verhovenskian, pe cât mai multe capete și verdictul să se piardă în anonimat. Ne-ați explicat, lăsându-ne perplecși, că în anul susținerii, 2003, nu existau reguli ferme pentru punerea ghilimelelor (?!), ca și cum, în lumea modernă, regulile citării sunt perisabile și ar putea evolua (sau s-ar negocia) de la un secol la altul. Ați pus un coleg de partid, ministru și el, să ne explice (nouă!) că plagiatul face parte, de la Aristotel încoace, din obiceiurile academice ale Europei. Ce energie, ce armate de oameni ați pus în mișcare, ca să ne convingeți că de fapt nu vă văzuserăm toți în pielea goală, ci bine îmbrăcat, în complet, de la chiloți la șubă! Vi s-a atras atenția că, de-acum înainte, toți șefii de state, dând mâna cu dvs, vor ști mereu cu cine au de-a face și că hoția asta se va rabate asupra imaginii poporului român: popor de hoți, vor spune, de vreme ce și-a ales un hoț să-l reprezinte.

Totul a fost în zadar! Ați fost, de fapt, redutabil! V-ați bazat oare pe faptul că 90% din poporul român nu știe ce-i un plagiat? (Asta e prima întrebare pe care, de doi ani încoace, i-o pun fiecărui șofer deîndată ce mă urc într-un taxi. Și, spre bucuria mea, am constatat că toți știau. Unul dintre ei mi-a spus: „Sigur că știu: îi furi unuia în cinci minute munca lui de un an-doi”.) S-ar putea să fie așa. Poate că 90% dintre români nu știu, și prea puțin le pasă, de plagiatul dvs. Da, dar alde noi (plus șoferii de taxi!) și străinii pe care-i întâlniți – știu. Și-atunci, dacă aș vrea să mă exprim prețios, v-aș spune că vă ascundeți după o judecată cantitativă, acolo unde e nevoie de una de esență.

Aș mai pomeni încă vreo două-trei din recentele dvs isprăvi. Legate tot de tupeu. Prima: în 2010, l-ați numit pe Mircea Cărtărescu „intelectualul Führer-ului”. Acum, pe 8 octombrie, în preajma anunțării câștigătorului Nobel pentru Literatură, i-ați transmis că-i țineți pumnii pentru a doua zi, „ca să ne bucure cu un nou laureat”. Un adevărat salt mortal pe care, privindu-l, Cărtărescu s-a mărginit să spună că „respinge cu dezgust” urările pe care i le făceați. Nu v-a dat mai multă importanță. Nu a scos din recuzita scrisului său cuvinte pompoase pentru a-și exprima perplexitatea și sila.

Iarăși, recent, v-ați purtat față de ruși, cum bine s-a spus, ca un avocat al lor, căci ați intervenit în treburile justiției și ați cerut procurorilor să ridice sechestrul pus pe stocurile de la Lukoil pentru fraudarea banilor poporului român. După care v-ați grăbit să-l denunțați pe Băsescu ambasadelor din România că atentează la independența justiției!

Românii n-au mai avut parte, în țara lor, de un spectacol de contorsionism de o asemenea anvergură. Patentul este sovietic. Hrușciov se ducea să instaleze rachete în Cuba, după care declara că marele popor sovietic luptă pentru pace. Astăzi, Putin ocupă teritorii ucrainiene, după care îi acuză pe ucrainieni de agresivitate. Nu vreau să spun că tupeul dvs e cultivat sau că are surse de inspirație răsăritene. Sunt convins, dimpotrivă, că are puritatea unui zăcământ autohton. Și că ar putea să fie un dar al lui Dumnezeu făcut, prin dvs, poporului român: o terapie de șoc, „terapia Ponta”. Încep să cred că prin dvs lucrurile sunt împinse hăt-departe, până în punctul-limită al degradării lor. Și că, odată ajunse acolo, ele se vor retrage, cu maxima viteză de recul, într-un „înapoi” salvator. Iar în acel „înapoi” – către care ne îndreptăm dramatic cu ajutorul „terapiei Ponta” – vom redescoperi poate cândva tot ceea ce dvs ne-ați furat: decența, pudoarea, bunul simț și locul pe care fiecare dintre noi se cuvine să-l ocupe în societate. Și asta pentru motivul simplu că nimic nu poate stărui la nesfârșit în inomabil.

Aș mai spune că, înnăscut fiind, tupeul dvs s-a manifestat de fiecare dată în forme compatibile cu vârsta. Dar de-abia din clipa în care ați intrat în viața politică, el și-a găsit debușeul, a devenit vizibil, nociv și a început să  înflorească cu adevărat, atingând, în ultimii doi-trei ani, formele lui de exprimare mature. Asta a fost pentru dvs politica românească de la ora actuală: debușeul pentru un viciu. Iar viața politică de la noi s-a rostogolit atât de jos în acești 25 de ani, încât s-a dovedit pregătită pentru a-l primi și pentru a vi-l cultiva.

Minciuna

Este de fapt o componentă a tupeului dvs. Pentru că e minciună împotriva evidențelor. Dvs, de pildă, dacă ați fi pe jos, în țărână, ați susține sus și tare că sunteți în șa și călăriți voios. Minciuna are sens câtă vreme induce în eroare, câtă vreme își păstrează forța de desfigurare. Dar minciuna dvs nu păcălește pe nimeni (mă rog, pe nimeni dintre cei care au ieșit din minoratul mental). Cei care v-au împins înainte vă acceptă așa cum sunteți și consideră pesemne că minciunile fac parte din „arsenalul” dvs, că asta e arma pe care o preferați. Oricum pe ei nu-i afectează, câtă vreme vă pot utiliza în mod eficient. Nouă, celorlalți, minciunile dvs ne sunt băgate cu forța pe gât, devenind astfel o nemaipomenită formă de sfidare și dispreț. „Îți bați joc de mine?, se spune. Mă minți de la obraz?” Mințind în mod public și de la obraz, dvs ne disprețuiți pe toți.

Felul dvs de a minți a devenit legendar. „Minte și când îl întrebi cât e ceasul”, mi-a spus despre dvs un prieten după vara lui 2012. Ceea ce-nseamnă că prezentarea distorsionată a lucrurilor a devenit la dvs un reflex. Mințiți și când nu e necesar, ca să fiți sigur că veți minți cu rost dacă la o adică va fi necesar. Iarăși, acest tip de a minți nu face parte dintr-un sistem, așa cum se-ntâmpla în comunism. Acolo politicienii mințeau solemn și uniform, de la nivelul unei minciuni colective și impersonale care, ca ideologie, îi îngloba pe toți și-i străjuia de undeva de deasupra capetelor lor. Pentru că toți mințeau la fel, minciuna lor nici nu mai avea relief.

Dvs practicați minciuna oportună, ocazională, la firul ierbii. La dvs, minciuna are personalitate. Mințiți numai pe cont propriu, nu inspirat de vreo mare minciună colectivă. Mințiți după cum vă bate vântul minciunii, după cum cad zarurile în ziua aceea, după ce potlogărie sau minciună anterioară trebuie să cârpiți. Rezultatul? O suită de afirmații punctuale care nu se adună în caracterul unificator al unei linii. Comportamentul dvs nu poate depăși nivelul punctului, nu poate deveni liniar, ca să nu mai vorbim că nu poate alcătui harta cu contururi ferme care e necesară pentru nașterea unui caracter. Fiind făcut din milioanele de puncte dipersate ale minciunilor dvs, așadar neputând oferi garanția unei coerențe morale, dvs nu aveți, obiectiv vorbind, caracter. E, și acesta, un viciu de construcție, o malformație, un handicap din naștere. Cum naiba să vrei să conduci o țară în felul ăsta? Gândiți-vă că, sculându-se dimineața, românii nu vor ști niciodată în ce punct al minciunilor dvs se află în ziua aceea. Or, e extrem de neliniștitor, de inconfortabil și de văduvitor de proiecte să nu știi niciodată exact pe ce lume ești. Cu dvs ne putem culca seara în Europa și trezi a doua zi în China.

Incompetența

Nimeni nu ar putea spune ce anume știți să faceți. Cred că nici dvs nu știți. Formal vorbind, ați făcut studii juridice. Formal vorbind, ați dat și un doctorat în drept penal, dar, ținând cont că un sfert din lucrare este un plagiat, adică un furt, faptul de a-ți atesta calificarea în  penal recurgând la un gest infracțional (plagiatul este o infracțiune) a reușit să împingă, în România, paradoxul pe culmi. Iarăși, deși o vreme ați fost procuror  în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție („secția Anticorupție, Urmărire Penală și Criminalistică”), ba chiar, se zice, ați fost trimis în Italia pentru a studia obiceiurile mafiei, România nu a beneficiat cu nimic de pe urma acestor funcții și experiențe. Ați fi avut din plin ce face în anii aceia, odată revenit în țară. Erau anii în care în România se nășteau și începeau să se organizeze „grupuri infracțonale”. Nici unul dintre borfașii politici care și-au început cariera atunci, marea majoritate din PSD, și care de câțiva ani trec pe bandă pe la DNA nu apare în palmaresul dvs profesional. V-ați remarcat în schimb, odată ajuns șef al PSD-ului, prin zidul de protecție pe care l-ați ridicat în jurul colegilor dvs de partid trimiși în judecată, al urmăriților  și al condamnaților penal. Ați pus astfel în circulație un nou paradox: un procuror care conduce un partid de infractori și care ține, public, partea infractorilor!

Așadar, ce știți să faceți? Sigur este că știți să-i jigniți pe cei care nu fac parte din lumea dvs. „Fasciști” i-ați numit pe câțiva dintre intelectualii de seamă ai țării, folosind cuvinte al căror sens vă scapă. Știți, așadar, să criminalizați opțiunile politice care nu vă convin. Deși oficial trăim într-o democrație care garantează libertatea alegerii, v-am auzit în mai multe rânduri amenințând cu o justiție viitoare care, reglându-și conturile cu actualul președinte, ar urma să și-o regleze și cu cei care au optat, politic, pentru el („O să dea ei seama!”).

Însă efectele incompetenței (și nepăsării) dvs care au lovit țara vor apărea din plin la anul, când se va face bilanțul celor doi ani și jumătate de guvernare. Deja de-acum, pentru un ochi avizat, situația este alarmantă. E al treilea trimestru (neîncheiat) în care, pe fondul unei economii emergente, România se află în recesiune tehnică. Cu felul în care cheltuiți banii era firesc să ajungem aici. Nu vă pasă de unde se vor putea umple găurile finaciare apărute prin cheltuielile de la buget menite să vă atragă un capital de simpatie. Uluitoare este generozitatea electorală cu care împărțiți alocații și subvenții de stat, fără să știți din ce vor fi acoperite în viitor datoriile făcute în numele lor. Când mai aruncați cu câte o pomană în stânga și-n dreapta, folosiți cuvântul magic „sustenabil”. Spuneți: e „sustenabilă” pomana. Dar n-ați explicat niciodată cum anume „se susține” ea și nici cu ce drept o faceți, din banii noștri, tocmai în campania electorală.

Două sunt lucrurile pe care, cred, știți să le faceți cu adevărat. Primul: aveți în mod cert vocație de arivist. V-ați cățărat atât de tenace pe scara vieții încât iată, deși „cârlan” încă (vorba „bunicului” dvs Ion Iliescu), sunteți gata-gata să ajungeți la vârf. Ați făcut-o cu o năucitoare lipsă de scrupule și cred că atunci când culisele acestei ascensiuni vor fi date complet pe față, lumea, amețită până acum de „comedia Spânului”, se va trezi în cele din urmă, îngrozită de anvergura mistificării. Deocamdată, din trusa dvs de cățărător, fac parte și tehnicile pentru secretizarea culiselor urcării.

Al doilea lucru pe care-l practicați cu voluptate sunt giumbușlucurile. Le faceți în ședințele de guvern, la televizor, în public, deîndată ce vă pomeniți în fața microfoanelor. Giumbușlucuri, glumițe, bănculețe, bășcăliuțe, miștocăreli, răspunsuri în doi peri peste tot… Măști, mascarale și mascarade. Și totul cu o mină zâmbăreață și trădând o nemăsurată încântare de sine.

Dar până la urmă, toate astea nu vă conferă decât pitorescul punctual al unui personaj. În fond, în spațiul diversiunii, al populismului și al tehnicilor acaparării, n-ați inventat nimic nou. Până la urmă, nu sunteți decât un urmaș: nu faceți decât să duceți mai departe ceea ce ați primit de la înaintașii dvs.

Moștenirea primită de la bunicul

Bunicul dvs politic, Ion Iliescu, s-a pomenit, la sfârșitul lui ’89, cu un popor bolnav în brațe. După patruzeci și cinci de ani de comunism, pacientul avea febră peste 40 de grade. Orice bun patriot ajuns în locul primului președinte liber ales ar fi încercat să joace rolul medicului. I-ar fi predat bolnavului primele lecții de democrație, l-ar fi învățat primele noțiuni de piață liberă și ar fi încercat să-l facă să se obișnuiască, încet-încet, cu lumina, prea tare după atâția ani de umilință, a libertății. L-ar fi integrat, pe scurt, într-un vast program de recuperare.

Dar bunicul dvs (ales în mod liber de bolnavul febril) a preferat să-i crească bolnavului febra și să-i sporească delirul. Singurul lucru care l-a interesat a fost să le asigure celor care ne inoculaseră virusul înainte de 1990 o aterizare lină pe celălalt mal al istoriei. Avea nevoie în continuare de febra noastră. Cu un popor incult politic, ținut decenii la rând departe de orice decizie, poți face orice. Și mai ales, vei fi sigur că-l va vota ani la rând, ca salvator, pe cel care nu va face decât să-l îmbolnăvească mai rău.

Așadar, „bunicul” n-a vrut să facă din poporul român o societate de alegători liberi într-o democrație matură, ci o masă de manevră în mâna unui partid unic, dusă cu zăhărelul pomenii de la un ciclu electoral la altul. Ce nu face un om sărac pentru un litru de ulei, pentru o masă în curtea bisericii, pentru un bal al primăriei cu mici și sarmale? Sărăcia este un ingredient esențial în scenariul manipulării. Oamenii săraci nu pot gândi dincolo de ziua de mâine, nu fac planuri, nu caută soluții. Oamenii săraci pot fi lesne introduși în ecuația lui „a cere” și „a primi”.

Așadar, bunicul dvs i-a crescut bolnavului febra, i-a cultivat maladia, a continuat să-l țină cu mințile sucite. Și toate astea spunând că, „om de stânga” fiind (inexact: un comunist nu e niciodată om de stânga, ci de extrema-stângă),  moare de dragul poporului. A dat drumul peste țară armatei de activiști și securiști ajunse cu bine, cum spuneam, pe noul țărm al istoriei. S-au uitat o vreme, temători, în jur, și-au pus o vreme piciorul în ghips, s-au lămurit cum stau lucrurile, apoi și-au aruncat vechile uniforme de „activiști” și au reapărut radioși la rampă: acum purtau costume de „democrați” și „oameni de afaceri”.

Primul lucru pe care l-au făcut: preluând canalele de comunicare ale societății, au folosit sistematic sofismul ca mod de manipulare. Orice tentativă de lustrație a fost denunțată ca „vânătoare de vrăjitoare”. Le-au creat investitorilor  străini, concurenți nedoriți, portretul de „capitaliști rapace” și au ridicat împotriva lor scutul demagogic al formulei „nu ne vindem țara!”. Aceste cuvinte magice le-au permis s-o acapareze ei și, obiectiv vorbind, au condamnat la subdezvoltare economia României. Împotriva celor care ar fi putut juca rolul de medic al societății, au pus „masele muncitoare” să strige „moarte intelectualilor!”. Sub pulpana lungii  guvernări iliesciene a înflorit corupția și s-a născut baronetul României, „capitalismul de cumetrie”, cum l-a botezat atât de inspirat dl Iliescu însuși, tot el, apoi, asigurându-i toate condițiile ca să se dezvolte. Au pus, și au ținut sub control politic până în ultima clipă, justiția țării. Au pronat cu toții pacea socială („un președinte pentru liniștea noastră”), care nu era altceva decât privilegiul acordat noului activ de partid de a fura în liniște și impunitate.

Pe această temelie a așezat „bunicul” dvs tranziția. Cine ar putea să numere exact deceniile cu care a întârziat el România să  apuce pe drumul bunăstării și al civilizației? Cine ar putea să măsoare întinderea răului inaugural pe care ni l-a făcut?

Exploatarea febrei pacientului

Trecând la conducerea  PSD-ului, ați preluat această moștenire. În fapt, un imperiu al corupției și furtului organizat, producând pentru populația României, „ceas de ceas și clipă de clipă”, sărăcie și dezolare. Fiul spiritual al dlui Iliescu și tatăl dvs politic, Adrian Năstase, i-a întărit granițele, punând la punct tehnicile profesioniste de drenare ale banului public în buzunare particulare. Ați preluat bolnavul bine îmbolnăvit. Aveați de făcut două lucruri. Mai întâi, trebuia să-i administrați în continuare drogul febrei, al pomenii și al minciunii. Dar, mai ales – și asta vă punea de la început o uriașă răspundere pe umeri – să le redați jefuitorilor de bugete aflați în vârful ierarhiei, pe lângă certitudinea conservării surselor de îmbogățire, și siguranța că se vor bucura, netulburați de justiție, de rodul furturilor trecute, prezente și viitoare.

Și prilejul nu s-a lăsat așteptat. Ne pregăteam să ieșim din criză. Eram cu toții la greu. Fără „măsuri de austeritate” se pare că nu prea aveam cum s-o scoatem la capăt. Știați și dvs prea bine că altă soluție nu exista. Ar fi fost – momentul acesta de opintire pentru o țară întreagă – o minunată ocazie de conciliere politică a societății și un început de reconstrucție a României. Într-un context ca acela, adversitățile politice ar fi trebuit să amuțească o vreme. Dar, în loc să vă pese de noi, ați mai crescut febra pacientului cu un grad. Ați ațâțat în mod cinic și sălbatic populația împotriva celor care, pentru a ne scoate întregi la mal, se văzuseră constrânși să ia măsuri nepopulare. Au făcut-o știind foarte bine că opoziția îi poate transforma  în victima unui populism la îndemână. Ați avut lipsa de fair play să recurgeți la el. I-ați demonizat pe cei care, alegând să scoată țara la liman, știau prea bine că riscă să se înece ei. Din acel moment, eliminarea lui Traian Băsescu, tăietorul-de-pensii-și-salarii, a devenit și a rămas singurul punct în programul dvs politic. N-ați pierdut ocazia să-i dați în cap adversarului când era cu mâinile legate. Încercarea disperată de a-l da jos nu era altceva decât un mod de a împacheta în „bine național” spaimele care vă bântuiau fără încetare. Erați terorizat pur și simplu de gândul unei justiții scăpate total de sub control politic. În locul unei solidarizări politice la greu, care v-ar fi legitimat pentru prima oară după 1990 ca un „partid pentru țară”, și nu ca unul al răului organizat, ați preferat să sădiți, în mințile noastre febrile, fantasma dictatorului. De fapt, n-ați făcut decât să lipsiți România de punctul ei intern de echilibru. De când ați preluat guvernul, România nu mai e guvernată. Combinațiile de gașcă, pe care le numiți „politică”, vă acaparează tot timpul. Iar pe noi ne țin cu sufletul la gură și ne dau senzația că ne aflăm în epicentrul unui cutremur perpetuu.  Ne-ați furat direcția în care trebuia să mergem. Ce s-a petrecut în vara lui 2012 reprezintă, după mineriadele „bunicului”, cel mai neprietenos act la adresa poporului român. Ați fost atunci leit băieților răi din Portocala mecanică. Păreați un huligan adolescent scăpat în magazinul de porțelanuri al fragilei noastre democrații. Ați spart cu bâta obiecte prețioase, arse la foc mocnit, ani la rând, în cuptoarele renașterii chinuite ale acestui popor. Tot ce se căznise să iasă cu greu la lumină – Curtea Constituțională, Avocatul Poporului, Institutul Cultural Român, Parlamentul însuși (ați încurajat migrarea subvenționată a politicienilor de la un partid la altul) – a fost făcut zob în câteva zile.

Vin alegerile

Iar acum suntem în preajma alegerilor prezidențiale. Febra  pacientului trebuie exploatată din nou la maximum. O vreme, i se aduce acestuia la pat pomană. „I se dă.” Ca și pe vremuri. „Ce se dă aici?” era întrebarea standard pe care o punea orice trecător când vedea o coadă. Și dacă socotea că are vreo șansă „să primească”, se așeza și el la coadă „să i se dea”. O, „se dădeau” de toate! Partidul, în grija și iubirea lui pentru noi, ne dădea când pâine, când ouă, când brânză, când schelete de pui. Câte puțin din toate, pentru ca instinctul foamei și al vânătorii să fie mereu în alertă. Iar noi „primeam”, când primeam,  pâine, ouă, brânză, schelete de pui. În aceste condiții, mărfurile încetaseră să fie mărfuri, iar banii ajunseseră o formalitate. Se umbla cu banii într-un buzunar, și cu punga de plastic pliată în celălalt buzunar. Esențial era să poți face ceva cu banii și punga. Iar când făceai, pentru că totul avea alura unui hazard binevoitor și a unei generozități al cărei autor rămânea în umbră (știai, doar, că e „Partidul”), nu te puteai desprinde de senzația că ți „se dăduse” și că „primiseși”. Evident, ceea ce ni se „dădea” și ceea ce „primeam” era o infimă parte din ceea ce ni se lua.

Și dvs luați din banii noștri și-i dați fără să ne-ntrebați ce vrem să se facă cu ei. Îi dați sub formă de „alocații” lăcașelor de cult,  primăriilor comunale, copiilor de etnie romă – toate astea în plină campanie electorală.  Evident, pentru toată acestă generozitate țintită, practicată pe banii noștri, primiți voturi. În fapt, ați alocat o parte din banii noștri alegerii dvs ca președinte. Slujbașii clerului sunt tranformați în agenți electorali, primarii își conduc plutoanele rurale la vot, etnia romă își face peste noapte partid și declară pe față că „vă așteaptă la negocieri” și vă „sprijină”. În preajma alegerilor, folosind banii publici, v-ați pus astfel la punct o adevărată armată electorală făcută din preoți, romi și primari. Ce democrație e asta și ce „cursă electorală”, când unul dintre candidații la prezidențiale ia startul avantajat de funcția de prim-ministru și-și cumpără din bugetul de rezervă al țării alegători și agenți electorali? Până și locuitorul ultimului cătun ar trebui să țipe de indignare.

Dar lucrul cel mai grav este că ați ridicat la rang de politică de stat cea mai teribilă formă a ne-patriotismului: populismul. „Mândri că suntem români”? Într-un moment în care România se află în coada clasamentelor europene la mai toate capitolele importante ale vieții (civilizație, salarii, sănătate, educație, mediu, șosele…)? Mândri că suntem români putem fi când ne gândim la domnitorul Cuza, la Brătieni, la Carol I, la Spiru Haret, la Carol Davila, la Regina Maria, la Eminescu și Caragiale, la Cioran și la Mircea Cărtărescu, dar nu la Ponta și la guvernarea lui. Când unul dintre noi ridică glasul să spună în ce hal ne-a adus țara clasa politică a tranziției, e denunțat de corul huiduitorilor de profesie ca nepatriot. Nu patriotismul de paradă e pus în discuție. Nu participarea ipocrită la hramuri și la plimbări de moaște e nepatriotică.  Nu anexarea politică în emisiuni de televiziune a unor copii medaliați la concursuri de gimnastică sau la olimpiade de matematică e nepatriotică.  Nu menținerea în analfabetism a populației e nepatriotică. Nu surparea permanentă a instituțiilor statului de drept și oblăduirea borfașilor sunt nepatriotice. Arătați cu degetul sunt cei care îndrăznesc să spună că se întâmplă toate astea. Și care o fac pentru că sunt răniți de moarte de imaginea unei populații care bântuie prin lume, fugind unde vede cu ochii de o țară devastată de hoție, circ și minciună.

Final neașteptat. Un prinț shakespearian pe drumul Damascului

Am obosit să vă scriu. În momentele în care nu mai văd ieșire din urâțenia în care ne faceți să trăim și pe care vreți s-o instalați de-acum în inima vieților noastre, îmi imaginez o miraculoasă convertire. Îmi spun că aveți toate datele să faceți cel mai formidabil salt: să deveniți din persecutor al binelui – misionar al lui. Încerc să vă tentez, încerc să vă conving. Ascultați.

Cine servește răul în mod călduț, meschin, nespectaculos nu are de unde se converti. În schimb, cine e instalat în epicentrul lui – cine minte la scară mare, fură doctorate, face zid în jurul jefuitorilor de țară și-și pricopsește anturajul – are din plin terenul solid pentru a executa saltul mântuirii  sale. E nevoie de întreaga vizibilitate a răului, pentru ca binele să poată apărea la lumină prin contrast, ca forță eliberată. I-am invidiat întotdeauna pe cei care au ajuns să pășească pe drumul Damascului. Pentru că acolo alchimia morală e mirifică. Noi, ceilalți, trăim o viață întreagă zidiți în mediocritatea păcatelor noastre, pe care încercăm s-o domolim din când în când cu câte o faptă bună la fel de mediocră. Măreția binelui, în schimb, apare când ea se opune unui rău măreț venit nu din afară, ci din chiar viscerele lui. Dinlăuntrul aceleiași persoane. Nu cred să existe fericire mai mare decât să trăiești ziua în care simți cum pleacă demonii din tine. Închipuiți-vă cum arată o inimă care bate diavolește în slujba tuturor netrebniciilor lumii, schimbând deodată direcția bătăilor, cu aceeași patimă și forță, întru alinarea suferințelor omenești.

Dvs aveți toate datele pentru a realiza o răsturnare de proporții. Poporul român, când nu știe să iasă din impas, așteaptă o minune. Nu vreți dvs să-i furnizați minunea asta și să deveniți opusul a ceea ce sunteți? Nu vreți să fiți ca Henric, prinț de Wales, fiul regelui Henric al IV-lea? Cel pe care prietenii de beție și de netrebnicii cu care se-nhăitase, burduhănosul Falstaff în primul rând, maestrul lui în stricăciune, lăudăroșenie, minciună și depravare, îl numeau Hal?  Cel despre care regele se întreba de unde anume se adunaseră în fiul său „atâtea patimi josnice, nevrednice, murdare, deșănțate, de unde-atât noroi? De unde cârdășia cu haimanale fără căpătâi”? Hal, cel care în preajma morții tatălui devine opusul său, cel care se transformă în prințul Henric, iar care din clipa în care își pune, ajungând Henric al V-lea, coroana pe cap, îi spune lui Falstaff, vechiului dascăl al depravărilor sale, ca „sub strășnicia morții, să plece la zece mile” de palatul său? Povestea asta e una dintre cele mai frumoase din câte se află în piesele istorice ale lui Shakespeare.

Nu sunteți tentat, o clipă, să intrați în legendă, ca prințul Hal, pe poarta unei miraculoase convertiri? Să vă trimiteți socrul și pe ceilalți dascăli ai depravării, care v-au stat alături în toți acești ani, „la zece mile” de locuința dvs? Vă dați seama ce show la scara istoriei ați putea regiza? Sunt tentat să spun acum din nou, așa cum am spus la capătul unui Apel pe care l-am scris în ultima zi a anului 1989: „Iar dacă veți da curs acestei chemări, veți primi recunoștința noastră. Vă vom iubi”.

Iar dacă nu puteți, atunci nu-mi mai rămâne decât să vă rog să vă îndurați de noi. Fie-vă milă de noi, domnule Ponta! Nu faceți să vină năpasta peste România, ajungând dvs președinte al ei! Nu cred că în halul în care e acum, țara noastră ar suporta lesne lespedea răului pe care vă pregătiți să o așezați, pentru câțiva ani buni, peste ea. Nu ne lăsați să apucăm pe drumul lung și ocolit al „terapiei Ponta”, la capătul căreia, dacă am mai exista ca popor, nu ne-am putea vindeca decât după ce vom fi băut până la capăt din paharul tuturor amărăciunilor noastre.

Distribuie acest articol

476 COMENTARII

  1. Intrebarea este cu cine va vota d. Basescu in turul 2 ( daca va vota ?!). Asta va decide soarta alegerilor.

    Inca odata, d. Basescu este exact in pozitia care ii convine.

  2. Votez Monica Macovei. Ea o sa lase DNA-ul sa isi faca treaba si ca urmare Ponta o sa ajunga la puscarie acolo unde ii este locul. Dupa el o sa urmeze si restul mafiotilor din PSD. Acum romanii o sa arate cat de mult apreciaza curajul, caracterul si corectitudinea. Sper sa iasa Monica. E o ocazie unica pentru Romania sa devina un stat civilizat. Sau sa faca un pas mare in directia asta. Si un element f important in drumul asta este DNA, care trebuie sa ne scape de mafiotii care ne tin practic in saracie.

  3. Multumesc dle.Liiceanu, tot respectul, dar nu cred ca acest articol este folositor pt ponta, acest articol trebuie sa ne mobilizeze pe noi, in primul rand pe cei care l-am citit. Situatia prezenta a tarii este efectiv disperata si trebuie sa o alegem pe MONICA MACOVEI si sa spunem cat mai multor persoane care nu stiu prea multe despre dansa, ca este cel mai potrivit presedinte.
    M-am gandit la o solutie pt cei care au fost obisnuiti sa li se dea si ii avem in preajma noastra sa le oferim ceva si sa-i trimitem la vot, apoi sa le spunem cum au fost momiti cu banii lor.
    De fiecare dintre noi depinde ca dna Macovei sa iasa din primul tur. Doamne ajuta-i pe romani.

  4. Domnule Liiceanu, aveti toata admiratia mea !

    Din pacate, noi ca natie, avem nivelul pe care il avem (aici vorbesc de o majoritate covarsitoare).
    Aceasta majoritate este tinuta in intuneric intelectual cu buna stiinta (a se vedea educatia de astazi), pentru a fi usor de manipulat.
    Eu unul, vreau sa schimb conducerea tarii. Vreau o conducere pentru Romania! Da’ cum naiba sa o schimb cand votul meu face exact cat cel al unui agramat ?????
    Educatia este cheia !!!
    Pasii facuti in directia educarii maselor flamande si usor de prostit ne vor permite sa scapam de leprele de astazi.
    Va dura, dar eu unul o vad ca unica solutie.
    Un popor inteligent are un lider inteligent.
    Un popor de hoti, mincinosi si lepre, are un lider pe masura (evident, aici vorbesc despre aceeasi majoritate covarsitoare).
    EDUCATIA ESTE SOLUTIA !!!!
    Ce poate vota un prost, daca nici macar nu poate intelege implicatiile alegerii pe care a facut-o ?
    Si aia, grevata de o penibila masa electorala in curtea bisericii, sau a caminului cultural…
    Un popor educat va fi puternic. Unul agramat va fi mereu o simpla masa de manevra.

    Petru din Mures

    • Asteptam de atit de mult timp ca un intelectual pretuit sa ia atitudine , sa atace, sa analizeze o situatie grava, (din pacate sunt inca foarte multe situatii grave)!
      Domnule Liiceanu, frumoasa atitudine!

      Este minunat sa constat ca inima romaneasca bate pentru dreptate si adevar si mai are vlaga pentru profunzime!

      Domnul Petru din Mures, Aveti dreptate! Societatea romaneasca ar trebui sa treaca printr-un program de reeducare nationala. Asa cum exista despagubiri pentru pagube de razboi, cum exista retrocedari, etc., tot asa ar trebui platit un program de reeducare dupa anii abrutizarii comuniste.
      EDUCATIA este trasatura umana care face o societate sa prospere in toate aspectele vietii, politic, economic, social, cultural… Un om prost educat ia decizii proaste, nu are scrupule, nu e demn, nu este loaial, un politician prost educat, distruge o tara.
      Daca numarul needucatilor este o majoritate, dezastrul national este o progresie geometrica de nestavilit.
      Ma intreb, oare, chiar trebuie cuiva o natiune educata, care sa isi dea seama repede atunci cind este inselata, umilita, nedreptatita?!
      Nu este mai usor sa profiti de o natiune care este tinuta in intuneric (chiar la propriu!), care nu stie ca plateste un litru de lapte mai mult decit in Vestul Europei, care inca nu are strazi pavate , nu are spitale si scoli curate, azile pentru copii si batrini salubre, apa potabila nu este peste tot o normalitate?

      Cit de analfabet poate fi un analfabet ca sa nu inteleaga ca este cumparat votul lui cu o pereche de sosete, ori o galeata (era Geoana!, Nastase), ca sa fie pacalit si lasat in continuare in saracie si mizerie?

      Cum nu a indignat pe nimeni cind voturile s-au manipulat, nu si-a dat nimeni seama ca atunci cind cineva fura voturile , nu are intentii cinstite?!

      Educatia, bunul simt, stau la temelia constiintei.
      Fara educatie, cinste, patriotism, (bine ar fi si cultura!), trasaturi bine conturate in personalitatea unui candidat la conducerea tarii, NU TREBUIE SA FIE ALES !

      NOROC, TARA FRUMOASA, BOGATA SI IUBITA DE NECINSTE !!!

  5. Buna dragilor !
    Am citit si recitit acest MAGISTRAL articol al distinsului Prof. Liiceanu si parca inima si sufletul meu imi da ges sa ma gasesc intrutotul de partea D-lui Profesor si ca sa fiu pe intelesul tuturor, Dl. Prof. a scris exact dupa inima mea si a multora dintre d-voastra.
    Se comenta aici de catre cineva, ca dl. prim ministru V.V.Ponta NU va citi aceasta ,,sfanta ,, scrisoare, desi e ,,deschisa,,, daca mai are inima si suflet romanesc cum se ocoseste ca are, atunci ar trebui s-o citasca. Daca va urma si sfaturile D-lui Profesor, atunci socotesc ca are si minte multa.
    Dar sa luam si in calcul varianta ca n-o va citi, atunci dragii mei, haideti sa i-o citim noi.
    De ce sa nu poata fi citita de la un post de televiziune in direct, la o ora de audienta maxima si nu odata ci de mai multe ori, pana cand si domnia sa(V.V.Ponta) o va invata pe de rost si poate asa bunul Dumnezeu isi va intoarce fata spre Romania
    Uitati-va la ROMANIA, o tara cum putine sunt pe pamant, avea TOT ce vreai, ce a mai ramas din ea ?
    Doamne, scapa-ne de H O T I !

  6. Tulburător. Deprimant. Și electoral, totodată. Sincer să fiu, pe vremuri nu înțelegeam prea bine de ce își lua lumea tălpășița din România. Văzându-l, însă, pe numitul Ponta încadrat de „cumerii” săi, Dragnea – zis fonduri europene și de generalissimul Oprea – alias multe alte fonduri, îmi vine un chef nebun să nu rămân ultimul – cel care stinge lumina. Sunt, totuși, prea sărit de vârstă pentru asemenea aventuri.
    Domnul Liiceanu, cu o logică impecabilă și scriitura-i aferentă de mare clasă, ne-a oferit o radiografie excepțională a Imberbului, Întîiul copist al Țării. Sub președinția sa, România se va numi, probabil, Plagiatoria. Mă simt, deja, copleșit de jenă că ăsta va fi și Președintele meu, așa cum îmi dă junghiuri hăpt prin perineu gândul că dl Băsescu a fost (am scăpat și de asta, dar l-om regreta poate) cel mai reprezentativ exemplar al acestui popor. Dacă subțirelul la caracter va ajunge Președinte (și are prima șansă, desigur) se va confirma, iar și iar, că avem conducătorii pe care ni-i merităm. Am aici în vedere pleiada de „somități” pe care ni le-am administrat democratic după 1989, sedându-ne noi înșine (cei mai luzări) cu iluzii, minciuni și iar minciuni… Unul mai breaz ca altul – ceata lui Pițigoi, tragi în unu… și apare imediat altul de aceeași factură, ori mai hulpav. Ei sunt, de fapt, același corp, în diferite stări ce agregare – de la Bolșevic, la Bețivan, a tunat și i-a adunat. Faptul, însă, că asemenea indivizi au condus și se vor înstăpâni peste România nu le este imputabil. Și-au pus mintea cu proștii și le-a ieșit de fiecare dată.
    Spunea George Orwell: „Un popor care votează corupți, impostori, hoți și trădători, nu este victimă! Este complice!”. Deci, cultura politică a românilor, situată ca nivel sub genunchiul broaștei, prețul hilar la care ne vindem (ulei, zahăr, tacâmuri, rahat mâcat pe nerăsuflate, Lukoil), dar, mai ales lipsa de modele pozitive, ne-au transformat într-o turmă insensibilă. Dai cu parul și nu reacționăm. Mai este vorba, aici, și de faptul că unii sunt complet deziluzionați, iar alții, care ar putea face bine, nu intră în troacă, din groaza de a nu se compromite definitiv. Fiindcă, orice creatură serioasă, bătută eventual de gândul de a face politică în alt mod decât cel „tradițional” ar sfârși smotocită zdravăn, de nici n-ar înțelege de unde i se trage. Păi, te poți pune cu personalitățile emblematice pentru destinul ratat al Țării: Ilici, Adi, Pontu, Hrebe, Băse, Tîrfulina, Bețivanca etc., șamd. „Ce-i mâna pe ei în luptă?” Pohta ce-au pohtit transpartinic – bani și putere, ce altceva.
    Articolul dlui Liiceanu este, din păcate, unul de partizanat tipic, realizat pentru un context determinat. Croit, dacă nu într-o logică electorală de genul „bate șeaua să priceapă iapa”, se află cel puțin sub ștanța simpatiilor directe, pe care are tot dreptul să le afișeze. Presupun că și-a propus să-l dezbrace în pielea goală pe Zmecher pentru ca, pe principiul țoalelor comunicante, să acopere goliciunea altor persoane. Și a reușit perfect. Dl Băsescu apare, însă, ca providențialul cavaler în trântă dreaptă cu pensiile și salariile. La dl Liiceanu, cel puțin din câte am auzit despre domnia sa, chiar aș avea pretenții. Îi chiar găsiți, cumva, dlui Băsescu un atribut pentru care ar putea rămâne în istorie, altul decât, spre exemplu, cele din seria următoare: Cel Machitor, Gîlcevitor, Îmbârligător, Înblonzitor…
    Și aici revin la ideea privitoare la absența modelelor ca motiv al dezorientării noastre. Din păcate, intelectualitatea națională, câtă o mai fi (mă refer la elite) este perfect disimulată în mediu. Și nu mai bună decât ansamblul societății. Unii au nostalgia operelor de sertar pe care nu le-au scris, alții sunt turtiți sub povara frustrărilor și se simt neînțeleși, dau ochișorii pe spate la fiecare obstacol, înjură neamul abject care-i suportă, nu-și găsesc rostul etc. Formată fiind această clasă din oameni, face tot ce este omenesc – adică, printre altele, urlă ca lupii din haita la care se afiliază. Sau se mută lejer cu arme și bagaje dintr-o tabără în alta. Ce să mai înțelegi sau să înveți? Oricum, au pierdut rolul de repere, de luminători ai poporului. Așa încât, acum, în absența liderilor veritabili de opinie, a spiritelor libere, a spinărilor nefrânte, a demnității incontestabile și moralității neîndoielnice, eu, cel puțin, pot decât să percep articole de felul celui creat de dl Liiceanu din perspectivă pur estetică, dar nu mă mișcă, fiindcă scopul îmi sare drept în ochi. Din nefericire, nu există în politica și viața publică din România, ori nu apar la lumină, ori nu știu eu (ceea ce este foarte posibil), oameni exemplari, curați, verticali, electrizanți, români, care să știe și să vrea să facă bine pentru Țară și pe care să-i urmezi până-n pânzele albe. Din cei care candidează acum nu ai ce să votezi! Sunt toți o apă și-un pământ, numitorul lor cel mai comun fiind că fiecare în parte este contestabil, fără excepție. Chiar s-o fi epuizat stocul de creaturi serioase? În actualul context, clasa politică nu mai poate furniza oameni credibili, fiind epuizată moral. Așa încât, abia acum aș înțelege rolul lustrației – jos de la butoane toți cei care au făcut politică după 1989. Altfel, sistemul se va replica la nesfârșit.
    Așadar, din punctul meu de vedere, dl Liiceanu atacă numai o parte din problemă, o rămurea. M-aș fi așteptat să îl văd repezindu-se cu toporul în inima răgăliei, a putregaiului. Niciun cuvânt, însă, despre „altera pars”. Dar nu stabilesc eu temele articolelor și politica editorială. Fiecare scrie ce vrea, pentru cine vrea și, uneori, și ceea ce dorește să audă clientul. Oricum, până la alegeri ar fi timp pentru completarea insectarului.

  7. Toata stima, domnule Liiceanu, pentru acest act de salubritate morala! Cred ca si Ponta va multumeste in sinea lui. Abia acum a aflat si el cine este si ce reprezinta cu adevarat. Dar asta nu-l va impiedica sa se catzere acolo unde nu-i este locul. Daca se va intampla asa ceva, vina nu este a electoratului de stanga (care are motivele lui sa voteze cu omul partidului hotilor), ci a „exigentilor” de dreapta, care sunt „dezamagiti de toti politicienii”, astfel ca, in ziua votului acestia sunt „ocupati cu treburi mult mai importante”, iar a doua zi privesc stupefiati rezultatele si blestema!
    Eu cred ca trebuie sa dam votul candidatului de dreapta celui mai bine plasat, pentru a-l promova in turul ll si apoi pentru a-l scoate invingator. Si acest candidat este Johannis. Altfel, risipim voturile si facilitam accesul in turul ll al lui Tariceanu sau Melescanu, iepurii lui Ponta!

  8. Excelent articol , f bine scris , prezentat , redactat.Numarul mare de vizualizari si de comentarii arata interesul si reactia romanilor la acest articol .
    O sa vedem interesul si reactia …..lui Ponta ?
    toate cele bune !! Mircea I (Dublin , Irlanda)

  9. Domnule Liiceanu,
    Aveti si acum, ca si in multe alte ocazii, o pana magistrala. Tare as dori sa am puterea dumneavoastra de exprimare si de analiza.
    Dar v-as ruga sa-mi permiteti un comentariu:
    Articolul este „pentru contra”. Domnul Ponta NU ESTE BUN. Din ce spuneti, agreez si subscriu! Dar asta NU REZOLVA PROBLEMA PRESEDINTELUI. Nici a Romaniei.
    Sincer vorbind, sunt disperat vazand cat de cumplit de jos au evoluat oamenii politici. Pe vremuri un Bratianu sau Maniu (este doar vorba de nume generice, poate aveau si ei „bubele” lor) aveau lupte ca sa castige alegerile (inclusiv echipe de „mardeiasi” !!!), dar AVEAU DORINTA SA DUCA ACEASTA TARA MAI SUS ! Din ce se face azi nu reusesc sa gasesc nicaieri macar umbra acestor idei.
    Este adevarat ca politica fara bani n-ai decat sa incerci, dar nu vei reusi sa faci. Adica sa castigi. Deoarece media (nu media populatiei, ci mass-media) este extrem de eficienta in manipulare, fiind la randul ei manipulata… extrem de eficient.
    V-as propune un „challenge”:
    Hai sa incercam sa ne incordam muschii mintii si sa imaginam mai intai, sa realizam un proiect apoi, sa finalizam cu implementarea (ceea ce ar fi un triumf nemaipomenit) pentru urmatorul lucru:
    ***** CUM SA FACEM CA ROMANIA, tara pe care o iubim cu inima, nu cu declaratii sforaitoare, SA FACA PASII INAINTE pentru echilibru mai intai, pentru intelepciune mai apoi. Prin asta intelegand ca
    *** CEI CE NU MERITA SA NU MAI FIE BAGATI IN FATA (eventual mass-media isi poate aduce un aport terminand cu tziganiadele si trancaneli nesfarsite despre lucruri ABSOLUT INUTILE oamenilor cinstiti, care muncesc si „simt dureros ce e suta de lei”)
    *** In acelasi timp sa trecem de la negare la constructie, si sa gasim pe cei CE POT SI VOR SA FACA ceva bun pentru tara. Ca sa distrugi industria aeronautica, sa cumperi ca sa revinzi Petromidia si altele… avem destui experti. Dar oameni adevarati, care VOR ceva pentru tara… nimeni n-a auzit de ei, iar mass-media… e foarte ocupata cu pizipoance.
    –- Ce ziceti, puteti da o mana de ajutor pentru asta? Sunt convins ca nu numai eu v-as fi pe veci recunoscator!
    Incercand sa va laud articolul am venit cu o critica, dar poate asta va duce la mult mai mult decat la o discutie academica.

    Multumesc

    Sorin

    • @Sorin Gabriel
      Dl. Liiceanu a dat si ne da constant o mana de ajutor, cum ii cereti dvs. Cititi-i toate articolele de pe Contributors sau din Revista 22.
      Raspunsul la intrebarile si framantarile dvs. le veti gasi in platforma electorala a Monicai Macovei: http://macoveipresedinte.ro/ (cititi mai ales „decalogul”, programul ei politic: „sa nu ai alti stapani decat cetateanul”, „sa nu furi si sa nu risipesti banul public” etcetc), precum si in articolul dlui. Liiceanu: http://www.contributors.ro/cultura/manifest-pentru-monica-macovei-sa-credem-in-basmul-democra%C8%9Biei/
      Personal, de ani de zile astept sa am ocazia sa votez Monica Macovei. Ma bucur enorm ca e candidat independent, fara partid in spate. In sfarsit, am pe cine vota cu toata inima. Cum spuneam intr-un comentariu mai jos, a venit vremea sa se termine cu PSD-ul si partidele politice compromise – iar acum, duminica asta, avem ocazia sa nu-i mai votam pe corupti si compromisi. Avem ocazia sa votam un om bun, onest, muncitor, inteligent, integru, cu coloana vertebrala, care deja a facut enorm pentru Romania (a creat DNA-ul si ANI, ca sa dau doar un exemplu), caruia chiar ii pasa de tara si de cetateni. Avem cu totii ocazia sa facem concret ceva bun pentru tara noastra.

  10. Scrisoare este devastatoare dar nu-i este adresata d-lui copy-paste ci noua, poate ne trezim si mergem la vot, macar sa anulam votul ce ar ajunge sa echilibreze balanta.

  11. Subscriu in totalitate domnului Liiceanu si sper din toata fiinta ca tara asta va reusi printr-un miracol sa ocoleasca o intoarcere de 10 ani la epoca Iliescu & Co.

  12. Problema e cu declaratia repetata a lui Basescu „V.V. Ponta – profund corupt”, plus faptul ca are zeci de dosare penale, si bomboana de pe coliva, dezvaluirea ca Ponta a fost spion, cu toate ca era procuror, deci, ilegal, plus plagiatul, plus … etc. http://www.luju.ro/magistrati/dna/dna-pregateste-lovitura-impotriva-lui-ponta-numele-premierului-victor-ponta-a-fost-vehiculat-in-mai-multe-dosare-in-care-sunt-vizati-lideri-psd-sau-ministri-ai-guvernului-romaniei-oficial-prim-ministrul-este-cercetat-in-sapte-dosare-dintre-care-cinci-la-p sau aici: Senatorul Valer Marian, fost membru P.S.D., afirma că are informații conform cărora Victor Ponta a fost racolat ca ofițer acoperit și instruit în acest sens în perioada 1997-1998, când era Procuror: http://www.ziare.com/victor-ponta/presedinte-psd/senator-ex-psd-ponta-a-fost-racolat-ca-ofiter-acoperit-in-97-98-cand-era-procuror-1322688 Atunci de ce nu se iau masuri mai dure contra lui Ponta, nu a lui Klaus, care are cateva probleme marunte, ne-penale. Iata cateva puncte majore contra lui Ponta: https://www.youtube.com/watch?v=nrP5uegiElg

  13. Va foarte multumim , D-le Liiceanu , pt. aceasta scrisoare intredeschisa , speram sa-l puna pe Plagiator cu botu pe labe .Cu toate ca nu prea are el treaba cu de-astea .Doar ca portretul acesta se potriveste cam multora , nu doar politicieni , ba chiar , prea multora dintre noi .Dar si toate aceste coment. sint extrem de pertinente , demonstreaza ca societatea noastra e pe calea cea buna , pe cale de a se insanatosi , cu atitia pasionati de liter. si filozofie .La multe dintre ele mi-au dat lacrimile .Sa dea D-zeu ca o se ne vindecam .

  14. Demn de lauda acest articol, chiar daca el vine putin cam tarziu ! Puterea de a ne alege presedintele este inca la noi, cu toata manipularea existenta a haitelor care se lupta acum pentru putere ! Haideti la vot ! Haideti la vot ! Haideti la vot fratilor, sa ne salvam tara si poporul de un dezastru. Asa sa ne ajute DUMNEZEU, Amin, Amin, Amin.

  15. Degeaba….nu e el problema….e populatia indobitocita…suntem prea putini care doresc o Romanie prospera pentru toti romanii, in care valorile sa fie recunoscute si apreciate. N-avem nici o sansa din cauza majoritatii.Cand ma uit la cati o sa-l voteze, la ce creier spalat au, ma apuca groaza. Am plecat din Romania cu gandul sa ma intorc intr-o zi dupa ce pot sa imi permit o paine mai dulce acasa in tara mea….sunt din ce in ce mai departe de intoarcerea in Romania….nu din cauza clasei politice….ci din cauza specimenelor bipede majoritare in tara mea care isi doresc o Romanie murdara, o Romanie a asistatilor sociali, a persoanelor care primesc fara sa transpire o lcrima sau nu citesc o carte. Doamne ajuta!

  16. Dumnezeu si destinul ia dat o sansa unica de a fi mandria copiilor sai, urmasilor sai, poporului sau si sa-i fie pomenit numele in generatiile viitoare …..dar NU !! Acest plävan malai-mare, mic in gändire si penibil in comportamentul sau infantil a ales deja,…. sa fie un hot ordinar, o rusine a familiei lui, o pacoste a tarii sale, un mincinos ordinar, impertinent, incompetent, obraznic, tupeist, retardat si inconstient de amploarea faptelor sale de care va da socoteala la un moment dat. Fereasca sfäntul de un asemenea blestemat pe capul tärisoarei acesteia. Felicitari din tot sufletul pentru un asa articol care este hrana sufleteasca pentru multi dintre noi.

  17. A venit vremea sa se termine cu PSD-ul si cu toate partidele care s-au aliat de-a lungul timpului cu PSD-ul. A venit vremea sa se termine cu toate partidele politice vechi, perimate si compromise din Romania. A venit vremea sa se termine cu mafia politica. A venit vremea sa se termine cu postcomunismul. A venit vremea cand poporul roman trebuie sa refuze sa mai voteze aceleasi partide invechite, toxice, penibile. Ne-am saturat sa auzim scartaind aceeasi melodie veche pe un patefon defect. Ponta insusi e deja la fel de invechit in rele precum „bunicul” Iliescu, melodia lui suna jalnic a mars funebru demodat, oricate glumite si bascalii ar suprapune peste. Nu ne mai puteti minti. Oricat lustruiti patefonul ala, tot sunete lugubre si penibile scoate. Traim in secolul 21, domnule Ponta. Avem nevoie de altceva, avem nevoie de nou, avem nevoie de firesc, de adevar, ne-am saturat de partide-fosila. Nu ne impresionati cu tineretea, cu pagina de facebook, cu raliurile, traim in vremuri in care minciuna nu mai are picioare deloc, totul e „in direct” si se vede, un portret photoshopat nu mai minte pe nimeni. Peste cativa ani, PSD-ul va fi un partid de trista amintire, asa cum e acum PCR-ul, stramosul lui direct. De ce sa ramaneti legat forever de numele acestui partid-deja-de-trista-amintire? Copiii si tinerii de astazi vor scoate maine PSD-ul complet din arena politica, sa nu va indoiti de asta.

    Ascultati indemnul domnului Liiceanu: „Poporul român, când nu știe să iasă din impas, așteaptă o minune. Nu vreți dvs să-i furnizați minunea asta și să deveniți opusul a ceea ce sunteți? […] Vă dați seama ce show la scara istoriei ați putea regiza?”

    Va dati, oare, seama? Aveti ocazia sa stergeti toate minciunile, sa rupeti toate legaturile. Smulgeti radacinile psd-iste, eliberati-va si fiti fiinta care ati putea sa fiti, taiati sforile trecutului, rupeti cu „familia” dvs. politica, nu simtiti cum va sufoca, va deformeaza, va forteaza sa fiti ceea ce sunteti acum, desi vi se pare ca va place, ca este ceea ce v-ati dorit dintotdeauna, ca va simtiti bine cocotat in varful unui partid-fosila? Nu v-ati saturat sa fiti dvs. insiva manipulat, chiar daca manipulati cu placere? Stim ca, lege a oricarei mafii, odata intrat in ea nu mai puteti da inapoi, nu mai puteti iesi din ea, ati trecut demult de „the point of no return”, dar dvs. mai aveti o sansa. Daca o faceti in direct la televizor, veti reusi. Discursul dvs. transmis in direct pe toate canalele media ar ramane in istorie cum nici un alt discurs de politician din nici o tara din lume n-a mai ramas: „Popor roman, a venit vremea adevarului. Denunt toate minciunile, manipularile, furturile…….. ” Spuneti adevarul. Va fi un discurs foarte lung si, la capatul lui, veti avea nu numai o natie in stare de soc si de gratie, ci veti face probabil inconjurul planetei.
    Aceasta ar fi spovedania suprema. Pentru ca, altfel, degeaba intrati in biserici si donati bani manastirilor: cat timp sufletul dvs. e imobilizat in minciuni, nici pe Dumnezeu nu il convingeti. Orice preot va poate spune ca, fara cainta, nu exista iertare nici la Dumnezeu. Pana nu iti ceri iertare „fata catre fata” celui pe care l-ai ranit, nici Dumnezeu nu te iarta. Aveti sansa de a va cere iertare poporului roman in direct. Salvandu-l, va veti salva.

    Cred ca asa trebuie inteles mesajul „finalului neasteptat” din articolul domnului Liiceanu.

    • …cu o singura eroare: nu „sa stergeti toate minciunile” ci, foarte important, „sa vi le asumati”. Minciunile nu se pot sterge.
      Altfel, comentariul meu de mai sus se poate intitula: „De ce votez Monica Macovei. Unul dintre motive”: nu are partid in spate, candideaza ca independent. A venit vremea sa se termine cu partidele vechi, compromise.

  18. un dus rece,chiar glacial , dar oare atinge si va avea efectul scontat in fata nesimtirii politice autohtone? Mi-ar placea sa fie de un bun augur ,acum, la o saptamana de prezidentialele mioritice.-.DOAMNE AJUTA SI DESTEAPTA POPORUL ASTA DIN SOMNUL INDUS !

  19. Stimate Domnule Liiceanu,

    Este IMPRESIONANT cat de bine l-ati caracterizat pe Domnul Ponta!!! FELICITARI!!!

    Cu deosebita consideratie,
    Stela Ramboiu

  20. Articol magistral detaliat facut de o personalitate literat ,filozof….descriere perfecta a personajului ,a momentului politic dar cum sa facem sa fie Mai visibil la tv ,in pres a scris a pe Internet ,eu l- am trimit pe Facebook si am dat share din placate for citi prietenii mei si ailtii ca ei care cunosc personajului si nu-l vor vota. Mai putea face ceva ? Speranta sunt tinerii indecisii care ar decide soarta tarii si a lor in turul doi !…..

  21. Imi este mare teama si am un regret enorm pentru familia mea ramasa de ceea ce o sa trebuiasca sa indure urmatorii 5 ani. Relativ la acest articol nu pot decat sa-mi scot palaria si sa fac o plecaciune pentru cel care a manuit condeiul. Sper ca ratiunea poporului sa schimbe ce trebuie schimbat si la timp.

    Cu multa stima,
    Alex

  22. Felicitari! Domnului Liiceanu in mod deosebit dar si cititorilor acestui articol. Se pare ca „nu s-a rasturnat caruta cu prosti in aceasta tara, daca mai sunt oameni care citesc astfel de articole (vad peste 200.000 vizualizari). Mai avem poate o sansa. Asa incat, va rog, dati mai departe, sa ajunga la cat mai multi oameni acest articol!

  23. Extraordinar si tulburator articol! Ce bucurie ca exista un astfel de OM ca dl. Liiceanu in Romania si ce tristete pentru ca exista atatia romani manipulati de PSD, care, chiar daca ar fi in privinta intelegerii textului precum „o vaca in fata poeziei lui Tagore”, ar putea exersa macar respect pentru asa o personalitate a societatii romanesti! Ce trist destin al neamului romanesc de dupa revolutie, manifestat in a adula numai mediocritati si a nu avea capacitatea la scara nationala sa recunoasca oamenii de valoare!

  24. Unde este reactia oamenilor de valoare din aceasta tara.?
    Numai Dl. Liiceanu are curajul sa-i stea impotriva acestui monstru.
    Da este deja un MONSTRU.
    Cineva spunea mai sus , sa nu-l trezim pe ponta ca _devine _ un monstru.
    El este deja un MONSTRU.
    Drumul Damascului nu va fi parcurs de ponta niciodata.
    SOCIOPATIE , acesta este diagnosticul!
    Medici psihiatri de pretutindeni , aveti cuvantul.
    Faceti ceva si salvati Romania !
    Poporul este orb, prostit de biserica cu moaste si minciuni , prostit de politic cu pomeni…si promisiuni , prostit de media voiculescu & ghita cu ura si minciuna.

  25. Nu stiu daca dupa atitea sute de comentarii va mai citi cineva (in afara celor platiti de la bugetul statului sa citeasca) acest comentariu al meu – dar totusi il scriu pentru a trece timpul. Nu pot spune ca am vreo simpatie pentru dl Liiceanu dupa ce l-a adulat atita timp pe Traian Basescu, dar de data aceasta ii dau dreptate – indiferent de motivele care i-au insuflat acest articol. Vreau sa exprim si eu citeva pareri: de ce nu-l vreau pe Ponta presedinte.
    a) ca Ponta este mincinos, reprezinta un fapt notoriu – dar Ponta are o caracteristica unica: el minte inainte sa deschida gura; adica, inainte ca gura sa se deschida, ochii lui ne anunta ca va minti;
    b) minciunile lui ma bintuie cind se lauda ca a reparat toate nedreptatile lui Boc – o fi reintregit el pensiile si salariile ciuntite de Boc, de care eu oricum nu beneficiam, dar banii pe care a inceput sa mi-i fure Boc nu mi-i i-a dat inapoi ci continua sa mi-i fure, plus ca politica lui privitoare la TVA este un alt furt;
    c) tot notoriu este plagiatul lui – dar imi aduc aminte ca Ponta, intr-un interviu dat unui ziar portughez (parca), spunea ca daca a plagiat, isi va da demisia; mercenarii lui Ponta de la Antena 3 tot amintesc declaratia (intr-adevar, nerespectata) a lui Traian Basescu de a-si da demisia in 5 minute in cazul in care va fi suspendat, dar pun batista pe tambal cind e vorba de declaratia lui Ponta; intr-adevar, s-au tras sforile ca acest plagiat sa nu fie declarat in mod oficial, dar el este evident pentru orice roman alfabetizat;
    d) nu-mi place tradarea, iar Ponta este un tradator; vecinul lui de palier, Emil Constantinescu, cel caruia inainte de 1989 , cind se oprea apa,ii cara cite o galeata de apa de la o pompa de linga blocul lor din Pajura, l-a impus, cu o vechime de doar 3 ani (impotriva legii) la Procuratura Generala („va plingeti ca nu aveti oameni, dar aveti oameni de mare valoare pe care nu stiti sa-i folositi” – a spus liderul zonal); ajuns la Generala, Ponta a inceput sa bata lumea in lung si in lat la tot felul de cursuri, care nu i-au folosit la nimic (ca procuror anticoruptie, a dat un singur rechizitoriu, dar fara succes, adica soldat fara condamnari);
    e) biografia lui are foarte multe pagini albe, la care nu sa nici un raspuns (nici macar unul plagiat);
    f) este un inversunat dusman al coruptiei „de la aia”, dar un aparator al coruptiei „de la noi”;
    g) desi nu a muncit niciodata (prin prisma „produsului” muncii lui, pot sa afirm asta), a strins o avere considerabila, dar vad ca nimeni nu s-a referit la asta (si nici la locuintele si masinile pe care le avea pe cabinetul de avocatura si pe care le-a vindut cu citiva ani in urma);
    h) incepind cu 1991, presedintii Romaniei (iar mai tirziu si principalii candidati la presedentie) au inceput sa bata drumul Ierusalimului, de fiecare data facind acolo promisiuni care se constituiau in acte de tradare a Romaniei; Ponta a fost cel care a facut un lucru nemaifacut pina atunci: a urcat in avion Guvernul Romaniei si l-a dus la o sedinta comuna a guvernelor roman si israelian – actul care cred ca reprezinta simbolul capitularii definitive a Romaniei in fata sionismuluui.
    Ar mai fi multe de spus (scris) dar eu, cam analfabet fiind, nu stiu ce urmeaza dupa litera h.
    Daca Dumnezeu mai iubeste Romania, Ponta nu va ajunge presedintele tarii. Dar mi-e teama ca Dumnezeu nu ne mai iubeste – nici nu mai are motive.

  26. Instinctul de supravietuire ar fi trebuit sa-i dicteze d-lui Ponta un demers diferit. Este EVIDENT ca vor fi probleme sociale majore, datorita unei polarizari excesive a societatii romanesti. Nu pot uita ce spunea Regele Mihai, si anume ca meseria de conducator nu se poate invata de oricine, oricum. O jumatate de secol de comunism au alienat genetic acest popor. Impostura ceausista a fost practic absorbita si integrata in ADN-ul acestui chinuit popor. E deprimant sa vezi cum calitatea conducatorilor post-decembristi a scazut de la an la an, de la mandat la mandat. Bineinteles, romanul are partea sa de vina, votind, incredibil dupa parerea mea, un comunist reciclat in deplina democratie si suficienta expunere la democratie pro-occidentala (Ion Iliescu, 2000). Vremea vorbelor a apus. Romania este confruntata cu probleme majore, existentiale, pe linga care moftul de a face ce vrem, ar trebui sa ne rusineze. Romanii sunt din ce in ce mai putini, mai putini educati (din lipsa de educatori, de mentori), deci din ce in ce mai usor de condus inspre scopuri obscure, straine de obiectivul primordial, pentru care a curs atita singe, romanismul. Ne rugam ca prostii ca un nesimtit, in persoana lui Ponta sa-si accepte, rusinat, vina, incompetenta, si caracterul precar. NU, dragi romani, asta nu se va intimpla!
    Uitati-va in oglinda si intrebati-va CE ati facut pentru tara. Nu confundati tara cu poporul sau cu cozile sale de topor. Mergeti sa va faceti datoria, luptati sa va convingeti persoanele aproapiate sa mearga la vot si responsabilizati-le! Nemultumitului i se va lua darul, fiindca Romania va fi slabita din lipsa de coeziune nationala. Nu va bazati la nesfirsit pe bunavointa tarilor din pactul nord-atlantic, e ridicol sa ne credem atit de importanti geo-strategic.

    Eu nu mai sunt in tara de mai bine de 10 ani, sunt un specialist realizat in State, insa visez sa ma pot intoarce cindva, sa pun umarul la reconstructia reala a Romaniei. Ca mine sunt multi, tot ce dorim sa vedem este dorinta romanului de ACASA de schimbare. Singuri nu vom putea face nimic, in ciuda unui capital colosal de experienta care il poseda Diaspora. Iesiti la vot, oameni buni, e timpul sa ne asumam raspunderea!

  27. Doua transformari simple:

    Cele doua mari dosare de coruptie care s-au declansat saptamanile acestea, aduc in discutie pagube fabuloase aduse statului roman. Va atrag atentia ca oamenii de rand nu au dimensiunea pagubelor (sunt prea mari pentru a fi percepute corect).

    M-au fascinat cele 43000 de hectare din dosarul Hrebenciuc – Paltin Sturdza, pentru ca stiam cat este un hectar (am prasit vreo 10 ani cele 1.5 hectare din mostenirea familiei). 43000 hectare=430 kilometri patrati. APROAPE DE DOUA ORI CAT MUNICIPIUL BUCURESTI.

    Dosarul Microsoft, mita vehiculata intre 20 milioane euro si sute de milioane de euro. Din 20 de milioane de euro se puteau cumpara 40000 de calculatoare (patruzeci de mii), la un pret mediu de 500 euro.

    Sa nu uitam ca dosarul Hrebenciuc se refera la fapte de coruptie incepute in 2013. In plina guvernare DOAR PONTA.

  28. Multumesc, domnule Liiceanu, pentru talentul cu care ati pus in vorbe indignarea ce striga in mine de cativa ani (sunt tanara, doar de asta sunt numai ”cativa”)!
    De v-ar asculta sfatul, de ar intelege poporul roman cu cine nu trebuie sa voteze!

  29. E buna si analiza !IMPORTANT ACUM e sa iasa la vot tot tineretul”luminat”!!!

    SINGURA exprimare democratica: VOTUL !!!

    Cred ca s-a cam dus vremea ..lamentarilor!

    Daca nu iesim din sastiseala,apatie si pasivitate,masina de vot”pesedista” ni-l va livra ca presedinte pe dl Ponta! (pensionarii comunismului,asistatii sociali,tinerele clone comuniste)

    Deci ,”curtea fiind luminata”,solutia momentului este: HAI LA VOT!!!

  30. Intrebare !
    Cine va conduce Guvernul (Romania) daca Ponta iese Presedinte ?
    Alegem pe Ponta si ne va conduce un necunoscut.
    Constitutia trebuie modificata !!!

  31. Hibridul / rezumat / teza de Doctorat

    A fost odata, o veverita timida cu ochi mari si curiosi, dublati de o pereche de ochelari, in spatele carora se ascundeau niste ochi ageri de naparca. A reusit intr-un timp record sa se urce in cel mai gros copac PSD’ist din zona, unde a inspectat fiecare vizuina si dupa ce a aflat mersul, a inceput sa zambeasca fiecarei vietati din copac si uite asa zambet dupa zambet, vietatile au ramas hipnotizate iar veverita noastra a reusit sa ajunga in cea mai inalta vizuina; de unde, uitanduse in jur a inceput sa lacrimeze privind cate bunatati sunt la picioarele ei si a tinut un mare sfat pentru a pune mana pe intreg regatul. Acuma deja detinand tot copacul, ghindele (pardon „ouale”), vizuinele cele mai inalte; veverita noastra s’a dezbracat de ochelari si blana aratandu-si in toata splendoarea pielea lucioasa de naparca si a inceput sa inlature tot ce statea in cale, in lupta pentru teritoriu.

    Morala…?

    este Biblica: trebuie sa zdrobim capul sarpelui

  32. Prefer un analfabet obiectiv decat un intelectual subiectiv.
    Ceea ce spun cuvintele frumoase de mai spus pot fi traduse intr-o singura propozitie.
    Nu votati cu Ponta. Pentru ca si el la fel ca Basescu este sursa raului din aceasta tara. Va rog sa cititi si printre randuri.

  33. Țara asta pe care o iubiți aici pe câteva pagini, domnule Liiceanu, suferă de două boli. Este măcinată de o afecțiune foarte gravă din interior, un fel de cancer(celulele băsiste se dezvoltă foarte rapid secătuind energia vitală a țării). Cealaltă boală, este tot un cancer, care încearcă la aceste alegeri, să pătrundă cu drepturi depline în inima tării. Teama dumneavoastră este provocată de cuiul cu care se poate scoate celalalt cui. Mai exact vă e teamă că acest cancer tânăr și înfometat va mânca pe lângă celulele încă sănătoase și pe cele băsiste. Eu sper ca cele două boli să se lupte până la anihilare și țara să intre în convalescență. Mai sper ca dumneavoastră să puteți veghea la însănătoșirea sufletului țării, în această perioadă post cancere. Nu trebuie să vă simțiți vinovat că ați înotat un timp în aceiași direcție cu rechinii. Oamenii de cultură trebuie să și trăiască.

  34. Va multumesc domnule Liiceanu pentru ca aveti incapatanarea de a va iubi tara pe mii de pagini (pentru stiinta celor care nu citesc dacat presa).
    Multi spera ca ne va ajuta Dumnezeu, dar eu va impartasesc disperarea: pentru ca am vazut cu ochii mei alai de romani, in timpul inconjurului bisericii in noaptea de pasti, care nu au urmat traseul consacrat, urmat de ceilalti, ci au luat-o pe scurtatura…prinzand in felul acesta si un loc mai in fata, langa biserica, privind cu superioritate la fraieri…
    Conducatorul ales ne reprezinta.
    Nu pot sa cred ca suntem astfel si ne expunem gunoaiele drept stindarde!

  35. domnule profesor, asa imi place sa va categorisesc, va multumim ca vocea dv. se simte auzita( oare de ce singura, caci mai sunt….), dar ma intreb daca cel care trebuia sa citeasca si putea sa inteleaga, a citit atentionarea dv. in primul rand pentru natie !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  36. Ponta este unul dintre cele mai infecte personaje politice. Ar trebui sa ne unim fortele, sa-i convingem pe cei din jur si sa faca o alegere corecta (sau macar nu atat de paguboasa precum hilarul personaj Ponta)!

  37. De cand e lumea, de morala nu este interesata persoana careia i se face morala…
    O minciuna repetata la nesfarsit devine adevar…
    E un mesaj prea lung, prea greu pentru a fi inteles de prea multe minti suficiente…
    Ma uit in jur si vad atata lipsa de respect sub toate formele si cu toate nuantele posibile…
    Dar, viata e o lupta! Sa o traim!
    Cu respect!

  38. Multumesc pentru articol. Este bun si foarte clar. E important ca personalitatile sa-si exprime opinia. Dar personajul in cauza tot nu intelege. Nu cred ca e vorba de nedescrifare a textului din moment ce ii este tradus peste tot simbolic Puie Monta.
    Acest lucru ma nelinisteste insa. Cum rezista Ponta la atata presiune?
    Inteleg ca are tupeu, ca miza e mare etc, dar pana la urma aceasta rezistenta mi se pare patologica.
    Ma uit la stiri internationale (in tarile civilizate) si vad cum oameni importanti isi dau demisia doar la suspiciuni ale presei cu privire la anumite fapte in care ar putea fi implicati.
    La noi acest tupeu s-a transformat insa intr-o Ebola.
    Pontebola trece numai cu votul.

  39. Acest personaj marioneta a baronilor penali , plagiator , manipulator , si foarte mincinos , ar trebui sa dispara definitiv , din politica romaneasca !!!!!! Jos escrocii , mincinosii , si manipulatorii din toate Institutiile Statului Roman ..!! Trebuioe sa ne sprijinim cu toata inima si eforturile deosebitul nostru Presedinte Iohannis , pentru a instuara intradevar practic in Romania , un veritabil Stat de Drept !!
    Asa sa ne ajute dumnezeu !!! Traiasca acest formidabil , si serios roman , Klaus Iohannis !!!!!

  40. Nu ma mai satur citind aceasta scrisoare….E terapia ce mi-o aplic din cand in cand, vazand tupeul, aroganta si incompetenta acestui prim-ministru care nu se mai da plecat, impreuna cu toti hotii ce roiesc in jurul lui. Dumnezeu se pare ca ne-a ascultat ruga d-le Liiceanu, si s-a facut un pas. Asteptam cu interes Scrisoarea a II-a, continuarea povestei sau „convertirea” personajului…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro