Home » Opinie »Reactie rapida » Citesti:

Globalizarea activismului și a solidarității Roșia Montană, statul captiv și viitorul civismului în România

Claudia Postelnicescu septembrie 16, 2013 Opinie, Reactie rapida
28 comentarii 1,324 Vizualizari

Întrucât politologii și experții în societate civilă vor analiza exhaustiv fenomenul Roșia Montană la rece, când va mai trece ceva vreme, cred că acum e momentul ca fiecare dintre cei interesați de România și de ceea ce se întâmplă în jurul lor să încerce să înțeleagă și să ofere supoziții cât mai plauzibile la cald, din mers, urmărind natura acestui protest extrem de fluid și, încă, imprevizibil.

Am participat activ în fiecare dintre cele trei duminici la toate marșurile organizate de liderii neasumați ai acestor proteste; la început din pură curiozitate și cu maxim scepticisim, apoi din din solidaritate și identificare cu mesajul central al acestor proteste, și anume: nu mai vrem o clasă politică coruptă, un capitalism de cumetrie, legi făcute cu dedicație, la comanda unei companii private, minciuni, demagogie și, mai ales, dispreț pentru cetățean. Am văzut crescând sub ochii mei o mișcare fără precedent în România post-decembrie 1989; dacă în prima duminică, din 1 septembrie 2013, mulți dintre cei prezenți erau debusolați și nu știau prea bine ce vor și de ce sunt acolo, în duminica a treia, din 15 septembrie 2013, nu mai am niciun dubiu că oamenii știu ce vor și sunt extrem de hotărâți. Ceea ce vor ei nu mai are legătură cu Roșia Montană. Roșia Montană a fost doar pretextul necesar pentru cristalizarea unei opoziții ferme față de guvernare și față de establishment-ul rapace care direcționează resursele țării împotriva intereselor cetățenilor, nu în direcția acestora. Sunt convinsă că cei care au inițiat acest protest nu se așteptau la amploarea pe care a generat-o, ieri fiind aproape 20.000 de oameni pe străzi, devenind ei înșiși conștienți că miza este dincolo de Roșia Montană; momentul septembrie 2013 va marca un punct de cotitură în istoria post-decembristă a României. Politologii și experții vor confirma sau infirma ulterior această ipoteză.

Proteste globale. De ce este crucial acest protest și ce anume a determinat ca Roșia Montană să fie generatorul unei schimbări de proporții în societatea civilă și în spiritul civic, captiv și el până acum, al românilor?! În primul rând, ar trebui să punem în context acest protest cu ultimele proteste ale anului 2013 de pe glob: Brazilia, Bulgaria, Turcia, acum România și Polonia. Ce au în comun?! Cred că trebuie să pornim de la o tendință globală care are legătură cu social media și mijloacele facile de informare care au făcut disponibilă informația tuturor celor interesați, informații inclusiv confidențiale. Apoi trebuie să ne gândim la Anonymus, Wikileaks și Edward Snowden, toți eroi în conștiința populară globală. Vorbim aici, strict din punctul de vedere al entuziasmului popular, nu facem analize de sus, cât de erou sau anti-erou este Snowden, părerile sunt împărțite. Ce îi urnește pe toți oamenii aceștia în stradă? Nevoia de eroi noi, într-o eră în care absolut oricine poate deveni peste noapte un erou global, a se vedea modelul Edward Snowden și Assange. Indiferent ce cred eu sau alții despre acești oameni, ei au marcat un punct de cotitură în conștiința globală. Proiecte ca Rise Project care au furnizat informațiile secretizate de către guvern privind Roșia Montană sunt rezultatul direct al acestei tendințe. Oamenii nu mai vor și nu își mai iau informația de la guvern sau din media aservită, o caută direct pe site-urile secretizate, sparg bariera informațională și fac totul public. În plus comunică între ei, se stimulează și apelează reciproc. Nu întâmplător protestele seamănă între ele, se manifestă o globalizare a solidarității, tot prin mijloacele mediei sociale. Mesajul de salvarea Roșiei Montane a mers așa aproape peste tot în lume, pe pământ sau în aer. E o solidaritate globală gen frăția Inelului împotriva Ochiului lui Sauron.

În acest punct intervin activiștii: cei care au declanșat, până la urmă, protestul Roșia Montană. Cine sunt ei? Unii spun că George Soros, prin organizațiile neguvernamentale pe care le-a finanțat prin CEE Trust. Întâmplarea face că am aplicat cu un proiect al unui think-tank la CEE Trust și a fost refuzat. Proiectul avea ca temă justiția și statul de drept. Am citit acum câteva zile un scurt raport cu proiectele care au câștigat diverse granturi oferite de finanțatori externi, care spune așa: ”Justiția socială este o țintă pentru alte 330 de proiecte ale organizațiilor neguvernamentale, ce totalizează  18 milioane de euro. Proiectele urmăresc să dezvolte intervenții în comunități rurale interetnice și activități menite să combată inegalitățile sociale, sărăcia și excluziunea. Bugetul disponibil pentru această componentă este de 3,78 milioane de euro. Nivelul de conștientizare a cetățenilor cu privire la subiecte de mediu plasează România printre ultimele țrei țări din Uniunea Europeană (potrivit UE 27, înainte de aderarea Croației la Uniunea Europeană). Sprijinirea dezvoltării durabile și îmbunătățirea stării mediului în România, prin contribuția ONG-urilor și prin participare publică sunt urmărite de aproape 200 de proiecte depuse în cadrul componentei Dezvoltare durabilă, care solicită spre finanțare aproximativ 18 milioane de euro. Bugetul disponibil poate acoperi 12% din aceste solicitări” (sursa: http://fondong.fdsc.ro/1493-de-cereri-de-finantare-la-primul-apel-de-proiecte?u).

Ce deducem de aici? Finanțatorii consideră că justiția socială este importantă în lume în etapa asta și finanțează masiv astfel de proiecte. La fel, mediul. În consecință avem activiști, care din convingere, care din oportunism, aplică pentru astfel de fonduri și dezvoltă proiecte care implică și componenta de participare publică. E rău sau e bine? În condițiile în care Uniunea Europeană are proiectele pe următorii ani pe aceeși componentă de egalitate de șanse și incluziune socială este evident că asta e tendința. Statul de drept și justiția sunt la trecut, au fost prioritare, acum e vorba de alt moment, de alt imperativ al zilei care va domina următorii ani. Faptul că avem câteva ONG-uri care au pus Roșia Montană pe agenda lor acum câțiva ani, au fost în zonă, au generat un festival și l-au făcut accesibil și plăcut tinerilor vine ca o consecință firească a acestei direcții date de finanțatori. S-a schimbat tema dominantă până recent, asta e tot. E o globalizare a activismului pe teme sociale și ecologice. În anii din urmă se dădeau foarte mulți bani pentru anti-corupție, întărirea statului de drept și justiție liberă de influențe politice. Nicio organizație neguvernamentală implicată și finanțată pe astfel de proiecte nu a făcut un festival frumos, să salvăm statul de drept. Nu sună bine, nu merge, nu se prizează ușor. E prea abstract. Așadar să nu ne mai mirăm că oameni ăștia tineri au reacționat la Roșia Montană și au aflat despre problemă la Fân Fest. E trendy, e cool, e actual. Asta e partea superficială din om, dar să mergem un pic mai departe cu raționamentul.

Social media. Meritul fundamental al protestelor din întreaga lume revine mediei sociale. Desigur, generatorii din spate nu sunt niște programe de computer, ci niște oameni. Inteligenți. Informați. La noi am câteva nume, au fost deja vehiculate de presă: Cristian Neagoe de la Șapte seri, Csibi Magor de la WWF, poate și alții. Îl adaug pe Vlad Ursulean și pe ceilalți jurnaliști independenți de la Casa Jurnaliștilor. Cei menționați mai sus stau online foarte mult și generează reacții, implicare și word of mouth. Ceilalți, Claudiu Crăciun și restul ”liderilor” din ianuarie preiau portavocea în stradă, rolurile sunt bine definite. Ei au meritul generării acestor proteste, menținerii lor și creșterii numărului de participanți. Găsesc mereu metode creative: cuceresc mereu un nou bulevard sau stradă în scopul explicit de a face cunoscută cauza și a-i determina și pe alții să se implice; merg cu metroul sau tramvaiul împărțind banner-e și flyer-e, fac grupuri de discuții, pun hash tag-uri și generează o revoluție trendy-cool la suprafață. Cine rămâne pe dinafară se simte prost, așadar crește numărul.

Dincolo de aspectul superficial se naște însă ceva profund, se naște o mișcare, o conștientizare, și un instrument eficace: informarea alternativă, fără presă (există, pe modelul Taksim, bambuser.tv care filmează și distribuie live tot ceea ce media centrală ignoră), fără girul mogulilor, fără finanțări. Modelul este importat de la celelalte proteste stradale de dinaintea Bucureștiului, Taksim fiind punctul de referință, manualul de întrebuințare. Corturile, strategiile, fotografiile, reflectarea cu ironie a tuturor mesajelor puterii în stradă, creativitatea și subversivitatea mijloacelor de a sparge bariera informațională declanșată de guvern și mass media formală. E o guerillă a informației controlate vs. Informația liberă. Cum spunea cineva proteste open-source. Liberalizarea informației. Eu admir asta extrem de mult, pentru mine e foarte important ca oamenii să iasă din ignoranță, să citească și să gândească cu capul lor, să fie trezi, nu amorțiți, să fie alerți nu doar fizic, ci și intelectual, să aibă curiozitate și dorința de a-și testa și provoca propriile idei fixe. Așadar le sunt recunoscătoare lui Vlad Ursulean/Casa Jurnalistului și Cristian Neagoe pentru că au generat în România breșa care are potențialul de a fractura sistemul corupt, presă sau guvern.

Simțul civic la români. Părerea mea este că s-a trezit. Oamenii de toate vârstele și orientările au ieșit în stradă. Vor mai ieși. Dacă tema Roșia Montană, considerată de unii analiști ”facilă și comodă moral”, nu percutează cu toată lumea, măcar a trezit adormirea din români. Ei au văzut și știu acum că se pot mobiliza pentru o cauză. Prin ricoșeu au înțeles că Roșia Montană este (și) despre statul de drept, corupție și principii fundamentale garantate constituțional. Au înțeles că proprietatea este un drept inalienabil și nu este admisibil să fie suspendat la cererea oricui și oricum. Teme abstracte anul trecut au devenit clare și de înțeles ușor prin și datorită Roșiei Montane. Am convingerea că tot acești hipsteri – și fac mențiunea că nu folosesc termenul cu nicio conotație peiorativă – vor genera miscări de revoltă viitoare când se va atenta la statul de drept. Partea fascinantă la ei este că nu au opțiuni ideologice clare, cum am mai spus și data trecută în definția ad-hoc pe care le-am dat-o, ceea ce îi face în egală măsură greu de manipulat și ușor de manipulat. Pe scurt, pe ei nu îi interesează că e stânga sau dreapta la putere, că Victor Ponta este pupilul lui Ion Iliescu care a făcut cel mai mare rău României, că au dat jos degeaba un guvern de dreapta pentru vorbele goale și politicianiste ale fostei opoziții, actuală putere care duce mai departe exact aceleași politici ale guvernului Boc pe care ieri le contesta vehement. Lucrurile astea interesează exclusiv generația mea (35+). Tinerii protestari de acum sunt animați de ideea de dreptate și justiție altfel definită decât am face-o noi. Li se pare pur și simplu revoltător să ai încălcarea tuturor legilor în vigoare în folosul unui companii care pare că a cumpărat întreaga clasă politică. Nu are relevanță pentru ei cine este clasa politică. Poate e vorba de un relativism moral, îi las pe expertologi să concluzioneze, însă așa funcționează acești tineri, asta e realitatea generației de astăzi.

Statul captiv. Modelul actual al reciclării tuturor rataților în top-ul elitei politice este pe ducă. Statul prins și acaparat de aceste nulități cu ifose va zdruncinat de acești tineri și abia aștept momentul. Se va spune: ok, minunat, pe cine punem în loc?! O întrebare pertinentă. Reciclăm incompetenții până le va fi frică să se mai bage în față și să dea cu tifla cetățenilor, spălând bani publici prin firme proprii și făcând aranjamente pe sub masă cu bugetul statului. Atunci o să se facă loc pentru oameni care știu carte, știu ce vor, se pricep la ceva și vor să aloce din timpul lor pentru a genera schimbare durabilă. [...]

.
Viitorul sună mai bine. E prima oară în fix 10 ani de când m-am întors în România, deși nu îmi doream, când în locul ușilor închise și al unui sistem impenetrabil și meschin care acceptă doar pe ”ai lor” simt că există o șansă, că lucrurile se vor schimba, că modelul de politică și de guvernare post-1989 va dispărea încet, dar sigur, că există o speranță, că românii s-au trezit. Partea cea mai frumoasă din toată povestea asta este solidaritatea: o solidaritate non-ideologică, non-partinică, ci de spirit. În sfârșit, românii își oferă reciproc ceva prețios: un sentiment al apartenenței, o ieșire din sine și din imediatul unor preocupări individualiste, o privire senină către de viitor și către ei înșiși, o credință în partea bună din noi, fără otrăvurile trecutului, fără cianurile egoismului și interesului meschin, strict personal, o privire de deasupra, o regăsire a unei mândrii și demnități naționale. Pentru toate astea mă bucur că sunt aici.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "28 comments" on this Article:

  1. un timisorean spune:

    Excelent articol!.Multumesc.

  2. daniel vighi spune:

    Felicitari, o analiza patrunzatoare si foarte utilă
    DV

  3. kinn spune:

    Super:
    ” În sfârșit, românii își oferă reciproc ceva prețios: un sentiment al apartenenței, o ieșire din sine și din imediatul unor preocupări individualiste, ….”

  4. Dr Rod London spune:

    Well done Claudia!
    cheers.

  5. Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

    Bun articol: ofera informatii si da explicatii. Informatiile sunt importante, utile, pertinente, explicatiile sunt plauzibile si patrunzatoare. Stilistic e scris scurt, aproape sacadat, dar dens, cu cadenta si nerv, forma e adaptata continutului. Bine asa !

    • Peter Manu spune:

      Jalnic.

    • Maxa spune:

      Foarte buna postarea, sa vada si alti cititori de pe aici care e nivelul discutiilor de pe ILD.

      • Maxa, sigur nu esti un pseudonim la lui Peter Manu, precum Leki ( http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/dragos-paul-aligica-o-mostra-de-propaganda-si-malpraxis/#comment-87282 ) ? :)

        Claudia, daca “statul de drept” e un concept prea vag si prea abstract, nu ar trebui ca toti acesti civici sa il explice, sa il clarifice? In schimb, ceea ce eu vad, ce am vazut acum un an si ce vad si azi, este ca din contra, se cultiva confuzia.

        Nicio organizație neguvernamentală implicată și finanțată pe astfel de proiecte nu a făcut un festival frumos, să salvăm statul de drept. Nu sună bine, nu merge, nu se prizează ușor. E prea abstract. Așadar să nu ne mai mirăm că oameni ăștia tineri au reacționat la Roșia Montană și au aflat despre problemă la Fân Fest. E trendy, e cool, e actual. Asta e partea superficială din om, dar să mergem un pic mai departe cu raționamentul.

        Rosia Montana a devenit cool si trendy pentru ca a fost ambalata astfel, timp de 15 ani. La fel ar trebui ambalate si conceptele mai abstracte dar mai importante si care au consecinte directe mult mai mari, inclusiv in probleme gen Rosia Montana.

        • Maxa spune:

          Nu vad de ce dl. Manu ar face asta. Oricine poate sa scrie comentarii pe ILD, un loc unde disputele sunt foarte civilizate, argumentate, nu se fac atacuri la persoana, nu sunt tolerate jignirile si altele asemenea. Eu chiar invit pe cititorii contributors.ro sa comenteze articolele ILD, le mai faceti putin trafic. Ca pe mine nu ma intereseaza asta, e altceva.

          • Maxa, tu nu mai esti binevenit acolo, nici dl Peter Manu, care a comentat cu pseudonim fals (si nu a negat). Dar nu despre asta e vorba, ci despre faptul ca exista un bipolarism undeva.

            • Maxa spune:

              Costin Andries: invitatia mea pentru cititorii contributors.ro ramane la fel de valabila,

  6. Lupul Monarhist spune:

    Tinerii protestari de acum sunt animați de ideea de dreptate și justiție altfel definită decât am face-o noi. Li se pare pur și simplu revoltător să ai încălcarea tuturor legilor în vigoare în folosul unui companii care pare că a cumpărat întreaga clasă politică. Nu are relevanță pentru ei cine este clasa politică.

    Ce informatii precise aveti despre cumpararea clasei politice? Puteti da exemple concrete de politicieni la nivel local si central care au fost cumparati de RMGC? Nu neg ca nu ar fi existat astfel de cazuri, dar daca le stiti impartasiti-le cu noi ca sa nu murim asa cum suntem. Un avocat cu blazon ca dvs. isi construieste cazul pe “facts”, nu-i asa? Altfel, astfel de afirmatii sunt simple “fallacies”. Multumim.

    • Scufita republicana si rosie spune:

      Tu esti Socol si ti-e rusine sa recunosti! :) :)

      Tot intrebi, pe unde e de scris, de dovezi de coruptie. Te intreb si eu pe tine ceva. Cum se face ca, din acuzator al coruptiei basesciene in legatura (si) cu acest proiect, micul plagiator prim aproape a ajuns sa comita ilegalitati, doar, doar l-o vedea pus in practica.

      Sa vedem ce declara scris impersonalul Gabriel intr-un raport de la finele lui 2012:

      http://gabrielresources.com/documents/AIF_2012_000.pdf

      Sumarizare: Gabriel Resources nu garantează că ea, angajații ei, consultanții, contractorii și ceilalti agenți ai ei nu au întreprins și/sau nu vor întreprinde acțiuni care contravin legislației anticorupție (pp. 36-37).
      - GR recunoaște că e posibil să nu se asigure împotriva anumitor riscuri (p. 38).
      - GR recunoaște ca nu dispune de sumele necesare pentru a deschide vreo mină, pentru a cumpăra drepturile de proprietate asupra întregului teritoriu ce urmează a fi exploatat si pentru a achita costurile legate de obținerea tuturor permiselor necesare exploatării. Mai mult, GR nu garantează că va putea obține vreodată aceste sume de bani (p. 38).
      - GR recunoaște că nu poate garanta acuratețea datelor pe care le oferă cu privire la estimarea cantității de aur și argint de la Rosia Montana, după cum nu poate garanta nici că depozitele estimate vor putea fi exploatate în sens comercial (deci că exploatarea de la Roșia Montana ar fi viabila din punct de vedere comercial) (p. 42).
      - GR recunoaște că o aplicare mai strictă a legislatiei privind protecția mediului e contrară intereselor companiei – asta deși în reclame se laudă (mincinos) că exploatarea de la Roșia Montană se va face cu respectarea celor mai înalte standarde privind protecția mediului (p. 43).
      - GR nu garantează că registrele sale contabile sunt ținute corect (p. 44).
      Sunt afirmații făcute de Gabriel Resources despre ea însăși într-un document oficial al companiei.

      Bref, ei nu sunt siguri de mai nimic, doar Ponta- batman, batman, dar cu minuta celor 70% votati de 40%, ca primii, luati asa, la gramada, n-au nicio responsabilitate.

      • Lupul Monarhist spune:

        Draga Scufita Rosie si republicana – trec peste faptul ca ma tutuiti. Nu ma deranjeaza dar eticheta cere sa va adresati un pic altfel. Oricum, nu ma supar. Nu am nicio legatura cu dl. Socol, subiectul articolelor sale nu ma intereseaza in mod special. In alta ordine de idei, discutati alt subiect (estimarile anuale RMGC) si nu raspundeti in niciun fel la intrebarea adresata d-nei Postelnicescu. Ce cazuri de coruptie concrete se cunosc referitor la afacerea RMGC? Nici presedintele Basescu, nici premierul Ponta, nici ziaristii care acuza “in genere” clasa politica de asa ceva nu pot da exemple. Pentru mine, e incredibil cum se face jurnalism in Romania. Dl. Tapalaga atinge azi acest subiect, aceasta polarizare ticnita a presei si societatii in jurul unui subiect unde in mod normal ar fi trebuit ascultati profesionistii care au o cea mai buna intelegere despre el: geologi, prospectori, arheologi, oameni de cultura, oameni de afaceri din industria mineritului din alte tari europene. Si nu in ultimul rand oamenii locului.

        De la persoane cu scoala si blazon, cu pregatire in justitie pe la universitati cu staif din UK ma asteptam un pic mai mult. Nu ma deranjeaza nici subiectul abordat si nici idealismul care il degaja constinutul. E specific varstei si fiecare dintre noi l-a avut la un moment dat. Nu ma deranjeaza ca in piata se striga “Jos Capitalismul” si Jos Corporatiile”, locuind de 20 de ani in occident stiu ce arama poarta activistii gen “Occupy”. Fiecare cu opiniile, trairile si alegerile personale.

        • Prostu' satului spune:

          D-le LupMonarhist (este adresarea asta conforma etichetei? Ca doar asta era aspectul important aici, eticheta…), fraza-cheie din pasajul selectat de Domnia Voastra imi pare a fi urmatorul:
          “Li se pare pur și simplu revoltător să ai încălcarea tuturor legilor în vigoare în folosul unui companii care PARE că a cumpărat întreaga clasă politică.” (subl. mea).
          Inclin sa cred ca absolut oricine, indiferent de varsta, preferinte sexuale, avere, credinta religioasa si (mai ales) rang ar fi de acord cu prima parte, aia cu incalcarea… in favoarea… Cred ca pana si Domnia Voastra sunteti de acord cu ea. In mod normal, discutia ar trebui sa se incheie aici. Legea este revoltatoare, scandaloasa, asa ca nici n-ar mai trebui sa conteze de ce a fost si este impinsa pe toate canalele.

          In ceea ce priveste a doua parte, autoarea, ca un (se pare) bun avocat ce se afla, a ales o exprimare prudenta, pe care am incercat sa o evidentiez la randul meu cu majuscule. Prin urmare, somatia dvs. este nelalocul ei si irelevanta pentru subiectul in cauza.
          Realizez ca pentru juristi de forta ca Domnia Voastra dovezi indirecte de genul – nevasta primarului e angajata companiei, sau una din companiile de publicitate platite gras de companie face la randul sau servicii “specifice” gratuite unui mare om politic care, desigur fara niciun interes, face lobby pentru companie, sau Domnul Tapalaga e foarte sceptic cu privire la proteste, desi HN a incasat la greu (dar transparent, cinste lor!) reclama de la RMGC, sau lobby-ul absolut desantat facut de diversi lideri politici, sindicali in favoarea proiectului etc., etc., etc. – toate astea nu sunt valide.
          De fapt, nu-i asa, nimic nu e valid decat “smoking gun evidence”, iar oamenii aceia, nu-i asa, nu vor decat sa munceasca sau/si sa-si spuna parerea. De-aia, exact cum zicea si marele Adrian Nastase, se poate argumenta ca in Romania nu exista nici urma de coruptie – nimeni n-a gasit ordinele de plata prin care corupatorii au mituit politicienii romani (pe persoana fizica). Avem coruptie, dar nu si corupti, vorba aceluiasi legendar (fost) om politic.

          Mai realizez si ca, din postura de traitor de 20 de ani in occident, e normal sa stiti mai bine ce se striga in piata decat niste ametiti ca autoarea sau ca mine (care am fost acolo si sper ca o sa ne mai si ducem).
          Eu n-am auzit pe nimeni STRIGAND asa ceva (si astept ca autoarea sa confirme/infirme), iar insistenta absolut penibila a zeci si sute de vehicule media, nemaivorbind de nenumarati comentatori, pe UN SINGUR BANNER si pe 5-10 oameni (din zece mii sau mai multi) ma face sa devin foarte, foarte suspicios. Daca si Domnia Voastra ati suferi de niscaiva patimi epistemologice, poate ar fi mai logic sa va intrebati CINE-I PLATESTE PE AIA 10 OAMENI SA PLIMBE ACELE BANNERE, si DE CE MEDIA PAR SA AIBA O FIXATIE PENTRU ACESTIA, nu cine-i plateste pe ceilalti 10-15-20.000…
          De asemenea, as putea sa va intreb care sunt profesionistii care ar trebui sa se mai pronunte (institutii insignifiante ca Academia Romana, ASE au facut-o deja)? Sau, reformuland, v-as intreba, mai degraba, CARE SUNT PROFESIONISTII NEPLATITI DE RMGC/GABRIEL RESOURCES SAU CARE NU AU INTERESE DIRECT LEGATE DE PROIECT CARE S-AU PRONUNTAT IN FAVOAREA SA?
          Sigur, as putea sa incerc sa va mai tulbur certitudinile si cu alte intrebari – cum si de ce se face ca, desi clasa politica s-a facut pres la picioarele RMGC de 15 ani de zile, acei anonimi birocrati si tehnocrati de prin mai toate ministerele implicate totusi nu au executat ordinele cu promptitudine? Poate pentru ca si lor, ca profesionisti in functii publice mai modeste proiectul li s-a parut inacceptabil si-atunci au ales varianta “rezistentei in genunchi”?

          Dar stiu ca toate aceste intrebari n-au rost. Domnia Voastra stiti deja tot ce e de stiut, eventual inca dinainte de-a se intampla.

          @Claudia Postelnicescu. Sunt uluit, dar si incantat (nu sunt deloc ironic) si salut schimbarea de ton si de atitudine pe care o releva articolele dvs. Rezultat al prezentei in strada, cred.
          Singura remarca pe care as vrea s-o fac este ca mie nu mi s-a parut ca “Partea fascinantă la ei este că nu au opțiuni ideologice clare”, ci mai degraba ca, DESI UNII PROTESTATARI AU OPTIUNI IDEOLOGICE CLARE SI FOARTE DIFERITE, au gasit totusi puterea de a trece peste aceste diferente ideologice si de a se uni impotriva unui inamic comun.

          In asta consta, cred eu, teama cea mare a establishmentului (si includ aici atat corporatii lipsite de scrupule, cat si politicieni, cat si slugile lor din mass media) – ca oamenii incep sa realizeze ca, in vreme ce “noi” ne certam intre noi pentru te miri ce virgule ideologice, “ei” jefuiesc tot in perfect consens transpartinic si transideologic.

          • Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

            Confirm ca era un singura pancarta anti-capitalism si foarte putini oameni cu mesaje anti-capitaliste, in general foarte tineri.

            Exact asta este si impresia mea: ca se doreste fracturarea, din nou, a unei aparente – si incipiente – unitati si solidaritati cetatenesti. Este oricum foarte fragila, asadar sa ideologizam si sa extragem din proteste doar ciudatii, marginalii si nebunii ca sa dovedim ca este o adunatura de buimaci per total este periculos, denota o anumita rea credinta si nu ajuta nimanui, indiferent unde se situeaza fata de subiectul Rosia Montana.

  7. DanielT spune:

    kool.
    Dar chiar credeţi că s-a schimbat ceva?
    În opinia mea, la nivelul generaţiei actuale, cred că doar a crescut superficialitatea abordărilor şi frecvenţa schimbărilor de direcţie.
    La nivel de acţiune politică. Nimic stabil, planificat şi organizat într-un termen de strategie inclusivă. Doar reacţii pe subiecte diverse, emoţionale, fără capacitatea de a vedea în viitor.

    • Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

      Daniel T.
      Aici va fi marele test, intr-adevar: daca raman superficiali si emotionali, doar pe teme usor de asimilat si indiferenti la crizele grave, cum a fost cea de anul trecut. Ceva s-a schimbat, in mod cert, cred ca si ei asimileaza si invata din mers cum sa strategizeze si sa gandeasca dincolo de imediat si sa inteleaga ca demersurile lor nu pot ramane in afara unei angajari politice. Cand vor discerne si interioriza ca optiunile pe care si le asuma genereaza consecinte politice va fi mai greu sa-si schimbe frecvent directia, iar asta ar trebui sa se reflecte ulterior prin: 1. prezenta la vot, nu absenteism; 2. asumarea unei optiuni stanga sau dreapta, politici de stanga sau de dreapta, guvernare de stanga sau de dreapta, pe program politic si valori fundamentale. Inca nu suntem acolo.

      • Maxa spune:

        Prezenta la vot pentru ce? Ca sa voteze intre PDL, PNL si PSD?

      • Peter Manu spune:

        Cred ca vorbind despre “ei” faceti o greseala. “Ei” ar trebui, cred, inlocuit cu “noi”. “Ei” sunteti si dumneavoastra, Rasvan Lalu, Adalbert Klein, Mihail Neamtu, Toader Paleologu, Monica Macovei si multi altii dintre oamenii care gandesc in Romania.

        Cel mai incurajator aspect al acestui protest este faptul ca indarjitii cei care i se opun in ziare sau pe platforme electronice constituie o minoritate care nu reprezinta pe nimeni.

    • Cetatean spune:

      “Sa auzim ce spune Mina de Lucru:

      Rosia Montana e mai mult decit Rosia Montana
      Rosia Montana nu e o intimplare, e regula: complicitatea dintre stat si capital privat (local sau international), caracterul pur iluzoriu al legalitatii si statului de drept, distrugerea ireparabila a mediului in numele profitului si acumularii de capital, mitul si santajul investitorului-creator de locuri de munca, privatizarea dreptului statal de expropriere, sufocarea spatiului public sub presiunea lobby-urilor si intereselor private, suspendarea si delegitimarea democratiei chiar in numele sustenabilitatii ei economice.

      Ce-i de facut si pentru ce trebuie luptat?

      Economie
      1. Stoparea privatizarii serviciilor publice de baza (transport urban si interurban, posta, infrastructura medicala). Servicii publice functionale si accesibile tuturor!
      2. Reabilitarea si refinantarea educatiei si serviciilor medicale publice. Aceste domenii trebuie sa fie gratuite, eficiente si sa functioneze in afara logicii profitului.
      3. Trecerea sub controlul statului a resurselor naturale, a energiei si distributiei de energie si exploatarea lor rationala. Interzicerea prin lege a oricaror interventii ce aduc daune grave oamenilor si mediului, cum e exploatarea aurului cu cianuri sau a gazelor de sist.
      4. Impozitarea veniturilor dupa principiul solidaritatii si justitiei sociale. Cresterea impozitelor asupra profiturilor si asupra marilor averi; intarirea colectarii impozitelor prin criminalizarea marii evaziuni fiscale. Anularea tuturor scutirilor de taxe si facilitatilor fiscale oferite companiilor private.
      5. Controlul social asupra politicii bancare, abolirea asa-zisei “autonomii” a Bancii Nationale – care, in realitate, consfinteste sustragerea ei de sub controlul popular si transformarea sa intr-o simpla cutie de transmisie a imperativelor capitalului financiar. Infiintarea unei banci publice de investitii.
      6. Eliminarea pensiilor private obligatorii. Eliminarea parteneriatelor financiare dintre sectorul public si cel privat. Limitarea veniturilor obtinute prin finantare si salarizare de la buget. Toate contractele cu statul trebuie desecretizate urgent si integral.

      Societate
      1. Protectia salariatilor: Anularea noului cod al muncii, asumat nedemocratic in 2011, care nu a dat rezultatele promise, si promulgarea unui nou cod care sa transfere puterea catre angajati si sa le apere interesele.
      2. Drepturi sociale: cresterea salariului minim, a cuantumului si perioadei de indemnizatie de somaj, a pensiilor, a alocatiilor, a ajutoarelor sociale.
      3. Lansarea unui program national de constructie de locuinte, care sa elimine speculatiile imobiliare, nu sa le finanteze de la buget.

      Politica
      1. Revocarea imediata a reprezentantilor politici care isi incalca sau schimba programul dupa care au fost alesi. Coborarea pragului de intrare in parlament, relaxarea conditiilor de inregistrare a unui partid politic si renuntarea la votul uninominal.
      2. Controlul statului asupra autoritatilor locale, a caror putere tinde sa fie tot mai mult o amenintare la adresa institutiilor statului si o sursa de spoliere si subminare a economiei nationale. Combaterea descentralizarii ca refeudalizare a tarii.
      3. Formularea unei legislatii clare in ce priveste separatia deplina a statului de Biserica. Abolirea privilegiilor pe care statul le ofera Bisericii, taxarea averilor si veniturilor bisericesti.
      4. Opozitie fata de hegemonia neoliberala in interiorul UE si fata de inegalitatea dintre statele membre, impunerea controlului politic asupra BCE si denuntarea caracterului de clasa al mecanismelor europene.
      5. Retragerea armatei romane din misiunile de imperialism umanitar din Afganistan si Irak. Refuzul participarii la interventia din Siria.
      Salariatii – bugetari, angajatii in mediul privat, lucratorii cu contracte determinate sau pe drepturi de autor, cu sau fara forme legale –, cei care fac ca societatea sa functioneze, pot face ceva impreuna numai daca sunt solidari. Este nevoie de solidaritate nu doar intre salariati, ci intre salariati, precari, someri: cu totii jucam in angrenajul capitalului si ocupam rolurile si destinele pe care ni le aloca orbeste. Nu ne desparte nici o conditie culturala, civilizationala sau morala; nu ne separa decat capitalul.”

      http://tinyurl.com/qbvyjr5

  8. Despera spune:

    Un alt articol frumos si inteligent de la dvs. Si optimist. Sa speram .

  9. Sergiu Simion spune:

    Optimism versus pesimism social

    Analiza unui fenomen social complex ca acesta aflat in plina desfasurare ( pe care nu si-o asuma specialistii de nisa care preferea sa comenteze de pe margine ) este facuta in acest caz cu mult curaj, fara prejudecati , si ceea ce este foarte important , cu buna credinta si pornind de la buna credinta a initiatorilor acestei manifestari.

    In acelasi timp , autoarea articolului a participat la demonstratie luand pulsul si temperatura strazii iar acestea pot ajuta la un diagnostic corect al miscarii aflate in plina desfasurare :

    “ …la început din pură curiozitate și cu maxim scepticisim, apoi din din solidaritate și identificare cu mesajul central al acestor proteste, și anume: nu mai vrem o clasă politică coruptă, un capitalism de cumetrie, legi făcute cu dedicație, la comanda unei companii private, minciuni, demagogie și, mai ales, dispreț pentru cetățean.”

    si , eventual, poate incerca chiar si o prognoza sociala pe termen lung :

    “…momentul septembrie 2013 va marca un punct de cotitură în istoria post-decembristă a României.“

    Aceasta extrapolare porneste de la definirea protestului pentru Rosia Montana drept un protest global si in acelasi timp un protest anti-sistem , iar fundamentul acestei pozitii este o definire particulara a eroilor constiintei globale ( Anonymus, Assange și Edward Snowden, sunt considerati eroii conștiinței populare globale) ceea ce inseamna de fapt o definire tot particulara a binelului si raului in constiinta globala :

    ” E o globalizare a activismului pe teme sociale și ecologice. ”

    In aceasta logica , si in mod firesc :

    ” Meritul fundamental al protestelor din întreaga lume revine mediei sociale. Desigur, generatorii din spate nu sunt niște programe de computer, ci niște oameni. Inteligenți. Informați. ”

    Dupa autoare, Cristian Neagoe de la Șapte seri, Csibi Magor de la WWF, Vlad Ursulean și pe ceilalți jurnaliști independenți de la Casa Jurnaliștilor, si cu o anumita nuanta Claudiu Crăciun și restul ”liderilor” din ianuarie care preiau portavocea în stradă, sunt eroii civici autohtoni :

    ”Așadar le sunt recunoscătoare lui Vlad Ursulean/Casa Jurnalistului și Cristian Neagoe pentru că au generat în România breșa care are potențialul de a fractura sistemul corupt, presă sau guvern.”

    Optimismul autoarei este unul clar determinat :

    ” Simțul civic la români. Părerea mea este că s-a trezit.”

    Problema este ca aceasta asertiune este in contradictie evidenta cu relativismul moral al acestei miscari care semnaleaza punctul ei vulnerabil respectiv aparitia relativismului si cinismului moral si social :

    ”Am convingerea că tot acești hipsteri – și fac mențiunea că nu folosesc termenul cu nicio conotație peiorativă – vor genera miscări de revoltă viitoare când se va atenta la statul de drept. Partea fascinantă la ei este că nu au opțiuni ideologice clare, cum am mai spus și data trecută în definția ad-hoc pe care le-am dat-o, ceea ce îi face în egală măsură greu de manipulat și ușor de manipulat. Pe scurt, pe ei nu îi interesează că e stânga sau dreapta la putere, că Victor Ponta este pupilul lui Ion Iliescu care a făcut cel mai mare rău României, că au dat jos degeaba un guvern de dreapta pentru vorbele goale și politicianiste ale fostei opoziții, actuală putere care duce mai departe exact aceleași politici ale guvernului Boc pe care ieri le contesta vehement.Nu are relevanță pentru ei cine este clasa politică. Poate e vorba de un relativism moral, îi las pe expertologi să concluzioneze, însă așa funcționează acești tineri, asta e realitatea generației de astăzi.”

    Optimismul social al autoarei este la fel de evident si in privinta evolutiei statului captiv pe care il vede eliberat tot din principiu , probabil in urma acestor miscari sociale fara optiuni ideologice clare :

    ”Statul captiv. Modelul actual al reciclării tuturor rataților în top-ul elitei politice este pe ducă.

    Viitorul sună mai bine. E prima oară în fix 10 ani de când m-am întors în România, deși nu îmi doream, când în locul ușilor închise și al unui sistem impenetrabil și meschin care acceptă doar pe ”ai lor” simt că există o șansă, că lucrurile se vor schimba, că modelul de politică și de guvernare post-1989 va dispărea încet, dar sigur, că există o speranță, că românii s-au trezit.”

    Totusi, cu exceptia dorintei autoarei ( care , este adevarat, reprezinta in acelasi timp si rezultatul asteptarii si exasperarii de peste doua decenii a cetatenilor onesti ) nu prea vedem si argumentele care sa ne si argumenteze acest optimism.

    Mai mult decat atat, autoarea constata un sentiment ”al apartenentei ” desi nu identifica de fapt nici un suport al acesteia :

    ” Partea cea mai frumoasă din toată povestea asta este solidaritatea: o solidaritate non-ideologică, non-partinică, ci de spirit. În sfârșit, românii își oferă reciproc ceva prețios: un sentiment al apartenenței, o ieșire din sine și din imediatul unor preocupări individualiste, o privire senină către de viitor și către ei înșiși, o credință în partea bună din noi, fără otrăvurile trecutului ..”

    Foarte frumos, dar aici avem o problema subliniata recent chiar de catre ziaristi :

    ” Spiritul civic al românilor se canalizează prea uşor către false probleme. Zilele acestea ministrul Dan Şova a anunţat că deocamdată nu poate desecretiza contractul cu firma americană Bechtel întrucât originalul nu mai este de găsit. Paguba României este de 1.4 miliarde de euro. Într-o ţară normală, ministrul ar fi simţit imediat presiunea cetăţenilor indignaţi de o asemenea scuză penibilă. În România, declaraţia a trecut aproape neobservată. Cetăţenii erau ocupaţi să salveze urşii şi să-l înjure pe un scoţian anonim care a îndrăznit să scrie pe internet că suntem o ţară de doi bani.”

    Cristian Delcea, Mihai Voinea ( adev.ro/mqwqyu )

    Pe de alta parte, si apropo de presupusa trezire a spiritului civic la romani , este bine sa mentionam ca recent in Bucuresti au avut loc aproape simultan 3 evenimente : un miting in memoria unui copilas ucis de caini comunitari , meciul de fotbal Romania-Ungaria si protestele pentru Rosia Montana . Din pacate, este foarte usor de ghicit unde a fost cel mai mare, respectiv cel mai mic numar de participanti, dar, foarte interesant, singurul miting boicotat a fost mitingul in memoria copilasului (http://www.contributors.ro/fara-categorie/nu-mai-suport-sa-traiesc-intr-un-oras-cu-copii-sfasiati-de-caini-imi-e-frica-am-niste-idei/#comment-150279 ). La limita, un alt test al spiritului civic a fost drumul de 3 km al unei ziariste care a fost violata in plin Bucuresti dupa ce a fost târâtă aproape trei kilometri sub ochii trecătorilor care nu au avut nicio reacţie, comportament explicat de sociologi printr-o „lipsă de civism caracteristică României” (http://adevarul.ro/news/eveniment/o-jurnalista-fost-violata-marti-centrul-capitalei-amenintarea-cutitului-1_52305378c7b855ff566ec46f/index.html# ) .

    In sfarsit, poate ca cel mai vulnerabil punct al acestei miscari este raspunsul la o intrebare cruciala ( si mai jos vom vedea si de ce ) :

    ” În acest punct intervin activiștii: cei care au declanșat, până la urmă, protestul Roșia Montană. Cine sunt ei? Unii spun că George Soros, prin organizațiile neguvernamentale pe care le-a finanțat prin CEE Trust. ”

    Raspunsul la aceasta intrebare , evitat de catre autoare , este dat de catre ziaristul Malin Bot ( http://www.evz.ro/detalii/stiri/bani-pentru-piata-universitatii-1056833.html#ixzz2eepwd8v1) care reuseste performanta de a scrie despre un ONG , dar de a rascoli de fapt vreo trei , rezultatul fiind acela ca este atacat in stilul anilor ”90 ( mai exact intr-o maniera de tip securist ) fiind nevoit sa scrie o scrisoare deschisa unor activisti aflati mereu in fruntea bucatelor si inca din acei ani ( https://www.facebook.com/malin.bot/posts/535316543204524).

    In cazul de fata , evolutia acestei miscari fara ideologie si fara obiective clare si descrisa atat de sugestiv de catre un ziarist strain, Michael Bird : ” In acest moment, protestatarii stiu ce nu le place – nu sunt insa atat de siguri cu privire la ce le place.” (http://www.contributors.ro/editorial/ce-se-intampla-daca-protestatarii-castiga-impotriva-proiectului-minier-de-la-rosia-montana-se-duc-acasa-sau-raman-pe-strazi-inarmati-cu-sticle-de-plastic-si-pompe-de-bicicleta/ ) , nu poate fi anticipata.

    In orice caz, orice analogie cu Piata Universitatii din iunie ” 90 ( la fel ca in cazul demonstratiilor din iarna trecuta ) este absolut fortata, chiar daca se incearca acreditarea acestei idei de catre cei direct interesati :

    ” Piaţa Universităţii are altă putere. E tunată cu o simbolistică letală. Acolo au fost contestate toate regimurile. Şi toate au căzut! Şi Ceauşescu în `89 şi Iliescu în `96 şi Boc în 2012 şi cât p-aci era să cadă şi `mnealui. Deci avem o situaţie. Societatea s-a revoltat.”

    ( http://adevarul.ro/news/societate/revolutia-avatarilor-1_52382403c7b855ff5691c797/index.html)

    N.B. In raport cu optimismul autoarei probabil ca acest comentariu poate parea sceptic . Din nefericire, exista si abordari mult mai pesimiste cu privire la comportamentul romanilor si care ofera mult mai putine motive de optimism social deoarece extind pesimismul social sau chiar postuleaza existenta traumelor la nivelul intregii societati (http://www.gandul.info/interviurile-gandul/ce-este-sindromul-nu-11285952 )

  10. Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

    @ Sergiu Simion
    Ati punctat bine foarte multe aspecte.

    Ma obligati sa marturisesc public ca optimismul meu este, in mod intentionat, supralicitat in acest articol. In Romania exista prea mult pesimism si prea multa agresivitate nociva oricarui dialog si oricarei evolutii. Nu se poate ridica nimeni ca apar criticii si desfiinteaza orice energie, din reflex. Vreau sa le dau credit acum celor care fac ceva concret in directia trezirii unei constiinte amortite, a exercitarii active a simtului civic si instituirea in timp a unei benchmark de buna guvernare. Asta trebuie sa o faca in primul rand cetatenii, nu doar ONG-urile.

    Vorbiti despre lipsa simtului civic si a solidaritatii in cazul tinerei jurnaliste violate. M-am tot gandit la asta si inca o fac. M-a revoltat profund aceasta intamplare nefericita. Lipsa de reactie este simptomatica pentru cat de profunda este adormirea si meschinaria romanului obisnuit. Cu atat mai mult, in acest context, ceea ce au declasat acesti tineri, mi se pare important.

    Relativismul moral este ceea ce ma ingrijoreaza cel mai mult, insa este prea devreme sa trag o concluzie. Exersez programatic optimismul cu un scop precis. Deocamdata. Ii urmaresc pe acesti baieti si voi vedea care este traseul lor.

    Finantarile pentru ONG-uri – nu este un domeniu la care sa ma pricep foarte mult, insa stiu ca asta fac ONG-urile: aplica cu proiecte pentru granturi si finantari. Daca se va face vreo investigatie serioasa si se va dovedi ca acesti tineri au fost stimulati financiar sa se implice intr-un anumit moment, intr-o anumita cauza, vom avea atunci mai multe elemente ca sa putem pune lucrurile in clar. Deocamdata nu avem astfel de dovezi.

    Piata Universitatii are o simbolistica puternica, e adevarat, la fel cum este adevarat ca nu vad o similaritate intre acest protest si cele din 1990.

    • Sergiu Simion spune:

      Va multumesc pentru raspuns . Cu sinceritate , si in egala masura , admir in raspunsurile dvs buna credinta si fair-play-ul , dupa opinia mea foarte rare in societatea romaneasca.
      O ultima remarca . Intoleranta, agresivitatea verbala, si in special tutuirea, etichetarea, jignirea, insulta ,invectivele si atacul la persoana ( anonimii de pe forum-uri sunt cel mai bun exemplu ) ,etc. sunt dovada vie ca cei care le practica , intr-un fel sau altul, sunt inca atasati obilical de fostul regim si de metodele lui.
      Cu stima,

  11. Ioana Hincu spune:

    Articolul , in parte, e in regula. Pentru ca descrie util fenomenul globalizarii activismului civic si a temelor pe care se activeaza civic, la acest moment, mai ales tinerii. Aduce si alte informatii utile publicului (alocarile de fonduri catre ONGuri si temele predilecte).

    Insa, as avea mai multe amendamente. Ma opresc doar la unul, in principal ( si de aici va mai deriva unul) :
    ” E o guerillă a informației controlate vs. Informația liberă.” zici.
    :) Come on… Claudia, sa nu fim naiv, ci seriosi: In conditiile in care stim ( si iata, si tu stii) ca informatia asa-zis libera porneste de la oameni “creativi” si, totodata, deloc straini “impachetarii” mesajului, cu scopul de a-si atinge cate un obiectiv punctual (ecologic sau de justitie sociala egal agenda noii stangi) cum putem spune ca asta e informatie libera, nu material de propaganda? Ah, vrei sa spui propaganda din alta sursa. Ok atunci.

    Insa, cu privire la informatia “libera”, venita dinspre social media, sa fim totusi lucizi si sa pastram putin discernamant: faptul ca nu e mediata, orientata, trunchiata si modelata de “moguli” ci de alti, eventual free-lanceri, fie din oportunism ( vor un nume, o cariera, o reputatie in domeniu) fie sunt doar emotionali si prea putin lucid implicati din criza identitara in cauze care, in fapt, nu le apartin ( dar sunt trendy-chic si cool), nu inseamna ca acest tip de informatie este libera. Si nici macar ca e informatie. Poate fi o la fel de buna deformare sau malformatie a realitatii.
    Si deseori chiar este. Chestie de colaj si de impachetare mesaj. marketingul informatiei. Nu s-a inventat acum, aici, azi.

    In fine, imi pare rau daca-ti voi rapi din bucuria candida ( sper; adica vreau sa cred in siceritatea spuselor tale) si speranta intr-o schimbare in bine, dar am sa te rog sa parcurgi atent aceste doua texte, de pe urmatoarele doua linkuri, in special articolul ( integral) al lui Daniel Greenfield, intitulat Tribalism, post-tribalism si contra-tribalism ( il gasesti tradus sau la sursa originala in cuprinsul textului dinprimul link;) caci e vorba tocmai de un mecanism cultural care, in acest moment caracterizeaza noua stanga si activismul ei occidental, pe care, iata, suntem foarte deschisi sa-l preluam ( multumita social-media) urgent, si care se manifesta, deja, in stadiu embrionar si la noi:
    http://ihincu.wordpress.com/2013/09/24/stanga-actuala-un-amestec-straniu-de-modern-post-modern-si-salbatic/
    si
    http://ihincu.wordpress.com/2013/09/21/proteste-niciun-adevar-suprem-totusi-o-problema/

    cu alte cuvinte, ce se intampla, respectiv faptul ca activismul si trezirea “romanilor” ( apropo, suntem 20 de milioane; sa pastram simtul proportiilor; mai ales daca tu n-ai fost in Romania anului 90, cand pe strada, in repetate randuri, intr-un Bucuresti mai putin populat decat acum, au fost sute de mii, la un moment dat un milion de oameni, mult mai cu mintea si orientarea la ei) e aparent non-ideologica, orientata spre valori post-materiale, nu-i imbucuratoare deloc.

    Si nu inseamna ca, de fapt, tocmai aceasta buimaceala, confuzie, dezorientare, orientare catre valori exterioare individului, insuficient interiorizate si constientizate, nu face ca ideologizarea sa fie implicita si inclusa in agenda noii stangi. Da, asta explica de fapt in articolul lui Greenfield. Pe 19 august 2013. Si explica bine, rational, pertinent, si lucid. Luciditate la care te invit si pe tine, si pe toti cei care gandesc si se entuziameaza din aceleasi motive cu tine.

    iSi nu, Claudia, nu te iluziona ca subit, in cateva saptamani, au devenit protestatarii constienti de valorile de care nu erau constienti anul trecut. Nu confunda trei vorbe si tre lozinci razlete venite via social-media cu ce inteleg de fapt ei. Am purtat atat la fata locului, cat si in mediul virtual cateva dialoguri in saptamanile astea, care m-au ingrozit. Nivelul de suficienta ( ei cred ca inteleg, acum, subit, brusc) dublat de o superficialitate epitsemica ( asta ca sa nu-i zic vid) e ingrijorator.
    Atentie asadar cu iluziile. Ca stii ce zicea Burke ( si a ramas valabil): oamenii nu cedeaza din libertatile lor decat sub imperiul unor iluzii. Pai nu ceda tu din libertatea ta de a gandi lucid si de a actiona institutional, sub imperiul iluziei ca pe mana acestui tip de protestatar ai sa reformezi i bine statul si societatea.

    Caci nu Claudia, nu cred ca-i imbucuratoare perspectiva ca statul sa devina, vreodata, captiv sub presiunea acestor tineri nauci, dar hotarati. Sigur, ar fi grozav ca acesti protestatari sa invete ceva, niste lectii utile, cu privire la societatea in care traiesc si valorile pe care se poate mentine si avansa. Insa ma indoiesc ca ce n-au aflat pana acum, pot afla subit, prin social media sau marsaluind pe strazi. Cultura generala si speciala ( politica, morala, institutionala, ca despre asta vorbim) se formeaza in timp. Iar daca nu au dobandit-o pana acum, va dura. Sau nu o vor dobandi niciodata cata vreme vor fi glorificati si incurajati asa.

    Da, avem o clasa politica precara, incompetenta, vinovata de starea de infantilism civic si democratic in care ne gasim. Dar de reformat, de invatat, trebuie sa o faca si politicienii, si “civicii” de azi. Si nu stiu daca presiunea unor tineri atat de lesne de ideologizat autodistructiv ( da, ecologismul si justitia sociala sunt ideologii) e prilej de bucurie.

    Ia, sa ne mai gandim putin. Atata zic.

    Ca poate daca ne gandim mai mult si mai asezat, gasim si solutii sa stopam aceste manifestari tribale si contra-tribale, care reprezinta, de fapt, un germene cu mare potential distructiv dpdv institutional si functional pentru o societate, mai ales pentru una aflata intr-un echilibru atat de fragil ca a noastra.
    Deci, Claudia: mai putina naivitate, mai putin entuziasm, si mai multa luciditate. Asta zic.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Claudia Postelnicescu


Claudia Postelnicescu

Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea d... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)