Home » Asigurari Sociale »Opinie » Citesti:

Foc și fum în sala de operație: studiu de caz

Marinela van den Heuvel-Olaroiu ianuarie 4, 2020 Asigurari Sociale, Opinie
24 comentarii 3,941 Vizualizari

Cazul de malpraxis cu consecințe fatale petrecut înainte de Crăciun într-o sală de operație a Spitalului de Urgență Floreasca din București a încins spiritele și a zdruncinat, dacă mai era nevoie, încrederea în sistemul de asigurări de sănătate. Știrea despre această tragică întâmplare a fost postată pe Facebook de un deputat-medic, nu întotdeauna apreciat de confrați, dar bine cunoscut pentru vizitele de lucru prin unitățile medicale și semnalarea neregulilor, arhicunoscute, cold cases, trenante, mușamalizate sau recent întâmplate .

Pe scurt, corpul unei paciente de 66 de ani, cu cancer de pancreas în stare avansată, operat în 13.12.2019, a luat foc și a ars timp de 10 minute pe masa de operație, în timpul unei intervenții chirurgicale de urgență efectuată în 22 .12.2019, ca urmare a unei complicații hemoragice postoperatorii. Cauza declanșării focului a fost utilizarea unui bisturiu electric în combinație cu un dezinfectant contraindicat pentru dezinfecția tegumentelor. Din declarații, câmpurile operatorii au început să fumege și îndepărtarea lor pentru a identificarea cauzei, a dus la declanșarea flăcărilor. Cei prezenți în sală au stins până la urmă focul prin înăbușire cu ce au avut la îndemână, câmpurile operatorii și apa sterilă aruncată dintr-o galetă. Paciență a suferit arsuri grave pe ~40% din suprafața corpului și a decedat în spital duminică seară, 29.12.209. Ministerul Sănătății, în subordinea căruia se află spitalul, a trimis corpul de control și primul raport despre ce s-a întâmplat va fi gata la începutul lui 2020. Imediat, în media și pe rețele de socializare au apărut nenumărate puncte de vedere și declarații ‘’în exclusivitate’’. Cazul a fost preluat de Serviciul Omoruri din Poliția Capitalei, care s-a autosesizat pentru moarte suspectă. Deputatul-medic care a semnalat cazul a formulat o plângere penală. În premieră, prima sancțiune a fost dată de Autoritatea Națională pentru Managementul Calității în Sănătate care a anunțat că a ridicat acreditarea Spitalului de Urgentă Floreasca din cauză că incidentul din sală de operație, ar fi trebuit raportat, conform legii, în termen de maximum 24 de ore.

Care sunt particularitățile și ce s-ar putea învață din acest caz tragic?

Cum era de așteptat, într-o perioadă liniștită când lumea se pregătea de Revelion și de focuri de artificii, dezvăluirea a declanșat un incendiu mediatic din care nu au lipsit polarizarea, politizarea și asocierea cu alte evenimente soldate cu victime că urmare a arsurilor tegumentare. Ziariștii și formatorii de opinie au rostogolit cazul pe toate fețele, presa internațională a preluat știrea. Ministrul Sănătății, de profesie chirurg, care tocmai prezentase bilanțul pozitiv al instituției, s-a ferit să vorbească prea mult sau să tragă concluzii pripite, lucru de apreciat, afirmând că a fost vorba de un șir de nereguli. Pe rețele de socializare, compasiune, dezamăgire, lipsă de perspectivă și indignare. Cetățenii s-au așteptat că odată cu mărirea salariilor profesioniștilor din sănătate aceștia să înceapă să schimbe câte ceva din lucrurile care le sunt la îndemână, asumarea responsabilității, eliminarea corupției, diminuarea erorilor medicale umane, recunoașterea greșelilor, crearea unui curent de opinie în favoarea reformelor în învățământ și în sistemul medical. La rândul lor profesioniștii din sănătate care își fac treabă cu conștiinciozitate s-au simțit nedreptățiți să fie judecăți la grămadă și puși în umbră iar focul indignării publice să se reverse din nou și asupra lor. Președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților crede că este vorba de un șir de neglijențe și o vină colectivă. După cum se știe, aspectele socio-mediatice ale malpraxis-ului influențează relația medic-pacient, medic-aparținători, relațiile intercolegiale.

