joi, martie 28, 2024

Ganduri sumbre din D.C.

E timpul să facem bilanțul  politicii europene a Administrației Obama. Să le spunem politici, pentru că sunt mai multe. Cel mai mare eșec aparține Departamentului de Stat. John Kerry este cel mai nepotrivit ocupant al acestei funcții din ultimele decenii. Eforturile sale de a ajunge la un acord cu Rusia pe tema Siriei reflectă extraodinara (și evident, deplasata) încredere în capacitatea sa personală de a găsi o soluție diplomatică, deși este lipsit de forța de a face credibilă calitatea sa de negociator.

Dl Kerry nu s-a arătat prea interesat să conducă Departamentul de Stat. Oficialii săi – dintre care mulți sunt capabili, harnici și perspicace – îi sunt probabil recunoscători. Dar fără un puternic lider politic la nivel superior nici chiar cei mai abili funcționari nu pot face prea multe.

Administrația Obama nu se consideră atât slabă, cât extrem de realistă și lucidă. Dacă nu e în joc interesul național, atunci e mai bine să stai deoparte. Afganistanul și Irakul (și Libia) arată ce se întâmplă dacă intervii fără vreun scop realizabil sau fără planul potrivit. Scuze, sirienilor.

Abordarea nu e neapărat aiurită, dar poate fi interpretată greșit. Când Kremlinul privește spre America, nu vede o conducere care calculează la rece și care evită să se implice în lupte inutile. Vede o țară în retragere, care vine timid și fără soluții. Administrația s-a arătat ezitantă în riposta dată loviturii de stat din Turcia. Stă deoparte, în timp ce curentele populiste devin tot mai puternice în Polonia și Ungaria. Ar fi putut spune deschis, de exemplu, că teoriile conspirației despre prăbușirea avionului de la Smolensk, din 2010, sunt absurde. Ar fi fost un mesaj salutar pentru guvernanții Poloniei.

Parțialul colaps al acordului de liber schimb TTIP este o altă lovitură. Comerțul transatlantic și parteneriatul de investiții a fost mereu un lucru greu de înghițit, dar un amestec de ascunzișuri și de pasivitate le-au dat apă la moară adversarilor paranoici ai comerțului din Germania și de aiurea, lăsându-i să domine dezbaterea.

În privința securității, situația stă ceva mai bine. După prosteasca “resetare” a relațiilor cu Rusia – poate, un risc care merita asumat, dar care a fost oricum un eșec – Statele Unite s-au pronunțat cu fermitate în sprijinul sancțiunilor (e bine că Congresul vrea să facă mai mult). Alocă mai mulți bani pentru apărarea statelor din prim linie și investesc pentru mai bune servicii de informații și capacități de război informațional.

Grație Administrației Obama, NATO dispune de planuri reale pentru apărarea aliaților. Reuniunea de la Varșovia din acest an a însemnat un succes notabil. Anul viitor, Estonia, Letonia și Lituania vor dispune toate trei de forțe de reacție rapidă. Asta nu le face intangibile din punct de vedere militar (nici măcar o nouă linie Maginot nu ar putea face asta). Dar micșorează totuși pericolul unui atac rusesc prin surprindere și eventualitatea de a fi puse în fața unui fapt împlinit.

Dar, la nivel general, rezultatul este încă dezamăgitor, în special date fiind îndrăznețele atacuri rusești  în desfășurare asupra instituțiilor și proceselor politice americane. Toate astea depășesc spionajul obișnuit: ele reprezintă o flagrantă tentativă de a influența rezultatul alegerilor prezidențiale. Nu este vorba numai de corupții înspăimântători din tabăra lui Trump. Campania de piraterie și scurgeri de informații este menită să reducă șansele lui Hillary Clinton și totodată să submineze încrederea populației în sistemul politic în general. Obiectivul cel mai important al politicii externe este acela de a-ți menține țara în siguranță. Din acest punct de vedere, se pare că Administrația Obama a dat greș.

Cea mai sumbră explicație este aceea că ne apropiem de sfârșitul așa-numitei Pax Americana (ucrainenii și alții ar putea spune că asta s-a terminat de ceva timp). După șase decenii de indubitabilă conducere a lumii libere, Statele Unite par tot mai puțin dispuse să-și manifeste puterea de influență în propriul interes – sau în cel al aliaților lor. Este un mesaj extrem de periculos.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. am fost si eu partas la entuziasmul care a cuprins lumea, si mai ales germania, atunci cind a cistigat Obama. Intre timp imi aminteste de bancul: Ba Ioane vrei sa te culci cu nevasta-mea? Ce-ai inebunit, ma, cum sa ma cuclc cu nefasta-ta!. Pai sa vada ca nici tu nu mai poti!

    Dar se pare ca se poate si mai rau!

  2. – „După șase decenii de indubitabilă conducere a lumii libere, Statele Unite par tot mai puțin dispuse să-și manifeste puterea de influență în propriul interes – sau în cel al aliaților lor. Este un mesaj extrem de periculos.”
    Discutabil, dar periculos pentru cine?
    Caci „aliatii lor” (unii dintre ei) sint de genul „Racul, broasca si o stiuca”.
    De „sase decenii” SUA protejeza Europa si primeste doar injuraturi si o manifestare de antiamericanism demn de vremile marilor proteste; de sase decenii protejeaza Coreea de Sud si Japonia – nici de acolo nu primesc doar multumiri :P
    Exista o declaratie a mult hulitului Trump: daca aliatii nostri nu sint dispusi sa aloce 2% din PIB pentru aparare, nu vom reconsidera relatiile cu Rusia.
    Ce e gresit aici?
    Contribuabilul american o fi timpit sa aloce fonduri pentru cei ce-l injura?

  3. SUA se confrunta in principal cu o contestare interna a elitelor americane de catre cetatenii care le considera corupte, post-nationale/globaliste, si interesate doar de bine propriu.
    Se confrunta si cu probleme in a-si mentine unitatea politica-nationala interna dupa decenii de imigratie necontrolata combinata cu „identity politics” si promovarea „diversitatii & multiculturalismului”. Combinatie ce a impiedicat asimilarea culturala si civic-nationala a noilor imigranti, si a incurajat sectarianismul etnic-rasial-religios.

    In conditiile astea e de astepat va urma o perioada de „retragere” a SUa de pe scena internationala. In perioada urmatoare vor fi preocupati nu sa construiasca Afganistanul sau Irakul ci sa evite propria dezintegrare.

    • V-ați citit propria postare înainte să o publicați?

      Sună foarte tare a suprematism alb și chiar rasist.

      Populația neagră nu a venit de nicăieri. Ei nu sunt imigranți. Și asta nu oprește negrii tineri neînarmați să fie împușcați ziua în amiaza mare în plină stradă disproporționat de polițiști producând fie chiar și inconștient o profilare pe bază de rasă.

      Vorbiți de integrarea forțată a noilor imigranți după model francez. Cum a mers asimilarea asta pentru ei?

  4. Dupa 9/11 contribuabilul american a inceput sa uite sa mai zambeasca.
    Dupa 2008 – nu mai are nici un motiv sa mai fie amabil.
    Deci de ce s-ar ingrijora de politca externa cand la ei acasa inca nu este bine?

    de ce sa le ceri sa inteleaga ce se intampla in zona cand altii de mai aproape nu inteleg?
    de ce sa responsabilizam un secretar de stat cand de fapt sef peste regiune este vice-presedintele care este vai si amar de capul sau, nu ca ar fi mai breaz si mai puternic Obama – vezi cele petrecute in China…

    Obrazul subtire in fata mujicilor cu mult efort si antrenament se tine.
    Cine se incalzeste acum? credeti ca o sa faca o treaba mai buna in zona?

    Cum America nu s-a confruntat niciodata direct intr-un razboi – mereu au stat departe de el si razboiul a stat departe de ei – acum se confrunta cu mari probleme pe care nu le prea inteleg. sistemul lor nu este pregatit pentru atat de multe provocari care poate pentru prima data nu vin numai din afara ci si din interior.

    Nu trebuie sa discutam despre Siria, ar trebui sa discutam despre Moldova, Ucraina si sa vedem cat intelege USA din ceea ce se intampla in zona si mai ales cat intelege Administratia Obama din toate acestea. Cele mai proaspete exemple sunt declaratiile naucitoare venite de la Ambasadorii din Moldova si RO – asta imi arata ca este nevoie de un exercitiu puternic si constant pentru a intelege o zona in complexitatea sa.

    daca la scoala, inainte de a ajunge pe post, nu prea inveti despre problemele zonei atunci clar ca te prinde vantul cu chilotii lasati jos in vine – si nu este vina unuia sau a altuia. este vina sistemului care este deja depasit si a modului in care USA isi vede rolul in lume si mai ales cum intelege USA relatia sa cu alte tari…

    Greu o sa priceapa cetatenii din USA si nici cu cei din Administratia Obama nu sunt prea departe, si probabil chiar daca se va produce ceva in acest sens nu va intampla dintr-o data si nici pe loc. Este nevoie de leadershipul american in zona. Nici mama UK nu poate mai mult si pace, asa ca trebuie sa vina americanii pentru a rezolva situatiune, dar dupa ce o inteleg corect si actioneaza rapid si exact cum le este stilul..

    Acum ca romanii au asteptat niste ani buni pana sa vina americanii cred ca mai este rost de 2-3 ani, hai maxim 4-5 ani, pana isi reslefuiesc politicile externe americanii…

    Dont worry, be happy!
    Keep on working!

  5. John Kerry are un ilustru precedesor în persoana lui Cyrus Vance, promotorul celebrei ”destinderi” datorită căreia sovieticii i s-au urcat în cap lui Carter. Obama nu i-a mai zis ”destindere”, i-a zis ”reset”, dar politica lui față de Rusia a fost la fel de ineptă ca și cea a lui Carter. Așa ne-am ales cu evenimentele din Crimeea și din Siria

    • Sa nu aruncam cu pietre in John Kerry cand de fapt raul cel mare porneste de la Obama insusi si de la consilierii pe care i-a avut in primul mandat, dintre care unii au ramas si in cel de al doilea mandat.

      A fost o politic externa total neinspirata in fata unei Rusii din ce in ce mai agresive.
      Se stia cum trebuia sa se procedeze cu acest monstru – este integral responsabilitatea lui Obama pentru deciziile pe care le-a luat in aceasta zona.

      Aferim!

  6. Am vazut ieri pe BBC America un interviu (scurt) cu un fost purtator de cuvant al Departamentului de Stat care vorbea despre crimele impotriva umanitatii si aducerea in justitie a lui Putin la Tribunalul International de la Haga ( la care apropo, USA n-a aderat niciodata !). Nu apar pe nimeni si nu ma indoiesc ca s-au intamplat crime (genocid) si nu numai din partea rusilor.

    La intrebarea moderatoarei cum comenteaza faptului ca pana la aducerea in justitie, situatia din Siria (Alep) nu se schimba in bine ci dimpotriva sunt tot mai multe victime nevinovate, acest fost inalt demnitar a fost nevoit sa accepte ca USA (in speta John Kerry) nu s-a prezentat la negocierile cu Rusia si cu un Plan B si ca rusii stiu acest lucru.

    • Rusii si mai ales Putin stie ca acum poate sa faca ceea ce vrea pentru ca este plecarea lui Obama.

      Mai mult JK ar fi venit numai cu un plan daca seful lui i-ar fi spus/solicitat mai multe variante???
      De la cap se impute pestele si de la coada se curata!

  7. Scuze dar politica externa a Obamei a fots pur si simplu dezatruasa dpv al Americii. A scos din inchisori Fratia Araba, a „busterizat” extremismul islamist si a dat Rusiei ocazia de a se implica masiv in Ucraina. Si toata aceasta agitatie a costa multi, multi bani – Trimp zice de triliarde (in mateoe de batorii Trump este o sursa de incredere.. deh si el facuse datorii de vreo 600 de milioane!)

  8. Evaluarea sumbra a “mostenirii” Obama-Clinton are toate confirmarile de realism, interne si externe. Pe Hillary Clinton nu a ales-o nimeni, si nici nu o va alege. Obama si Clinton, doi minoritari ale caror rasialitate si etnicitate au jucat cel mai dramatic rol in epoca post-kennedyana, prin biciuirea politica si economica nemiloasa a marii majoritati a americanilor, care s-a vazut incolacita de saracia/saracirea extrema si de zonele de infractionalitate, ca de o “patura suprapusa”, stimulate discret si protejate manipulativ de regimul “afro-evreiesec”, cum adesea l-a diagnosticat cu luciditate Donald Trump. In exterior, rasismul clicii minoritare s-a dezlantuit impotriva sirienilor si arabilor, provocandu-le distrugeri si suferinte chiar mai mari decat in perioada mincinoaselor razboaie “preventive”. Sarcina lui Donald Trump de a schimba aceasta mostenire sumbra este enorma, dar nu imposibila. Oprirea razboiului intern, in care americanii de rand nu conteaza decat ca surse de impozite si de soldati, a razboiului din Siria, prin lichidarea monstruoasei creatii teroriste “Stat Islamic”, a cursului spre un nou razboi rece, in care de aceasta data ulii razboiului nu vor fi decat ei singuri, lumea fiind satula de crearea de dusmani fictivi si de vanatori de vrajitoare, punerea umarului la refacerea intregului numit “lumea globala”, prin abandonarea aberantei politici a sanctiunilor, care fractureaza liberalismul si globalizarea, cooperarea egala si reciproc avantajoasa cu toate natiunile etc. sunt urgente pe care, intr-un fel s-au altul, Donald Trump le-a inventariat de-a lungul campaniei sale electorale.

  9. Să nu culpabilizăm administraţia Obama,asta este politica lor din totdeauna(vezi Roosvelt,Kenedy,Carter,etc).Totuşi,Obama nu a putut închide conflicte,ba au apărut şi altele.SUA au pierdut într-adevăr ceva din relevanţa lor hegemonică.Era normal,lumea începe să devină multipolară şi ca urmare pericolele de conflicte cresc.Problema noastră este că Europa nu se regăseţte deloc între marile forţe globale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro