joi, martie 28, 2024

Final de telenovelă sau doar de stagiune?

Cred că este pentru prima oară când se folosește respectivul cuvânt într-un material al acestei publicații. Sau poate că prostul gust și nivelul jalnic al evenimentelor din România în ultimele aproape trei luni, ar justifica, totuși, „introducerea prin efracție” a termenului în cadrul analizelor competente și de înalt nivel care se pot remarca aici.
Dar criza politică din acest răstimp, ca și modul în care a fost declanșată și girată mi-au amintit de o farsă colegială de pare i-am făcut-o regretatului meu coleg de redacție, Carol Isac, în publicația la care lucaram pe-atunci, desigur cu consimțământul și supervizarea „destinatarului”. Colegul meu tocmai scrisese, într-o cronică de televiziune, despre ceea ce el numea „epidemia telenovelelor”, pe care le considera un gen facil, un soi de melodramă siropoasă modernă, de natură să denatureze gustul telespectatorilor, mai ales al celor de gen feminin, comparând-o pe consumatoarea generică a acestora cu „coana Veta, din „O noapte furtunoasă”, care citea „Misterele Parisului”, în așteptarea vizitelor lui Chiriac”. Eu am compus atunci o scrisoare chipurile de la o cititoare, cu un nume fictiv, în care respectiva se arăta foarte ofensată de comparația colegului meu, tocmai ea, o văduvă onorabilă, mamă și bunică, ce nu l-a înșelat pe răposatul nici măcar cu gândul, cu… coana Veta. Și urma o referire la câteva telenovele difuzate pe-atunci pe canalul care le era rezervat, cu precădere argentiniene, în care latura romantică trecea deseori pe un plan secund, pentru a lăsa protagonismul temei unei incisive critici sociale și a unei virulente satire politice, după caz. „Cititoarea” evoca diferite evenimente social-politice al vremii, diferite cazuri de corupție, fraudă și delicte de toate soiurile posibile ale politicienilor noștri, comparându-le cu tematica telenovelelor care se difuzau ori tocmai se difuzaseră pe-atunci, și la fiecare comparație, întreba dacă atunci când ea vedea cutare serial, iar Carol Isac cutare ediție de știri, nu cumva vedeau ambii aceeași „telenovelă”?
Exact la fel m-am simțit, în ultimul timp, în postura unei spectatoare de telenovelă, sau, dacă preferați, a unui „reality show” de cea mai joasă calitate. Începând cu suspendarea votată în Parlament a președintelui Traian Băsescu și cu organizarea referendum-ului, într-un simulacru de legalitate, cu tentativele de fraudă electorală, iar după ce s-a obținut un alt rezultat decât cel scontat de primul ministru Victor Ponta și – mai ales – de președintele interimar Crin Antonescu, continuând cu încercările disperate ale acestora de a ocoli, sau chiar de a forța legea. În momentul în care s-au depistat – și dovedit – unele din aceste fraude, sau tentative de fraude, inclusiv recursul la unele „personalități” din lumea interlopă în vederea realizării acestora, au început și declarațiile sforăitor-demagogice ale președintelui interimar. S-a pretins că însăși „conducerea Parchetului ar avea o afinitate pentru Băsescu”, s-a încercat, după cum se sublinia și în articole apărute în această publicație, modificarea regulilor jocului în timpul desfășurării acestuia, s-a avansat comunicarea dintre instituțiile statului, pe motiv că „justiția nu este un stat în stat” și s-a pretins că aceasta ar datora transparență „cetățenilor care o plătesc”. Din câte știu, în jurisprudența oricărui stat democrat, nu se dau publicității și nu se comunică detaliile unei anchete în desfășurare, decât cu aprobarea organelor judiciare de resort, la timpul pe care-l consideră potrivit. Dar de altfel, Crin Antonescu și-a și declarat obiectivul de a transforma Parlamentul în cea mai puternică instituție din stat, astfel încât nu vedea un impediment în… transparența pe care o crede obligatorie.
Nu voi mai insista, fiindcă au mai făcut-o alți analiști, asupra încercărilor de a disimula sau de a falsifica tendențios adevărul asupra faptelor. Totul, presărat cu declarațiile iresponsabile, de impuber râzgâiat, ale lui Crin Antonescu, de tipul unor pronosticuri asupra șanselor infime ale lui Traian Băsescu de a reveni la Cotroceni, ca și declarații demne de „onorabilii” interlopi care l-au sprijinit în fraudele electorale, cum că Băsescu nu va scăpa de el, decât… dacă-l va omorî, și alte asemenea „perle” îngrijorătoare, care l-au determinat pe președintele Curții Constituționale, Augustin Zegreanu, să solicite sprijinul Comisiei Europene și al Curții Europene, pe când ultimul ministru de externe al României, într-o irațională sarabandă de remanieri, Titus Corlățean, i-a reproșat președintelui CCR că „strică reputația României”.