Reaprinderea discuției despre existența protocoalelor de raportare a incidentelor, a cazurilor de malpraxis, felul în care se respectă și cum acționează cei care trebuie să vegheze că ele să fie respectate. În acest caz, incidentul a fost prea târziu raportat și s-a descoperit, cu surprindere, că acest spital nu a raportat niciun incident în ultimii 2 ani iar inspecția poate că ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu și să se întrebe cum de este posibil!

Comunicarea a fost de la început nefirească, canalele folosite, atipice, conținutul neadaptat cazului, lipsit de tact, de empatie, părtinitor. Ministrul Sănătății, publicul și profesioniștii din sănătate au aflat din presă și/sau din postarea de pe Facebook a pârâciosului deputat-medic. Aparținătorii pacienței ar fost informați de o pacientă din salon despre operația de urgență iar despre gravitatea arsurilor postoperatorii, ar fi aflat din media, altfel li s-ar fi comunicat că a fost un incident minor. Secretarul de Stat trimis împreună cu o echipă să evalueze situația a numit primul cauza posibilă: interacțiunea bisturiu electric neomologat cu biocidul nepotrivit ales. Despre medicii din echipă de intervenție la momentul declanșării focului, despre care s-a susținut că ar fi fost șocați și puțin cooperanți cu cei care au încercat să afle cum de s-a putut întâmpla acest accident, nu s-a scris prea mult. În schimb, pe chirurgul semnatar al protocolului operator sau cum nefericit a fost numit ‘’titularul’’ cazului, s-a vărsat tot focul; a fost menționat cu bune și cu rele, cu titluri și funcții, profesor universitar (cu antecedente de plagiat), fost consilier prezidențial și ministru demisionat al sănătății, etc. Deși a fost primul din echipă operatorie care a ieșit la rampă, nu s-a dovedit un bun comunicator, a încercat să justifice incidentul și mai mult a turnat gaz pe foc! Nici persoane ‘’importante’’ în politica sanitară a țării, președintele Colegiului Medicilor din România și Președintele de Comisiei de Sănătate din Senat, nu au dovedit că dețin abilități în comunicare și știu când trebuie să menții tăcerea sau ce ar trebui spus în asemenea momente delicate. Au dat dovadă de părtinire și s-au rezumat să evidențieze într-un limbaj steril și servil calitățile profesorului de chirurgie care semnat protocolul operator și să incrimineze presa…Nici urmă de empatie, de compasiune față de familie dar și față de toată echipă responsabilă de accident sau de cei stand by din secție. Nu s-au făcut referiri sau s-a manifestat vreo îngrijorare în legătură cu respectarea procedurilor, calitatea actului medical, impactul incidentului asupra corpului medical în general și a spitalului în special. Absent a fost și interesul de a se face ceva concret pe loc, de exemplu de a sugera că poate este nevoie de asistentă psihologică pentru familie și dar și pentru echipă care a produs accidentul, aflată în șoc. A lipsit și o scurtă privire în viitor, ce s-ar putea face pentru a preveni astfel de situații: să învățam din greșeli/discutarea cazului – workshop-uri, constituire grup de lucru -, revizuirea protocoalelor și curiculelor, educație medicală continuă țintită pe nevoi, evaluarea periodică a competențelor, ș.a.

Tipul erorii medicale care a grăbit sfârșitul acestei paciente, este un ‘’never event’’, grav dar ceva ce putea fi în întregime evitat și care nu ar trebui să se mai repete. În sistemele medicale bine organizate se alcătuiesc liste cu astfel de efecte adverse mai mult sau mai puțin grave și se elaborează instrucțiuni despre cum pot fi evitate. De asemenea, asociațiile profesionale și profesioniștii din sănătate dezbat aceste cazuri și le folosesc pentru a trage învățăminte și a-și îmbunătăți activitatea și calitatea actului medical; pe net sunt destule exemple (unul dintre ele aici.)

În cazul de față, atitudinea, a fost, și de minimalizare a incidentului afirmându-se cu nonșalanță că astfel de incidente se întâmplă și la alții, că din grabă… intervenția fiind urgentă …si nici urmă, de mea culpa din partea cuiva sau despre ce avem de gând să facem după ca să nu se mai repete.

Din păcate, pacienta și-a găsit sfârșitul într-o situație lipsită de demnitate, corpul mutilat, în suferință, la simptomele bolii grave și incurabile fiind adăugate cele provocate de arsuri, în primul rând durerea, și de hemoragie. Din ce s-a scris, paciență a fost după accident în imposibilitatea de a fi în contact cu cei din jur, și în primul rând cu aparținătorii, de a-și exprimă ultimele dorințe.

Abordarea cazului ar fi putut să fie altfel, și în acest caz ar fi putut fi plagiat managementul unui astfel de caz din protocoalele din sisteme de sănătate bine organizate. Având în vedere diagnosticul de cancer de pancreas în stadiu avansat, abordarea în acest caz poate că ar fi trebuit să fie de la început paliativă și nu invazivă.

În paranteză fie spus, îngrijirea paliativă este holistică, susține și nu prelungește viață, nici nu grăbește și nici nu amână moartea, își propune să mențină calitatea optimă a vieții până la momentul morții și să satisfacă nevoile medico-psiho-sociale ale pacienților, indiferent de locul în care aceștia sunt îngrijiți – la domiciliu sau în spital. Evaluarea realistă a situației și stabilirea unui plan terapeutic cu obiective pe termen scurt și (adițional) cu un repertoar de măsuri alternative este unul dintre principiile de bază ale acestui tip de abordare. Tratamentul nu trebuie temporizat și trebuie început imediat, bolnavul este prin definiție „in criză de timp“ iar suferința este extremă sub toate aspectele sale.

În paliație se efectuează și intervenții chirurgicale paliative după ce echipă multidisciplinară a evaluat cu grijă riscurile, beneficiile și alternativele de tratament și le-a prezentat pacientului (sau celor care îl reprezintă) a cărui alegere primează. Una dintre urgențe și cauze de deces la pacienții în faza paliativă a bolii este hemoragia exteriorizată sau internă care pot fi prevenite prin limitarea investigațiilor și intervențiilor chirurgicale inutile și bună comunicare cu pacientul și familia despre manifestarea acestora în faza de sfârșit a vieții și ce anume ar dori să întâmple, de exemplu dacă să se intervină chirurgical.

Îngrijirea in cancere și mai ales în cele cu perioadă scurtă de supraviețuire presupune și se recomandă integrarea acordării îngrijirilor paliative la scurt timp după punerea diagnosticului. Cancerul de pancreas în stadiu avansat are un prognostic rezervat iar decesul survine adesea în 3- 6 luni. În Standardul de calitate NICE, din studii, puncte cheie în îngrijirea pacientului cu cancer de pancreas sunt: informarea explicită și corectă despre diagnostic, prognostic, și posibilitățile de tratament, tratamentul corect al simptomelor, măsuri dietetice, și nu în ultimul rând intervenția psihologică efectivă.

Decizia de a opera în cancerul de pancreas avansat trebuie bine cântărită. În cazul de față, chirurgul responsabil a declarat că pacienta „biologic nu a rezistat că să poată să depășească tot efortul medical care s-a făcut”, ceea ce ridica întrebări despre corectă evaluare a rezervelor biologice ale pacienței pentru a supraviețui intervenției și posibilelor complicații. Având în vedere diagnosticul, din ‘’echipa complexă’’ care gestionat cazul ar fi trebuit obligatoriu să facă parte un specialist în îngrijiri paliative. În București există servicii și secții de îngrijiri paliative, de oncologie paliativă și de oncologie-geriatrică.

În concluzie, acest caz merită dezbătut și este relevant și pentru dilemele morale și etice pe care le ridică. ‘’A găsi balanța dintre ‘’high tech’’ și ‘’high touch’’ alături de pacientul pentru care timpul are altă dimensiune presupune integrarea și folosirea valențelor multidisciplinaritatii’’.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "24 comments" on this Article:

  1. A. spune:

    Dacă “deputatul-medic” la care vă referiți este Emanuel Ungureanu, vă rog să notați că NU este medic, în ciuda preocupărilor dumisale din zona sănătății.

  2. Adrian Popescu spune:

    Medicul din sistemul public de sanatate nu are respectul meu . Il platesc pur si simplu pentru ca exista si nu pentru ca ofera servicii cu finalitate palpabila . Medicul trebuie platit nu in sistem ,,abonament,, ci efectiv pentru ceea ce presteaza si are finalitate in sensul imbunatatiri starii de sanatate .
    Guvernantii nu au decit sa ii imbuibe cu beneficii luate cu japca legala de la cei care produc valoare adaugata . Respectul nu il vor avea . Respectul nu se obtine cu greve .
    E valabil si pentru profesori , judecatori , militieni , jandarmi , grefieri , procurori , functionari din administratiile publice , ……

    • Prostu' satului spune:

      Fara legatura directa cu subiectul – dar cu una indirecta destul de solida – opinia dvs. este una de tip arma cu bataie scurta si reactiva. Sunteti de acord (?) sa platiti pe cineva “…pentru ceea ce presteaza si are finalitate in sensul imbunatatiri starii de sanatate…”

      Asta se pare ca nu include pe medicul din sistemul public de sanatate care by default “nu are respectul meu.” Esti medic in sistemul public de sanatate, gata, ai semnul rusinii in frunte si nu mai ai cum fi demn de respectul d-lui Popescu. Rien ne va plus, stigmatul e pe viata.

      Chestia e suficient de, sa nu zic foarte confuza. O tantica de-aia care face vaccinuri si care (vaccinurile, vreau sa zic) cica ar face bine la starea de sanatate (noi, admiratori neconditionati ai oliviei, stim sigur ca asta-i o minciuna monstruoasa, dar de dragul discutiei sa ne prefacem ca credem) – tantica asta merita platita?!? In general, oricine de ocupa de preventie – si care, am putea argumenta, nu face de fapt nimic, nu lupta eroic cu boala, pe baricade – astia merita platiti?!?
      Da’ doctorashul ala care sta in Camera de Urgenta in noaptea de Anul nou – la Floreasca, de pilda – si asteapta vreun “client” care-si rupe mana sau piciorul pe gheata, sau, mult mai probabil, vine cu botul spart de-o petarda sau cu stomacul praf de la bautura si 10 kile de porcarii – ala merita vreun dram din pretiosul dvs. respect?
      Da’ doctorul din sistemul privat care va ia banii, multi, si pe urma va trimite tot la un spital de stat, ala e super-respectabil?

      La modul cel mai general – cam ce-ar trebui sa faca un doctor “de stat” in Romania ca sa fie demn de respectul dvs.? Adica, vreau sa spun, ce sa faca altceva decat sa va ofere servicii la nivelul Germaniei la costuri la sfert? Ca, altfel. am auzit nenumarati concetateni care merita servicii de sanatate la nivelul de top din Occident, insa la preturi romanesti – si li se pare absolut normal sa fie asa.

      Ducand discutia si pe alte planuri, inteleg ca dvs. ati fi dispus sa platiti un politist sa va apere sotia sau fiica de un viol doar DUPA ce acestea se vor fi intamplat. Pana atunci, lipitorile astea nu si-au dovedit utilitatea si implicit n-au dreptul la banii dvs. si cu atat mai putin la respectul dvs.
      Discutie valabila pentru toti ceilalti. Fa-te INTAI dumneata util, demonstreaza ca meriti banii si respectul d-lui Popescu si dupa aia dansul poate-si gaseste timp sa se gandeasca daca o sa te finanteze si respecte sau nu.

      Asta, stimate domn, e rationamentul de tip ‘free rider”. Free rider-ii stiu A PRIORI ca doctorul ala de la urgenta (politistul, jandarmul, judecatorul etc.) sunt ORICUM platiti de societate si ca ii vor “rezolva” si pe ei, indiferent daca au cotizat sau nu la sistem, iar chestia asta le permite sa devina extrem de principiali. Pe banii altora, se-ntelege.

      De partea cealalta, un lone ranger demn ca dvs. ar trebui sa-si asume statutul – platiti cat mai putin la sistemul public, daca se poate nimic, cum presupun ca oricum se poate via niscaiva micro-intreprindere – dar atunci uitati de sistemul de ordine public, nu calcati nici cu pretul vietii in vreun spital de stat, copiii in sistem privat de la doi ani samd.

      Cum ar zice americanu’ – talk the talk, but also walk the walk.

      In final (ar fi trebuit sa incep de fapt cu asta), o plecaciune autoarei pentru un articol echilibrat si la obiect.

      • Adrian Popescu spune:

        Va place , putintel , sa bateti cimpii . Am sa fiu acurt . Iata ce vreau :
        Sa fie eliminate obligativitatea platii contributiilor la sistemul public de pensie si la sistemul public de sanatate concomitent cu eliminarea stabilirii prin act normativ a virstei de pensionare si a stabilirii prin act normativ a salariului minim pe economie .

        1. Fiacre cetatean care incepe activitatea profesionala sa poata negocia liber salariul la angajare .
        2. Fiecare cetatean care incepe activitatea profesionala sa stabileasca liber catre care ( si cite ) fonduri de pensie si de asigurari de sanatate se indreapta cu sume de bani din rodul muncii sale .
        3. Fiecare cetatean sa stabileasca liber cind reduce sau inceteaza activitatea profesionala si face apel la sumele capitalizate in fondul / fondurile de pensie la care a contribuit .
        4. Situatia in care cetateanul solicita servicii de urgenta .
        Serviciile de urgenta preia cetateanul pina la unitatea medicala publica / privata unde i se acorda prim ajutor pina la nivel de stabilizare . De aici intra in actiune asigurarea sau asigurarile medicale ale pacientului .
        Cheltuielile cu serviciile de urgenta pot fi asigurate din taxele si impozitele platite de toti cetatenii tarii : TVA , accize , taxe de viciu , impozite pe micro , impozite pe salarii , impozite pe venit si profit , …. Sint o gramada . Asa cum o gramada sint functionarii publici si bugetari din tara asta ; al caror numar si ale caror salarii trebuie reduse la jumatate . Mai ales pentru a avea bani alocati serviciilor de urgenta .

        Asta inseamna , in opinia mea , responsabilizarea cetateanului cu privire la munca sa , la rodul muncii sale , la educatia sa ( mai ales cu privire la aspectul economisirii si nu al cheltuirii dobitocesti a rodului muncii ) .

        Un partid care tine captiv cetateanul este un partid socialist . Daca PNL este un partid cu adevarat liberal atunci va pune in practica cele de mai sus . Altfel , pentru mine , este socialism cu alta fata .

        Sistemul public de pensii se constituie pe principiul solidaritatii dar platile se fac pe alt principiu . Adica eu ( lucrator in mediul privat pe salariul minim ) sint solidar cu cel care primeste pensie speciala . Hai sictir .

        • k.s.vaida spune:

          @adrian popescu

          majoritatea tarilor au asistenta medicala universala (mai buna sau mai proasta ) DAR
          ( free and universal health care)
          cu verde inchis in harta de mai jos
          sau
          universal healthcare
          cu verde deschis (Elvetia-esti obligat sa cumperi asigurare medicala)

          adica pe scurt si la obiect (asa cum declari ca i ti place )
          platesc din salariu o parte CATRE STAT
          faculativ mai pot face plata si la un PARTICULAR
          mai putin Elvetia

          ce propui tu NU exista in Europa
          vezi partea rosie a hartii
          adica USA

          mai exista partea albastra a hartii
          ( free but not universal healthcare)
          Mongolia , India , cateva tari africane si indochina

          asa ca scurt si la obiect NU PREA stii ce vorbesti
          sau altfel spus NU STII ce sa ti doresti

          poti emigra asadar in India sau Mongolia(sau USA)
          si o sa ai asistenta medicala catre care militezi
          situatie in care i ti doresc SINCER :) o sanatate de fier

          https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_with_universal_health_care
          https://en.wikipedia.org/wiki/Healthcare_in_Europe

          PS 1 : merita sa citesti partea cu Israel ; acolo din 1995 au introdus un sistem istet in care cele 4 fonduri de sanatate (3 particulare si 1 de stat) sunt in competitie in asa fel incat asiguratul sa poata avea acces la cea mai buna asistenta fara sa fie legat de glia unde plateste
          (adica ceva apropiat de ce declarai ca ti doresti DAR OBLIGATORIU cu retinere din salariu)

          PS 2 : Olanda care e pe locul 2 in topul Euro Health Consumer Index consuma jumate din cat consuma USA ( Cost of health care % GDP )…asa ca zona rosie catre care jinduiesti pare a fi pierdut lupta cu eficacitatea actului medical

    • dorin valeriu spune:

      “cei care produc valoare adaugata” ? Asa ziceau si comunistii : sa-i platim bine pe cei cu activitati productive. Ca urmare medicii si profesorii – cu totii “neproductivi” – au fost platiti mizerabil in toti anii comunismului. Erau neproductivi dar ar necesari ! Si, zic eu, de-acolo au inceput sa decada si invatamantul si medicina din Romania. Salarizarea nedreapta a deschis calea coruptiei ! Si iata unde am ajuns astazi …

      • Gabriela Constantinescu spune:

        Foarte buna observatie! Consecinta platii mizerabile din comunism a dus la aparitia unor metehne foarte proaste ce continua si in ziua de azi, fara posibilitatea de a fi eradicate prea curand, probabil ca vor muri odata cu cei care le-au inventat, asta daca nu sunt deja transmise mai departe si noilor generatii : meditatiile la profesori si plicul la doctori.

      • Adrian Popescu spune:

        Nu sint inscris pe lista unui ,, medic de familie ” de 11 ani . Nu imi aduc aminte sa fi solicitat vreodata ambulanta . Am intrebat CNAS ce cheltuieli a facut cu mine in ultimii 30 de ani ( de cotizare obligatorie ) . Raspuns ( din memorie ) ; de la data in care au inceput sa se tina evidente despre acest fel de cheltuieli CNAS a cheltuit cu subsemnatul 145 lei . Cit am cotizat nu poate CNAS sa imi spuna pentru ca sumele incasate se ,, dematerializeaza ,, . Asta e tilharia sistemului public de sanatate . Sumele se aduna la gramada dar cheltuieli se fac pe alte criterii . As desfiinta sistemele publice de pensie si de sanatate de miine . Citi oameni se intreaba de ce nu primesc de la medicul de familie un bon atunci cind acesta deconteaza chletuiala de la FNUASS cu serviciile prestate ? Ce parere ati avea daca la supermarket nu ati mai primi bon la casa pentru cumparaturi ? Eu sint de parere ca trebuie sa ne folosim mai mult capul si mai putin gura .

    • Marinela van den Heuvel-Olaroiu Marinela Olaroiu spune:

      Intr-adevar, in orice meserie respectul se castiga iar despre plata in functie de performanta se discuta.

  3. Dan Plesoianu spune:

    Poate ca ar trebui, si in acest caz, sa se arunce o privire mai atenta in curtea tarilor avansate. Ceea ce s-a intimplat la Urgenta ar fi de domeniul ridicolului, daca nu ar fi tragic. Iar chestia cu paliativele nu prea are legatura cu dezinfectia…

    • Marinela van den Heuvel-Olaroiu Marinela Olaroiu spune:

      Apreciez comentariile argumentate, civilizate si cunosc diferentele. Ar fi trebuit sa folosesc alte cuvinte sau ghilimele…

      • Marinela van den Heuvel-Olaroiu Marinela Olaroiu spune:

        Revin a propos de paliatie/paliativ. In incercarea de a analiza particularitatile cazului, ma refeream la un mod de gandire, de abordare, si de tratament, vis a vis de patologia neoplazica si de ce este de fapt ”urgenta” ca sa fie tratat invaziv intr-un spital de urgente. Desigur eroarea umana si alegerea gresita a dezinfectantului au declansat focul si a determinat arsurile ce au grabit sfarsitul pacientei.

  4. Adi spune:

    Colegiul Medicilor trebuie desfiintat ca si institutie. Se dovedeste pt a 1000 oara doar un sindicat foarte agresiv (virulent chiar) care are drept unic scop apararea medicilor vinovati de malpraxis. E ok sa avem un astfel de sindicat dar nu din bani publici. Sindicatele se autofinanteaza din contributiile membrilor. Aceasta institutie nu mai trebuie finantata de la bugetul public. Sau daca vrem o astfel de institutie atunci ea trebuie populata cu altfel de experti, nu cu medici. Mai degraba magistrati. Judecatori.

    • dorin valeriu spune:

      Doar ca acest “Colegiu” este platit din cotizatiile medicilor ! Informeaza-te inainte de a-ti da cu parerea. Si Institutia asta exista in toate tarile din Europa. Nu spun ca n-ar fi loc de mai bine …

    • Marinela van den Heuvel-Olaroiu Marinela Olaroiu spune:

      Medicii au inceput sa se preocupe din ce in ce mai mai mult de ce face Colegiul Medicilor, exista si o petitie online. Rolul acestei organizatii, infiintata printr-o lege…. a fost in opinia mea de la inceput gandit gresit, iar in prezent politica ei este ”demodata”, lipsita de viziune is implicare. Desfiintarea este o posbilitate de update, o alta este reorganizarea. In functionarea unei organizatii profesionale, ”tonul” il dau membrii ei, cei care aleg conducerea, aproba bugetul, strategiile… Daca cei care platesc cotizatie (NB: obligatoriu, altfel nu pot functiona ca medici) sunt satisfacuti de cum functioneaza si ii reprezinta CMR, atunci nu se va intimpla nimic, schimbarea este la indemana lor.

  5. David FK spune:

    Cu tot respectul va informez ca “Deputatul-medic” (Emanuel-Dumitru UNGUREANU) este de fapt asistent medical, dupa cum insusi a declarat la unele posturi TV din Romania.

    Dvs. ca medic (si doctor in medicina) cunoasteti mult mai bine diferentele dintre cele doua profesii; deputat este o functie politica.

    Rog a nu e se interpreta ca partizanat politic acest comentariu.

  6. Stefan spune:

    Dincolo de toate vorbele reiese gravitatea problemelor din sistem.
    1. O operație făcută unei persoane cu șanse reduse de supraviețuire, cum spune “maria sa profesorul”. Oare de ce? Pentru șpagă? Pentru experiment? Pentru exersarea rezidenților?
    2. O operație aprobată de cineva care nu participă. Oare de ce? Dezinteres? Nepăsare? Pentru că se poate?
    3. Folosirea unui dezinfectant incompatibil. Oare de ce? Neștiință? Nepăsare? Pentru că se poate?
    4. Utilizarea unui cauter fara a se ști exact cum se folosește. Neștiință? Nepăsare? Autosuficienta?
    5. Lipsa unor dispozitive de stingere a incendiului in sala de operatie. “S-a aruncat cu o găleată cu apă distilată”. Serios? Aveți idee cum suna asta?
    6. “La început a început să fumege patul operator”. E din filmele de groaza sau e o gluma?
    Nimeni nu explică nimic din aceste fapte, nu exista justificare ci doar o poveste amestecata. Nu exista transparență și nimeni nu a prezentat pe pași, exact cum a avut loc aceasta “operatie”. Cum s-a operat fără să fie de față “domnul profesor”, cum au acționat cei prezenți, cum de s-au ajuns la asta.
    7. Acesta este sistemul medical romanesc? Aceștia sunt “marii profesori” cărora le pompam bani in plic și de care ne rugăm sa ne primească pentru o operatie? O operație în care nimeni nu știa nimic, decât exersau utilizarea unui cauter?
    8. Mai știe cineva meserie de medic chirurg in Ro? Daca la cele mai bune spitale din București “profesorii” se comporta așa, cum naiba sa avem curaj să mai mergem la doctori la Pocreaca Deal? Nu mai bine incercam cu acupunctura și pătlagina?
    9. Cred că domnul ministru nu își înțelege funcția pe care o are, de comunicator și mediator între “sistem” și “alegători”. Treabă lui este sa explice “alegătorilor”, nu sa apere “sistemul”. Îl apără doar daca este parte din acest “sistem”, atunci poate demisiona fara probleme.
    Vorbe multe fără finalitate. A mai trecut un an și va mai trece încet multe. Concluzia este că trebuie să ne păstrăm sănătoși și să ne obișnuim cu moartea demnă, fără să implorăm “profesorii” sa ne hăcuiască doar pentru că sunt autosuficienti. Oare acea femeie nu merita o moarte demnă? Dar ce mai contează! Vorbe!

  7. Raluca spune:

    Cel mai bun, documentat si structurat articol pe acest dureros subiect. Orice experienta in spitalul public a devenit un sir de evenimente nedorite, atitudine impotriva drepturilor pacientului si lipsa de comunicare.

  8. Nicolaescu Claudiu Constantin spune:

    In Romania sunt doctori care lucreaza si la stat si la privat. De ce acestia nu achita doua cotizatii la Colegiul Medicilor din Romania si de ce nu achita doua asigurari de malpraxis (una pentru lucrul la stat, cealalta pentru lucrul in privat)? Raspunderea acestor medici si riscul lor de a avea erori legate de malpraxis este mai mare decat al medicilor care profeseaza doar la stat sau doar la privat, in special din cauza programului lor de lucru excesiv de incarcat si a suprasolicitarii profesionale.

  9. Nicolaescu Claudiu Constantin spune:

    Eu nu am inteles de ce la ceilalti pacienti operati anterior totul a decurs bine, iar la acesta a fost un incendiu. Ce diferente au fost intre operatiile anterioare cu desfasurare normala si aceasta in care s-a produs incendiul?

  10. Nicolaescu Claudiu Constantin spune:

    Colegiul Medicilor din Romania apara, in mod firesc, interesele medicilor romani, care sunt membrii sai cotizanti. Doar este, in fond, o organizatie profesionala a medicilor romani. Pacientii (si/sau apartinatorii pacientilor) care acuza pe unii medici de malpraxis depun reclamatii la Colegiu, iar acestea sunt solutionate de Comisiile de specialitate ale Colegiului. Este ciudat si, cred eu, injust fata de medici, ca o organizatie profesionala sa isi sanctioneze tocmai membrii cotizanti, ale caror interese ar trebui sa le apere neconditionat, in urma reclamatiilor de malpraxis (justificate sau nu) depuse de cetateni care nu cotizeaza la Colegiu. Este si un conflict de interese. Firesc ar fi sa existe o Comisie Nationala de Malpraxis, autonoma, fara legatura directa nici cu medicii, nici cu Colegiul, nici cu pacientii, platita de la buget, care sa arbitreze nepartinitor reclamatiile de malpraxis.

  11. Nicolaescu Claudiu Constantin spune:

    Este foarte important ca sistemul medical romanesc (public si privat) sa fie lasat sa se dezvolte. Profesorii universitari sunt printre cei mai importanti factori in dezvoltarea sa, nu ar trebui sa fie vanati de presa si de pacienti. Nu ajuta pe nimeni sa fie acuzati profesorii universitari din marile spitale publice sau private ale Romaniei de insuccesele sistemului medical romanesc. Au mai facut si comunistii greseala asta cand au venit la putere in Romania, au distrus carierele si vietile multor profesori universitari care nu erau de partea lor. Istoria se repeta se pare, acum in numele “dreptatii”. Dreptatea o face justitia intr-o societate democratica, nu pacientii nemultumiti de actul medical si presa dornica de rating prin difuzarea de stiri negative, senzationale si alarmiste.

  12. nnm spune:

    Dincolo de dilema cu “balanța dintre “high tech” și “high touch”", mai trebuie luat in calcul un alt aspect legat de moralitate. Daca era un caz lipsit de sperante, iar interventia a fost realizata doar de rezidenti fara supraveghere, atuci care a fost rolul ei? Nu o sansa de vindecare, nu generozitate, ci o oportunitate de practica “pe viu” pentru rezidenti, sa mai invete si ei cate ceva, ca “oricum moare”. Asa ceva ar fi inacceptabil in orice tara civilizata.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Marinela van den Heuvel-Olaroiu


Marinela van den Heuvel-Olaroiu

Marinela van den Heuvel- Olaroiu (nascuta la 18 septembrie 1955 in Filiasi, judetul Dolj), a absolvit Facultatea de Medicina a UMF din Craiova, a fost medic de medicina generala /m... Citeste mai departe


Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Mai e un aspect, poate si mai grav. De fapt trei, daca ma gandesc mai bine. Primul, la concret, A...

de: MirceaM

la "Îmbogățiții de război"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

aprilie 2020
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)