Iar atunci când în săptămânalul german „Der Spiegel”, vestit pentru franchețea analizelor sale și pentru a fi dezvoltat o adevărată „artă de-a da cu barda și-n Dumnezeu”, a disecat și catalogat fără contemplații criza din România drept „rușinea Europei”, Crin Antonescu a găsit cu cale să se comporte ca un demn continuator al mentorului său, Ion Iliescu, avertizând inițial că România nu va asculta de „poruncile” înaltelor foruri europene, dar mai ales pretinzând, exact ca mentorul său după „mineriada” din 1990, că întregul Departament de stat american ar fi fost „dezinformat”, noțiune devenită, amintesc, „monedă forte” în timpul președinției lui Ion Iliescu. Și asta, nu înainte de a „denunța” imixtiunile Washington-ului și ale Bruxelles-ului în chestiunile politice ale României, tot după „moda” oricărui regim totalitar.
Când în sfârișt, după decizia CCR de invalidare a referendumului, declarațiile furibunde ale celui poreclit, mai recent, „Crinocchio” au devenit de-a dreptul ridicole, incoerente aproape, drapându-și oscilațiile oportuniste cu o demagogie pe care doar el o mai crede abilă, în realitate de un penibil sinistru. „Crinocchio” își motivează astfel revenirea asupra promisiunii de a se retrage definitiv din viața politică dacă Traian Băsescu ar reveni la Cotroceni, decis chipurile să rămână, din… datorie pentru cei 7.400.000 de cetățeni care au votat pentru demiterea președintelui, proferând că nu-l interesează avertismentele guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, că menținerea instabilității ar agrava situația financiară a României, subminându-i credibilitatea și șansele de creditare în UE, și menționând, cu o emfază care-l face de rușine chiar și pe Cațavencu, că „voința poporului este pentru el mai presus de orice”. Nu-și ascunde nici intențiile de a iniția o altă procedură de suspendare, dacă Băsescu nu respectă cu strictețe litera legii, din tot discursul pronunțat în ziua comunicării deciziei CCR desprinzându-se, în mesaj subliminal, că va continua, după cum a mai afirmat, să-l „pândească la cotitură” pe președintele reînscăunat, până când își va atinge obiectivul de a dobândi puteri depline, discreționare, în Stat.
S-ar putea să mi se reproșeze comparația cu multdisprețuitul gen al telenovelei. Dar nu cred nici măcar că îmi… aparține, ci că, fără glumă și fără cea mai vagă intenție de… farsă, nimănui, guvernul USL și (încă) președintele interimar Crin Antonescu au dat întregii arene politice românești o alură de telenovelă prost făcută, de un gust mai rău decât îndoielnic, cu un deznodământ tulbure, în nici un caz, deocamdată, cu happy-end. Și, dacă la o telenovelă proastă, poți pur și simplu să pui mâna pe telecomandă și să treci la un canal mai „normal”, de astă dată, poporul român nu o poate face. Pesimism, sau realism? Să decidă cei care vor avea răbdarea să citească aceste rânduri, fiindcă personal, nu pot rezolva dilema.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Din pacate nu este doar o telenovela proasta, este o lovitura de stat inca in curs de desfasurare.
    Ma astept ca dupa esurarea planului C (Curtea Constitutionala) sa urmeze planul P (parlamentul), in care eminenti parlamentari USL (Ghise, Nicolaescu etc.) sa sustina ca presedintele este practic demis, cu 87% voturi pentru demitere, conform art. 10 din Legea referendumului (ignorind art. 5 depre forum), ca in momentul suspendarii nu exista nici un cvorum prevazut de legislatie, ca parlamentul este suveran si reprezinta vointa poporului s.a.m.d.
    O lovitura de stat clasica nu se opreste decit prin arestarea sau uciderea pucistilor, lovitura noastra de stat parlamentara va mai continua o vreme si va fi desavirsita mai curind (decembrie 2012) sau mai tirziu (2013-2014). Pentru ca Basescu nu poate sa-i aresteze pe pucisti, va sfirsi prin a-si recunoaste infringerea, cel mai tirziu prin 2014.

    • A cere unui popor sa-si exprime o optiune prin vot, nu seamana nici din satelit cu o lovitura de stat. Si-apoi, n-am auzit in viata mea ca esti cistigator daca nu votezi. Ceea ce a facut CCR se poate numi o reala lovitura de stat. Va mai aduceti aminte cita lupta s-a dat pentru ca PDL-ul sa-si impuna oamenii in aceasta institutie care, fie vorba-ntre noi, numai justitie nu face atita timp cit membrii ei sin numiti si nu alesi de popor. Ignoraea vointei celor 7,4 milioane de cetateni de catre o institutie politizata nu are nimic a face cu ideea de dreptate.

      • „A cere unui popor” (folosit ca masa de manevra) „sa-si exprime o optiune prin vot” .. chiar asa de ingenuu a fost referendumul declansat fara nici o baza legala de mafia transpartinica din Piratment? USL nu a fost in stare- si nici nu s-a crezut dator ! in dispret agresiv si demolator fata de lege – sa arate macar un singur articol din Constitutie incalcat de Traian Basescu.
        D-voastra care pareti asa de pasnic si „obiectiv”, cum apreciati intreaga campanie – care de la afise LA PROCEDURI! – a frizat absurdul absolut – cu „mi-a umilit familia” ,cu „mi-a taiat pensia”? POATE TOVARASILOR LE-A FOST TAIATA PENSIA SI RAU A FACUT PD L ca nu a facut afise cu Dogaru si COLONEII SI CEAUSESCU si cu pensiile lor nesimtite! (Poporul ii rasplateste ca l-au slujit pe Ceausescu!)
        Fie NU vedeti cum stau lucrurile, fie mai pe romaneste, pas d’intérêt pas d’action.

  2. Stimata Doamna,
    Foarte bun articolul d-voastra.
    Exista insa o cheie a telenovelei pe care,din pacate,atrasi in valtoarea evenimentelor care mai de care mai de neinchipuit pentru niste oameni normali-si aici,,lasand deoparte miniciunile din ce in ce mai invresamblabile ale lui Pontonel Munchausen care uita pana se usca cerneala ceea ce tocmai jurase in epistole , credinta liderilor occidentali si accentele de isterie anti mapamond. ale lui Crin cu bat in fund ca nu cumva sa i se miste un firisor din freza si lipsit de mustacioara ,vorbim despre urzeala de ordonante de urgenta peste legi intru totul identice,despre scandenberg-ul jucat permanent cu ambele maini cu institutiile statului,despre umorile septagenarilor Iliescu,Zoe Petre secondati con brio de un anume repulsiv prin definitie Sova, exhibate hidos pe posturi TV pretene si bloguri-ei bine in cheia aceasta am fi aflat oare noi ca Romanii au intrat atat de serios la apa ?Stim bine acum ca luna aceasta in care de la inceput niste ministri au dat bir cu fugitii exact in sens opus sensului unic in care ii tot imbranceau ‘pretenii’ cam despre asta a fost,-marea intrecere intrecerea socialista pentru intrarea Romanilor la apa, adevarata Daciada a anilor 2000 !
    Dar daca la referendum s-ar fi prezentat 50%+1 din faimosii de acum pentru o lume intreaga 18.350.246? Incercati sa recititi evenimentele acestei luni in aceasta cheie;merita al dracului!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Rodica Grindea
Rodica Grindea
Rodica Grindea este ziaristă la publicațiile de limbă română din Israel, unde lucrează din anul 1984. A publicat numeroase articole de critică literară și dramatică, precum și articole de atitudine, referitoare la România și la Israel, pe teme politice și sociale. Originară din Iași, România, a studiat limba și literatura franceză (absolvind în 1968) și filosofia (absolvind în 1981), S-a stabilit în Israel în anul 1982.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro